România literară, octombrie-decembrie 1978 (Anul 11, nr. 40-52)
1978-10-05 / nr. 40
România literară Protejari din toate ţările, uniţi-vâ ! Anul XI, nr. 40, joi 5 octombrie 1973 Săptăminal edicat da Uniunea Scriitorilor din Republica Socialistă România Cinstirea V* a ■ cărţii IN MULTITUDINEA formelor culturii, cartea rămîne oglindarea mai cuprinzătoare, mai limpede şi mai de durata in străfundurile învăţăturii ei, a vieţii unui popor. Din paginile cărţii se desprind toate formele de comunicare a căror autoritate o simţim in fizionomia sonoră şi vizuală a timpului nostru. Litera ei primeşte virtuţile şi proporţiile civilizaţiei, graiul ei tăcut spune de începutul tuturor lucrurilor. Cartea de pămint şi cartea de piatră răsar miraculoase din înfiorările pustiei, să arate măsura omului, şi, după neliniştile, căutările şi bîntuirile timpului, cartea cu litera lucrată in toate chipurile rămîne, cu mărturiile adeverite ori ascunse, ca o piatră de hotar in istoria neamurilor lumii. Orice altă întruchipare a spiritului trece dincolo, calcă punţi nevăzute înspre ţărimul înţelegerii, numai cărţii, semnelor ei, graiului unic al fiinţei sale îi este dată marginea şi tăinuirea. Ca in faţa pămintului şi a pulberii cereşti, ghidul trebuie să treacă un prag al cunoaşterii, ca să poată pătrunde in universul cărţilor. Cunoaşterea alfabetului. Aceste trepte ale comunicării, care presupun învăţătura neîntreruptă a generaţiilor, conferă cărţii preţuirea supremă. Ea este aşezată în ordinea valorilor sub aura unei legi morale şi în severitatea unei legi existenţiale : „Ai carte, ai parte“ ; „Cartea de citire” ; „Cartea de învăţătură“ , „Cartea de căpătîi“. In conştiinţa poporului român cartea te face om, te aşează în rîndul oamenilor, dă sufletului tău puterea de străbatere a căilor adevărului. Cartea este văzută ca o forţă socială şi nicidecum ca un mijloc de pierzanie, ca o cale a înnobilării spiritului şi nu una a depravării ; şi această atitudine desenează gestul omului care ia în mină o carte cu sfială şi cu sfinţenie. Intr-o societate ca a noastră, în care sensul tuturor strădaniilor este acela al edificării vieţii sub semnul celor mai înalte valori umane, cinstirea cărţii este însorită în legile ţării, este o permanentă preocupare. Cartea de literatură şi cartea de ştiinţă, cartea şcolară şi cartea pentru copii, in limba română ori in limbile naţionalităţilor conlocuitoare, este în proporţii impresionante pe scară socială, şi in programul de viaţă al fiecărui individ, condiţia însăşi a existenţei, orizontul în care se situează chipul material şi spiritual al lumii. In apropierea acestei realităţi se poate ajunge la preţuirea timpului creaţiei şi la căutarea timpului învăţăturii, al citirii, zăbavă pe care cronicarul o găsea drept cea mai aleasă îndeletnicire a omului. Cu o asemenea înţelegere , intrăm în aceste zile de răsfoire febrilă, după cum ne îngăduim şi timpul frumoaselor meditaţii la rostul cărţii şi la rolul ei în viaţa noastră, de aici, de acum, a fiecăruia. Sentimentul acesta reface, ca într-o iluminare, geografia ţării celei scrise, ţara lui Eminescu, ţara lui Coşbuc, a lui Itlaga, a lui Sadoveanu, fără de care nu s-ar putea arăta lumii ţara pămintului, cu aşezările şi cu minunăţiile lui sub soare , o geografie a înţelepciunii şi a cîntecului de totdeauna, şi în acelaşi timp una a deschiderii spre lume cu tot ceea ce in orizontul nostru se adaugă in virtuţile dintotdeauna ale cunoaşterii şi frumosului. In şirul evenimentelor culturale, Decada Cărţii vine, prin urmare, să pună in lumină, sub expresia matematică a titlurilor şi tirajelor in cifre de ordinul milioanelor, ceea ce s-ar spune in limbaj curent producţia editorială, şi ceea ce reprezintă o impresionantă energie a naţiunii, un întins tărîm al creaţiei literare, al cercetării ştiinţifice, al învăţăturii moderne, al gindirii politice şi filosofice. Raţiunile economice care se cer înţelese într-o asemenea împrejurare nu sunt pe un plan secund, şi, a privi cu luciditate lumea editurilor, cu tot ceea ce o leagă de manuscrisul aşteptat şi de cartea trimisă cititorului, înseamnă a înţelege cită preţuire se cuvine nu doar cărţii in general, ci actului social implicat în materializarea ei. De aici, gindul la sistemul politic ce guvernează zodia unei culturi, în care spaţiul, infinit, al creaţiei, tot ceea ce se leagă de afirmarea în cuvînt, înseamnă echivalenţa stimei, preţuirii, dorinţei de afirmare a valorilor. Scrierea cărţilor, tipărirea, difuzarea lor, cine eşti dumneata, scriitorule, şi cine eşti dumneata, cititorule, dacă ne cunoaştem ori ne înţelegem cum se cuvine, iată motivele unui dialog neîntrerupt. Să te ştii în inima acestor zile, să ştii că un gind al ţării vntregi este închinat cărţii, să te ştii chemat la cinstirea cuvîntului înseamnă să te ştii în iubire pentru soarta neamului tău, să te ştii apărat, ca sub grija părinţilor, de lumina şi de puterea graiului tău. „România literară" MARIUS BUNESCU : Pom singuratic (Expoziţia Acuarela românească în secolul XX - Muzeul de artă) VERSURI de Ana Blandiana, Aurel Gurghianu, Dan Laurențiu, Kănadi Sandor (Paginile 0, 12, 131 Un clopot la Alba Decembrie sacru. Renaştere. Un clopot la Alba mai bate. In mine-i, din vremile maştere. Să tacă de-ar vrea tot nu poate. Decembrie sacru. Nojiţele Crişan le prinsese de gratii. De smoală mi-au fost mie visele . Copil, — ies din temniţa tatii. Decembrie sacru. Crez sacru şi dor. Crez roşu desprins de pe roată. Chem toţi clopotarii în turlele lor . Din clopote albe să bată, să bată. Decembrie sacru. E veghe-n mulţimi. Tărîm respirînd puritate. La Alba am fost şi suntem şi-o să fim. In numele tău ne-ntinat, libertate. Tiberiu Utan