România - Capitala, septembrie 1939 (Anul 2, nr. 452-466)
1939-09-01 / nr. 452
aWWWWWAA/WWWXWWMMMWWWWWW/MWWVWMVWMVWWM BON de participare CONCURSUL VARĂ ~ LA VINERI NUMELE .. ADRESA Hrăngeţi zilnic aceste cupoane şi înaintaţi-te pe toate odata La sfârşitul concursului. Data ultimă se va anunţa la tipm. al ZIARULUI No. 25 SEPTEMBRE 1939 (No. 452) Ştefan Şoimescu: „Pe Drumul Reinoirii „Bucovina11 I. E. Torouţiu, Bucureşti 1939 In procesul de organizare a Străjii Ţării şi în acela de cristalizare a programelor şi metodelor de lucru în străjerie, aportul d-lui prof. Şt. Şoimescu ocupă un loc important şi bine definit. Inspirat de directivele luminoaselor cuvântări regale, d-sa a căutat să fixeze în cuvântări şi articole diferite, sensul adânc, al mişcării de înoire care este străjeria, prin analiza temeinică a ideilor care staula baza ei, justificând-o prin consideraţiuni de înaltă valoare socială şi psihologică şi prin lipsurile constatate anterior societăţii româneşti ? Deşi volumul conţine articole şicuvântări rostite fie la Radio în cadrul solemn al unor înalte manifestaţiuni culturale şi naţionale, el constitue un tot pe care — precum bine observă d. Torouţiu, în „cuvântul prietenesc11 din fruntea volumului, — a-l analiza, e tot atât cât va disolva o esenţă sau a dilua o substanţă, fără nici un câştig în economia ideilor. De acord cu această judicioasă prezentare, vom spicui totuş câteva ideţi ideile în el cuprinse, ca o mulţumire pentru darul preţios pe cared-sa l-a făcut străjeriei, prin publicarea, acestui volum. In capitolul „Bazele sociale şi pedagogic© ale străjeriei11, d-sa arată raţiunea de a fi a instituţiei,, analizând cele două tendinţe contrarii, idividualismul anarhic şi comunismul, cari săpau — până nu de mult — la temelia statului, primejduiau normala sa desvoltare şi compromiţând uiv viitor, pe care, acum, prin ideile noi şi mişcarea de regenerare în fapuţă, avem dreptul de a-l TfflVÎ?Simtă şi legitimă încredere. Sistemele de conducere, spune d. Şoimescu, trebuesc legitimate pe o „Logică simplă dar hotărâtă de o dreaptă chibzuire11. Ele nu trebuie să uite „rolul ponderator pe care trebuie să-l aibă Statul în marginile libertăţii unui neam11. Ori, atât individualismul fără măsură, alimentat în devierea lui spre anarhie, de o mulţime de cauze, printre cari emanciparea timpurie a tineretului care a dus la destrămarea familiei, acest individualism ca şi nivelarea socială preconiată de comunism, care vorbeşte în numele unor idei pe cari nu le poate realiza, pe cari le-ar vrea totuşi îndătinate peste Naţie şi peste Stat, neglijau tocmai această condiţiune, a rolului Statului, necesară unui bun sistem conducător, favorizând în felul acesta primejdii viitoare, cele mai absurde şi mai nefireşti teorii şi mişcări. Cel dintâi conştient de primejdia unei asemenea situaţii şi convins că adevărata „Cheie a unei educaţii sociale de folos, este dragostea de Patrie, subsumarea voită, liberă, consimţită a tuturor idealurilor unui neam puternic prim toate tăriile ce i le-a dat firea11. M. S. Regele, în dorinţa de a împiedica prăvălirea şi de a ridica pe culmi de glorie Neamul căruia soarta l-ahărăzit a-i fi conducător, a întemeiat instituţia educatoare a străjeriei. Ea a venit ca o complectară a şcoalei, într’un moment de generală dezorientare, când — mai ales în urma războiului — lipsurile şcoalei au ieşit la iveală, într’o serie de manifestări sociale, asupra cărora — mult prea cunoscute— ne dispensăm de obligaţia de a insista. Marele merit al străjeriei a fost acela că nu s’a pierdut în discuţii teoretice, sterile, ci văzând în faţă irealitatea cu toate scăderile ei, a pornit la îndreptarea imediată a răului, prin munca pe teren, în care a folosit tot ceeace a fost bună învăţătură în trecut, tot ceeace a fost energie nouă şi gând curat. Aşa s’a aflat justificat şi principiul călăuzitor, pe care d. Şoimescu îl rezumă în cuvintele: vieaţa prin vieaţă şi cuvintele Marelui Străjer, care vorbind despre noua Sa ctitorie, a definit-o în lapidarele formule: „Noi suntem o credinţă şi un avânt" sau „Şcoala vieţii pentru ridicarea unui Neam întreg". Aplicând în viaţă o serie de adevăruri psihologice şi sociale, mai vechi dar neglijate deşi socotite bune, Străjeria a acumulat încă un merit. Dar ceea ce face superioritatea ei asupra celorlalte sisteme de educaţie şi pedagogie, este îmbrăţişarea armonică a tuturor laturilor şi aspectelor vieţii „înlăuntul idealului naţional şi pe linia timpului11, în felul acesta asigurând Neamului, generaţii mai bune şi bine pregătite, în noul crez al „Credinţei şi Muncă pentru Ţară şi Re in Restul articolului, cu rară obiectivitate şi perfectă înlănţuire logică, autorul discută mijloacele pentru înfăptuirea acestui ideal al străjeriei, arătând superioritatea lor asupra celorlalte mijloace de educaţie de până acum. Furat de bogăţia ideilor şi adevărurilor spuse într-o formă caracteristică autorului, cu o claritate şi logică impecabilă, am săvârşit încă păcatul de a fragmenta un tot pe care, nici o prezentare oricât de meşteşugită, nu-l poate reda la adevărata sa valoare. înlănţuirea ideilor aci, se face logic nu numai în cuprinsul aceluiaş articol, aceleaşi conferinţe, ci în întregul volum care cuprinde încă următoarele capitole: Restauraţia şi îndrumarea tineretului; Străjeria educatoare naţională; M. S. Regele pedagog al Neamului ; Regele şi datina româneasca; Tradiţia ca legătură între generaţii; Străjeria şi Unirea; 20 de ani de la unire; 8 Iunie şi Pentru Ţară şi Rege. Carte de gândire adâncă şi bogăţie sufletească, volumul „Pe Drumul Reinoirii" constituie un îndreptar al comandanţilor strajeri, carteacare — alături de „O credinţă şi un avânt" şi „Brazdă Nouă“ — lămureşte definitiv ideologia şi rostul Străjeriei, fixându-i loc luminos, între preocupările educative contemporane, ca un corectiv al multor alte sisteme cari, dacă nu sunt falimentare, s’au dovedit — cel puţin — insuficiente. Grig. Micii. Cotlaru ci Cronici străjereşti DESPRE FOCURI Din colecţia „Răbojuri“ vol. 1 de prof. A. S. Goia Este cunoscută tuturor îndemânarea pe care o au păstorii, tăetorii de pădure şi în general muncitorii gliei, cari ştiu să facă un foc la câmp în cele mai nefavorabile condiţiuni. Aceiaşi îndemânare trebue să o aibă şi străjerii noştri în tabără, la câmp, pădure sau pe malul mării. Pe lângă această îndemânare însă, străjerii trebue să ştie şi ce precauţiuni trebuesc luate din vreme pentru ca, focul aprins odată, să nu provoace incendii sau acedente — de aceea autorul, ne dăm această broşură, p© lângă cunoştinţele practice în legătură cu aprinderea focului şi regulele cari trebuesc respectate, regule, pe cari dacă le-ar avea in minte toată lumea, ne-ar scuti de pierderile pe едге le avem in fiecare an provocate de incendii, din cauza neglijenţei şi lipsei de prevedere. Autorul ne mai dă ilustrat, felul de a aprinde focul cu şi fără chibrit, ne introduce în arta folosirii aprinzătoarei naţionale, (cremene, amnar, iască) de cari se foloseau şi strămoşii. Scrisă în ritmul nou educativ ne oferă cunoştinţe practice necesare, bogat şi sugestiv ilustrate, tot felul de vetre săpate în pământ sau clădite şi felul cum trebuesc tăiate lemnele. Cunoştinţe utile nu numai străjerului plecat in excursie sau descins în tabără, ci tuturor îndrăgostiţilor de natură care vreau să-şi petreacă timpul liber în aer curat, la câmp sau margine de pădure. Prin felul cum este alcătuită cartea, vine din ajutorul activităţii entuziaste a şefilor de cuib şi a comandanţilor. I. A. Străjerii marinari gata la datorie ACTIVITATEA ECHIPEI DE JOC §1 PORT ROMÂNESC A STRAJII ŢĂRII IN FRANŢA Participarea României prin grupul de comandanţi şi comandante ce a prezentat portul şi joculromânesc la serbările provinciilor franceze şi la gala de folklor internaţional de la Nisa, a fost hotărîtă ca răspuns invitaţiei ce s’a făcut de cătr© comitetul organizator în frunte cu preşedintele d. Fellat-Finet şi ca urmare a succesului avut anul trecut în aceeaşi localitate şi laaceiaşi dată, 10-22 August 1938. România a fost singura ţară din estul Europei căreia i s’a repetat invitaţia. Din restul ţărilor în afară de cele 16 provincii franceze au fost invitaţi: irlandezii, elveţienii, belgieni, olandezii şi polonii. Grupul Român a fost format din 10 comandante, 9 comandaţi şi 2 muzicanţi. Detaşamentul s-a prezentat la sediu organizaţiei pentru a saluta comitetul serbărilor, fiind primit de d. preşedinte Coty, d. vice-preşedinte Meyssonnier, d. casier general Ricard şi d. Erede. Cu această ocazie s’a donat Sediului o frumoasă faţă de masă turcată în motive naţionale româneşti iar membrilor, diferite obiecte ca amintire. In cuvântările ce s’au ţinut, s’au adus mulţumiri Statului Român care a răspuns invitaţiei şi d-lui Comandant al „Străjii Ţării". In aceeaşi zi, seara, s’au prezentat dansurile şi portul echipelor. Costumul şi jocurile româneşti au stârnit admiraţia întregii asistenţe, manifestată prin ropote de aplauze. A doua zi toate echipele au mers în faţa monumentului morţilor din războiul mondial, după care conducătorii, tuturor grupelor împreună cu câte doi delegaţi au participat la o recepţie la Primăria oraşului. Aici în cuvinte calde şi înălţătoare de primar a mulţumit tuturor delegaţiilor, menţionând în mod special pe irlandezi, români. In seara aceleiaşi zile la gala de folklor, a fos prezentată în parcul Albert când s’au prezentat o nouă serie de dansuri. După participarea la serviciul dela Catedrală, s’,a format cortegiul pentru marea defilare prin centrul oraşului, până în piaţa Masséna. Cu această ocazie defilarea costumelor variate ale românilor şi în special ale româncelor, a stârnit aplauze. După ora 8.30 pe Promenade des Anglais a avut loc o defilare de oaie alegorice şi o bătae de flori. Carul român împodobit în spice de grâu, în care au luat loc purtătoarele frumoaselor noastre costume naţionale cu marame ce fluturau în vânt, a fost tot timpul centrul atenţiei publicului spectator. In jurul calului, echipa Străjii Ţării era asaltată să distribue steguleţe cu fotografia Marelui Străjer şi a Marelui Voevod Mihai, material dat de Subsecretariatul de Stat al Presei şi Propagandei. Tricolorul naţional era în tot parcursul fluturat de copii, cari îl cereau insistent, iar pe pieptul tinerelor fete şi doamne,tăiaturi de insigna serbărilor, atârnau graţios două opincuţe de piele, cu panglica tricoloră. La 16 August echipa Străjii Ţării a făcut o excursie in localitatea Sospel, situată aproape 1.000 m. înălţime în munţi către graniţa Kalismă, unde au avut loc serbări şi defilare de care alegorice, reprezentând ocupaţiunea locuitorilor. După un drum admirabil, echipa a ■fost primtă de d. Primar al oraşului, de d. Preşedinte şi întreg comitetul serbărilor, precum şi de autorităţile şi notabilităţile oraşului I ROMANIA Х PAGINA SĂPTĂMÂNALĂ A ZIARULUI ROMfiMl* TM ŞI SATUL BRĂCIMA ARE UN Satul Brăcima aşezare cu mulţi minoritari în dellorrmbia Durostorului, era adunat la capătul şoselei ce taie miriştea proaspăt secerată, înspre Siusta. Când s’au oprit cele două maşini, bamba de oameni linia celor două sute de şcolari au încremenit cu mâna dreaptă in sus. Aşa au siet până ce primarul a dat raportul până ce d. prefect şi d. inspector a trecut prin faţa mulţimii de oameni oprindu-se apoi tocmai în dreptul rândului de copii, printre care răsăreau ic colo ghioceii câtorva băşti străjereșli. — Cum te cheamă pe tine? întreabă d. prefect pe un line din apropiere. — Gheorghev Vasilie, făcu copilul cu privirea în jos. '—'■ Nu așa mă, zi pe străjerește, îl îndreptă un altul mai răsărit. ■— Da voi sunteți străjeri? îl întrebă d. inspector. — Suntem, nu suntem, am văzut pe cei din Denizler, ne-a mai arătat şi domnul nost, au răspuns copiii pe rând. — O să fiţi şi voi în curând străjeri, le spuse d. prefect trecând mai departe să vadă clădirea în roşu a noului local de şcoală, ridicată din gândul d-lui învăţător A. S. şi din daniile satului, în locul hambarului, ce slujise până mai eri drept altar de lumină. — N’ai făcut cursurile străjereşti d-le învăţător? — Nu d-le inspector, suntem patru învăţători aci şi deşi am cerut să-l facem toţi, nu ne-a venit rândul până acuma.... — Ei bine, d-ta ai să mergi la străjerie chiar un August! D. S. tresări. De atâţia ani el tot ceruse să meargă la un Centru. I se răspunsese că se ia pe judeţe. Acum arzătoarea lui dorinţă se implima pe neaşteptate, după vorba d-lui inspector şcolar. Au trecut trei zile de aşteptare, în care timp şi-a orânduit ale gospodăriei. Dascălul a primit apoi hârtia de la legiunea de străjeri, ca să se prezinte de îndată la Centrul Breaza. A plecat spre Silistra fiind petceput până la mejdina satului din răspruc, de-ai eWeIT~ ■ AjunsQwztpua impreuna cu alte cateva sute de camarazi d-lui comandant al Centrului, după care a intrat la vizita medicală. Când a văzut că dintr’o sută câţi au trecut înaintea lui până să-i vie rândul, au fost respinşi 22, a început să-l cuprindă un fel de teamă, iar când s’a apropiat de medic, inima ii batea ca unui pui de pasăre răzleţit de-ai lui. L-a intors, s’a uitat la ochi, la gât, l-a măsurat şi-apoi i-a pus urechea la piept: — Ascultă — făcu doctorul — ai mai avut ceva la inimă?! învăţătorul tresări. Intr’o clipită de fulger se şi văzu in trenul ce-l ducea înapoi spre casă, unde ai lui îl năpădeau cu întrebările. Cum râmânea apoi faţă de colegi şi mai ales faţă de sat, îşi aduse el aminte că acum doi ani când i se prăpădise tatăl, avusese în coşul pieptului câteva smuceli ce-i tăiaseră răsuflarea. Dar de atunci nimic şi ce simţia acum şi gâdilase urechea medicului, era de bună seamă, din cauza gândului că ar putea fi respins. — D-le doctor, sunt sănătos tun! Când a murit tata am avut, de durere, aşa... un fel de leşin şi atâta tot. De-atunci sunt ani şi n’am suferit de niciun, n’am fost bolnav niciodată, răspunse cu sufletul la gură bietul om. Şi-apoi la mine în sat suntem patru învăţători şi nici un comandant— Vă rog foarte mult să mă primiți... — N’are nimic d-le doctor, nu vedeți? Ii câte un munte, râseră camarazii, cari zăriră în ochii medicului o rază de bunăvoință. — Bine... făcu doctorul, iaca ai să rămâi. Peste cinci zile am să te mai văd— Ca să nu sară In sus, sau să chiuie de bucurie dascălul din Brăciina, a trebuit să-i muşte adânc limba, cu dinţii. De întors acasă nu se întorcea el cu luna cu două, îşi şi însăilase un plan. Ascuns într’un salariu 2-3 zile nu pierea de foame, până trecea furtuna: se prezenta apoi comandantului ce se arăta om cu mult suflet, îi raporta şi gata... Au trecut 10 zile de program şi totul a mers strună. Cu toată munca ce se cerea imptriă din noapte şi până în noapte, dar o a doua consultaţie, doctorul centrului a trebuit să se lase păgubaş. Crescuse, cu un kilogram iar inima ce gustase din mireasma de răşină şi flori a Brezei, lăţea mai regnal acum de când în deliermanul Durostorului. Erei întâiul la toate şi toate erau împlinite cu voie bună şi nădejde. Comandantul Centrului şi instructorii aveau numai cuvinte bune despre el. Dar intr’o zi — aşa-i pesemne omul sortit să le pară — după un marş pe „Gurga”, făcu pe talpa piciorului drept, două băşici pline cu apă, ce-l silea să-l cam târâie. Cu toată voinţa lui de a merge drept, cu targa ce căra piatră pentru temelia bisericei Centrului cu hramul „Sf. Teofil”, cschiul medicului ce-l urmărea pretutindeni l-a şi zărit: ■— Ce ai la picior camarade? — N’am nimic d-le doctor ia mă cam strânge bocancul! — Descalță-te! făcu medicul. — Uite... am două bășicuţe, dar nu mă dor de loc! — Hm, da! cu inima a mai mers, dar cu asta nul își desfăcu trusa i le tăie pe loc și-i dădu patru zile de umbră la solariu, tn care vreme să nu puie bocanc în picior, i-ar fi trebuit de altfel încălțămintea lui Góliat ca să-i poată încăpea maldărul de fase, ce-i înfășură talpa. In seara ce urmă, s’a cerut instructorului să-l lase pe afară: — Tot nu pot eu să dorm din cauza piciorului, barem să nu pierd vremea în zadar... Dintr’o vestă veche, îşi migăli el cu acul acolo, o pereche de târlici, unul mai mare pentru cel beteag, altul pe măsura celui zdravăn, iar a doua zi, robotea de zor cu camarazii ceilalţi la ridicarea casei lui Turccen cel cu zece copii, căruia pârjolul li mistuise gospodăria cu câteva săptămâni mai înainte— GBi: Ersescu Poenandre d tot timpul verii, sl, comandant al Străjii .fălii . teSBS&ref AabfTÜ® tótriersstí 1 . IX. 1939. No. 452 IA Primăriile Capitalei in sprijinul străjeriei Coloniile dela Carmen Silva şi Eforie Colonia străjerească a sect. Primăriile de sector ale Capitalei, n frunte cu d. primar general Ombrovschi, sprijină cu fapta şi avântul acţiunea străjerească sub are înfăptuirile ei de manifestare. Coloniile şi taberele organizate de toate primăriile din Capitală în lunile de vară, sunt cunoscute, ca unele dintre cele mai bine înzestrate şi organizate. La Timiş, ca şi pe minunata vale a Pahovei, la Eforie ori Carmen Silva, administraţia Capitalei se poate felicita de opera realizată prin patronarea taberelor ori coloniilor pentru tineretul străjer astfel, funcţionărimea săracă a serviciilor administraţiei Capitalei şi-a aflat un sprijin înţelegător şi de mare preţ. Vorbim cu acest prilej de colonia sect. II Negru de la Carmen Silva, una dintre cele mai frumoase şi bine înzestrate din ţară. Aşezată pe malul Mării în plin centrul staţiunii, în unul dintre cele mai impunătoare şi frumoase loculul de pe litoral, cu un corp de comandanţi străjeri de elită şi cu administraţie model, această realizare constitue o mândrie şi pentru Primăria sect. II şi pentru mişcarea străjerească. Colonia a funcţionat anul acesta cu un efectiv de 223 de străjeri în prima serie având găzduite un număr corespunzător de străjere. Comandantul străjer al Coloniei a fost d. prof. Iuliu Moldovanu, ajutat de d-nii comandanţi: Vasile Grosu, N. Bănulescu, Gh. Tomescu şi P. Tudor, toţi învăţători fruntaşi în cercul lor de activitate şi însufleţitori în această colonie de vară a străjerilor Capitalei. II Negru de la Carmen-Sylva Direcţia administrativă a Coloniei a avut-o, tot timpul verii, imul dintre cei mai vrednici şi încercaţi conducători: d. Aurel Stroescu. Copiii, străjerii coloniei şi-au trăit aici vacanţa din plin, mulţumind cu ochii spre cerul patriei, Marelui Străjer al Ţării pentru augusta Sa grije şi ocrotire faţă de copiii României. COLONIA C. F. R. CELA carmen SILVA Unul dintre aşezămintele din ţară care a îmbrăţişat de la început cu cea mai largă înţelegere problema educaţiei tineretului prin străjerie, este şi Casa Muncii C. F. R. Instituţie cu largi ramificaţii îr păturile funcţionărimii şi cu o permanentă problemă a tineretului, Casa Muncii C. F. R. a aflat un sprijin larg, fără rezerve, în mişcarea de regenerare a Străjii Ţării. ‘ Conducătorii acestei instituiii, în frunte cu d. H. Vogtberg director general, au arătat cea mai largă solicitudine educaţiei tineretului străjer din cadrele acestei instituţii. Aşa se face că, dealungul şi deaj, latul ţării, printre pavilioanele străjereşti cari ocrotesc cadrele şi coloniile Străjii Ţării, multe sunt ale străjerilor ceferişti. Una dintre aceste aşezări de vară care a coborât multă odihnă şi sănătate în trupurile firave ale copiilor, este colonia C. F. R. instalată la Carmen Silva. In aceste zile pavilionul coloniei flutură pe malul mării, chemând la viaţă nouă, viaţă străjerească de tabără. Aşezată într’una din cele mai atrăgătoare poziţii ale staţiunei, în bătaia soarelui şi aerului mării în plin colonia C. F. R, Carmen Silva, constitue o realizare care cinsteşte şi instituţia ce a organizat-o şi străjeria. Colonia funcţionează cu un efectiv de 250 străjere, al căror program de viaţă este cel al taberelor şi coloniilor, indicat de Straja Ţării şi combinat cu cel medical. Comandantă străjeră a coloniei funcţionează d-ra Popescu Aurora o vrednică învăţătoare din Brăila, iar director este d. Avram, o veche şi încercată călăuză în organizarea şi administrarea coloniilor ceferiste. Străjerele aduse în colonie sunt întreţinute gratuit de C. F. R. fiind recrutate din, mediul ceferist. "■ЦМГ