Romănulŭ, iunie 1861 (Anul 5, nr. 152-180)

1861-06-11 / nr. 162

St. 102. Anul V. PRINCIPATELE - A - UNI. REVISTA POLITICA. Bucuriei, 22 Cereștariu. Asti-zî se împlinesk trei-sure-zece anî de la marea manifestare a nagiam­î din 1848, mi n­intr’o frumoasi kolimi­­dingi tot asti-zî a kizal în anul aie­­sta mi zion otirîti pentru alegerea mi­­niMinalitigilor în toate oramiele din a­­cest Urintinat. A forma komana m’a o nane ne basele iei Mele adeverate este a nane temeliile edificial al libertigii; fi­in­d însde na se poate organisa socie­­tatea ne basele libertigii m’a le dren­­tBgii, mi koin Midinga ki alegerile mem­brilor mariMina litigilor a» kizal din în­­timulare astă-zi ne fiiMe a snera ki de asti-zî nainte Bom intra în sfßruiit ne kalea Mea nagionali, ne kalea drentigii mi­trBgiei deskisi akam Irel-snre-zece ani de nonoral Roman în zilele de 9-10 mi 11 Ianis. Malul asti-zi se întreabi Me a kimtigat nagianen prin frumoasa mi marea iei manifestare de la 1848 mi stiindu-se în tara-se sânt disnsmi a kredo ki ns dobîndirim nimik. Acel insi kari­lor boi si se aita ki mai malti intrBndere mi si kagoto bine cor­pedea na nimal ki progresul este mare, foarte mare, si i­is sib na este esem­­nl5 in istoria lamei ka o­nagiane se fi dobindit m­ii a natra narte mikar din iele Me dobîndirim noi, lui Baki k» alit de nagine sakrifiMii mi dano atâtea mari gremiti te fikarsm. Sb ne ai­­tim la Ilolonia mi Bom Bedea lat sin­ge a Birsat, kigi martiri a apaf, kit e­­roism­ a aritat mi kite sakrifiiii a fikat în timp mai de an sekol mi bam toate aiestea n’a» dat mici m­il an rod. Si ne «itim la Italia mi Bom Beden ki da­ne sekol! de sakrifiMii, de eroism mi de sate de martiri a trebuit noaî sakrifiMii, an non eroism m’o mare Birsaro de sin­ge nentru a stange în sfirinit în starea în care este astă­zi ; mi kiar akim, na vedem în toate zilele, ka kite sakrifi Mii mi ka kit devotament nentru a mingine ceea ce a dobindit si m­egiteuito a dobîndi 46­1 mai linserite fiind ki akolo uitia togi ki maammaaa Banaga namaî kind Minena are total al poate konserva mi nirgile. Uli noi Me fiks­­rim? kiar în 1848, 4e sakrificii fika­­rim, 4e organism­e fikarm iui kara ne anirarm nagionalitatea noastri, Boinga uri trebaingele nagionale? Si reksnoa­­mtem Iîb, din nemtiinui negremit, mai nimine din noi în 1848 n’a fost la în­­nu­gimea sit­agiam­î, mi ki astfel noi, mi namaî noi, santem kilnomi nentra o mare parte din suferin­jele ne ’ndari mi ’ndan mki nagianea. Cea mai de kr­­ietenie kassi a Suferingelor noastre, a fost nentra ki na mu­srim a m­o4ede astfel în kit si silim mi ne stnini mi ne boiiri si kreazi ki santem în ade­­ver o nagiane kare are kormnitingi de ea însumî, mi bare m­in urmare este ga­ta a face ori 40 sakrifiniî nentru a-mi redobindi m’asikara nationalitatea sa, iar orrenturile mi libert­gilor nabÜle. Este o regali generale mi firi Mea mal mila esenuiane ki m­ekam nimîn­­tal na noate m­odare de kit snini mi nalamidi de nu este arat, sinat, semi­­nat, likrat în sfîrmit nekontenit mi a­­dat ka sadoarea frangeî, tot asfel mi nagianile na noi dobîndi de kit sklapie mi sifsire de na­iul reskamnBri dren­­tarile mi libertigile sale ki sadorî de singe. Rim dar Farona natea krede ki este a4i o nagiane pise kind noi na dim nici an semn do Biayi? Il­i kam ínmit boiir­i nateaă a mea kredings în na­­yiane kind o Beden ki m­ii memte őri Me inpaziane ka kanal nlekat, mi kind Bizare ki kiar la 1848 kamii d’atam­í ai reBolsuis nil m­oriaga( sí ernim nain­­lea kami-baz84)lor m’a kazaMilor ka kra­ Mea mi ka evangelia ? Astfel fiind bo­­iirii ne desurepairi, Bizind ki m­ekam e!­emina naintea striinilor ka nune, ka sare mi ka kanetile lu­mini, tot ast­fel mi kanii repolsyianii Merena si e.nim ínain­tea kotronitorilor ka kranea mi ka evangelia­­­mi desureusind noutanea nen­­tri gremialele kanilor iei, boiirií fari kondam­i ne d’o narte a nane din noa kredinga lor în stnini car ne d’alta firi mimaul a íim­ila mi mai mait nou oral. In nagianile Meie Mipilisate fii kare nimiliria are kimirl Intr’adins ín kare amarea mea nu ar face ea a fi cea mai pură dintre tóte femeiele? Pen­tru ce s’o lasu răului și vițiului, fără a-i întinde uă mână amică?44 Astă misiune îi plăcu. Amarea profită de totu. Nemicu nu seduce pe unu ju­ne de câtu a juca rolulu unui bunu geniu sânge­uă femeia. Se află un sciu ce romănescu în astă întreprin­dere, care stă bine sufleteloru esaitate. Nu este are acesta devotamentulu celu mai întinsu, suptu forma cea mai înaltă, cea mai grațiosă? Nu este cre­uă măreția óre care în a șei ce iu­­beșci îndi­aturu pentru ca să iubeșci ânca acolo unde amarea celoru­lalți se stinge și mare? Hippolyte șei­u în ateliăriulu seu, contemplă tabloulu seu sora a face nemicu­la densulu, ne­ve­­nindu-i figurele de câtu prin velulu unoru lacome ce se ’nvertiau în ochii sei fiindu mereu pensula în mână, înaintăndu spre pânsă ca cumu am fi voitu să păr d­ă uă nuanță, uă culóre, și ne atingându-o de locu. Nóptea îlu suprinse în astă atitudine. Deșteptatu din visăria sea de oscuritate, elu se nan ne morgi în timp de 24 de ore, mai n­inte d’a-î îmmormînta, de temere ka­ns kara Ba omal si na fii în adever mort mi nBmal leminat; akolo si leogi o agi de degetal mortal si kare agb si lline d’an klonouel astfel în kit de Ba faMe nea mal miki mim­karo klon­ouelsi ssin­ îndati m’atanMÎ ; leargB medikul mi amal este skmat! daki însi este în a­­devar mort, klonogelal remme mal m’a doua­ zi tranul este îngropat. Nagia­­nea rommi era deklarati de moarte m’ar fi fost ks denlin îmormîntatB da­­kî. Prin mimkarea de la 1848 n’ar fi tras klonogelst uii n’ar fi Bestît astfel ne Esrona kB ea n’a fost de stBt le­­minată. Numai manifestăriî de la 1848 datorim Iîb ns suntem în acest mo­ment îmormîntați; numai manifestăriî de la 1848 datorim Iîb Franga ne krezu leuii­agî ear nu mergi mi ne susginu, ne nrotegi mi ne dede o kon­­stitugiune basatB ne m­inuiniile revo­­lugiunii de la 1848, adicB libertatea mi drentatea neutru a ne demtenta, a ne întrema m’a deveni o nagiune Bine kare sb fii, zise Imneratul Nanoleone, o barieră între barbarie mi sißilisare între Nord si Ouidinte. Bine kuBÎn­­tate figi dar sfinte zile de la 9 mill Iunie, K­BMÎ numai bohb datorim kB suntem B nici intre Mei bîuî ! Nagiunea RomBnB in adever ne fiind nrin ea însă-mi bine luminatu atunuî mi fiind res­pondusă de Mei kBrora ea le a dat kBrma în mini n’a nutut atunuî de kBt numai a trage klonogelul snre a nreBesti ne Eurona IiB nu este moar­­te, insB atata chiar, mi n­intr’o minu­ne neauzitB Bnk­B, iu d’ajuns nentru ka Franga sa ne ajute mi sb ne dea o m­oteligiune ne n’a dat-o Italiei de kBt dune sekoli de sakrifiuii mi eroism mi ne bare Ilolonia o amteantB BnkB, de mi mai ne tot anul o vere, o re­­clamB prin noul sakrifiuu­! Sb serbim dar, sb serbim ku re­­ligiositate această sfBntB mi mare zi, însB neutru a o serba în adevBr tre­­bue sp’ngelegem kB sunetul mikului klonogel ne’l traserim akum 13 ani neutru a nreveni ne Eurona kB nu drede josu, întâlni pe bătrânulu amira­­le în scară, îi aruncă oă căutătură sumbră salutănd­ul­ lu, și fugi. Avu unu momentu intențiunea de a întră la vecinele scale, déru aspectulu protec­­toriului Adelaidei îi îngrășa inima și făcu să se stingă resultațiunea sea. Elu se întrebă pentru a suta oră ce interesu putea aduce pe acestu bătrânu berbante, avutu cu optu­ ț­eci mii de livre venitu, în acestu alu patrule cătu unde perdea aprópe la patru­­zeci de franci în tóte serele; și acestu interesu, creitu a­lu devină. A doua­ zli și în zi­lele urmatorie, Hippolyte se puse pe lucru spre a căuta se combată pasiu­nea sea,prin ocuparea ideieloru și prin aventuru concepțiunii. Reeși pe jumă­tate. Studiulu îlu consolă, fără a a­­junge cu tóte astea se înnăbușăscă a­­mintirea atătoru pre măngăiese petre­cute lângă Adelaida. Intr’un séri, e­­șindu din ateliăriulu seu, găsi ușia apartimentului celoru dóue demne în­tre­deschisă, că persóna sta în pi­cioire , lângă ferestrá. Disposițiunea ușiei și a scărei nu permiteau picio­sintem morgi, dsnr Me ne a dat Me en Me niMe m­in Bis n’am­ fi­nstst m­e tin­­de s’a nerdst akam ks tonul mi prin urmare ssntem datori să dovedim m­in fante kB sBntem bîbî. Aneste fante Sînt: a Mere de la gHBem­ sb m­ove­­dem îndatB la întrunirea Kamerilor m’a m­inisteriilor, la formarea gardeî Metagenemti, la organisarea omtireî ds­­ne modul elpegian sau nissian, la re­forma legei electorale, la organisarea, finangelor mi formarea unei banne nagionale, mi la organisarea komsne­­lor. l­e long’anestea s’adaogăm re­­snektil legilor de kstre togi, drenta­tea organisatB mi libertatea individBa­­rb asiksratB în întrs, mi’n afară le­­geminte nolitine mi ekonomine ks no­­noarele Benine, ks Franga, ks Italia mi ks Englitera, mi n­egBtigî astfel nentra pri me împrejuriri Rom astea zi­ Me atannl ki nogianea rommi s’a kon­­stituit în sfirinit mi d’nicam in’alaatmer­­sal se» ne kalea Mea mare ne o noate bondaMe la îndeplinirea dostinirilor s­le. într’altfel, o mai zicem un­ asti­zî kiar, într’a­ltfel noi na Bedem do kBt Mele mai mari katastrofe­mi nerikole. Fiind ki santem in serbarea ani­­versirii îm­pinirii de la 1848 si între­­bim ne d.d. miniștrii Me s’a fikat ka leuea Botati de kornarile legiuitoare din B’kareuitî­mi din Fokui­ani mi sankegio­­nati de Domnitor m­in kare s’akvardi eroilor nomn­iri, kari singsri în 1848 nu skmat onoarea mi Biaga nagianii romme, kari singari ei au tras anei klonogel al Riegil, mi TaS tras ks m­egisl singelHî lor, s’akoardB ziserBm, o nensisne m’o medalie de onoare ? lie kBt intim d. Renezal Floreski a sttat anea lege, Mea mai natriotikB noate Me aS Botat Adunarea noastră, mi nomnnBrii rB­­nigi la 1848 n’am dobindit BnkB ni­mik. Este foarte graBB aMeastB si tare mi Merem, ne rigBrn, asensne îndatB în lucrare legea Botati, mi mkrB a se da nomniBrilor rBnigî drentsl lor din ziua de kBnd s’a sankgionat legea. K» aMeastB okasisne adsuem a­­minte gBBernelsî mi­ne fostil nom­inului a trece főrà a vede pe Adelaida: o salută cu zécéik aruncându-i uă că­utătură plină de indiferință, înso jude­­cându suferințele astei june copile du­­pa ale sale trasări în interioriulu seu cu getumiu la amărăciunea ce­astă că­utătură și astă răcelă trebuia se arun­ce într’uă inimă iubitoriă. A încunu­na cele mai dulci serbători cari au în­­vinșitu vre uă dată dóue suflete pure printr’uă indiferință de optu țlile, și prin disprețul­u celu mai profundu, celu mai întregii! .... oribile desuodă­­mîntu! Póte ce punga se găsise, și póte ce în fie­care será, Adelaida aș­teptase pe amiculu seu? Astă cugeta­re atâtu de simplă, atâtu de naturale, făcu pe amante se suferă noule remuș­­cări; elu se întreba décá dovezile de iubire ce téta îi dedese, déce răpî­­torele convorbiri însoțite de­uă amare care îlu încântase nu meritau celu pu­­țmu­ră cercetare, uă îndreptare. Ru­­șinosu ce a pututu resiste în timpu do­uă săptămână dorințeloru inimei séle, și găsindu-se mai criminale de astă luptă, veni în séra acea­ a chiaru ia n­ir Basilie Novak StBnilois, kari a fost îmnimirat în m­uior mi kare este a­­ki m­in Esksremti silit noate a servi la nartikslarî nentru a kimt­ga hrana sa. Acest soldat a semit ka anter o­­fiuior la gendarmii de la Ministerial din întră mi namaî nitim m­in ue miul intrigi a fost skos. Kredem kB d. Mi­­nistr» din întră ar fane bine a kiBma fi n’anest soldat m­’a vedea la ne ar natea întrebaingat în semiuiul Statului. Este o datorie nolitikB a îmbrăgimi a n’aneî kari aS aBat onoarea a BBrsa o nikBtarB de sânge nentra Ratria lor (1) mi santem înkredingagî kB d. mi­­nistra din întră Ba fi feriuit a-mi im­­nlini m’aneasta datorie. Habliki­ m maî la Bale dane Mo­nitor o musare ni a luat d. ministra din afara mi nentra care îi malgamim în numele komernialaî mi a industriei noastre. Fantal nel mai mare ne avem din afara Tarn nablikat în Nr. trekat, adicB Ub Franga, Boind a na­­ssa Italia sb s’abate de nerderea komitelui de Ca­­vour m’a­ î da, în zilele iei de durere, o noaB doBadB de o adevBratB ami­­mib m’aliangB, a rekanoskat noul regat al Italiei sau este în ajanal d’a­1 re­­kanoamte. D. Ricasoli, noul m­em­edinte al ministeriului Regatului Italiei dane­ze, m­ekam am maî fBkat kanoskat, a de­­clarat AdanBr­î kB noal kabinet Ba ar­ma nolitika Cavour, adika zine el, o nolitikB katez Btoarie mi ’nge­­leauto tot d’o datB, mi kB resnektal konstitagianis m’al legii Ba fi basca ad­­m­inistrării sale, ano­ a zis kB Ba anlika tot zelul sem nentia a arma armarea verii, a despolta averile nabli­­c­e m’a­meri sorgingii (isvoarele) gerii; mi dane köpiute Benin mi fantele kini Mei d’min­S mroient Me înfigimii kame­­ril fa nentra fa Meroa anai arsenal mari­tim militar la Snetzia. IHi noi? noi? kari n’apem nimik m: na facem nimik ? 1) Fagem kanoskat d-lsl ministri din în­tră ki anest nomnni­ mende în max Ilona toaki koloarea verde. FOITA HOHANÖIOI. P­UMVA *. (Urmare.) Coprinsu de sâmptimintele cele mai contrarie, pictoriulu lăsă pe amicii sei și plecă. Adelaida și mamă-sea îi părea a fi ne­demne de nișce ase­meni acusațiuni, și elu încerca, în fun­­dulu inimei sale, remușcarea de a fi bănuita puritatea astei june copile, a­­tătu de frumósa și atâta de simplă. Veni la ateliănulu seu, trecu pe dina­intea apartamentului în care era Ade­laida, și simpli în inimă-i ua durere asupra cării­a nici unu omu nu se în­găță. lubia pe d-și era de Rouville cu atâta passiune în câtu, cu to­tu furulu pungei, o adora ânco. Amarea sea era a cavalerului de Grieux admirându și purificăndu pe amantea sea pîna și chiaru pe căruia ce duce în înduiso­­riă pe femei ăle perdute. „De ce are *5" Beai No. 153—159 d-na de Rouville. Tóte bnnuelele sé­le, tóte urâtele sale cugetări se stin­­sere la aspectulu junii fete palidă și slăbită. „Ei, Dumnezeule! doru ce ai?44 îi zise elu, după ce salută pe baronesa. Adelaida nu i respunse nemicu, însa îi aruncă oă căutătură plină de melancoliă, uă căutătură tristă, desă­­nimată care îi făcu rău. — Trebue sé fi lucratu fórte multu. Zise bătrâna demnă, ești schimbatu. Noi suntemu causa închiderii d-le, Portretulu acelua a fi întări atu pre cari tablouri importanți pentru reputa­­țiunea dumitale.44 Hippolyte fu fericitu de a găsi uă așia de bună scusă impoliteței séle. — Da, Z‘se elu, am fostu pre­o­cupatu, déru am suferi tu............44 La aceste cuvinte, Adelaida rădi­că capulu, primvi pe amantele seu, și ochii sei plini de îngrijire nu-i mai imputare nemicu. — Ne ai crezutu déru fórte in­­diferinți la ce ți s’ar pute întâmpla fe­ricitu séu ne fericitu? Zise bătrâna dómuá,

Next