Românul, iunie 1914 (Anul 4, nr. 119-141)

1914-06-11 / nr. 126

Pag. 2. Ea nu știe să facă noduri; degetele ei se încurcă în lianele cleioase cari alunecă și se ră­sucesc. Incurând ea-și pierde răbdarea și își strânge fălcile cu necaz.... L’a sfârșit, femeia răcnește cu mânie; ea strivește lianele în pum­­nu­l și se asvârle în noroi. In vremea aceasta, insecta și-a isprăvit lu­crarea: pânza e restaurată; găurile au dispărut. Dar ea nu mai admira nimic; ea privește cu un ochiu răutăcios opera îndeplinită; ea nu știe că de mii de veacuri păianjenul își exerciază arta; ea nu cunoaște decât propria ei neputință; ea turbează. Brațul ei se întinde și crapă plasa. Insecta cu lucrarea ei, a dispărut. Femeia își reia atitudinea și nemișcarea ei, cu cele* * două brațe prinse în jurul genunchilor. Gestul ei răsbunător a liniștit-o, dar langoarea ei persistă; din nou, privirea ei se înalță către frunziș, în care se pierde cu un gând vag. La vederea lianelor, amintirea nereușitei ei îi re­vine în minte. Atunci ea-și pleacă fruntea către mâna ei pe care o cercetează îndelung. Ea își mișcă degetele ei groase. Ea visează, Daah o în­țelege, și numai­decât el începe aceleași gesturi; el deschide mâna sa dreaptă, apoi pe cea stân­gă; el le închide, le întoarce în toate părțile, le privește pe față și pe dos, își îndoiește articula­țiile, își îndreptează falangele. Cu un aer stupid și trist, el contemplează a­­ceastă unealtă, care va fi Instrumentul geniului său. „ROMÂNUL” Mercuri, 24 iunie 1914. ghiarizare­a la minute vom face atunci. Ro­mânia vom ceda-o Rusiei, iar noi, în 10 ani isprăvim cu Valah­ii, cu trădătorii de ei! Cine nu se va maghiariza va fi expulzat ori împuș­cat. Averea, în tot cazul o să le fie confiscată pe seama fondurilor de colonizare maghiară.” — Și Burg Kornél dădu energic cu pumnul în masă și răcni cu glas tare: „Minden ember legyen ember és Magyar A kit e hon magyar ege betakar!”* In clipa aceasta intră un jandarm de gra­niță: „Domnule căpitan, înștiințez cu supu­nere, a sosit prim-ministrul României cu auto­­mobilul’. „Cine?” „D. Brătianu, prim-ministrul României „Menten a fenebe! ce vorbești prostii? doar’ Brătianu e la Constanța”. „Jelentem alăssan, e la Predeal.” Căpitanul nostru nu mai spori vorba. Ieși! Ajuns în fața dlui Ion Brătianu nenea Burg salută respectuos românește: „Sărutare Excelență, da iute ajuns la Predeal­... „Să-mi dai voie die căpitan să te prezint dlui ministru de externe rus Monsieur Sasso­­now. — monsieur le capitain Cornel Bourg. — Ne dai voie die căpitan să facem o mică plimbare pe romantica vale a Timișului, în jos. Știi, d. Sassono­v este un mare amator al regiunilor frumoase. Un suflet de visător”. „O — mă rog, cu plăcere, porunciți! S’il vous plait.” O călduroasă strângere de mână a dlui Brătianu, un zîmbet devotat al dlui căpitan și automobilele pornesc, trecând frontiera. Rămas singur, bietul Burg Kornel aprinse din nou o țigaretă, Prințul Carol R. M. S. A­­poi bombăni cu jumătate gura. .,Românul trece cu Rusul Carpații. Mm! Afurisită tovărășie. Bine că se grăbește contele Károlyi să asigure națiunei maghiare ajutorul Rusiei în *­ Ori­cine de sub bolta cerească maghiară a acestei patrii să fie om și să fie maghiar­ contra Austriei și Germaniei. Mare om mai e Károlyi dar tot mai mare e Tisza, care știu să zăpăcească pe cei din Viena!... Tisza cu Viena, Károlyi cu Rușii. Ce mai vreau bieții de Valahi ai noștri cari țin cu Viena și cei din România cari țin cu Rușii? S’ar putea oare ca Neamțul și Ru­sul totuși să prefereze nealcoșilor de Maghiari pe niște Valahi opincari?” Și bietul Burg Kornél privi îngândurat spre Peatra Craiului. Atât de îngândurat în­cât numai ce se pomeni că se stinse țigareta Prințul Carol R. M. S. H. CU. ORGANIZAȚIA. „Biroul central” ne avi­zează, că a primit din cercul electoral Tășnad, com­. Sălaj, procesul verbal despre ședința de constituire a comitetului local, conform hotă­rârilor aduse în Clubul comitatens sălăjean, la adunarea din 18 Mai 1914. Comitetul local, s’a constituit alegând 2 secretari generali, 1 ca­sier, apoi pentru fiecare cerc de votare câte un al doilea președinte și 1 secretar, iar pentru fie­care comună a designat câte 1 bărbat de încre­dere. President este Dr. Coriolan Steer, secre­tari sunt Dr. Alexandru Kis și Dr. Virgil Mură­­șanu, cu toții advocați. In procesul verbal tri­mis Biroului central, sunt înșirați și toți ceilalți secretari, al doilea president, bărbați de încre­dere, etc. — S’a hotărît cumpărarea și răspân­direa broșurilor despre noua lege electorală, editate de comitetul national, tinerea de confe­rințe pentru popor, înscrierea de membri pen­tru partid și participarea la serbările lui Bărnu­­țiu în 26 iulie, la Bocșa. Cu veghere la întocmi­rea listelor electorale s’a încredințat un comitet compus din doi. Vasile Oros, Domițian Cupșa, Dr.­­A. Kis și Dr. V. Murășanu, iar cu asemă­narea listelor noi cu listele din 1913, s’a insăr­­cinat bărbatul de încredere al fiecărei comune.­­ Bineînțeles constituirea aceasta e provizo­rie, până se va stabili regulamentul general. Vești de constituire ne-au mai venit din comi­tatele Alba-Inferioară, Brașov și Turda-Arieș. Acest din urmă comitat își stabilise un regula­ment separat, publicat în „Gazeta Transilva­niei”. Săptămâna viitoare se vor întruni și in­telectualii din comitatul Aradului, pentru a ho­tărî în chestiile de organizație. * După vizita țarului în România. Marele ziar vie­­nez „Reichspost” publică sub acest titlu la loc de frunte un articol iscălit de d. L. Iliescu, despre re­zultatul vizitei de la Constanța: Rezultatul întrevederii — scrie d. Iliescu — a fost cu totul altul de cum s’au temut câteva ziare austriece în pesimismul lor. Trebuie să știm însă înțelege toastele rostite la banchetul oficial. Ace­ste toaste de fapt nu sunt fără colorit. Din contră avem impresia, că în ele au fost expuse cu cu­vinte clare întrebările ce și cum. In toastul regelui României s’a făcut amintire de frăția de arme a armatelor română și rusă, de pe câmpiile de luptă din Bulgaria, amintiri, cari n’au dispărut din nici un suflet românesc și care reînoiesc mereu amără­ciunea simțită pentru nedreptatea ce li s’a făcut. A fost poate această reamintire ia frăției de arme o dovadă că nici regele Carol n’a uitat răpirea Ba­sarabiei. De aceea el a vorbit numai de „raporturi exce­lente”, cari s-au încheiat între imperiul rusesc și România, iar nu despre o prietenie. Dimpotrivă ța­rul a vorbit despre o prietenie, care se sprijinește pe simpatiile reciproce ale acestor două popoare și care totodată corespunde tradițiunilor istorice și intereselor celor două țări vecine. De la o con­cepție până la ceealaltă e o săritură mare. Re­gele Carol a fost moderat, corect și precaut, ța­rul dimpotrivă mai intim și mai entuziasmat. România are interesul cel mai mare, ca Darda­­nelele să rămână și pe mai departe în posesiunea Turciei și ca nime să nu se poată întări la cornul de aur. Cu un cuvânt să se mențină actuala situație. Trecerea Dardanelelor în posesiunea Rusiei ar în­semna moarte comerțului român în Marea Nea­gră. Aceasta ar fi un pericol permanent pentru independența României și un mijloc de presionare asupra politicei ei. Milioanele votate în zi­lele trecute pentru întărirea flotei rusești din Ma­rea Neagră ar trebui să fie pentru România un memento și să o îndemne la precauțiune. Dorința Rusiei de a obține cu prilejul întreve­derii o depărtare a României de la Austro-Ungaria, după toate aparențele nu s’a împlinit. Zădarnic a încercat presa rusească și franceză să evoce fan­toma Ardealului; poporul se va gândi cu toate a­­ceste încercări la realitatea tristă, la provincia de peste Prut.* Cine poartă vina pentru înstrăinarea Româ­niei? D. major în retragere G. Fleșiariu publică în „Salzburger Volksblatt” un articol întitulat „După vizita țarului în România”, în care arată că vina pentru îndepărtarea României de monarhie o poartă singur numai Maghiarii. Iată ce scrie d. major Fle­șariu: „Acum putem șterge din calculul nostru mili­tar cinci corpuri de armată românești, fără să fi câștigat măcar numai o companie de Bulgari pe par­tea noastră”. Aceasta o scrisesem chiar acum un an tot la acest loc. Foarte natural că Berchtold, Ti­sza, Kania au declarat aceasta de povești. Dar azi putem zice: „Rezultatul final al politicei rele a di­plomației noastre e că acum putem să începem cu înființarea de 5 noui corpuri de armată, cu cari să înlocuim cele 5 corpuri ale României, pierdute pentru noi, dacă ea va rămâne neutrală; eventual 10 noui corpuri de armată, dacă politica oligarhi­lor noștri împing respective au împins România pe partea Rusiei. Iar tn „guter Swob” poți plăti cheltuielile cu 70 procente pentru toate prostiile po­litice ale tovarășului tău „János” al cărui „talent înăscut” l-au lăudat în presa oligarhică din Viena deputați germani ca Dr. Steinwender și Dobernig. Considerând vizita țarului la Constanța, jude­cata competentă asupra raporturilor regatului cu monarhia este natural cea a presei române, și a politicianilor și bărbaților de stat români compe­tenți. Ascultând glasul acestora e de o mare în­semnătate pentru noi Austriecii judecata pe care o redau scurt în următoarele cuvinte, nemaiestrite dar clare și adevărate: România actualmente nu aparține nici triplei alianțe și nici triplei antante. Ea e neutrală și urmărește o politică națională — politica mânei libere. România nu e împotriva tri­plei alianțe, ea are chiar raporturi excelente cu Germania și Italia, pentru că ambele state au știut prețul valoarea mare a României și întregei ro­mâni­i. „Deutsch-Österreich” scrisese nu de mult că deviza României e. Voim să trăim ca cetățeni cre­dincioși în fiecare stat, în care locuim, dar în tot locul numai ca Români. Dacă nu vom mai putea trăi ca Români, atunci mai bine dorim să murim ca Ruși, dar nici când ca Maghiari. Mai bucuros ne lăsăm înghițiți deodată de un urs, decât să fim chinuiți de clobani în mai multe rate”. Aceste sunt cuvintele celui mai mare și mai înțelept politician nu numai al tuturor Românilor, ci și din întreagă Austro-Ungaria. Aceste sunt cuvintele marelui băr­bat de stat pătruns de patriotismul pentru monar­hie, care va să vină cu ideile lui întemeietoare și în­drumătoare spre noui direcții, cari singur ne pot aduce mântuirea imperiului nostru glorios. Urra imperiul nostru iubit! Urra mântuitorul așteptat cu ardoare, care vină curând ca să putem serba cu toții în deplină bucurie reîntoarcerea prietenului nostru firesc și vecin în rândurile noastre.

Next