România - Provincie, decembrie 1938 (Anul 1, nr. 183-197)

1938-12-01 / nr. 183

ANULI Nr. 18 A fi folositor Tării tale ! — Un îndreptar pentru sufletele sovăe­nice încă și pentru cele turburătoare. — La închinările de bun-venit, după un drum presărat de atâtea isbânzi și în atmosfera atât de glorioasei primiri, răspunsul Rege­lui a fost de-o simplitate vrednică de pana lui Flutarh: — „Nu am de spus decât un singur lucru. Sunt fericit că prin călătoria pe care am făcut-o, am putut fi încă odată folositor Ţării Mele !“ Atât. Nicio pomenire a vreunor dificultăţi înfrânte, a garan­ţiilor de pace şi prosperitate din nou întărite, a prieteniilor ce ni se oferă, a unui prestigiu care s’a răsfrâns şi asupra Ţării, într’o călătorie regească socotită după întreaga opinie publică apuseană drept unul din cele mai covârşitoare evenimente dela răsboiu în­coace. Acestea au rămas pe seama noastră, să le cumpănim şi să le punem la inimă. Sobrele cuvinte regale n’au recapitulat victoriile. Au amintit numai că toate au pornit dintr’un singur îndemn şi s’au încheiat cu o singură recompensă: fericirea de a fi încă odată folo­sitor Ţării. Să luăm la rându-ne şi noi aminte. Să ne ferim ca rostirea re­gească de em­, să n’apară cumva o anticipată mustrare care ne va munci cugetul de mâine. Căci greu este a cuceri victorii. Dar mai greu încă e a le păstra şi a dovedi că le-am meritat. In stările turburi ale Europei, ni s’a lărgit un loc. Ni se preci­zează o misiune. Dacă toţi ochii sunt ţintiţi asupra noastră, nu se întâmplă acestea din pricini sentimentale. Politica lumii nu e câr­muită de sentimente. Se conduce după realităţi. Intr’un nou echi­libru de forţe ce va să se temeinicească pentru întreg sud-estul european, prin configuraţie geografică, prin resursele economice, prin­ puterea armată, prin râvna muncii creatoare, prin spiritul de ordine şi disciplină, prin solidaritatea unanimă a naţiunei — avem prilejul unic de a ne fixa pentru un alt ciclu istoric, rostul de pre­­cumpănire pe care ni-l vor fi predestinat odinioară legiunile ro­mane, când contopindu-se cu autohtonii geţi, ridicau ultimile bas­tioane ale civilizaţiei de-atunci, la marginea lumei civilizate de­­atunci. Acea Dacie-Felix mai poate reînvia. Prin noi. Numai prin noi. De douăzeci de ani, nu ne-am învrednicit să-i dăm fiinţă, risipin­­du-ne puterile, însuşirile, chiar cele mai nobile porniri, într’un isto­vitor destin lăuntric. Călătoria regală ne-a pregătit toate elemen­tele unei redresări de conştiinţă, aducându-ne şi toate chezăşiile care poate până mai ori lipseau ori poate că mai erau încă în­­doelnice. Dar ochii, să luăm aminte, ochii se vor întoarce îndată de la noi şi toate chezăşiile de departe se vor lepăda pentru totdeauna de noi, de ne vom înverşuna încă odată să nimicim încrederea pusă în noi. Sufletele şovăelnice, trase încă într’o parte ori alta, trase îndărăt de nostalgia vechilor legături cu fostele partide poli­­ce, se cuvin a se birui, pentru a se dărui cu totul aşezărilor de-acum, care numai ele singure ne pot isbăvi. Iar sufletele turburate sau turburătoare, ademenite de nu ştiu ce barbar cult al vărsării de sânge ce nu ne-a stat în fire şi nu ştiu de unde s’a împământenit, sufletele acestea pradă a tuturor rătăcirilor, să nu se mai încarce de-o răspundere faţă de viitor, care se va lăsa nu asupra unora, ci asupra tuturor fără deosebire, vinovaţi şi nevinovaţi, asupra Ţării, ca o definitivă lespede de mormânt. Chiar în ziua când norodul ieşea cu flori să le aştearnă în calea Suveranului biruitor, ziua aceasta a fost încă odată stropită cu sânge. Aşa vom fi înţeles să justificăm încrederea în noi, să ne do­vedim ultimul bastion al ordinei şi al disciplinei, la marginea unei lumi bântuită de nestatornicia aşezărilor şi de ispita revanşelor? Aşa poţi fi folositor Ţării tale, într’un asemenea ceas? Aşa, stropind cu sânge pâinea şi sarea hărăzită pentru bun venit, Regelui tău, când aducea ofrandă Ţării, biruinţele Sale ? Iată ce nimeni nu mai poate pricepe şi clatină orice încredere în viitor. In viitorul si-ai năzuit să-l pregăteşti şi tu, cu cărţile tale, cu scrisul tău, cu truda nopţilor de migală, când ridicând ochii osteniţi de pe foile manuscrisului ca să priveşti în zorii de pe fereastră, te înviorai deodată uitând osteneala, la gândul că spre zorile acelea, simbolice, ale Ţării de mâine, merge şi sufletul tău mai puţin pieritor, pe care l-ai încredinţat cărţilor tale. Laşi pana de fier să cadă. Aceasta a fost tot? Pentru aceasta au fost toate ? CEZAR PETRESCU D, general Domirowsky, primar general al Capitale. Întâmpină pe Suveran cu tradiţionala pâine şi sare F4 th T Taxa plătită in numerar Ord P T. T Nr 143.114. ASPECTE Nicicând n’am preţuit mai mult un petec de trotuar sau un ochiu de fereastră, decât ieri. Un loc pe dun­ga trotuarului ar fi fost plătit de mulţi cu preţul unui fotoliu de or­chestră, un loc la un balcon sau la o fereastră de pe traseul Gara Mogo­­şoaia—Palatul Regal din Calea Vic­­­toriei era o minune. Deşi începutul de iarnă aburise fe­restrele, iar frigul împrăştiase o puz­derie de ace umede in văzduh, — încă din negurile zorilor de zi, mii şi mii de cetăţeni au început să se reverse — adevărate valuri de entu­ziasm — spre Gara Mogoşoaia, spre bulevardul Lascăr Catargiu, spre bulevardul Take Ionescu, spre piaţa Palatului Regal. In piaţa Palatului Regal din calea Victoriei,­­ imensele braţe de pia­tră ale Palatului îmbrăţişează mul­ţimea, in mijlocul căreia beretele străjerilor sunt tot atâţia ghiocei răsăriţi, miraculos, în plin Noem­­brie. Surprindem un dialog. Vorbesc doi oameni în toată firea, părinţi, poa­te, ai unora dintre aceste speranţe ale Neamului. — Straşnic Rege avem! Să ne trăiască, să ne facă cinste mereu! — Aşa e. Cu un asemenea Stăpân şi cu unirea noastră, a tuturor, in jurul Lui, vom face, ascultă la mine, treabă bună, treabă de popor mare. Emoţia revederii aşteptate licăre­şte în ochii tuturor, în cei ai solda­tului, ca şi în ochii funcţionarului, în agrişele de lumină ale copilului din şcoala primară, ca şi în ochii, cari au văzut multe, ai bătrânului spri­jinit în, toiag. — Avem un Rege! Iată exclamaţia, care ne aude la fiecare pas, cu un accent de superb orgoliu personal. Fiecare este tot atât de mândru, ca şi cum ar fi luat­­parte, el însuşi, cu fiinţa lui, la toa­te onorurile de basm, care s’au a­­dus pretutindeni Majestăţii Sale Re­gelui Carol al II-lea. După ce am dat o raită prin prin­cipalele puncte, pe unde urma să treacă Suveranul revenit în ţară, iată-ne la ultimul et­aj — al nouă­lea — al un­ui blockhouse de pe bu­levardul Brătianu. Jos, trotuarele ca nişte deae pre­şuri de capete, căşti cu luciul abu­rit, crizantemele beretelor­­ străje­­reşti, pălării de tot felul, steaguri, până departe, steaguri ce parcă fac semn cu mâna : „Bine-ai venit, Ma­iestate ! Bine-ai venit ! Când sirenele maşinilor, cari des­chid cortegiul sfâşie tăcerea undeva, la capătul fremătător de viaţă al bulevardului, — se întinde, pentru câteva clipe, o tăcere de început de lume, apoi urale se apropie — cres­când în intensitate — din depăr­tare, ca trenele mării, întâi ca un freamăt, apoi mai tare, tot mai tare, atingând intensitatea tunetului. E ca o înălţare a bucuriei pe trep­te din ce în ce mai sonore, mai lim­pezi, mai vibrante. Şi, iată, acum, maşina în care se află Majestatea Sa Regele, având la stânga Sa pe Marele Voevod Mihai. Ovaţiilor nesfârşite, Suveranul le răspunde ridicând pălăria neagră. Marele Voevod Mihai are capul des­­coperit şi zâmbeşte. In clipa, când maşina se apropie de colţ,­­ străzii Rosettii, spre a a­junge la Palat, — nu­ e­ste dat să vedem un lucru în adevăr neobiş­nuit. Cordoanele sergenţilor, nu mai pot face zăgaz — cu toate eforturile — irezistibilului entuziasm al mul­ţimii. De sus, de la al nouălea etaj, avem un spectacol formidabil. Trotuarele, ca două albii de râuri, nu mai pot reţine fluviile oamenilor, cari se re­ia ora 11, când trecem cu ma­şina in goană spre gara Mogoşoaia, o lume enormă tălăzuie, nerăbdă­toare, înghesuindu-se să-şi asigure un loc mai bun, mai aproape­ de bordura trotuarelor tixite pe tot lungul bulevardelor Brătianu, Ta­ke Ionescu, Lascăr Catargiu Sos. Kiseleff, Piaţa Mioriţei. Străjerii şi străjeriţele, urmaţi îndată de melodia trâmbiţelor lor subţiri, intonează tinereşte, vestind în unde puternice de cântec apropie­rea clipei sosirii M. S. Regelui Ca­rol II şi Măriei Sale Marele Voevod Mihai: Toţi străjerii, Maiestate Iii urează sănătate... Pătrundem pe peron. Liniilor moderne ale gării regale le dă o înfăţişare de mare sărbătoare stea­gurile înailte care străjuesc pe aco­periş, coloanele pavoazate cu cifra regală şi tricolorul, strălucitoarele uniforme ale corpului diplomatic şi şefilor armatei noastre de uscat, de aer şi de apă, sporind solem­nitatea şi măreţia cadrului. Pe peron, in hali, în spatele gării, pe acoperiş şi în piaţa Mioriţei au fost instalate cinci microfoane. In stânga peronului (suntem cu faţa la intrare) un escadron din re­gimentul de gardă în frunte cu de­varsă, vijelios, unindu-se. Maşina regală a alunecat, ca un ţipar lucios, prin această mulţime, care, — de bucurie — aruncă pălării în aer şi nu mai conteneşte cu ovaţiile. Pe urmă, după ce cortegiul regal a trecut, întregul bulevard este o ade­vărată Dunăre clocotitoare de entu­ziasm, înălţată de forţa unei bucurii cum nu ne-a mai fost dat să vedem. colonel Constantin Brătescu, se în­şiră ca un parc de statui vii, în aşteptare. Orchestra regimentului de gardă călare e orânduită la fel, adăugănd cu tunicile albastre, pantalonii albi, cismele înalte, peste genunchi, coi­furile argintii cu crim­erele roșii re­vărsate până peste umeri — o mi­nunată paletă de culori ansamblu­lui vizual. De la intrare spre bordura pero­nului o făşie de covor roşu mar­chează locul pe unde va trece Su­veranul, încheindu-se cu un mare covor la ale cărui colţuri aşteaptă neclintiţi patru falnici ostaşi din garda personală a Majestăţii Sale, îmbrăcaţi in tunici albastre, panta­lonii cenuşii cu lampas, centuri şi bretele albe, coifuri cu crim­ere re­vărsate ca o simfonie în alb. Zeci a mii de oameni­­ au salutat cu nesfârşite aplauze şi tu­nete de urale SOSIREA M. S. REGELUI ŞI A MARELUI VOEVOD MIHAI IN CAPITALĂ In gara regală, înalţii demnitari ai Statului, în frunte cu Sanctitatea Sa Patriarhul Miron au felicitat pe Suveran pentru strălucitele-i succese obţinute în străinătate .-Cuvântul de bun sosit al I.P.S.S. Patriarhului Miron. - Răspunsul M. S. Regelui.-Un drum triumfal Spre gara Mogoşoaia J o I •••••• 1 Decembrie 1938 Mulţimea în faţa Palatului Regal ASISTENŢA Pe peronul gării regale Mogo­şoaia aşteptau, veniţi întru întâm­pinarea­ M. S. Regelui şi a Marelui Voevod Mihai, înalţii demnitari ai ţării. Membrii Casei civile şi militare a M. S. Regelui; d-nii: Ernest Urdă­­rianu, ministrul Casei Regale şi Mare Şambelan al M. S. Regelui; Ion V. Stîrcea, Mare Maestru de Ce­remonii al Curţii Regale; Constantin Flondor, Mareşalul Curţii Regale, ministru plenipotenţiar; dr. Ion Ma­­mulea, medicul Curţii Regale; gene­ral Nicolae Condiescu, bibliotecarul M. S. Regelui; general adj. Gheorghe Mihail, Şeful Casei militare a M. S. Regelui; Gheorghe Stavăr, secretar general al Casei Regale şi Prefect al Palatului; lt. colonel Constantin Fi­­liti, colonel Radu Rusescu, lt. colonel Mihail Mihăilescu, adjutanţi ai M. S. Regelui; lt. colonel Dumitru Dămă­­ceanu, adjutant al Măriei Sale Ma­relui Voevod de Alba Iulia; maior Ilie Radu, lt.­comandor Nicolae O­­priş, lt. comandor Dumitru Ştiubei, ■căpitan Mircea Tomescu, ofiţeri de ordonanţă ai M. S. Regelui; Octav Ulea, directorul Mareşalatului Curţii Regale, I. P S. S. Patriarhul României, Dr. Miron Cristea, preşedintele consiliu­lui de miniştri, d-nii: Consilieri Re­gali, membri în Consiliul de Coroa­nă: general Arthur Văitoianu, G. G. Mironescu, prof. Nicolae Iorga, dr. C. Angelescu, Gh. Tătărescu, C. Arge­­toianu, general adjutant Ernest Ba­lit, d. AL Lapedatu, preşedintele se­natului, d. N. N. Sâveanu, preşedin­tele Adunării Deputaţilor. D-nii Gh. Ionescu Siseşti, minis­trul Agriculturii Şi Domeniilor; Vic­tor Iamandi, ministrul Justiţiei; Mir­­cea Cancicov, ministrul Finanţelor Armand Călinescu, ministrul Inter­nelor şi ad-interim la ministerul Edu­caţiei Naţionale; Mihail Ghelmegea­nu, ministrul Comunicaţiilor şi Lu­crărilor Publice; Mitiţă Constantine­­scu, ministrul Economiei Naţionale general Paul Teodorescu, ministrul Aerului ; şi Marinei N. Petrescu- Comnen, ministrul Afacerilor Străi­ Continuare în pag. 3-a

Next