Romănulŭ, iunie 1863 (Anul 7)

1863-06-10

510 ROMANULU u/28 lUNlie, nici vă frunda, atunci vine furtuna. Faptulu ministeriului dar n’a dovedită de cătă deplină ne’nțelegere și sacrilegiu, și Cămpinianu, chiaru mortă, a putută se ne arate ce vomă fi în diua căndă vomă fi uniți, și vomă sei se înțelegemu și se voimu; și prin urmare,shemă aci, cu d. C. A. Rosetti, nu, Ion Cîmpinoin n’a murită, căci ideia lui, ținta lui, o urmăresce acumă nu ună omu, ci că națiune. pe fiă cele mai bune, cele mai frumóse, ele nu voră arde; schimbă țintăde lemnul ăreă, ș’indată lampa va respîndi în casă lumina bine facátoriu. E că ce trebuie se înțelegemă toți, acă ce trebue se -nțelegă mai cu sema puterea esecutivă, dacă simple cu durere greutățile în cari se macină și se spulberă cele mai mari interese ale țerei, dacă prevede cu înțelepciune tote periclele seriose cari amenință societatea nostră, și dacă este convinsă de culă nostru e să triumfătorie din orice lupte. Schimbare de sistemă, era nu de omeni! Radion. Botschafter, dramă semi-oficiale din Viena, publică urmatoria corespondințiă din Berlin: ,,Relațiunile nostre cu Francia au devenită forte critice. Ambasatoriulă lui Napoleon III avea a se acita din partea guvernului seă de doue misiuni diplomatice cari, dupe cuprinsulă și forma Ioră, păreau a ave de scopă a provoca uă ruptură între cele două guverne. Ambasatoriul trebuia se citescă d-lui de Bismarck doue de pește trimise de la Tuilerie și în cari cabinetul din Paris face remustrări relative la procesele politice intentate la atâția locuitori din Provincia Posen și la arestarea mai multor supuși francezi Depeștele termină, se duce, prin invitarea adresată guvernului prusiană d’a da, că nu mai curîndă lămuriri pentru ca guvernul francese se nu fiă obligată a cere esplicări formale. Nu se soie încă în ce modă d. de Bismarck a respinsă ambasatoriului francesc.“ — La Colonia, a fostă, duminica trecută, în sala cea mare de la Guzernich, uă adunare de alegători cu scopă d’a presinta deputaților orașiului uă adresă de adesiune pentru atitudinea ținută de camera prussiană. Astă adunare a durată uă oră și jumătate. S’a risipită apoi cu strigarea : „Trăască constituțiunea!“ — Intr’ună meeting al asociațiunii naționale (Nationalverein) ținută la Heidelberg s’aotărîlă a s’adresa uă petițiune camerei deputaților badesi. Se va ruga guvernulă ducale a interveni spre a face a se restabili regimele constituționale în Prussia și spre a pune ună firu umbirilor periclase ale unei partie orbite ce lucreza la ruina patriei. ,,Betränutu Welcker“ a fost însărcinată de meeting a redige petițiunea. — Berlin 15 Iuniu. Bursa a fostă fără animare în săptămăna trecută, cumă este necontenită de cătăva timpu, parte din causa fonduriloră asorbite de tirgurile de lâna ce se țină acumă, parte și mai alesă din causa situațiunii interioare. Speculațiunea este inactivă din lipsă de încredere în viitoriă, îi lipsescă tóte datele pe cari vor pute ba sa uă calculă de probabilitate. Noutatea chiar că s’a stabil tără înțelegere între Austria și puterile ocidentale în cestiunea polonă, n’a activată transacțiunile. Evenimentele din întru afectă Bursa arătă încătă împedică orice operațiune considerabile. Nu se mai temă de complicările de resbelă în cestiunea Polonă, cară prevedă consecințțele fatale ale sistemei nóstre guvernamentale, și cursurile suferă. (l’Europe) — Uă scrisoriá ce ne sosesce în acestă momentu din Viena cuprinde să scrie penibile: recolta este cu totulă rea, nu numai în Ungaria, dară și în mai multe alte provincie ale Austriei. Acesta constitue un adeverată calamitate, ale cării efecte se voră resimți nu numai în statele austriace, dară ș’a afară. Deja la Viena, articlele de prima necesitate nu suferiră uă scumpire ce devine nelinișcitoriu. Deși Bursa din Vienna n’are<» simplită încă relele efecte ale recoltei cu tóte astea scriile ce priimimă ne arată uă stagnațiune și uă descuragi are n cursuri — Alexandria" 16 Iunie. Principele Napoleone a plecată la Siria. — New York, 6 Iunie. Lee s-a retrasă din Frederiksburg și a părăsită colonia de la Rappahannock. Hooker a trecută Rappahannok și a ocupată Frederiksburg. Grant a apropiată bateriele lui de întăririle de la Vicksburg, Paris, 16 iunie. Guéroult redactorul „Opiniunii naționale“ a fost alesă cu 17,495 voturi; Fouché — Lepelletier a avută 11,016 voturi. In depărtămîntulu Charante, la Havre și la Versailles s’aă alesă candidații oposițiunii; la Bordeaux, Chambrai și la depertamentală Rhinului superioriă au fost aleși candidații guvernului. La Lyon au fost aleși Perras și Favre. — Seria sosită la Saint Nazaire vaporea de la Tampice. Diariulă :,La France“ asigură că generalul Forey a fost numită Mareșale. — Breslawia, 15 Iunie. Noptea. Gazeta Breslawici anunțiă de la Warszawa din 13 Iuniu: In urma esecuțiunii unui preot ă la spîndurătouiă, a protestată Arhhiepiscopală și Iotă capitolală arhhiepiscopale și aă cerută predarea cadavrului. Protestulă și cererea s-au telegrafită la Petresburg; în urmă aceștia arhhiepiscopală a priimită totu prin telegrafă ordinea d’a merge la Petresburg. Va pleca mâine saă poimăne. — Berlin, 15 Iuniu. Că scrisoria particulariă din Warszawa <zice că marele duce Constantină a priimită, în urma esecuțiunii la morte a lui Abicht și a călugărului (capucină) Konarski avertismentu, că guvernulă naționale nu mai garantză pentru siguranța sa personale. — Schimbare de sistemă, erămu de ómeni. Dupe cate sau <jisű, și mai cu semn dupe căte s’au vedută și se vede pe fiăcare iis, credința generale este că starea de lucruri în care ne aflămu ș’in care steruimă a remăne, nu ne póte conduce, după cumü istoria și logica, presa romănă și presa străină ne au dovedită de ajunsă, de căt la uă rușinosă și ucidatoria sclaviă, la uă revoluțiune de susă, lovire de stază, cumă a declarată ministériumű publică, saă la uă desperare, la uă revoluțiune de josă, dupe cumă arată istoria. Neamă luptată din tóte puterile nóstre [’o calea legale spre a face pe ministeriă se se deștepte din rătăcirea in care este afundată, se judece cu patriotismă împrejurările grele în care s’a pusă printr’uă vinovată înderetnicire, și se prevedă urmările nefericite și vetematorie ale unei stări de lucruri arătă de neregulate, în care: violarea legizoră, înăbușirea libertăților publice, arbitrariură, sila, compromiterea celor mai mari interese, amânarea celor mai însemnate cestiuni, amenințarea și prigonirea, îngrijirea și spaima aruncate în spirite, desordinea ș’anarhia în tote, voră fi mi^ila cele întrebuințate de acestă ministeriă spre a remăne la putere, mițlulece care’să voră împinge p’acestă cale funestă lauă lovire de Stată, de unde va resulta pentru țeră sau uă degrădătoriă sclaviă dacă sufletele romăniloră suntă cu desăvînșire corupte, saă uă revouțiune triumfătoriă pentru redobîndirea prin orice sacrificiu a libertățioră răpite. Aceste triste și neapărate consecințe pe care le amă ațătată de multă și în atâtea rânduri, sunt tote astăzi aretate în privința Prusiei și chiară în privința nostră de cele mai seriose și mai însemnate tjiarie din străinătate. Exemplul ministeriului Polignac și al lui Carol I X este totăde una pusă înainte pentru guvernele cari caută milulacele d’a conserva puterea în violarea formelor constituționale, în desființarea libertăților publice și în nefericitele loviri de Stată. Singurulă mi^ulocă legale, înțeleptă, patriotică, de a scote țera din acestă situațiune plină de pericle, în tóte punturile de vedere, ferindu-o d’a ajunge Pacele resultate estreme cari scuduie societatea întregă, este schimbarea sistemei. în deșiertă se voră schimba omenii; în guvernă, omenii nu însemneza nimică. Ideiele, principiele, credințele, acestea dau viață unui guvernu, acestea formeza sistema după care omenii de la putere guvernă uă țară. Căudă faptele dovedescă, precum aă dovedită la noi, că țera este aruncată în cele mai apäsatorse suferințe prin greutățile ivite din violarea regimului constituționale și din tendințele puterii executive de a-Iă înlocui prin guvernă personale, în deșiertă se cară depărta miniștrii actuali, cari, orbiți de setea de putere, n’aă voită a se retrage la timpă, nă intrată p’acestă cale în toate chipurile fatale, sau dusă țera într’uă stare atătă de deplorabile, în deșiertă voră veni în loculă lorp alți ómeni cari se urmesc tot și acestă cale; starea lucrurilor nu se va schimba; greutățile vor fi mai mari nemulțiumirile maiadinei, și teratotă va fi împinsă spre prepastia deschisă înaintea nostră de sistema actuale. Ce înbunătățiri adeverate, ce apropiare intre Puterile Statului, ce deslegare a cestiunilor însemnate póte s’aducă o schimbare de persone în guvernă, dacă guvernulă va fi condusă totă de ideiele, de principiele, de credințele de care s’aă condusă și se conducă la noi guvernele? Adunarea, ș’ împreună cu Adunarea, totă țera,nă condamnată in sfirșită și condamnă sistema dovedită și cunoscută astății de toți, d’a nu oserva restulă și spiritul convențiunii, d’a desființa pe nesimțite regimele constituționale și d’a întemeia guvernulă personale, adică guvernului împăratului rusescă, guvernulă regulamentariă, cu tóte nefericitele sale consecințe care a produs revoluțiunea de la 1848, făcută mai în totă Europa pentru, același scopă, pentru dobândirea libertății, pentru dobîndirea unui guvernă onestă care se nu mai cortimpă națiunea prin exemple de abuzuri și desfrînarea unui guvernă sinceră, care se caute adeverata sa putere in aplicarea principielor, dătătorie de viață de la 89, eră nu în desbinarea, în corupțiunea și indegradarea omenilor, a unui guvern, care se încuragiese desvoltarea talentelor și a simplimentelor generose, încongiurăndu-se de omeni inteligenți și deosebiți prin caracterul și obiceiurile lor, eră nu de uimiți intriganți, de lingușitori corupți și desfrînați, și de miserabilii bufoni, a unui guvern, în fine care se fiă însuflețită de vechia mendiiă stremoșescă, întemeindu se totădeuna pe iubirea națiunii sale, eră nu pe protecțiunea umilitării și degrădătorii a străinului, fâcéndu-se instrumentală orbă și servire »dă intereselor lui. Teza a voită și voiesce regimele constituționale, pe care l’a dobîndită prin Convențiune, și pentru a cărui sinceră și deplină aplicare a fostă asigurată prin cuvintele solemne ale Domnitoriului la suirea sa pe tronă, că „va fi Domnă constituționale.“ Acesta este singurulă regiune care pute sc í de tóte miijălA cele regulate, practice, înlesniciase, prin cari să ajungă la puterea ideielor, liberali cari în voscopulă pentru care a făcută mișcarea naționale de la 1821, 1848: naționalitate și libertate. Este tristă, este durerosă a ne vede în veculă acesta de progresă împinși în deretă către guvernele trecute; și ministerială, prin ideiele de cari se inspiră, prin sistema de care se conduce, ne împinge la acea stare a trecutului. Pacele guverne cari au căzută și vară cadé în tóte părțile, căci nu mai suntă suferite de popóre, căci poporele voescă libertate, ș’nu guvernele asolute, personali, nu estebertate. Sunt forte culpabili cei cari seruacă în acestă cutezătorii încercare; fórte culpabili pentru adînca nesciință în care se afundă despre faptele istoriei și logica lucrurilor; fórte culpabili pentru pedicele cari până la orice îmbunătățire, la orice reformă, la ori ce desvoltare, fórte culpabili pentru catastrofa la care istoria ne spune că este împinsă o națiune care nu voesce a se umili și a se degrada plecându-și fruntea în pulberea în care s’aă tîrîtă națiunile înainte de revoluțiunea cea mare de la 89. Ceea ce ne póte scăpa astăzi, și ceea ce așteptămă de la guvernă, înaintea căruia amă desfășiurată tóte miseriele în care ne frămîntămă și ne perchemă, tóté învețiăturele folositorie pe ’cari ni le dă istoria altoră pordeiele politice au petrunsu pînă’n Finlandia, și unu spirită liberale se ivesce și cere reforma instituțiuniloră ce nu mai suntă în acordă cu sediuță actuale. țiariulu „Helsingfors Dagbladet“ publică un articlu în care dovedesce că Finlandia are ună dreptă a cere uă formă constituționale de guvernă cu represintațiunea poporului, cu libertatea presei și cu dreptul d’a vota și d’a refusa bugetul cheltuieliloră. Arată că tóte acestea le făgăduise împăratul Alessandru I, într’ună [chipă solemne la dieta de la Borga la 27 Martie 1809 și că aceste făgăduiele au fost asigurate la 27 Martie a. 1810. Prin urmare constituțiunea legale a Finlandiei este acea a a Suediei de la 21 Augustă 1772 dimpreună cu actul de siguranța de la 21 Fevruarie 1789. Acestă articlu publicată luptă regimele censurei dovedesce că acestă instituță a adoptată acumă principii mai liberali. Cu tote acestea presa finlandese se plănge in publică de asprimea censurei, diabulă „Aboer Nachrichten“ (Nuvele de la Abo) a adresată autorității competing să plângere în contra censoriului seu, guvernătoriulu baron Rosenkreuz, fiinducă ștersese ună raportă atingătorii d’ună meeting în favorea polonilor. la Stockholm, care acestu articlu se publicase mai ântîiă pare și guverne, tóté consiliere sincer într’uă faia germană și n’a fost diștersure și bine gîndite ce omenii mari de Stiflű au datu guvernelor, cari se depărteză de principiulu din care au eștiO și prin care s’au înălțată, tóte nefericitele scuduiri și catastrofe în care putemu fi aruncați, ceea ce ceremű de la guvernă, ceea ce așteptămă de la guvernă, fără întărțișare, este schimbarea sistemei, mai multú decătu schimbarea omenilor, este intrarea sinceră p’adeverata cale constituționale, este încetarea ordinanțelor, a silei, și arbitrariului, este respectulű cuvenită represintațiunii naționali, este punerea în lucrare a principielor liberali din Convențiune, ce Imparatulü Napoleone ne-a spusă că sunt principii de la 1789, este, in fine, regimele constituționale, încă vă dată dara, schimbarea ómenilorü nu insemneză nimica, dacă guvernulă va fi condusă de aceași sistemă; omenii cari ar voi se intre la ministeriă, fără ca cea d’ănteiă condițiune a venirii lorü la putere se fiă schimbarea sistemei urmate pînă acumă, ar fi și mai culpabili de cătă miniștri actuali, căci ar urma uă cale pe care au declaratu-o periculosa și vetemătoriă, ar fi adeverați nătîngi, neghiobi cari ar merge singuri în grupa în cari ați vei juta pe alții caglenda. Dacă țintü-de-lemnulu este reă, nu deșiertă vei schimba mai multe lami ■'S. Spiritulu seclului a petrunsu în Finlandia. I de censuru. Decisiunea autorității superioaie a fostă în favorea diariului și ’n contra censoriului. La Helsingfors decisiunea opiniunii publice a avută de efectă că toți funcționarii censurei amenință d’a înceta cu totulă lucrările loră. Censoriul d’acolo, L. Heimburger, și-p și dată de misiunea și a încetată din micțiunile sale, și nu se găsește nimine care ar primi a ocupa acestă poștă vacante. Și ceilalți membri ai colegiului censurei voiescă ar și da demisiunea loră. Citimă în Monitoră. Armata Romănă s’a onorată de curăndă în persona unuia din cei mai bravi oficieri ai sei. D. Iarca, locotenentă în al 11-Iea regimentă de lănțași, și a fostă trimisă în Francia spre a urma, cu autorizația Guvernului Imperatoreluî, cursurile scólei de cavalerie din Saumur. Terminăndu’și cursurile cu succesă, D. Iarca a solicitată și dobîndită permisiunea de a fi pe timpă de cinoi ani în rîndurile Vănătorilor de Africa. în lemna anului trecută, regimentulă la care era atașată D. Iarca, fu rînduită pentru expediția Mecsicului, și Măria Sa Principele Domnilor,a binevoită a autoriza pe locotenentă de a părăsi Africa spre a merge ca să facă astă companie. Jurnalele au descrisă partea strălucită ce cavaleria armatei franceze la Mecsică a luată în numeroasele lupte ce a trebuită să țiă. D. locotenentă Iarca ’și a ținută cu demnitate locală