România - Capitala, septembrie 1939 (Anul 2, nr. 467-481)

1939-09-16 / nr. 467

Stranii aflaţi in Franţa continuă a se înrola in armata republicei Artileria polonă manevrând PARANTEZE. O MANIFESTAŢIE GRĂITOARE La Arad a avut loc, acum câteva zile, organizarea minorităţii maghiare, în cadrul Frontului Renaşterii Naţio­nale. Faptul a pricinuit o caldă ma­nifestaţie de devotament a ungurilor faţă de Statul român şi faţă de acela care-i conduce destinele cu atâta stră­lucire: M. S Regele Carol I. Sentimentele minorităţilor etnice de la noi s'au exprimat deseori în ultima vreme prin asemenea manifestaţiuni. Şi este foarte natural să fie aşa. Noul regim constituţional a adus o reală soluţie a problemei acesteia im­portante care se cheamă problema minorităţilor. Soluţia constă în recu­noaşterea demnă a drepturilor mino­ritare în spiritul superioarelor intere­se de Stat. Guvernul actual a înţeles să privească mai obiectiv şi mai pro­priu chestiunea aceasta decât cum se făcea odinioară. O serie de condiţiuni admirabile asigură acum desvoltarea justă a vie­ţii minoritarilor noştri în sânul lar­­gei familii de sânge şi credinţă a ro­manităţii. Comunităţile minoritare au toate motivele să se simtă in ţara noastră, nestingheriţi şi neprigoniţi ,, bucu­rând­u-se de atributele precise ce de­curg din situaţia lor specială. In libe­rul şi civilizatul Stat român de as­tăzi, ele trebuie să recunoască, în de­săvârşit acord cu adevărul, că li se garantează o viaţă pe care nu ar a­­vea-o nici chiar în propria lor patrie. Dealtfel, desele mărturii de recu­noştinţă ce se îndreaptă înspre cârmuitorii treburilor obşteşti sunt o definitivă dovadă a mulţumirii sufle­teşti pe care o au minoritarii în ţara noastră. Recenta manifestaţie de la Arad se aşează în rândul lor. Aderarea la FRONTUL RENAŞTE­RII NAŢIONALE, care s’a produs în bloc cu câteva luni în urmă, s’a or­ganizat deabea acum în formele ei precise. Minoritatea maghiară a ţi­nut cu acest prilej să ne ofere bucu­ria uniui frumos spectacol de realitate şi gratitudine In cuvântarea pe care a rostit-o, preşedintele adunării ungureşti a de­clarat că minoritatea maghiară se gă­seşte la adăpostul aceloraşi legi ca şi populaţia majoritară. Ea e supusă e­­xact aceluiaş regim. Deci încadrarea în FRONT , sin­gu­rul instrument de guvernare politi­că a României—, se impune de la si­ne, iar mn­oritatea maghiară e ferici­tă că poate să ia parte la această o­­peră care a început în binele comun. Reformele ce se aduc sunt de natu­ră să arate fiecăruia că munca de re­naştere nu urmăreşte decât reala sa­tisfacere a necesităţilor de viaţă co­lectivă pe lângă întărirea ideii de dis­ciplină, ca pârghie fundamentală a Statului. În ceea ce priveşte cazul special al minorităţii maghiare, nu trebuie să uităm că încă imediat după război ungurilor li s’a dat, prin marea re­formă agrară, pământul pe care ţă­ranii maghiari la ei acasă nui-l au. Ungurii din România ştiu prea bine lucrul acesta şi de aceea faptul că S’a amintit din nou la Arad este foarte grăitor semn — mai ales acum când se svonesc fel de fel de ştiri. Gestul de loială mărturisire al ma­ghiarilor vine să mai aducă încă un argument la teza că regimul din Ro­mânia este un regim al solidarităţii, al dreptăţii şi al libertăţii pentru toţi cei care înţeleg să-şi împlinească ele­mentarele datorii faţă de Rege şi Ţară. Nl­ar­iu Mureşan % 16. IX. 1939 ROMÁNIA CASA M.S. REGELUI COMUNICATUL No. 59 Mareşalul Curţii Regale face cu­noscut următoarele: MAJESTATEA SA REGELE a primit în ziua d­e 14 Septembrie a. c, la ora 12.30, cu ceremonialul de rigoare, în audienţă de prezentare, pe excelenţa sa domnul dr. Ivan Miecz, trimis extraordinar şi mi­nistru plenipotențiar al Slovaciei la Bucureşti, care a prezentat scri­sorile sale de acreditare.­ ­ Vacanţa judiciara a înce­tat azi Cu începere de azi, încetând va­canţa judiciară, tribunalele şi in­stanţele judecătoreşti superioare îşi vor relua activitatea în mod nor­mal, orarul de lucru fiind după a­­miază între orele 13 şi 19. S'au amânat examenele de ocuparea posturilor va­cante în asigurărilor so­ciale In urma hotărîrii consiliului de administraţie al Casei Centrale a a­­sigurărilor sociale, examenete de şef de birou şi impiegat pentru ocuparea locurilor vacante în asigurările so­ciale, s’au amânat, pentru o dată ce va fi anunțată la vreme. Azi vor depune jurământul magistraţii de la instan­ţele din Capitala inain­taţi pe ziua de 15 Sep­tembrie Azi după amiază va avea loc la Pa­latul de Justiţie din Capitală solem­nitatea depunerii jurământului ma­gistraţiilor d­e la instanţele din Capita­lă, înaintaţi pe această zi. La Curtea de Apel solemnitatea va fi la ora 14, în sala de şedinţe a sec­ţiei I. Imediat după depunerea jurămân­tului nouilor consilieri vor depune jurământul noui prezidenţi ai sec­­ţilor trb. Ilfov. Reluarea legaturilor aeri­ene Roma-Budapesta ROMA, 14 (Radar) — Agenţia „Şte­fani” transmite: Vineri, 15 Septembrie, liniile de navigaţie aeriană italiene vor relua serviciul zilnic între Roma-Veneţia- Budapesta, în ambele direcţii, cu excepţia zilelor de Duminecă. 4 No. 467 inspecţiile d-lui ministru g-ral Paul Teodorescu D. general Paul Teodorescu, mi­nistrul Aeronauticei, a fost la Braşov unde a conferit cu d-nii: general de escadră ing. aviator Negrescu, ingi­ner Persu, director la I. A. R., co­mandor ing. N. Pop, ing. Grosu-Vi­­ziru, ing. Florescu, etc. După aceasta d. ministru a cerut să vadă cartierul de locuinţe pentru lucrătorii şi funcţionarii instituţiei I. A. R. Este un cartier model care face cinste iniţiatorului. Aci au­ dat explicaţii d. ing. Persu şi arhitect Doicescu. A inspectat atelierele I. A. R., şi aerodromul de la Ghimbav, care e una dintre cele mai frumoase orga­nizaţii similare din ţară. Trebue să reamintim că spiritul a­­viatic, care la Braşov a prins atât de mult, a fost propagat de d. coman­dor Andrei Popovici, un mare ani­mator al aviaţiei, încă de pe când era la conducerea I. A. R.-ului De la Braşov, tot în sbor, d. minis­tru Paul Teodorescu a plecat la Tg.­­Jiu, unde a asistat la înmormântarea locat, aviator Tomulescu, mort în­­tr’un accident la Regensburg. Inspectând aerodromul de la Tg.­­Jiu, d. ministru şi-a exprimat dorin­ţa de a vedea o mai intensă activita­te pe acest aerodrom. O înştiinţare a consula­tului belgian din Bucu­reşti Ш Consulatul Belgiei din Bucureşti invită pe toţi cetăţenii belgieni care locuesc în judeţul Ilfov, Braşov, Dâmboviţa, Prahova şi Vlaşca să se înscrie împreună cu membrii fami­liilor lor, la consulat, înscrierea se poate face­­prin prezentare perso­nală sau prin scrisoare. Un comunicat sadei polone al amba- In legătură cu ştirea difuzată de staţiunile de radio şi ziarele din di­ferite ţări, despre o pretinsă şedere la Cernăuţi a d-lui Kwiatkowski vi­­ce preşedinte al Consiliului de mi­­niştri polon, ambasada Poloniei co­munică oficial că această ştire este lipsită de orice temeiu și că nici un ministru al republicei Polone n’a părăsit frontierele Poloniei. Reluarea circu­lţiei trenu­rilor expresse Germania­­ţâr­ie balcanice prin Bu­dapesta BUDAPESTA, 14 (Rador) — Direc­ţia generală a căilor ferate ungare anunţă că trenurile expresse şi-au reluat funcţionarea Circulă deci acum trenurile ex­presse balcanice prin care se asigu­ră legătura între Germania-Slova­­cia şi ţările balcanice, via Budapes­ta HUMORUL LILEI CONVENȚII. — Cred că nu mai e nevoie să repet că în conformitate cu art. 16 din convenția noastră n’avem voe să ne înfigem colții decât în ceafă și beregată! — Bun, hai să’ncepem! Vaporul englez „Athenia”înainte de mult discutata lui scufundare re­centă Zestrea unei ţări are valoarea pe care o pregăteşte râvna neamului care o stăpâneşte. Cetăţeanul în genere, trebuie să se deebere de un egoism prea acut, care ar închide băierile pungii, pentru creşterea zestrei aces­teia. Nu intră numai dorinţă pentru hu­zur, ci şi grija pentru întărire prin această creştere a bogăţiei. Şi una din bogăţiile pe care trebuie să ni le păstrăm la aceiaşi căldură şi lumină, să fie interesul pentru desti­nul, pentru puterea, pentru B3SBA- REPORTAJUL ZILEI RÂNDURI PENTRU ZESTREA ARMATEI nenţa acestui pământ românesc, înzestrarea armatei, cată să fie în această permanentă grije a neamului. Vremurile de azi ne impun să fim nu numai uniţi, ci să subliniem a­­ceastă unire spirituală, unire de duh românesc, printr-o puternică pregăti­re, să înfruntăm tot ce ne-ar putea înfrunta. Nu stăm cu gândul acolo, şi nimic nu pare să ne împingă să umplem intervalele gândurilor noastre domes­tice, cu umbre neliniştitoare. Conducătorii Statului au făcut un tur de forţă, ca în vremea atât de scurtă, ce ne desparte de vremurile imorale ale politicei de jaf din trecut, să aducă sistemul Înzestrării armatei româneşti, la un tempo normal. Greşelile guvernelor din epoca po­liticianistă, a crescut culoarea sum­bră, alături de faptele naţionale de azi. In trecut ne uitam cu spaimă la spectrul războiului, la marşul materiei, la vomitările de fier şi oţel ale fabri­cilor, de peste hotare, gândindu-ne, că stăm in faţa evenimentelor, în fa­ţa acestui tăvălug de maşini moderne, mai naivi şi mai goi şi mai neajuto­raţi decât viermii. Asta a fost ca în formula începu­tului de basm. Dar tot ca in basm s’au realizat ca peste noapte, minunatele recorduri de preocupare de punere în practică a unor mari imperative. Ţara de azi nu mai seamănă cu ţa­ra de eri; zestrea de azi, o zestre nouă, deplină, alcătuită de părinţi grijulii pentru viaţa şi pământul ce adăposteşte viaţa noastră. Şi totuşi, n’ar fi zadarnic să mai ridicăm în văzduhul albastru al con­ştiinţei româneşti, un îndemn pentru ca tot cetăţeanul, să mai facă un mic sacrificiu material, pentru dospirea a­­luatului acestei zestre. Dacă ar fi să urmăm exemplul nu­mai al marilor mutilaţi din Botoşani, cari au strâns, din pensia lor puţină, câteva zeci de mii de lei, să-i depună în chimirul cinstit al acestei zestre. Dacă ar fi să socotim că tocmai ei dându-ne exemplul, ei care au în­cercat actele, dramele pe care le leagă războiul, tocmai atunci am a­­vea de învăţat, şi de făptuit. Să ne desbăram deci de micul e­­goism care ne strânge băierile pungii, o sumă cât de mică pusă pe masa dăruirii obşteşti, ar însemna, un val uriaş un efort şi un randament, care ar ului aşteptările, şi ne-ar pune multe paveze, împotriva vreunei pri­mejdii, dacă ea, ar gândi vreodată, să cadă peste pământul acesta ferit de blesteme. ^ &­­ OMUL ŞI MASCA Ce ţi s’a întâmplat de ne vorbeşti despre căinia omenească ? — Nu s’a întâmplat mare lucru — spune domnu Nae, dar putea să se întâmple una lată de tot, din cauza câinelui ăluia de cumnatu­­meu... (Aici, domnu Nae, pronunţă un nume oarecare...) A venit asea­ră la noi, şi parcă era turbat, nu altceva. „Tarsino, urlă el către so­­ră-sa, adică nevastă-mea, cu porcul de bărbatu-tău, nu mai stau de vorbă....­­Aici, domnu Nae se roşeşte puţin apoi mărturiseşte jenat : înţelegeţi... porcul eram eu... după cum afirma câinele !“. — Şi mă rog dumitale ?, m’am repezit eu atunci... De ce nu mai stai de vorbă, cu mine ? Fiindcă — răspunde câinele — nu ești­­ decât un făţarnic, un om cu mască... — Da, răspund eu sincer ca un înger, sunt un om cu mască... de gaze, așa cum scrie la remaament și nu neg că mi-am cumpărat-o chiar ori... — Lasă că nu despre masca de gaze e vorba, — se repede câinele de cumnatu-meu. E vorba de mas­ca ailaltă, aia care ai purtat-o toaată viaţa şi ai indus cu ea lumea in eroa­re, chiar şi pe biata Tarsina. Dar îmi pare bine că acuma am isbutit să ţi-o smulg de pe obraz şi să-ţi cunosc adevărata faţă... „Ei bine domnilor — continuă domnu Nae — am simţit în acel moment că îmi vine rău, că m’a lovit parcă o bombă, că-mi arde obrazul cu pirită... La toate mă aş­teptam, dar la un asemenea atac nu. Şi mi-am spus : Trebue să mă apăr, cu orice preţ. Mi-am compus repede... o mască de circumstanţă, adică am început să zâmbesc cu dispreţ spre cel care mă ataca, şi i-am spus: „continuă mă rog... dar să ştii că pe mine nimic nu mă atinge". A început el câinele să dea ata­cul, să lanseze asupra mea o ade­vărată ploae de acuzaţii, să mă mitralieze cu calomnii, dar eu ni­mic... Stăteam dârz pe poziţie, re­zistam... Şi continuam să surâd, să-mi port masca de circumstanţă. Dacă a văzut câinele că nu isbu­­teşte să mă răpună, a încetat ofen­siva şi-a luat frumos tălpăşiţa, şi a plecat cu coada între picioare... Eu însă am verificat ,cu acest prilej un lucru, ca în apărarea cauzei tale, ca şi în apărarea pasivă totul nu este să ai o mască, ci să ştii... cura s’o întrebuinţezi ! Şi se pare că eu o întrebuinţasem aşa de bine pe a mea, încât Tarsina mi-a spus mai târziu: ,,Nae dragă, mă uitam la tine şi te admiram. Nici măcar un muşchi al feţii nu-ţi tresărea când se desfăşura atacul de acuzaţii"... Toc — „Eu domnilor — povesteşte domnu Nae, la bodegă — nu rri’am lăsat niciodată impresionat de svo­­nuri şi de gura lumii. Omul, mi-am spus eu întotdeauna ă’aia este om, ca să vorbească... Aşa după■ cum câinele, de-asta e câine, ca să la­tre... In timp ce câinele însă latră la lună, omul vorbeşte câte’n lună şi în stele. Asta e deosebirea. Iar asemănarea fiindcă este şi o ase­mănare — este că şi câinele se dă la om, ca şi omul... la om ! să te ferească Dumnezeu de colţii câi­nelui şi de gura omului ! — Dar ce s’a întâmplat dom’le Nae, întreabă cineva dela masă.

Next