România Viitoare, 1946. aprilie-iunie (Anul 3, nr. 77-146)
1946-04-02 / nr. 77
PAGINA 2 ROMANIA VIITOARE ANUL III — Nr. 77 (384) Marea adunare a FND-ului în comuna Miercurea (Continuare din pag. 1-a) CINE SUNT VINOVAŢII SITUAŢIEI GRELE ECONOMICE Luând cuvântul d. Stroie Andrei din partea F. N. D.-ului din Sibiu, a expus situaţia grea economică în care ne găsim şi lupta pe care întregul popor în frunte cu guvernul său trebue să o ducă şi o duce pentru rezolvarea ei. D-sa a arătat că contrar celor afirmate de reacţionari, vinovaţii de greaua situaţie economică în care ne găsim sunt tocmai ei partidele „istorice“ cari au provocat şi au târît ţara în situaţia în care se găseşte făcând tot ceea ce le este în putinţă pentru a sabota şi mai departe economia ţării. D. Stroie a arătat că în trecut când guvernele şi aparatull de stat erau în mână reacţiunii, cu toate că vitrinele şi magazinele erau tixite de cele mai diverse mărfuri, poporul nici atunci nu a avut posibilitatea să şi le procure. In încheiere d. Stroie a arătat că prin unirea poporului cu guvernul şi prin lupta comună a tuturor categoriilor sociale muncitoare se va putea trece la rezolvarea situaţiei economice spre binele poporului. OMENIREA ÎNTREAGA ESTE ÎNCLEŞTATA IN LUPTA PENTRU CÂŞTIGAREA PĂCII Ultimul la cuvânt a fost d. Alexandrescu care a făcut o amănunţită expunere a situaţiei politice internaţionale şi interne. D-sa s-a ocupat în primul rând de ‘demarcarea acelora care atât pe plan intern şi extern duc o politică de lansare de cele mai felurite svonuri care de care mai neadevărate. Pentru ca cei de faţă să-şi poată da seama de felul cum reacţiunea împrăştie şi lansează minciunile sale, d-sa a arătat că în unul din numerele recente ale ziarului „Dreptatea“ organul oficios al partidului Naţional- Ţărănesc-manist a mers atât de departe cu minciuna, încât nu s’a sfiit să afirme că în comuna Miercurea s’ar fi ţinut acum câteva zile o adunare naţional-ţărănistă la care au participat 10.000 de cetăţeni, — ceeace a produs ilaritate în rândurile sătenilor prezenţi care au văzut cu ochii lor realitatea. Mai departe d. Alexandrescu s’a ocupat de politica şi de lupta pe care o dau toate popoarele iubitoare de libertate, pentru asigurarea păcii. Astăzi abea după un an de zile de când s’a terminat războiul se găsesc diversionişti şi provocatori mai mici, sau mai mari în străinătate şi pe la noi, cari vorbesc despre un nou războiu. Aceştia vorbesc despre un nou războiu fiindcă printr’o nouă măcelărire a popoarelor, ei speră că-şi vor putea reface şi recâştiga poziţiile lor de clică pierdute. Dar ei trebue să ţină cont că, aşa cum a afirmat Generalissimul Stalin că milioanele de „oameni simplii“ nu vor un nou războiu şi vor împiedeca cu orice preţ declanşarea unui asemenea cataclism. Organizaţia Naţiunilor Unite în frunte cu Uniunea Sovietică depune toate sforţările pentru a asigura pacea în lume. Pacea va fi asigurată pentru că aceasta este dorinţa omenirii întregi. Ocupându-se de problemele politicei interne şi în special de svonurile ce sunt lansate în jurul problemei săseşti, d-sa a spus: Istoricii prin reprezentanţii lor vorbind pe de o parte de reforme agrare mai radicale, deplâng pe de altă parte soarta saşilor hitlerişti — ceea ce denotă complicitatea existentă între partidele istorice şi saşii hitlerişti. Faţă de purtarea, de faptele şi de planurile saşilor hitlerişti, regimul nostru s’a purtat cât se poate de uman şi de civilizat. Nu este pentru nimeni un secret planurile lor de autonomizare a acestor regiuni şi de expulzare a popoarelor nesăseşti inclusiv poporul român. Nu este un secret pentru nimeni că saşii hitlerişti în totalitatea lor au susţinut şi au colaborat efectiv cu Germania fascistă. De aceea toate svonurile lansate de reacţiune, cum că saşii hitlerişti vor reintra în drepturille lor, vor reprimi pământurile expropriate, sunt iluzorii, pentru că aşa cum problema colaboraţioniştilor nemţi a fost rezolvată pe plan internaţional de către Naţiunile plan internaţional de către Naţiunile la noi căci saşii hitlerişti au reprezentat şi reprezintă un element de discordie şi provocare nu numai pentru ţara noastră, ci sunt un pericol continuu pentru pacea acestei părţi a Europei. Sosit în ultimul moment d. Nicolae Bucur preşedintele comitetului de plasă al Partidului Liberal de sub conducerea d-lui Tătărăscu a ţinut să salute această adunare frumoasă şi să arate colaborarea sinceră ce există în guvern între partidele fenediste şi partidul d-sale. Tuturor oratorilor le-a mulţumit d. Bogdan preşedintele comitetului de reformă agrară din plasa Miercurea. Adunarea generală a sătenilor şi intelectualilor din plasa Miercurea s’a încheiat într’un entuziasm general într’un spirit de înaltă conştiinţă cetăţenească sintetizat în lozinci democratice ce au fost strigate din toată inima şi în urările cele mai calde la adresa guvernului înainte de a părăsi comuna Miercurea, ţăranii din toate comunele acestei plase au încins o horă tradiţională în semn de frăţie şi unitate. REVISTA PRESEI „ROMANIA LIBERA“ în editorialul întitulat „Frontul Universal ”. Bellu discută aspectele problemei studenţeşti: „Astfel, alături de iniţierea unui front democrat universitar care-şi pune drept scop orientarea democratică a univesitarilor, înregistrăm atât în presa partidelor de extremă dreaptă cât şi în unele manifestaţii minore dar agresive o ostilitate nereţinută la adresa tuturor în-î.-cărilor sau tendinţelor de emancipare a vieţii studenţeşti de sub tutela vechilor ideologii“ In continuare după ce arată că programul de activitate al Frontului Democratic Universitar conţine obiective culturale, democratice şi economice ale nouii mişcări studenţeşti, precizează: „Eram înreptăţiţi — de oficial nimeni nu şi-a îngăduit încă să atace din faţă existenţa democrației — să credem că, cel puţin de astădată, opera de asanare a atmosferei de fa uitaţi se va bucura de sprijinul, sau numai îngăduinţa, tuturor cercurilor politice româneşti. Nu mai era vorba de un partid sau altul, de captarea tineretului, sau de orice formulă asemănătoare, ci de o vastă asociaţie studenţească, clădită cu scopul împlinirii tuturor dezideratelor şi orientată politic împotriva a tot ce nu corespunde unei vieţi universitare democratice.“ Şi d. Bellu este surprins cum presa partidelor de extremă dreaptă şi reprezentanţii ei duc un atac munc să pună în imposibilitate organizarea şi desvoltarea ei: „Analizând aspectele şi problemele realităţilor româneşti, înlăuntrul cărora cele studenţeşti îşi află un for destul de îndemnat, nimeni nu poate negi existenţa unor serioase rămăşiţe ale troiatului, care, peste legi şi comandamente naţionale l prelungesc stări cu tendinţe retrograde caracteristice perioadei nedemocratice prin care am trecut. De aceea ,după abolirea legiuirilor de tip antonescian sau pre-antonescian, urmează logic organizarea luptei pentru extinderea spiritului cultivat şi promovat de Michraina Şi autorul articolului continuă: telelegiuiri.“ „Intitulându-se „mari partide democratice“ şi pretinzând un loc corespunzător în direcţionarea treburilor naţionale, partidele extremei drept, manifestă o dubioasă dorinţă de a nu participa la opera această de asanare şi adâncime. Se înregistrează uneori apariţia unor manifestări huliganice, se întâmplă ca ele să capete caracter deschis şi provocator antisovietic, câte un student evreu e bătut sau înjurat, câte un gazetă democratică este arsă, — se mai potrvă un salut legionar primit de grupări răsleţe cu aplauze semnificative, sau — cum ne informează o gazetă ieşeană — se îcrtonează din nou imnuri legionara ,prin sălile de clasă.“ Democratizarea vieţii universitare care este o problemă generală a ţării îa v a cere, nu solicită şi nu entuziasmează tineretul extremei drepte „democratice". Ea nu manifestă împotriva ideii de agresiune spre răsărit, nici împotriva legionarismului, nici a antisemitiaului, ceea ce duce la concluzia că acest tineret aprobă şi cultivă continuitatea stărilor nedemocratice în viaţa public şi universitară impulsionate de autoritatea partidelor cu tendinţe vădit antidemocratice. De aici reese necesitatea orientării democratice a vieţii universitare care să creeze frontul universitar, a cărui menire va fi să lichideze spiritual şi metodele fasciste. „Nu ştim când, dar fără îndoială intr-o vreme nu prea îndepărtată, cum se va mai vorbi despre trecutele şi aproape uitatele moravuri specifice facultăţilor noastre, procesul dispariţiei lor se va vedea legat de munca şi strădania acestui Front Democrat Universitar, născut din nevoia studenţilor de a avea o organizaţie a lor, activă în toate domeniile şi capabilă să libereze şcoala viitoarelor generaţii de spiritul rău al trecutului“. „NAŢIUNEA“ se ocupă prin pana d. G.Călinescu de „Partidul Brătianu“ a cărui denumire o găseşte justificată de a se da partidului liberal, întrucât el nu reprezintă decât ideia unei simple familii burgheze destul de veche în această ţară. „Aspectul dinastic al succesiunii la preşedinţia partidului a trebuit să isbească pe orcine. Succesiunea a tins să se transmită în linia directă. Când fiul fiului lui Ion Brătianu şi-a alcătuit un alt partid liberal, conştient ori instinctiv, el lucra în sensul succesiunii lineare. Neizbutind, din felurite pricini, prin acest chip de păstrare în patrimoniul familiei a titlului prezidenţial s-a recurs la ereditatea în sens colateral şi azi d. Dinu Brătianu deţine scaunul pe această cale. Şi autorul arată că un asemenea feno-* men nu mai este întâlnit nicăieri, ca controlul tradiţional al unui partid să fie făcut prin membrii unei singure familii, fenomen pe care nici ştiinţa nu-l acceptă. „Să acceptăm însă că absolut toţi membrii familiei păstrează aceiaşi vigoare intelectuală. De ce un partid controlat, condus şi de fapt format numai dintr‘o vastă familie este primejdios vieţii publice democratice? întâi dintr’un motiv de ordin larg etic. Cine aparţine unui corp cu exerciţiu al puterii şi cu atâtea simulacre de piatră şi bronz, capătă un aer suficient, în mască de lividitate ironică, o ţinută de impoliteţă ceremonioasă. El nu e capabil, oricât ar voi de a judeca rece evenimentele, fiind în imposibilitate de a gândi la cârma ţării Hilerifii din comuna Cristian se opun reformei agrare Sesizaţi de diferiţi informatori, că saşii hitlerişti din comuna Cristian ar comite acte de sabotaj întorcând însămânţările şi împiedecând pe nouii împroprietăriţi să-şi lucreze loturile primite prin Reforma Agrară ne-am deplasat la fata locului pentru a vedea întrucât acestea corespund adevărului. In comuna Cristian ni s-a afirmat că i' au cunoştinţă de asemenea acte. Ne-am deplasat la Orlat, deoarece sabotajul era îndreptat împotriva împroprietăririlor din această comună. Deoarece locuitorii erau plecaţi la câmp ne-am adresat postului de jandarmi care ne-a informat asupra celor petrecute. Astfel în ziua de 23 Martie locuitorii Crăciun Parală, Verde T. Gheorghe, Bădilă Ioan, Părău Gheorghe şi alţii au fost împiedicaţi să facă arăturile pe lotul primit de la reforma agrară, de către saşii proprietari ai parcelelor respective. S‘au întreprins cercetări pentru identificarea acestora. In ziua de 2 Martie, Comitetul de Reformă Agrară din comuna Orlat, sesizat de locuitori, s‘a deplasat împreună cu jandarmii pe câmp, unde au surprins 7 saşi hitlerişti, având pe locurile atribuite comunei Orlat, unele din ele chiar însămânţate. Patru dintre vinovaţi au fugit, iar trei au putut fi arestaţi şi conduşi la postul de jandarmi Orlat pentru cercetări. Pe teren au putut fi constatate următoarele delicte comise: Au scos ţăruşii ce reprezentau hotarul între loturi, au tras brazde cu plugul peste holdele însămânţate de către împroprietăriţi, au refăcut parcelele în starea dinainte de expropriere şi au sămănat orz şi ovăz cu scopul de a reocupa terenurile ce le-au fost luate conform Legii de Reformă Agrară pentru colaborare cu Germania hitlerista. Arestaţii se numesc: Kassenhuber loan, Holtzinger Ioan şi fiul său cu acelaş nume. Ei au refuzat cu încăpăţinare să divulge numele celorlalţi sabotori. Li s-au dresat actele cuvenite şi au fost înaintaţi Parchetului Tribunalului Sibiu pentru cercetări. Având impresia că în dosul acestor sabotaje se ascund şi manevrele unor reacţionari din Cristian, ne-am întors acolo pentru a ne întregi cercetările. Am aflat astfel că ordinul prefecturii dat în urma reclamaţiunii Comitetului de Reformă Agrară din Orlat pentru incidentele din 22 Martie, prin care se pune în vedere saşilor să nu are pe pământurile expropriate, deşi a fost înregistrat că s-a adus la cunoştinţa publică în 24 Martie în realitate de abea a început să fie adus la cunoştinţă în ziua de 25 Martie ora 10. — Preşedintele Comitetului de Reformă Agrară din Cristian nu se socoteşte obligat să controleze felul şi urgenţa cu care se execută publicarea acestor ordine. In general membrii Comitetului de Reformă Agrară din Cristian, influenţaţi de reacţionari, nu privesc cu ochii buni faptul că din hotarul Cristianului, enorm de mare, s‘au defalcat suprafeţe corespunzătoare şi pentru îndreptăţirii din comunele Orlat şi Gura-Râului, care aveau nişte hotare foarte mici şi nici n‘au pământ de expropriat. In comuna Cristian reacţiunea lucrează la sabotarea Legii de Reformă Agrară întrebuinţând cele mai mârşave metode: propagandă, instigarea saşilor la sabotaj, stimularea lăcomiei îndreptăţirilor locali pentru că, cei din satele mărginaşe să nu primească nimic şi încetinirea executării lucrărilor de expropriere. Astfel din cele aproape 800 de deciziide expropriere câte trebuesc date, până astăzi nici una nu este redactată acceptabil din punct de vedere legal, deşi li s-au pus la îndemână toate înlesnirile şi sfaturile necesare. In felul acesta reacţiunea îşi demască politica ei făcând cârdăşie de interese cu hitleriştii duşmani ai poporului şi statului român. Suntem de părere că în această comună o anchetă este strict necesară ca şi o vie campanie de lămurire, paralel cu măsuri drastice luate de autorităţi împotriva tuturor sabotorilor, pentru a se curma odată cu această stare de lucruri, şi pentru a se ajunge la aplicarea Legii de Reformă Agrară aşa cum a fost legiferată şi cerută de întreaga plugărime. Nu se mai poate admite ca aplicarea acestui act de dreptate socială, Legea de Reformă Agrară să fie împiedicat de reacţiune şi uneltele ei, după ce a fost cucerit de plugărime cu ajutorul muncitorimii în schimbul a numeroase jertfe și a fost acordat și sprijinit cu toată căldura de Guvernul poporului, condus de d. Dr. Petru Groza.