România Liberă, august 1987 (Anul 45, nr. 13292-13317)
1987-08-01 / nr. 13292
Pagina a 2-a — 7 august 1987 RECUPERAREA MATERIALELOR REFOLOSIRE A IMPORTANTA ÎNDATORIRE CETĂŢENEASCA Parte integrantă din politica economică a partidului, vasta activitate ce se desfăşoară in tara noastră privind recuperarea şi valorificarea superioară a materialelor refolosibile are o contribuţie deosebit de importantă la dezvoltarea bazei proprii de materii prime, la intensificarea continuă a activităţii productive, in scopul progresului continuu economico-social al patriei. După cum se ştie, conducerea partidului şi a statului nostru, personal secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, acordă acestei activităţi o atenţie cu totul deosebită, prin stabilirea unor sarcini concrete pentru dinamizarea reintroducerii in circuitul economic a unor importante resurse de materiale refolosibile, existente, încă, în numeroase sectoare de activitate , sunt sarcini ce conturează o concepţie modernă asigurînd bazele unui sistem naţional de colectare, prelucrare şi refolosire a materialelor reciclabile, astfel incit, potrivit sarcinilor trasate de către Congresul al XIII-lea al partidului, acestea să susţină substanţial ritmurile înalte ale dezvoltării economiei naţionale, în multe sectoare materialele reciclabile urmind să reprezinte 50 la sută şi chiar peste 50 la sută din necesarul de materii prime. Rollind această problemă în cuvintarea rostită la recenta Plenară comună a Consiliului Naţional al Oamenilor Muncii şi a Consiliului Suprem al Dezvoltării Economice şi Sociale, tovarăşul Nicolae Ceauşescu releva din nou importanţa acestei activităţi pentru creşterea potenţialului economic al ţării, subliniind necesitatea de a se acţiona în continuare cu toată energia şi fermitatea pentru realizarea programelor privind recuperarea şi refolosirea materiilor prime, materialelor, pieselor şi subansamblelor, pentru eliminarea risipei de orice fel in toate sectoarele. Arătînd că aceasta reprezintă o orientare de perspectivă de cea mai mare Însemnătate în strategia operei de construcţie socialistă ce se înfăptuieşte în ţara noastră, secretarul general al partidului exprima cerinţa că este necesar ca toate întreprinderile, toate unităţile economico-sociale, toata organismele democraţiei noastre socialiste, ale Frontului Democraţiei şi Unităţii Socialiste, sindicatele, tineretul, organizaţiile de femei, şcolile şi toate celelalte organizaţii de masă şi obşteşti să se angajeze cu toate forţele in recuperarea, in colectarea şi în strîngerea tuturor acestor resurse materiale, care au, şi trebuie să aibă, o pondere tot mai mare în asigurarea bunei aprovizionări a economiei naţionale cu tot ce este necesar evoluţiei ei mereu ascendente. In această amplă viziune descoperirea la recuperarea materialelor refolosibile sub orice formă s-ar afla ele, şi reintroducerea lor in circuitul productiv, trebuie să devină o preocupare majoră pentru Întreaga noastră colectivitate socialistă, pentru fiecare dintre membrii ei. , Prin acţiuni politice eficiente şi diferenţiate in funcţie da specificul fiecărei localităţi, organizaţiile democraţiei şi unităţii socialiste din majoritatea judeţelor au organizat mai buna cunoaştere de către cetăţeni e programelor şi sarcinilor in acest domeniu, rezultind din hotăririle de partid şi de stat, din cuvîntările tovarăşului Nicolae Ceauşescu, secretarul general al partidului, din actele normative ce reglementează activitatea de reciclare a materialelor refolosibile. Conducerile organizaţiilor democraţiei şi unităţii socialiste au organizat în multe din localităţile ţării zile, săptămâni şi luni record pentru depistarea şi recuperarea materialelor refolosibile, au iniţiat şi extins schimburi de experienţă şi întreceri între organizaţiile O.D.U.S. din cartiere şi sate, cei care s-au evidenţiat in această acţiune fiind stimulaţi prin diferite forme ale politicii de masă. In judeţe cum sunt Arad, Argeş, Gorj, Galaţi, Harghita, Ialomiţa- Iaşi, Mureş, Neamţ, Sibiu, Satu Mare, Suceava, Timiş, Teleorman, în municipiul Bucureşti au fost difuzate, afişate şi popularizate chemări, panouri, grafice, calcule economice, foi volante şi alte materiale de propagandă vizuală pe teme referitoare la importanţa şi necesitatea recuperării materialelor refolosibile, prin care cetăţenii au fost chemaţi să contribuie la realizarea sarcinilor stabilite în acest domeniu. Totodată, in colaborare cu consiliile populare, organizaţiile democraţiei şi unităţii socialiste au solicitat întreprinderilor judeţene de profil extinderea punctelor de colectare precum şi mai buna valorificare a mijloacelor de transport existente în acest scop. Ca rezultat al acestor acţiuni de anvergură, in cursul anului trecut au fost preluate din gospodăriile populaţiei peste 378 000 tone metale feroase, (sortiment la care 18 judeţe au realizat şi depăşit sarcinile stabilite), peste 13 000 de tone metale neferoase (3 judeţe realizind şi depăşind obiectivele în acest domeniu), peste 54 000 tone hîrtie şi cartoane, peste 51 000 tone spărturi de sticla, 833 tone de mase plastice. Să reţinem citeva cifre şi pentru primele cinci luni din acest an: peste 167 000 tone metale feroase, peste 4 600 tone metale neferoase, peste 21 500 tone hîrtie şi cartoane, peste 130 000 tone de mase plastice. Desigur, astfel de rezultate demonstrează cu prisosinţă rit de valoroasă poate fi contribuţia populaţiei la recuperarea materialelor refolosibile acolo unde consiliile locale ale Frontului Democraţiei şi Unităţii Socialiste au sprijinit consecvent şi cu simţ de răspundere acţiunile organizaţiilor democraţiei şi unităţii socialiste consacrate folosirii integrale a punctelor de colectare existente, de extindere a lor în preajma şcolilor, magazinelor, în cartiere, organizării unor acţiuni de propagandă în acest domeniu. Dar trebuie să subliniem cu toată tăria că, deşi sunt destule judeţe unde s-au depus eforturi pentru implicarea populaţiei în realizarea acestui important obiectiv al economiei naţionale, pe ansamblul ţării prevederile programate privind preluarea de la populaţie a materialelor reciclabile n-au fost integral îndeplinite, mai cu seamă la hîrtie şi cartoane,la mase plastice, la spărturi, din sticlă. Cauza principala a unor astfel de rezultate ,nesatisfâcătoare pe ansamblul ţării rezidă în faptul că preluarea materialelor refolosibile din ■ gospodăriile populaţiei diferă mult de la un judeţ la altul, aceasta fiind o consecinţă directă a modului defectuos în care au acţionat atît întreprinderile judeţene pentru recuperarea materialelor refolosibile împreună cu consiliile populare, cit şiorganizaţiile democraţiei şi unităţii socialisteşi celelalte organizaţii de masă şi obşteşti din judeţul respectiv. Dacă in judeţe cum sunt Neamţ, Vaslui, Sălaj, Ialomiţa, Alba, Brăila, colectările de materiale refolosibile sunt superioare cantităţilor medii recuperate din gospodăriile populaţiei pe întreaga ţară, mai sunt numeroase judeţe in care se acordă o slabă atenţie preluărilor unor astfel de materiale de la cetăţeni. De-a dreptul necorespunzătoare posibilităţilor existente mai cu seamă in domeniul colectării hirtiei de la populaţie se vădesc în acest sens rezultatele obţinute in judeţe cum sunt Caraş-Severin, Vrancea, Călăraşi, Cluj, Dîmboviţa, Botoşani, Mehedinţi. Şi în primele cinci luni ale acestui an se înregistrează rezultate nesatisfăcătoare la colectarea a diferite materiale in judeţe cum sunt Giurgiu, Călăraşi, Maramureş, Tulcea, Vîlcea. Examinînd aceste neîmpliniri, rezultă că ele se datorează faptului că în activitatea de colectare a materialelor refolosibile de la populaţie, de la unităţile mici, şcoli, spitale, există deficienţe, mai ales în ce priveşte buna funcţionare a recuperărilor, în sensul că nu au fost asigurate, încă, în funcţie de nevoi, toate condiţiile pentru ca populaţia să poată depune, selectiv, resturi menajere ca hirtii, cioburi de sticlă, metale, textile, materiale plastice etc. Cu toate că reţeaua de colectare s-a dezvoltat continuu, nu peste tot s-a asigurat o amplasare raţională a punctelor de colectare şi nu totdeauna programul de funcţionare a acestora este corelat cu cerinţele cetăţenilor. De menţionat, de asemenea, că în judeţele cu rezultate nesatisfăcătoare în acest domeniu, se constată absenţa unor măsuri şi angajamente concrete ale organizaţiilor democraţiei şi unităţii socialiste, ale deputaţilor, comitetelor de cetăţeni, asociaţiilor locatarilor. Apare evident, aşadar, că pentru îndeplinirea sarcinilor importante stabilite de, partid în domeniul recuperării materialelor refolosibile, consiliile locale ale Frontului Democraţiei şi Unităţii Socialiste trebuie să-şi reevalueze că, .toată exigenţa şi răspunderea necesare mijloacele şi metodele politico-organizatorice desprijinire consecventă, susţinută a organizaţiilor democraţiei şiunităţii socialiste, a tuturor organizaţiilor componente pentru antrenarea şi implicarea energică a intregii populaţii in realizarea exemplară de către fiecare cetăţean a acestei importante îndatoriri patriotice, ce slujeşte progresului multilateral al economiei naţionale. Graziela Vântu Din activitatea consiliilor F. D. U. S. şi a organizaţiilor democraţiei şi unităţii socialiste Imagine din noul peisaj al municipiului Botoşani De cind a fost întemeiat, cu mai bine de un sfert de veac in urmă, Teatrul Tineretului in Piatra Neamţ a vădit constant strădania de a-şi îndeplini dubla sa funcţiune : tribună de educaţie pentru tînăra generaţie şi lăcaş de dezvoltare creatoare pentru tinerele talente ale teatrului românesc. De-a lungul anilor, şi-a format un public receptiv, capabil să-i urmeze pe creatori în demersurile lor cele mai îndrăzneţe, după cum de aici au plecat spre toate zările ţării actori formaţi in atmosfera de emulaţie artistică ce a dominat în majoritate stagiunile teatrale pietrene. Doar un repertoriu care să fie, aşa cumscria cîndva marele regizor Ion Sava, „un plan de luptă, după o prealabilă tactică stabilită, ca să se ajungă la un anume scop“, poate înlesni înserarea unei instituţii teatrale cu personalitate definită in contextul general al mişcării artistice. Şi tocmai in definirea acestei personalităţi, in funcţie de acel dubluscop enunţat, si-a ciştigat locul Teatrul Tineretului bazindu-se, deci, pe texte de calitate, reunitesre un gind director. In acest sfert de veac de existenţă au fost puse in scenă 190 de spectacole dintre care 114 cu piese româneşti, 93 aparţinînd dramaturgiei contemporane. Faptul că au fost montate atîtea piese de dramaturgie originală n-ar fi revelatoriu dacă aceste puneri in scenă nu s-ar fi transformat. In majoritate, în spectacole de referinţă, în reprezentaţii exemplare, reţinute de public şi consemnate de critică. Dramaturgia lui Dumitru Radu Popescu, de pildă, a deţinut un loc de seamă în preocupările repertoriale şi, totodată, a generat spectacole de valoare. „Timpul în doi“ şi ,,Muntele", puse in scenă de Emil Mândrie, „Piticul în grădina de vară“ în regia lui Nicolae Scarlat şi, mai de curînd, „Aceşti îngeri trişti“ vorbesc despre calitatea selecţiei. La Teatrul Tineretului şi-a pus in scenă Marin Sonescu el însuşi „Matca“, text montat pe atîtea scene din ţară şi din lume, dar care, aici, a generat o reprezentaţie îndelung comentată. Piesa Ecaterinei Oproiu „Nu sânt turnul Eiffel“, jucată la rindul sau mult şi pe diverse meridiane, a fost oferită publicului într-un spectacol poetic ce îmbina lirismul cu umorul. Textele lui Teodor Mazilu „Somnoroasa aventură“, îndeosebi, şi „Proştii sub dar de lună“ au cunoscut montări valoroase in regia lui Nicolae Scarlat. Tudor Popescu, Mircea Radu Iacoban, Ovidiu ■Genaru ş.a. au fost şi ei Înscrişi pe afişul teatrului. Dar acesta tribună de educaţie pentru public şi „şcoală“ postuniversitară pentru actori nu-şi putea împlini rosturile în afara marelui repertoriu clasic sau ignorînd dramaturgia secolului nostru. Aşadar, Shakespeare cu „Imblinzirea scorpiei“ şi „Nevestele vesele din Windsor“, Goldoni cu „Slugă la doi stăpîni“, şi „Piaţeta“, Renaşterea engleză prin Ph. Messinger şi a sa „Răfuială“, apoi Ibsen („Peer Gynt“), Capek („R.U.R.“), Svart („Dragonul“), Vampirov („Vara trecută la Ciulimsk“) ş.a. au cunoscut înscenări în lecturi regizorale originale şi cu interpretare de solidă omogenitate. Ar fi momentul să amintim una din calităţile esenţiale ale acestei trupe. Deşi formula ei este tocmai continua schimbare de componenţă (primirea continuă de absolvenţi şi trecerea lor mai departe spre alte formaţii teatrale), păstrindu-se totuşi in structură citeva elemente actoriceşti, deşi actorii (sau tocmai de aceea) au lucrat mereu cu regizori din diverse generaţii (Cătălina Buzoianu, Dinu Cernescu, Alexandru Tocilescu, Al. Dabija, Alexandru Darie, Victor Eugen Frunză ş.a. au semnat spectacole), trupa pietreană se păstrează constant intr-o stare de echipă omogenă (dincolo de mici diferenţieri inerente nivelului deosebit de dotare), iar spectacolele ei poartă marca entuziasmului şi dăruirii neprecupeţite în fiecare act artistic. Capitol de interes în repertoriul teatrului, spectacolul destinat micilor spectatori a cunoscut, de asemenea, multe izbînzi artistice. Cu ani în urmă, un „Harap Alb“ adaptat şi regizat de Zoe Anghel Stanca, era considerat in paginile unui volum de specialitate apărut, pe alte meridiane „unul dintre cele mai importante spectacole“ realizate în deceniul opt, iar din „Tinereţe fără bătrineţe“, adaptate de Ed. Covali, regizoarea Cătălina Buzoianu a izbutit un spectacol de referinţă. Şi actualul repertoriu are înscris , textul pentru copii prin „Sînzrafia şi Pepelea“ de Vasile Alecsandri alături de dramaturgia originală contemporană reprezentată de „Nimic despre sînziene“ de Constantin Munteanu, „Zece hohote de ris“ de Tudor Popescu sau de drama „Patima roşie", de Mihail Sorbul, reprezentant al generaţiei dramaturgice interbelice. Moliere, Büchner, Wilde completează aria repertorială. Intr-o microstagiune bucureşteană, Teatrul Tineretului a adus în faţa publicului, totdeauna afluent şi, totodată, nerăbdător, un eşantion din ultimele sale montări in frunte cu acel ,,II campiello“ („Piaţeta“), goldonian, la care ne-am referit cu ocazia unui turneu, dar care râmine aceeaşi reprezentaţie construită milimetric de regizorul Silviu Purcărete, plină de umor, inventivitate, prilej pentru mari împliniri interpretative şi, totodată, mărturie pentru valoarea şi omogenitatea trupei. Spiritul de grup artistic şi dăruirea sunt cele care patronează şi spectacolul cu musicalul „Bună seara, domnule Wilde“ de Eugen Micea şi H. Mălineanu, fiind elementele cu adevărat relevabile ale reprezentaţiei puse în scenă de tînărul regizor Nicolae Caranfil. Regizorul, cred, se află abia la a patra sa punere în scenă (debut : „Lewis şi Alice“ de Michel Suffran şi Martine de Breteuil, in 1986, la Teatrul Foarte Mic), şi, indiscutabil, tatonează încă în căutarea personalităţii proprii. Cu adaptarea după Wilde încearcă crearea unei dezlănţuite bucurii, a jocului in scenă, a receptării in sală. Dar din dorinţa de a umple fiecare clipă teatrală cu un ,cel grăitor, aglomerează, pierde firul personajelor, face paşi înapoi şi nu mai impune — nici actorilor, nici sieşi — selecţia necesară. De aici, un spectacol adeseori vioi, dar lung, cu clipe de haz, dar pierdute in agitaţia gălăgioasă şi cu foarte puţine împliniri actoriceşti (Ion Muşcă un dublu rol pe o linie de umor urmată cu fineţe, Maia Morgenstern doar în siluetarea personajului, Claudiu Istodor în partea intîi a spectacolului şi Oana Pelea cind nu-şi repetă mijloacele). In faţa „Patimei roşii“ de Mihai Sorbu şi a conducerii ferme a regizorului Nicolae Scarlat, trupa pietreană s-a vădit mai reţinută şi mai riguroasă. Tratind textul ca pe o melodramă — cu atenţie concentrată, deci, pe situaţii, nu spre suporturile psihologice — regizorul reţine ineditul caracterelor şi îlsubliniază. Tofana sa şi a Matei Morgenstern îşi consumă patima şi destinul doar cu motivaţie în sine. Construcţia rolului poate ar fi fost posibil de validat, dacă toate personajele ar fi intrat în acest joc al destinului. Or, numai Rudy, interpretat de Mircea Rusu (actor foarte dotat după aim s-a văzut în spectacolele de anul trecut la absolventă), urmează integral aceeaşi propunere regizorală. In fapt, deşi mai puţin semnificativă decit în alţi ani, microstagiunea Teatrului Tineretului ii recomandă în continuare pentru bună parte din calităţile ce i le cunoaştem : seriozitatea şi coeziunea artistică a trupei, responsabilitate in colaborarea cu regizorii din toate generaţiile, selecţia repertorială. Aşteptăm, însă, noile spectacole de referinţă aşa cum era, chip in anul ce-a trecut. „Piaţeta lui Goldoni şi a lui Silvi Purcărete. Florica Ichim Tribună de educaţie pentru generaţia tinarä însemnări pe marginea unor spectacole ale Teatrului Tineretului din Piatra Neamţ (Unnare din pag. 1) roviî unei lupte aptă să omogenizeze umanitatea intr-un front colosal, frontul păcii. Colegii lor români le-au vorbit cu patetism despre îndelungata dăinuire a poporului nostru pe aceste păminturi, despre dorinţa puternică de înţelegere cu toate celelalte neamuri, de aproape şi de departe ale stelei Pămint. Comunicarea aceasta a luat uneori forma aleasă a poemului dar, cel mai adesea ea părea a fi modul simplu in care drumeţii de departe, intilnindu-se ca din întimplare işi vorbesc despre satele şi oraşele lor, despre copiii şi părinţii pe care i-au lăsat acolo, acasă. Tocmai această comunicare sinceră,directa, a făcut din seminarul de la Neptun o dezbatere plină de miez, care, desigur va rodi in viitoarele poeme şi cărţi ale celor prezenţi. Acest lucru a fost impărtăşit, de altfel şi publicului, iubitorilor de poezie din această patrie numită pe bună dreptate drept „ţara poeţilor“. La Sala Mică a Palatului Republicii Socialiste România, in inima deci a Capitalei noastre, aproape de cabinetul de trudă zilnică al Preşedintelui României glasurile lor s-au auzit celebrind ideea păcii, văzută nu ca o utopie ci ca o necesară împlinire a visului planetar, s-au auzit omagiind acest poporde oameni paşnic şi înzestrat care, prin puterile sale izvoriiid din unitatea deplină a fiilor săi a izbutit să înalţe in pace atitea şi atîtea minuni ale vieţii şi muncii creatoare. Am petrecut zile şi nopţi minunate alături de confraţii noştri veniţi de departe, acolo, sub lumina generoasă a Sudului, privegheaţi parcă de astrele înveşmlntate in piatră şi bronz ale lui Ovidiu şi ale lui Mihai Eminescu. Decanul Festivalului şi al Simpozionului, poetul francez Pierre Beam s-a născut — fastă întimplare, socotea el — la București. Aceasta demult, la începutul veacului, mai exact in anul 1902. Optzeci si cinci de ani mai tirziu, in 1987 deci, poetul se înapoia pe meleagurile unde Văzuse lumina zilei, unde văzuse Intiia oară luna şi soarele, stelele nopţii şi ■ auzise cuvintele celor din jur sunind atît de îmbietor ! Pierre Béarn a simţit nevoia să revină pe acest pămint la virsta-i venerabilă, a simţit nevoia să-şi scrie şi să-şi rostească poemele, si evite şi să stea de vorbă cu poeţii români. El, prin aceste gesturi să mulţumească de fapt încă o dată, unei vetre care, sub conjuncţia astrelor sale l-a ajutat să devină poetul care este. Revăd chipurile Elenei Argeşti, fiică a Atenei, solară şi melancolică in acelaşi timp , ale Bozenei Trilikova, poetă şi editoare din Cehoslovacia , aud vocea tonică a poetei sovietice Alia Ahundova. îmi amintesc cu plăcere de Mindal, timidul dar atît de categoricul in judecăţi estetice şi morale Andrej-Marek Zaniewski din Polonia, ca şi de Hinnerk Einhorn din R.D. Germană, minte strălucitoare şi privire pătrunzătoare, de laser viu. De fiii popoarelor Iugoslaviei Janko Vuinovic, Avonimir Kostic şi Olimpiu Paleş, acesta din urmă venit din Voivodina, unde predă limba română la o şcoală cu copii însetaţi de frumuseţea cuvintelor noastre. Revăd silueta dinamică a prietenului venit din depărtata Cubă, poetul Luis Lorente, cel născut în acelaşi an cu mine, fapt suficient să ne socotim fraţi sub semnul lui „el sangre latin“. Ne-am întrebat: — in eventualitatea unei alte Troia, aceea a sfârşitului de veac XX — sa nu existe nici măcar şansa ca peste mii de ani un Heinrich Schliemann să izbutească să localizeze uriaşa cetate îngropată în cenuşa încă radioactivă şi să-i reconstituie formele ? Căci — la urmaurmei — Pămintul s-ar putea numi atunci, tragic şi sec Trda. Doar că Homer a început să vadă. O afirmă, tot mai puternic şi poeţii lumii, cei gata mereu să-i facă planetei un scut de cuvinte. Poezia și pacea A gîndi şi a acţiona după rigorile noii revoluţii agrare (Urmare din pop. 2) Ulind cea mai bună garanţie pentru viitor. Şi acum vă propunem o altă virstă şi un alt tip de dinamism. Dincolo de Cheile Dobrogei, pe un drum care şerpuieşte printre coline înainta de a plonja într-o văioagă, se află aşezat satul Rimnicu de Jos. Preşedintele cooperativei din localitate este STERE MITESCU. Are 36 de ani şi te copleşeşte printr-o sinceritate care te lasă fără replică. „încă n-am ajuns unde ne-am propus“, spune ca şi cum şi-ar cere iertare. Acest ,,încă“ indică o stare anterioară precară şi una viitoare,perfect posibilă. Care este, văzută de-aproape, poziţia Intermediară de-acum ? Stere Miţescu, un vulcan care freamătă sub fluxul aparent monoton al unei gîndiri disciplinate o rezumă destul de expresiv : „Eram o unitate-problemă şi-amîncetat de a mai fi. Asta-i faza actuală". Nu intrăm în amănunte referitor la de ce anume ..eram“. Ne interesează mai mult ce a urmat. Preşedintele de la Rimnicu de Jos este primul care, în acest circuit de idei, îngemănează noţiunile de disciplină şi competenţă. Este pătimaş şi se Înflăcărează repede. „Nu se poate concepe noua revoluţie agrară fără oameni pregătiţi şi cu simţul ordinii in muncă“, avansează un gînd care-î frămîntă. Ştim că, o dată ales în funcţia pe care o îndeplineşte şi hotărît să-şi redreseze unitatea, a început prin a-şi completa propria pregătire. Este student, la fără frecvenţă, în penultimul an la Institutul Agronomic din Bucureşti şi n-a pierdut pină acum nici un examen. Pentru el nu se pune problema integrării teoriei cu producţia şi cu cercetarea deoarece problemele producţiei 11 asaltează zilnic, iar activitate ştiinţifică desfăşoară atît pe cont propriu rit şi în colaborare cu specialiştii de la Staţiunea Valu Traian. A preluat conducerea cooperativei în 1981, îi cunoaşte bine bilanţul. La principalele culturi, recoltele nu ajungeau la 2 000 kg pe hectar, in cazul griului, şi la 2 500 kg pe hectar, in cazul porumbului. Ferma de vaci era considerată compromisă, producţia zilnică de lapte pe animal situîndu-se la 1 (un) litru pa zi, iar despre cea de oi se vorbea ca despre un balast. După cinci ani, in 1988, s-au putut consemna următoarele rezultate. Griul a dat 6 500 de kg pe hectar, orzul 8 000 de kg, porumbul 10 000 kg. In ferma de vaci, producţia de lapte pe animal şi lactaţie a ajuns la 14 000 de litri, la oi, producţia de lină s-a dublat ajungind la aproape 6 kg pe fiecare animal. Resorturile care au determinat o asemenea propulsie sunt identificate cu rigoare ştiinţifică. „Am făcut ordine in organizarea muncii de suspină jos — spune Stere Miţescu. Consiliul de conducere se întruneşte cu regularitate şi discută probleme mari, nu-şi pierde vremea cu fleacuri. Ca să scot unitatea din impas, am pus la punct brigada de mecanizatori, schimbîndu-l pe şeful ei şi urmărind ca fiecare să-şi îndeplinească atribuţiile. Cum, la noi, principalele lucrări se exceiută in întregime cu maşinile, limpezirea apelor în acest, sector a revitalizat întregul ciclu al lucrărilor destinate producţiei vegetale. Zootehnia a fost întotdeauna pasiunea mea. Moştenire de familie. Am început prin a aşeza pe baze noi tot programul de îngrijire. Mă credeţi că la ora patru dimineaţa, fie iarnă, fie vară, eu intru primul in ferme ? Oarecare bătaie de cap ne-au dat furajele. Nu atît procurarea, cu utilizarea lor raţionala. Dar acum principiile şi metodele avansate au intrat in reflex“. Se opreşte şi ne priveşte drept în ochi. „Ştiţi ce — ni se confesează — am ajuns la concluzia că putem concura la titlul de Erou al Noii Revoluţii Agrare“. Mult timp ne-a stăruit în minte figura acestui om care probează prin toate actele sale de muncă şi de conducere valabilitatea adagiului după care, atunci etnu te bizui pe raţiune, ai tot dreptul să îndrăzneşti. La cooperativa agricolă din Castelu, situată lingă Medgidia, cu lanurile şi acareturile plasate între apele sinilii ale Canalului Dunăre — Marea Neagră şi uriaşele plantaţii de pomi şi de viţă de vie de la Murfatlar şi Nazarcea, am discutat cu DUMITRU GINARA, preşedintele unităţii, şi cu medicul veterinar AL. ŞTEFANESCU, şeful fermei zootehnice. Amindoi gravitează în jurul virstei de 40 de ani şi amindoi sunt specialişti de, primă mină. Se înţelege şi colaborează excepţional. „In 1986 — deschide discuţia doctorul Ştefănescu — cu cei 4 019 litri lapte obţinuţi pe vacă furajată am ocupat primul loc pe judeţ. Acum tragem la titlu". Preşedintele cooperativei adaugă eliptic, dar semnificativ, că fermele vegetale s-ar putea să furnizezeşi ele argumente pentru o asemenea distincţie. Două idei s-au desprins din intervenţia acestor specialişti. „Dorinţa de a-şi însuşi o pregătire cit mai bună a luat Ut, noi forma unei preocupări de masă“, ţine să releve preşedintele. Iar medicul veterinar precizează că studierea lucrărilor de specialitate ca şi a experienţei altor unităţi se desfăşoară organizat şi continuu. „Noua Revoluţie Agrară — accentuează — nu se poate concepe decât cu oameni capabili să înţeleagă, să stăpinească şi să aplice tehnologiile moderne in toate sectoarele agriculturii“. In încheierea acestei incursiuni ,prin vîrstele agricole ale Dobrogei, am avut o scurtă discuţie cu tovarăşul GHEORGHE ENICA, directorul general al Direcţiei agricole judeţene Constanţa. A fost mai mult un schimb de impresii. Ascultînd ceea ce i-am relatat, interlocutorul nostru a opinat că „ţăranii cooperatori au si început să gindească in termenii noii revoluţii agrare“. Şi să acţioneze sub semnul imperativelor ei — adăugăm noi — îndreptăţind concluzia că din Dobrogea, ca şi în întreaga ţară, în lumea satului românesc contemporan s-au format oameni noi, cu o înaltă conştiinţă civică, capabili să se situeze la înălţimea comandamentelor, pe care le formulează astăzi societatea. Mai convingător decit o putem face noi, o demonstrează datele cu care cooperativele agricole enunţate in ancheta noastră se înfăţişează la încheierea campaniei de vară actuale. Palazu Mare şi-a trecut un bilanţ aproape 6 000 kg pe hectar la grîu şi 9 750 kg pe hectar la orz, Pecineaga peste 4 000 kg la grîu şi 8 758 kg la orz. Rimnicu de Jos 4 800 kg la grîu şi 9 400 kg la orz, iar Castelu circa 5 700 kg la grîu şi 5 600 kg la orz. Un an bun. O treaptă superioară în superbul efort de autodepășire. ) „Románia libero" Sîmbătă 1 august 1937 Soarele râsare la ora 6,01 și apune la ora 20,43 teatre „LEAGAN DE REVOLUŢII - spectacol de poezie şi muzică — prezentat de Teatrul ,,Lucia Sturdza Bulandra" (14 75 46), la Muzeul de istorie a municipiului Bucureşti. „ANOTIMPUL FLORILOR" - spectacol de sunet şi lumină prezentat de Teatrul „C.I. Nottara" (59 31 03), orele 18—21, la Complexul Expo-Flora din Parcul Herăstrău ; ANOTIMP DE AUR" — spectacol de sunet şi lumină prezentat de Teatrul Mic (14 70 81), ora 21, la Rotonda scriitorilor din Grădina Cişmigiu ; ODIHNA VINTULUI (RECITAL DIN LIRICA POPULARA ROMANEASCA) , Teatrul Giulesti — Sala Majestic (foyer — 14.72.34), ora 20 ; ŞI TOTUŞI O MARE IUBIRE : Teatrul evreiesc de stat (20 39 70), ora 19 la Sala Majestic ; MI SE PARE CA MANSOR : Teatrul ,,C. Tanase" — Sala Savov (15 56 78), ora 19 şi ARTIŞTII ŞI BOEMA, ora 19,30, la Grădina Boema ; HAI COPII LA JOC : Teatrul Ţăndărică — Sala Victoria (15 23 77), ora 9,30; PE UN PICIOR DE PLAI : Ansamblul „Rapsodia Română" (13 13 00), ora 18. TELEVIZIUNE 13 : Telex ; 13,05 : La sfîrşit de săptâmînă (parţial color) ; 14,45 : Săptămina politică ; 15 : Închiderea programului ; 19 : Telejurnal ; 19,20 : Teleenciclopedia (color) ; 19,50 : Costineşti '87 Gala laureaţilor concursului de muzică de dans (color) ; 20,55 : Film artistic (color) — „Oamenii pămîntului ; 22,20 : Telejurnal. DUMINICA 2 AUGUST 11,30 : Telex ; 11,35 : Lumea copiilor ; 12,40 : Din cununa cîntecului românesc ; 13 : Album duminical (parţial color) ; 14,50 : Cu tricolorul la catarg (color) — Reportaj de Ziua Marinei Republicii Socialiste România ; 15 : închiderea programului ; 19 : Telejurnal ; 19,15 : Țara mea azi (color) ; 19,35 : Cîntarea României (color) ; 20,15 : Film artistic (color) — „Pe cont propriu" ; 21,50 : Telejurnal.. CINEMATOGRAFE CUIBUL DE VIESPI Pacea (71 30 85), orele 8,30 - 10,45 - 12,45 - 15 - 17,15 - 19,30 ; Cosmos (27 54 95), orele 9 - 11 - 13 - 15,15 - 17,30 - 19,30; PISTRUIATUL (III) : Ferentari (80 49 85), orele 13 - 16 - 19; PISTRUIATUL (III) : Cotroceni (49 48 48), orele 15 - 17,15 - 19,30 ; RAPIREA FECIOARELOR : Buresti (50 43 58), orele 15 - 17 - 19 ; CUCOANA CHIRITA : Viitorul (10 67 40), orele 15 - 17 - 19 ; MEDALION ALAIN DELON : Patria (11 86 25), orele 9 - 11,15 - 13.30 - 15,45 - 18, - 20.13 ; MARI REGIZORI, MARI ACTORI: Scala (11 03 72), orele 9 - 11,15 - 13.30 - 15.45 - 18 - 20.15 ; . MEDALION ROCK HUDSON : Studio (59 53 15), orele 10 - 12,45 - 16 -18,45 (ambele serii) ; AVERTISMENTUL: Victoria (16 26 79), orele 9 - 11,30 - 14 -17 - 19,30 ; JANDARMUL $I JANDARMERIILE Lumina (14 74 16), orele 9 — 11,15 - 13,30 - 15,45 - 18 - 20 ; Floreasca (33 29 71), orele 9 — 11 — 13 - 15 - 17 - 19 ; TE IUBESC, DRAGA : Timpuri noi (15 61 10), orele 9 - 11,15 - 13.30 -15.45 - 18 - 20 ; PROGRAM SPECIAL PENTRU COPII SI TINERET: Doina (16 35 38), orele 9 - 11 - 13 - 15,15 - 17,15 - 19.15 ; ȘATRA : Drumul Sării (31 28 13), orele 15 - 17 - 19 ; mmwxwMMwm Civismul străzii Am mai semnalat la această rubrică atitudinea unor conducători auto de natură să încalce nu numai legea circulaţiei ci şi elementare norme etice de conduită rutieră. Şi faptele ne obligă să revenim. Deci ieri dimineaţa la ora 10, pe str. Eugen Carada din plin centrul Capitalei. In faţa unor maşini parcate reglementar, un şir de maşini parcate nereglementar care prin poziţia lor blocau efectiv plecarea celor dinţii şi îngreunau mult întregul flux al circulaţiei. In „fruntea“ şirului de maşini parcate nereglementar se aflau autoturismele cu numerele de înmatriculare : 2—B—5339 şi 17—B—1188. O atitudine mai fermă din partea agenţilor de circulaţie din zonă ar fi, poate, binevenită. (M.M.) Consacrare Cu cîţiva ani in urmă, trei absolvenţi ai Conservatorului „Ciprian Porumbescu“ din Bucureşti: fagotistul Pavel Ionescu, flautistul Dorel Baicu şi oboistul Dorin Gliga, toţi trei componenţi ai Orchestrei simfonice din Bacău au pus bazele, unei formaţii de cameră denumită „Syrinx“. Datorită înaltului profesionalism, talentului, dar cu seamă muncii lor miproase şi perseverente asupra sftartiturilor, in scurtă vreme formaţia s-a făcuit revuiidfStănu numai in tilfta, dar şi peste hota-un interval de numai ani cei trei suflători şi-au rînscris in palmares 5 premii internaţionale, ultimul fiind cel ciştigat de curvia la concursul internaţional de muzică de cameră de la Mariigny-Elveţia. Pentru promovarea creaţiei româneşti şi contemporane, în 1986 secţia de specialitate le-a acordat „premiul A.T.M.", cei trei suflători fiind de altminteri iniţiatorii „Zilelor muzicii contemporane“, manifestare de rezonanţă naţională care şi-a ciştigat deja un binemeritat prestigiu. (CONST.AZOIŢII) „Cosmofilia ’87“ In municipiul Mediaş s-a inaugurat nu de mult o expoziţie filatelică interjudeţeană care se bucură de un succes deosebit: „Cosmofilia ’87“. Deschisă in cadrul manifestărilor înscrise in cadrul Festivalului naţional „Cîntarea României“, expoziţia „Cosmofilă“, organizată de grupa, filatelică tematica de cosmofilie din localitate cuprinde sute de piese ale unor colecţionari din 17 judeţe ale ţării. Cu acest prilej au fost emise 4 plicuri tematice, o medalie comemorativă şi o insignă. Pentru cele mai valoroase piese sau colecţii s-au acordat, medalii filatelice. (VIRGIL . LAIZAR) Copiii c’reamatofi La Casa pionierilor şi şoimilor patriei din Galaţi a fost înfiinţaţi şi funcţionează de ani de zile, graţie unui talentat şi inimos profesor, Ştefan Opincă. Adevărată „şcoală“ de copii cineamatori. Recent, copiii cineamatori gălăţeni, dintre care nu se poate să nu-i amintim pe cei mai talentaţi — Anca Măcrineanu, Gina Ghelase, Marian Tiron, Radu Popoiu, Silviu Stanciu s-au intors de la Turda, unde a avut loc un concurs al cineamatorilor pionieri cu premiul 1 pentru pelicula „Galaţi, la timpul prezent". Un nou premiu care sporeşte adevărata colecţie de premii şi medalii obţinute de-a lungul anilor şi care demonstrează valoarea constantă a peliculelor realizate de copiii cineamatori gălăţeni. Şi, cine ştie, dacă filmul color „Din univers soseşte o stea“, terminat in aceste zile de membrii cineclubului „Danubius“ nu va aduce micilor cineamatori gălăţeni alt trofeu. (VIOREL CHIURTU) Performanţele pictorului Pictorul Lázár Morcán, din Cluj-Napoca, un mare iubitor al peisajului patriei, in special a Apusenilor, pe care i-a imortalizat intr-o gamă largă de ipostaze si variante — realizind tablouri de o mare frumuseţe — a avut, nu de mult, cea de-a 40-a expoziţie personală, el fiind o prezenţă activă nu numai in viaţa spirituală a municipiului de pe Someşti-*' si '.lin alte judeţe. Nu definit, la cinematograful „Arta“ din localitate a avut loc vernisajul expoziţiei sale: „Universul culorilor“, care s-a bucurat de un deosebit succes de public iar zilele trecute, in cadrul unor manifestări devenite tradiţionale de acum, organizate periodic la cenaclul „Interferenţe“ de la Institutul de lingvistică, lucrările pictorului Lázár Morcán au făcut obiectul unor discuţii animate in rindul oamenilor deştere si artă prezenţi. Discutind cu autorul acestor tablouri, artistul ne-a declarat: „Sunt de loc din Albacul lui Horea şi intenţionez să contribui cu lucrări proprii la casa-muzeu de acolo, pe care o vrem cit mai completă, pentru a se constitui intr-un punct educativ de mare atracţie pentru public.“ (VIRGIL LAZAR) Rubrică realizată de Georgeta Nae