România Liberă, august 1987 (Anul 45, nr. 13292-13317)

1987-08-01 / nr. 13292

Pagina a 2-a — 7 august 1987 RECUPERAREA MATERIALELOR REFOLOSIRE A IMPORTANTA ÎNDATORIRE CETĂŢENEASCA Parte integrantă din politica economică a partidului, vasta activitate ce se desfăşoară in tara noastră privind recupera­rea şi valorificarea superioară a materialelor refolosibile are o contribuţie deosebit de impor­tantă la dezvoltarea bazei pro­prii de materii prime, la inten­sificarea continuă a activităţii productive, in scopul progresu­lui continuu economico-social al patriei. După cum se ştie, conducerea partidului şi a sta­tului nostru, personal secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, acordă aces­tei activităţi o atenţie cu totul deosebită, prin stabilirea unor sarcini concrete pentru dina­mizarea reintroducerii in circui­tul economic a unor importan­te resurse de materiale refo­losibile, existente, încă, în nu­meroase sectoare de activitate , sunt sarcini ce conturează o concepţie modernă asigurînd bazele unui sistem naţional de colectare, prelucrare şi refolo­­sire a materialelor reci­clabile, astfel incit, potrivit sarcinilor trasate de către Congresul al XIII-lea al partidului, acestea să susţină substanţial ritmurile înalte ale dezvoltării economiei naţionale, în multe sectoare ma­terialele reciclabile urmind să reprezinte 50 la sută şi chiar peste 50 la sută din necesarul de materii prime. Rol­lind această problemă în cuvintarea rostită la recenta Plenară comună a Consiliului Naţional al Oamenilor Muncii şi a Consiliului Suprem al Dez­voltării Economice şi Sociale, tovarăşul Nicolae Ceauşescu re­leva din nou importanţa acestei activităţi pentru creşterea po­tenţialului economic al ţării, subliniind necesitatea de a se acţiona în continuare cu toată energia şi fermitatea pentru realizarea programelor privind recuperarea şi refolosirea ma­teriilor prime, materialelor, pie­selor şi subansamblelor, pentru eliminarea risipei de orice fel in toate sectoarele. Arătînd că aceasta reprezintă o orientare de perspectivă de cea mai mare Însemnătate în strategia operei de construcţie socialistă ce se înfăptuieşte în ţara noastră, secretarul general al partidului exprima cerinţa că este necesar ca toate întreprinderile, toate unităţile economico-sociale, toa­ta organismele democraţiei noastre socialiste, ale Frontului Democraţiei şi Unităţii Socia­liste, sindicatele, tineretul, or­ganizaţiile de femei, şcolile şi toate celelalte organizaţii de masă şi obşteşti să se angajeze cu­ toate forţele in recuperarea, in colectarea şi în strîngerea tuturor acestor resurse mate­riale, care au, şi trebuie să aibă, o pondere tot mai mare în asigurarea bunei aprovizionări a economiei naţionale cu tot ce este necesar evoluţiei ei mereu ascendente. In această amplă viziune descoperirea la recuperarea ma­terialelor refolosibile sub orice formă s-ar afla ele, şi reintro­ducerea lor in circuitul produc­tiv, trebuie să devină o preocu­pare majoră pentru Întreaga noastră colectivitate socialistă, pentru fiecare dintre membrii ei. , Prin acţiuni politice eficiente şi diferenţiate in funcţie da specificul fiecărei localităţi, or­ganizaţiile democraţiei şi uni­tăţii socialiste din majoritatea judeţelor au organizat mai bu­na cunoaştere de către cetăţeni e programelor şi sarcinilor in acest domeniu, rezultind din ho­tăririle de partid şi de stat, din cuvîntările tovarăşului Nicolae Ceauşescu, secretarul general al partidului, din actele normative ce reglementează activitatea de reciclare a materialelor refolo­sibile. Conducerile organizaţii­lor democraţiei şi unităţii socia­liste au organizat în multe din localităţile ţării zile, săptămâni şi luni record pentru depistarea şi recuperarea materialelor re­folosibile, au iniţiat şi extins schimburi de experienţă şi în­treceri între organizaţiile O.D.U.S. din cartiere şi sate, cei care s-au evidenţiat in aceas­tă acţiune fiind stimulaţi prin diferite forme ale politicii de masă. In judeţe cum sunt Arad, Argeş, Gorj, Galaţi, Harghita, Ialomiţa- Iaşi, Mureş, Neamţ, Sibiu, Satu Mare, Suceava, Ti­miş, Teleorman, în municipiul Bucureşti au fost difuzate, afi­şate şi popularizate chemări, panouri, grafice, calcule econo­mice, foi volante şi alte mate­riale de propagandă vizuală pe teme referitoare la importanţa şi necesitatea recuperării mate­rialelor refolosibile, prin care cetăţenii au fost chemaţi să contribuie la realizarea sarcini­lor stabilite în acest domeniu. Totodată, in colaborare cu con­siliile populare, organizaţiile democraţiei şi unităţii socia­liste au solicitat întreprinderi­lor judeţene de profil extinde­rea punctelor de colectare pre­cum şi mai buna valorificare a mijloacelor de transport exis­tente în acest scop. Ca rezultat al acestor acţiuni de anvergură, in cursul anului trecut au fost preluate din gos­podăriile populaţiei peste 378 000 tone metale feroase, (sortiment la care 18 judeţe au realizat şi depăşit sarcinile sta­bilite), peste 13 000 de tone me­tale neferoase (3 judeţe reali­­zind şi depăşind obiectivele în acest domeniu), peste 54 000 to­ne hîrtie şi cartoane, peste 51 000 tone spărturi de sticla, 833 tone de mase plastice. Să reţinem citeva cifre şi pentru primele cinci luni din acest an: peste 167 000 tone metale feroa­se, peste 4 600 tone metale nefe­roase, peste 21 500 tone hîrtie şi cartoane, peste 130 000 tone de mase plastice. Desigur, astfel de rezultate demonstrează cu prisosinţă rit de valoroasă poate fi contri­buţia populaţiei la recuperarea materialelor refolosibile acolo­­ unde consiliile locale ale Fron­tului Democraţiei şi Unităţii Socialiste au sprijinit consec­vent şi cu simţ de răspundere acţiunile organizaţiilor demo­craţiei şi unităţii socialiste consacrate folosirii integrale a punctelor de colectare existen­te, de extindere a lor în preaj­ma şcolilor, magazinelor, în cartiere, organizării unor acţi­uni de propagandă în acest do­meniu. Dar trebuie să subliniem cu toată tăria că, deşi sunt destule judeţe unde s-au depus eforturi pentru­­ implicarea populaţiei în realizarea acestui important obiectiv al economiei naţionale, pe ansamblul ţării prevederile programate­­ privind preluarea de la populaţie a ma­terialelor reciclabile n-au fost integral îndeplinite, mai cu seamă la hîrtie şi cartoane,­­la mase plastice, la spărturi, din sticlă. Cauza principala a unor astfel de rezultate­ ,nesatisfâcă­­toare pe ansamblul­ ţării rezidă în faptul că preluarea materia­lelor refolosibile din ■ gospodă­­­­riile populaţiei diferă mult de la un judeţ la altul, aceasta fi­ind o consecinţă directă a mo­dului defectuos în care au ac­ţionat atît întreprinderile jude­ţene pentru recuperarea mate­rialelor refolosibile împreună cu­ consiliile populare, cit şi­­orga­nizaţiile democraţiei şi unităţii socialiste­­şi celelalte organiza­ţii de masă şi obşteşti din jude­ţul respectiv. Dacă in judeţe cum sunt Neamţ, Vaslui, Sălaj, Ialomiţa, Alba, Brăila, colectă­rile de materiale refolosibile sunt superioare cantităţilor me­dii recuperate din gospodăriile populaţiei pe întreaga ţară, mai sunt numeroase judeţe in care se acordă o slabă atenţie preluărilor unor astfel de ma­teriale de la cetăţeni. De-a dreptul necorespunzătoare posi­bilităţilor existente mai cu sea­mă in domeniul colectării hir­­tiei de la populaţie se vădesc în acest sens rezultatele obţinute in judeţe cum sunt Caraş-Seve­­rin, Vrancea, Călăraşi, Cluj, Dîmboviţa, Botoşani, Mehedinţi. Şi în prim­ele cinci luni ale acestui an se înregistrează re­zultate nesatisfăcătoare la co­lectarea a diferite materiale in judeţe cum sunt Giurgiu, Călă­raşi, Maramureş, Tulcea, Vîlcea. Examinînd aceste neîmpliniri, rezultă că ele se datorează fap­tului că în activitatea de colec­tare a materialelor refolosibile de la populaţie, de la unităţile mici, şcoli, spitale, există defi­cienţe,­ mai ales în ce priveşte buna funcţionare a recuperări­lor, în sensul că nu au fost asigurate, încă, în funcţie de nevoi, toate condiţiile pentru ca populaţia să poată depune, se­lectiv, resturi menajere ca hir­­tii, cioburi de sticlă, metale, textile, materiale plastice etc. Cu toate că reţeaua de colecta­re s-a dezvoltat continuu, nu peste tot s-a asigurat o am­plasare raţională a punctelor de colectare şi nu totdeauna programul de funcţionare a acestora este corelat cu cerinţe­le cetăţenilor. De menţionat, de asemenea, că în judeţele cu re­zultate nesatisfăcătoare în acest domeniu, se constată ab­senţa unor măsuri şi angaja­mente concrete ale organizaţii­lor democraţiei şi unităţii socia­liste, ale deputaţilor, comitete­lor de cetăţeni, asociaţiilor lo­catarilor. Apare evident, aşadar, că pentru îndeplinirea sarcinilor importante stabilite de, partid în domeniul recuperării ma­terialelor refolosibile, consi­liile locale ale Frontului De­mo­craţi­ei şi Unităţii Socialiste trebuie să-şi reevalueze că, .toa­tă exigenţa şi răspunderea ne­­cesare mijloacele şi metodele politico-organizatorice de­­spri­jinire consecventă, susţinută a organizaţiilor democraţiei şi­­unităţii socialiste, a tuturor or­ganizaţiilor componente pentru antrenarea şi implicarea ener­gică a intregii populaţii in realizarea exemplară de către fiecare cetăţean a acestei im­portante îndatoriri patriotice, ce slujeşte progresului multila­teral al economiei naţionale. Graziela Vântu Din activitatea consiliilor F. D. U. S. şi a organizaţiilor democraţiei şi unităţii socialiste Imagine din noul peisaj al municipiului Botoşani De cind a fost întemeiat, cu mai bine de un sfert de veac in urmă, Teatrul Tineretului in Piatra Neamţ a vădit constant strădania de a-şi îndeplini du­bla sa funcţiune : tribună de educaţie pentru tînăra generaţie şi lăcaş de dezvoltare creatoare pentru tinerele talente ale tea­trului românesc. De-a lungul anilor, şi-a format un public receptiv, capabil să-i urmeze pe creatori în demersurile lor cele mai îndrăzneţe, după cum de aici au plecat spre toate ză­rile ţării actori formaţi in atmosfera de emulaţie artistică ce a dominat în majoritate sta­giunile teatrale pietrene. Doar un repertoriu care să fie, aşa cum­­scria cîndva marele regizor Ion Sava, „un plan de luptă, după o prealabilă tactică stabi­lită, ca să se ajungă la un anume scop“, poate înlesni­ în­serarea unei instituţii teatrale cu personalitate definită in contextul general al mişcării artistice. Şi tocmai in definirea acestei personalităţi, in funcţie de acel dublu­­scop enunţat, si-a ciştigat locul Teatrul Tineretu­lui bazindu-se, deci, pe texte de calitate, reunite­sre un gind director. In acest sfert de veac de existenţă au fost puse in sce­nă 190 de spectacole dintre care 114 cu piese româneşti, 93 apar­­ţinînd dramaturgiei contempo­rane. Faptul că au fost montate atîtea piese de dramaturgie ori­ginală n-ar fi revelatoriu dacă aceste puneri in scenă nu s-ar fi transformat. In majoritate, în spectacole de referinţă, în reprezentaţii exemplare, reţi­nute de public şi consemnate de critică. Dramaturgia lui Dumi­tru Radu Popescu, de pildă, a deţinut un loc de seamă în preocupările repertoriale şi, totodată, a generat spectacole de valoare. „Timpul în doi“ şi ,,Muntele", puse in scenă de Emil Mândrie, „Piticul în gră­dina de vară“ în regia lui Ni­colae Scarlat şi, mai de curînd, „Aceşti îngeri trişti“ vorbesc despre calitatea selecţiei. La Teatrul Tineretului şi-a pus in scenă Marin Sonescu el însuşi „Matca“, text montat pe atîtea scene din ţară şi din lume, dar care, aici, a generat o reprezen­taţie îndelung comentată. Piesa Ecaterinei Oproiu „Nu sânt tur­nul Eiffel“, jucată la rindul sau mult şi pe diverse meridiane, a fost oferită publicului într-un spectacol poetic ce îmbina liris­mul cu umorul. Textele lui Teodor Mazilu „Somnoroasa aventură“, îndeosebi, şi „Proştii sub dar de lună“ au cunoscut montări valoroase in regia lui Nicolae Scarlat. Tudor Popescu, Mircea Radu Iacoban, Ovidiu ■Genaru ş.a. au fost şi ei Înscrişi pe afişul teatrului. Dar acesta tribună de educa­ţie pentru public şi „şcoală“ postuniversitară pentru actori nu-şi putea împlini rosturile în afara marelui repertoriu cla­sic sau ignorînd dramaturgia secolului nostru. Aşadar, Shakespeare cu „Imblinzirea scorpiei“ şi „Nevestele vesele din Windsor“, Goldoni cu „Slu­gă la doi stăpîni“, şi „Piaţeta“, Renaşterea engleză prin Ph. Messinger şi a sa „Răfuială“, apoi Ibsen („Peer Gynt“), Ca­­pek („R.U.R.“), Svart („Drago­­­nul“), Vampirov („Vara trecută la Ciulimsk“) ş.a. au cunoscut înscenări în lecturi regizorale originale şi cu interpretare de solidă omogenitate. Ar fi mo­mentul să amintim una din calităţile esenţiale ale acestei trupe. Deşi formula ei este tocmai continua schimbare de componenţă (primirea continuă de absolvenţi şi trecerea lor mai departe spre alte formaţii teatrale), păstrindu-se totuşi in structură citeva elemente actoriceşti, deşi actorii (sau tocmai de aceea) au lucrat me­reu cu regizori din diverse generaţii (Cătălina Buzoianu, Dinu Cern­es­cu, Alexandru To­­cilescu, Al. Dabija, Alexandru Darie, Victor Eugen Frunză ş.a. au semnat spectacole), trupa pietreană se păstrează constant intr-o stare de echipă omogenă (dincolo de mici diferenţieri inerente nivelului deosebit de dotare), iar spectacolele ei poartă marca entuziasmului şi dăruirii neprecupeţite în fiecare act artistic. Capitol de interes în reper­toriul teatrului, spectacolul des­tinat micilor spectatori a cu­noscut, de asemenea, multe izbînzi artistice. Cu ani în urmă, un „Harap Alb“ adaptat şi re­gizat de Zoe Anghel Stanca, era considerat in paginile unui volum de specialitate apărut, pe alte meridiane „unul dintre cele mai importante spectacole“ realizate în deceniul opt, iar din „Tinereţe fără bătrineţe“, adaptate de Ed. Covali, regi­zoarea Cătălina Buzoianu a iz­butit un spectacol de referinţă. Şi actualul repertoriu are în­scris , textul pentru copii prin „Sînzrafia şi Pepelea“ de Vasile Alecsandri alături de drama­turgia originală contemporană reprezentată de „Nimic despre sînziene“ de Constantin Mun­­teanu, „Zece hohote de ris“ de Tudor Popescu sau de drama „Patima roşie", de Mihail Sor­bul, reprezentant al generaţiei dramaturgice interbelice. Mo­­liere, Büchner, Wilde comple­tează aria repertorială. Intr-o microstagiune bucureş­­teană, Teatrul Tineretului a adus în faţa publicului, totdea­una afluent şi, totodată, nerăb­dător, un eşantion din ultimele sale montări in frunte cu acel ,,II campiello“ („Piaţeta“), gol­­donian, la care ne-am referit cu ocazia unui turneu, dar care râmine aceeaşi reprezentaţie construită milimetric de regi­zorul Silviu Purcărete, plină de umor, inventivitate, prilej pen­tru mari împliniri interpretative şi, totodată, mărturie pentru valoarea şi omogenitatea trupei. Spiritul de grup artistic şi dă­ruirea sunt cele care patronează şi spectacolul cu musicalul „Bună seara, domnule Wilde“ de Eugen Micea şi H. Mă­linea­­nu, fiind elementele cu adevărat relevabile ale reprezentaţiei puse în scenă de tînărul regizor Nicolae Caranfil. Regizorul, cred, se află abia la a patra sa punere în scenă (debut : „Lewis şi Alice“ de Michel Suffran şi Martine de Breteuil, in 1986, la Teatrul Foarte Mic), şi, indis­cutabil, tatonează încă în cău­tarea personalităţii proprii. Cu adaptarea după Wilde încearcă crearea unei dezlănţuite bucurii, a jocului in scenă, a receptării in sală. Dar din dorinţa de a umple fiecare clipă teatrală cu un ,cel grăitor, aglomerează, pierde firul personajelor, face paşi înapoi şi nu mai impune — nici actorilor, nici sieşi — se­lecţia necesară. De aici, un spectacol adeseori vioi, dar lung, cu clipe de haz, dar pier­dute in agitaţia gălăgioasă şi cu foarte puţine împliniri actori­ceşti (Ion Muşcă un dublu rol pe o linie de umor urmată cu fineţe, Maia Morgenstern doar în siluetarea personajului, Claudiu Istodor în partea intîi a spectacolului şi Oana Pelea cind nu-şi repetă mijloacele). In faţa „Patimei roşii“ de Mihai Sorbu­ şi a conducerii ferme a regizorului Nicolae Scarlat, trupa pietreană s-a vădit mai reţinută şi mai rigu­roasă. Tratind textul ca pe o melodramă — cu atenţie con­centrată, deci,­ pe situaţii, nu spre suporturile psihologice — regizorul reţine ineditul carac­terelor şi îl­­subliniază. Tofana sa şi a Matei Morgenstern îşi consumă patima şi destinul doar cu motivaţie în sine. Construc­ţia rolului poate ar fi fost posibil de validat, dacă toate personajele ar fi intrat în acest joc al destinului. Or, numai Rudy, interpretat de Mircea Rusu (actor foarte dotat după aim s-a văzut în spectacolele de anu­l trecut la absolventă), urmează integral aceeaşi propu­nere regizorală. In fapt, deşi mai puţin semni­ficativă decit în alţi ani, micro­­stagiunea Teatrului Tineretului ii recomandă în continuare pentru bună parte din calităţile ce i le cunoaştem : seriozitatea şi coeziunea artistică a trupei, responsabilitate in colaborarea cu regizorii din toate genera­ţiile, selecţia repertorială. Aş­teptăm, însă, noile spectacole de referinţă aşa cum era, chip in anul ce-a trecut. „Piaţeta lui Goldoni şi a lui Silvi Purcărete. Florica Ichim Tribună de educaţie pentru generaţia tinarä însemnări pe marginea unor spectacole ale Teatrului Tineretului din Piatra Neamţ (Unnare din pag. 1) ro­viî unei lupte aptă să omo­genizeze umanitatea intr-un front colosal, frontul păcii. Colegii lor români le-au vor­bit cu patetism despre înde­lungata dăinuire a poporului nostru pe aceste păminturi, despre dorinţa puternică de înţelegere cu toate celelalte neamuri, de aproape şi de departe ale stelei Pămint. Co­municarea aceasta a luat une­ori forma aleasă a poemului dar, cel mai adesea ea părea a fi modul simplu in care dru­­­­m­eţii de departe, intilnindu-se ca din întimplare işi vorbesc despre satele şi oraşele lor, despre copiii şi părinţii pe care i-au lăsat acolo, acasă. Tocm­ai această comunicare sinceră,­­directa, a făcut din seminarul de la Neptun o dezbatere plină de miez, care, desigur va rodi in viitoarele poeme şi cărţi ale celor pre­zenţi. Acest lucru a fost im­părtăşit, de altfel şi publicului, iubitorilor de poezie din a­­ceastă patrie numită pe bună dreptate drept „ţara poeţilor“. La Sala Mică a Palatului Re­publicii Socialiste România, in inima deci a Capitalei noastre, aproape de cabinetul de trudă zilnică al Preşedintelui Româ­niei glasurile lor s-au auzit celebrind ideea păcii, văzută nu ca o utopie ci ca o nece­sară împlinire a visului pla­netar, s-au auzit omagiind a­­cest popor­­de oameni paşnic şi înzestrat care, prin puterile sale izvoriiid din unitatea de­plină a fiilor săi a izbutit să înalţe in pace atitea şi atîtea minuni ale vieţii şi muncii creatoare. Am petrecut zile şi nopţi minunate alături de confraţii noştri veniţi de departe, acolo, sub lumina generoasă a Sudu­lui, privegheaţi parcă de as­­trele înveşmlntate in piatră şi bronz ale lui Ovidiu şi ale lui Mihai Eminescu. Decanul Festivalului şi al Simpo­zionului, poetul francez Pierre Beam s-a născut — fastă întimplare, socotea el — la București. Aceasta demult, la începutul veacului, mai exact in anul 1902. Optzeci si cinci de ani mai tirziu, in 1987 deci, poetul se înapoia pe meleagurile unde Văzuse lu­mina zilei, unde văzuse Intiia oară luna şi soarele, stelele nopţii şi ■ auzise cuvintele ce­lor din jur sunind atît de îm­bietor ! Pierre Béarn a simţit nevoia să revină pe acest pă­mint la virsta-i venerabilă, a simţit nevoia să-şi scrie­­ şi să-şi rostească poemele, si evite şi să stea de vorbă cu poeţii români. El, prin aceste gesturi să mulţumească de fapt încă o dată, unei vetre care, sub conjuncţia astrelor sale l-a ajutat să devină poe­tul care este. Revăd chipurile Elenei Ar­­geşti, fiică a Atenei, solară şi melancolică in acelaşi timp , ale Bozenei Trilikova, poetă şi editoare din Cehoslovacia , aud vocea tonică a poetei so­vietice Alia Ahundova. îmi amintesc cu plăcere de Min­dal, timidul dar atît de cate­goricul in judecăţi estetice şi morale Andrej-Marek Za­­niewski din Polonia, ca şi de H­inner­k Einhorn din R.D. Germană, minte strălucitoare şi privire pătrunzătoare, de laser viu. De fiii popoarelor Iugoslaviei Janko Vuinovic, Avonimir Kostic şi Olimpiu Paleş, acesta din urmă venit din Voivodina, unde predă limba română la o şcoală cu copii însetaţi de frumuseţea cuvintelor noastre. Revăd si­lueta dinamică a prietenului venit din depărtata Cubă, po­etul Luis Lorente, cel născut în acelaşi an cu mine, fapt suficient să ne socotim fraţi sub semnul lui „el sangre la­tin“. Ne-am întrebat: — in even­tualitatea unei alte Troia, aceea a sfârşitului de veac XX — sa nu existe nici măcar şan­sa ca peste mii de ani un Heinrich Schliemann să izbu­tească să localizeze uriaşa ce­tate îngropată în cenuşa încă radioactivă şi să-i reconstituie formele ? Căci — la urma­­ur­mei — Pămintu­l s-ar putea numi atunci, tragic şi sec Trd­a. Doar că Homer a început să vadă. O afirmă, tot mai puter­nic şi poeţii lumii, cei gata mereu să-i facă planetei un scut de cuvinte. Poezia și pacea A gîndi şi a acţiona după rigorile noii revoluţii agrare (Urmare din pop. 2) Ulind cea mai bună garanţie pentru viitor. Şi acum vă propunem o altă virstă şi un alt tip de dinamism. Dincolo de Cheile Dobrogei, pe un drum care şerpuieşte printre coline înainta de a plonja în­­tr-o văioagă, se află aşezat sa­tul Rimnicu de Jos. Preşedinte­le cooperativei din localitate este STERE MITESCU. Are 36 de ani şi te copleşeşte printr-o sinceritate care te lasă fără re­plică. „încă n-am ajuns unde ne-am propus“, spune ca şi cum şi-ar cere iertare. Acest ,,încă“ indică o stare anterioară precară şi una viitoare,­perfect posibilă. Care este, văzută de-a­­proape, poziţia Intermediară de-acum ? Stere Miţescu, un vulcan care freamătă sub flu­xul aparent monoton al unei gîndiri disciplinate o rezumă destul de expresiv : „Eram o unitate-problemă şi-am­­încetat de a mai fi. Asta-i faza actua­lă". Nu intrăm în amănunte re­feritor la de ce anume ..eram“. Ne interesează mai mult ce a urmat. Preşedintele de la Rim­nicu de Jos este primul care, în acest circuit de idei, înge­mănează noţiunile de disciplină şi competenţă. Este pătimaş şi se Înflăcărează repede. „Nu se poate concepe noua revoluţie agrară fără oameni pregătiţi şi cu simţul ordinii in muncă“, avansează un gînd care-î frămîntă. Ştim că, o dată ales în funcţia pe care o îndeplineş­te şi hotărît să-şi redreseze uni­tatea, a început prin a-şi com­pleta propria pregătire. Este student, la fără frecvenţă, în penultimul an la Institutul A­­gronomic din Bucureşti şi n-a pierdut pină acum nici un exa­men. Pentru el nu se pune problema integrării teoriei cu producţia şi cu cercetarea deoa­rece problemele producţiei 11 asaltează zilnic, iar activitate ştiinţifică desfăşoară atît pe cont propriu rit şi în colabora­­re cu specialiştii de la Staţiu­nea Valu Traian. A preluat conducerea cooperativei în 1981, îi cunoaşte bine bilanţul. La principalele culturi, recoltele nu ajungeau la 2 000 kg pe hectar, in cazul griului, şi la 2 500 kg pe hectar, in cazul porum­bului. Ferma de vaci era considerată compromisă, producţia zilnică de lapte pe animal situîndu-se la 1 (un) litru pa zi, iar despre cea de oi se vorbea ca despre un balast. După cinci ani, in 1988, s-au putut consemna următoa­rele rezultate. Griul a dat 6 500 de kg pe hectar, orzul 8 000 de kg, porumbul 10 000 kg. In fer­ma de vaci, producţia de lapte pe animal şi lactaţie a ajuns la 14 000 de litri, la oi, producţia de lină s-a dublat ajungind la aproape 6 kg pe fiecare animal. Resorturile care au determinat o asemenea propulsie sunt iden­tificate cu rigoare ştiinţifică. „Am făcut ordine in organiza­rea muncii de sus­pină jos — spune Stere Miţescu. Consiliul de conducere se întruneşte cu regularitate şi discută proble­me mari, nu-şi pierde vremea cu fleacuri. Ca să scot uni­tatea din impas, am pus la punct brigada de mecanizatori, schimbîndu-l pe şeful ei şi ur­mărind ca fiecare să-şi îndepli­nească atribuţiile. Cum, la noi, principalele lucrări se exceiută in întregime cu maşinile, lim­pezirea apelor în acest, sector a revitalizat întregul ciclu al lu­crărilor destinate producţiei ve­getale. Zootehnia a fost întot­deauna pasiunea mea. Moşteni­re de familie. Am început prin a aşeza pe baze noi tot progra­mul de îngrijire. Mă credeţi că la ora patru dimineaţa, fie iar­nă,­ fie vară, eu intru primul in ferme ? Oarecare bătaie de cap ne-au dat furajele. Nu atît pro­curarea, cu­ utilizarea lor raţio­nala. Dar acum principiile şi metodele avansate au intrat in reflex“. Se opreşte şi ne pri­veşte drept în ochi. „Ştiţi ce — ni se confesează — am ajuns la concluzia că putem concura la titlul de Erou al Noii Revoluţii Agrare“. Mult timp ne-a stăruit în minte figura acestui om care probează prin toate actele sale de muncă şi de conducere va­labilitatea adagiului după care, atunci etnu te bizui pe raţiune, ai tot dreptul să îndrăzneşti. La cooperativa agricolă din Castelu, situată lingă Medgidia, cu lanurile şi acareturile plasa­te între apele sinilii ale Cana­lului Dunăre — Marea Neagră şi uriaşele plantaţii de pomi şi­ de viţă de vie de la Murfatlar şi Nazarcea, am discutat cu DUMITRU GIN­ARA, preşedin­tele unităţii, şi cu medicul vete­rinar AL. ŞTEFANESCU, şeful fermei zootehnice. Amindoi gravitează în jurul virstei de 40 de ani şi amindoi sunt specialişti de­­, primă mină. Se înţeleg­e şi colabo­rează excepţional. „In 1986 — deschide discuţia doctorul Şte­­fănescu — cu cei 4 019 litri lapte obţinuţi pe vacă furajată am ocupat primul loc pe judeţ. Acum tragem la titlu". Preşe­dintele cooperativei adaugă elip­tic, dar semnificativ, că ferme­le vegetale s-ar putea să furni­zeze­­şi ele argumente pentru o asemenea distincţie. Două idei s-au desprins din interven­ţia acestor specialişti. „Do­rinţa de a-şi însuşi o pre­gătire cit mai bună a luat Ut, noi forma unei preocupări de masă“, ţine să releve preşe­dintele. Iar medicul veterinar precizează că studierea lucrări­lor de specialitate ca şi a expe­rienţei altor unităţi se desfă­şoară organizat şi continuu. „Noua Revoluţie Agrară — ac­centuează — nu se poate con­cepe decât cu oameni capabili să înţeleagă, să stăpinească şi să aplice tehnologiile moderne in toate sectoarele agriculturii“. In încheierea acestei incursi­uni ,prin vîrstele agricole ale Dobrogei, am avut o scurtă dis­cuţie cu tovarăşul GHEORGHE ENICA, directorul general al Direcţiei agricole judeţene Con­stanţa. A fost mai mult un schimb de impresii. Ascultînd ceea ce i-am relatat, interlo­cutorul nostru a opinat că „ţă­ranii cooperatori au si început să gindească in termenii noii revoluţii agrare“. Şi să acţione­ze sub semnul imperativelor ei — adăugăm noi — îndreptăţind concluzia că d­in Dobrogea, ca şi în întreaga ţară, în lumea satu­lui românesc contemporan s-au format oameni noi, cu o înaltă conştiinţă civică, capabili să se situeze la înălţimea comanda­mentelor, pe care le formulează astăzi societatea. Mai convin­gător decit o putem face noi, o demonstrează datele cu care cooperativele agricole enunţate in ancheta noastră se înfăţişea­ză la încheierea campaniei de vară actuale. Palazu Mare şi-a trecut un bilanţ aproape 6 000 kg pe hectar la grîu şi 9 750 kg pe hectar la orz, Pecineaga peste 4 000 kg la grîu şi 8 758 kg la orz. Rimnicu de Jos 4 800 kg la grîu şi 9 400 kg la orz, iar Castelu circa 5 700 kg la grîu şi 5 600 kg la orz. Un an bun. O treaptă superioară în super­bul efort de autodepășire. ) „Románia libero" Sîmbătă 1 august 1937 Soarele râsare la ora 6,01 și apune la ora 20,43 teatre „LEAGAN DE REVOLUŢII - spec­tacol de poezie şi muzică — prezen­tat de Teatrul ,,Lucia Sturdza Bu­­landra" (14 75 46), la Muzeul de is­torie a municipiului Bucureşti. „ANOTIMPUL FLORILOR" - spec­tacol de sunet şi­­ lumină prezentat de Teatrul „C.I. Nottara" (59 31 03), orele 18—21, la Complexul Expo-Flora din Parcul Herăstrău ; ANOTIMP DE AUR" — spectacol de sunet şi lumină prezentat de Teatrul Mic (14 70 81), ora 21, la Rotonda scriitorilor din Grădina Cişmigiu ; ODIHNA VINTU­­LUI (RECITAL DIN LIRICA POPULA­RA ROMANEASCA) , Teatrul Giu­­lesti — Sala Majestic (foyer — 14.72.34), ora 20 ; ŞI TOTUŞI O MA­RE IUBIRE : Teatrul evreiesc de stat (20 39 70), ora 19 la Sala Majestic ; MI SE PARE CA MA­NSOR : Teatrul ,,C. Tanase" — Sala Savov (15 56 78), ora 19 şi ARTIŞTII ŞI BOEMA, ora 19,30, la Grădina Boema ; HAI CO­PII LA JOC : Teatrul Ţăndărică — Sala Victoria (15 23 77), ora 9,30; PE­ UN PICIOR DE PLAI : Ansamblul „Rapsodia Română" (13 13 00), ora 18. TELEVIZIUNE 13 : Telex ; 13,05 : La sfîrşit de săptâmînă (parţial color) ; 14,45 : Săptămina politică ; 15 : Închiderea programului ; 19 : Telejurnal ; 19,20 : Teleenciclopedia (color) ; 19,50 : Costineşti '87 Gala laureaţilor con­cursului de muzică de dans (color) ; 20,55 : Film artistic (color) — „Oa­menii pămîntului ; 22,20 : Telejurnal. DUMINICA 2 AUGUST 11,30 : Telex ; 11,35 : Lumea copii­lor ; 12,40 : Din cununa cîntecului românesc ; 13 : Album duminical (parţial color) ; 14,50 : Cu tricolorul la catarg (color) — Reportaj de Ziua Marinei Republicii Socialiste România ; 15 : închiderea programu­lui ; 19 : Telejurnal ; 19,15 : Țara mea azi (color) ; 19,35 : Cîntarea României (color) ; 20,15 : Film ar­tistic (color) — „Pe cont propriu" ; 21,50 : Telejurnal.. CINEMATOGRAFE CUIBUL DE VIESPI­­ Pacea (71 30 85), orele 8,30 - 10,45 - 12,45 - 15 - 17,15 - 19,30 ; Cosmos (27 54 95), orele 9 - 11 - 13 - 15,15 - 17,30 - 19,30; PISTRUIATUL (I­­­II) : Ferentari (80 49 85), orele 13 - 16 - 19; PISTRUIATUL (III) : Cotroceni (49 48 48), orele 15 - 17,15 - 19,30 ; RAPIREA FECIOARELOR : Buresti (50 43 58), orele 15 - 17 - 19 ; CUCOANA CHIRITA : Viitorul (10 67 40), orele 15 - 17 - 19 ; MEDALION ALAIN DELON : Pa­tria (11 86 25), orele 9 - 11,15 - 13.30 - 15,45 - 18, - 20.13 ; MARI REGIZORI, MARI ACTORI: Scala (11 03 72), orele 9 - 11,15 - 13.30 - 15.45 - 18 - 20.15 ; . MEDALION ROCK HUDSON : Stu­dio (59 53 15), orele 10 - 12,45 - 16 -18,45 (ambele serii) ; AVERTISMENTUL: Victoria (16 26 79), orele 9 - 11,30 - 14 -17 - 19,30 ; JANDARMUL $I JANDARMERI­ILE­­ Lumina (14 74 16), orele 9 — 11,15 - 13,30 - 15,45 - 18 - 20 ; Floreasca (33 29 71), orele 9 — 11 — 13 - 15 - 17 - 19 ; TE IUBESC,­­ DRAGA : Timpuri noi (15 61 10), orele 9 - 11,15 - 13.30 -15.45 - 18 - 20 ; PROGRAM SPECIAL PENTRU COPII SI TINERET: Doina (16 35 38), orele 9 - 11 - 13 - 15,15 - 17,15 - 19.15 ; ȘATRA : Drumul Sării (31 28 13), orele 15 - 17 - 19 ; mmwxwMMwm Civismul străzii Am mai semnalat la această rubrică atitudinea unor condu­cători auto de natură să încal­ce nu numai legea circulaţiei ci şi elementare norme etice de conduită rutieră. Şi faptele ne obligă să revenim. Deci ieri dimineaţa la ora 10, pe str. Eugen Carada din plin centrul Capitalei. In faţa unor maşini parcate reglementar, un şir de maşini parcate nereglementar care prin poziţia lor blocau efectiv plecarea celor dinţii şi îngreunau mult întregul flux al circulaţiei. In „fruntea“ şirului de maşini parcate nereglemen­­tar se aflau autoturismele cu numerele de înmatriculare : 2—B—5339 şi 17—B—1188. O ati­tudine mai fermă din partea a­­genţilor de circulaţie din zonă ar fi, poate, binevenită. (M.M.) Consacrare Cu cîţiva ani in urmă, trei absolvenţi ai Conservatorului „Ciprian Porumbescu“ din Bucu­reşti: fagotistul Pavel Ionescu, flautistul Dorel Baicu şi oboistul Dorin Gliga, toţi trei componenţi ai Orchestrei simfonice din Ba­cău au pus bazele, unei forma­ţii de cameră denumită „Syr­inx“. Datorită înaltului profe­sionalism, talentului, dar cu seamă muncii lor miproa­se şi perseverente asupra s­ftarti­­turilor, in scurtă vreme forma­ţia s-a făcuit revuiidfStă­­nu nu­mai in tilfta, dar şi peste hota­­-un interval de numai ani cei trei suflători şi-au rînscris in palmares 5 premii in­­ternaţionale, ultimul fiind cel ciştigat de curvia la concursul internaţional de muzică de ca­meră de la Mariigny-Elveţia. Pentru promovarea creaţiei ro­mâneşti şi contemporane, în 1986 secţia de specialitate le-a acordat „premiul A.T.M.", cei trei suflători fiind de altmin­teri iniţiatorii „Zilelor muzicii contemporane“, manifestare de rezonanţă naţională care şi-a ciştigat­ deja un binemeritat prestigiu. (CONST.­AZOIŢII) „Cosmofilia ’87“ In municipiul Mediaş s-a inaugurat nu de mult o expo­ziţie filatelică interjudeţeană care se bucură de un succes deosebit: „Cosmofilia ’87“. Des­chisă in cadrul manifestărilor înscrise in cadrul Festivalului naţional „Cîntarea României“, expoziţia „Cosmofilă“, organi­zată de grupa, filatelică temati­ca de cosmofilie din localitate cuprinde sute de piese ale unor colecţionari din 17 judeţe ale ţării. Cu acest prilej au fost emise 4 plicuri tematice, o me­dalie comemorativă şi o insignă. Pentru cele mai valoroase piese sau colecţii s-au acordat, me­dalii filatelice. (VIRGIL . LA­­I­ZAR) Copiii c­’reamatofi La Casa­ pionierilor şi şoimi­lor patriei din Galaţi a fost înfiinţaţi şi funcţionează de ani de zile­, graţie unui talentat şi inimos profesor, Ştefan Opincă. Adevărată „şcoală“ de copii cineamatori. Recent, copiii ci­­neamatori gălăţeni, dintre care nu se poate să nu-i amintim pe cei mai talentaţi — Anca Mă­­crineanu, Gin­a Ghelase, Marian Tiron, Radu Popoiu, Silviu Stanciu s-au intors de la Tur­da, unde a avut loc un concurs al cineamatorilor pionieri cu premiul 1 pentru pelicula „Ga­laţi, la timpul prezent". Un nou premiu care sporeşte adevărata colecţie de premii şi medalii obţinute de-a lungul anilor şi care demonstrează valoarea constantă a peliculelor realizate de copiii cineamatori gălăţeni. Şi, cine ştie, dacă filmul color „Din univers soseşte o stea“, terminat in aceste zile de mem­brii cineclubului „Danubius“ nu va aduce micilor cineamatori gălăţeni alt trofeu. (VIOREL CHIURTU) Performanţele pictorului Pictorul Lázár Morcán, din Cluj-Napoca, un mare iubitor al peisajului patriei, in special a­ Apusenilor, pe care i-a imor­talizat intr-o gamă largă de ipostaze si variante — reali­­zind tablouri de o mare fru­museţe — a avut, nu de mult, cea de-a 40-a­ expoziţie perso­nală, el fiind o prezenţă acti­vă nu numai in viaţa spiritua­lă a municipiului de pe Someş­ti-*' si '.lin alte judeţe. Nu de­finit, la cinematograful „Arta“ din localitate a avut loc verni­sajul expoziţiei sale: „Univer­sul culorilor“, care s-a bucurat de un deosebit succes de pu­blic iar zilele trecute, in ca­drul unor manifestări deveni­te tradiţionale de acum, organi­zate periodic la cenaclul „In­terferenţe“ de la Institutul de lingvistică, lucrările pictorului Lázár Morcán au făcut obiectul unor discuţii animate in rin­dul oamenilor de­ştere si artă prezenţi. Discutind cu autorul acestor tablouri, artistul ne-a declarat: „Sunt de loc din Al­­bacul lui Horea şi intenţionez să contribui cu lucrări proprii la casa-muzeu de acolo, pe care o vrem cit mai completă, pen­tru a se constitui intr-un punct educativ de mare atracţie pen­tru public.“ (VIRGIL LAZAR) Rubrică realizată de Georgeta Nae

Next