Romănulŭ, iunie 1863 (Anul 7)

1863-06-10

LUNI, MARȚI. AJTUIIU VII. VOIESCE HI VEI PUTE, Va­e­ fi la tote filele afară de I­oaia .si a *?«na­d? după Serbătoaiă. An­.iarca pentru Bucuresci pe a­nu . 128 Iei Șese lune...........................................64 — Trei hino . 32 — Pe lună.................................................11 — Unu esemplariu.................................24 par frtrenințările linia de 30 litere ... 1 leu lugorpril și reclame linia .... 3 lei IMAlMII POLITICII, COMERCIALE, LITERAR 117. (AST'ICLELE L’K­AMISE.ȘI NEPUBLICATE SE VOR O AUDE.) Uireptoriulu­­ijiariului: C. A. Hosotti. — Gerante respunejetoriu: Anghelu Ionescu. Pentru abonare și reclamări se vom adresa la Administratoriu­lű­pariului D. G. I­. Aricescu, Pas. Română No. i­3. 10­11 IUNIU 1863. ANULU VII. LUMINEZ­I-TE ȘI VEI FMI, Abonarea pentru di­strictă pe ană. . 152 lei Șase lune...............................................76 — Trei lune...............................................38 — Abonamentele începu la 1 și 16 ale fie­carii lune Ele se tacă în districte la corespondinții pa­riului și prin poște. La Paris la d. Hallegrain, rue de l’ancienne comedie, 5; pe trimestru 20 franci. In Austria la direcțorii poștali și la agințele de abonare, pe trimestru 10 fiorini argintă va­lută austriacă. Marți, la 11 Iuniu se va înfățișia la tribunalele Polițienescu, unu procesă intentată la 12 neguțiători, suptă acu­­sare că au ținută deschissă prăvălia în di de serbatoria. D. C. A. Rosetti va apela pe neguțiători. Miercuri la 12 săniți, se va înfă­­țișia la Curtea Criminale, procesul ă, sau mai bine procesele intentate fosei glumețe Nichipercea. Din causa serbătoriei naționale de a sti­dî tipografia Romanului fiindă în­chisă, diariulă nu va eși mane. Mai mulți deputați de suburbi­ne ceru a publica următoriulă apelă: D-nii deputați de suburbi sunt­ invitați a se aduna JOUÍ sera în sala Municipalității, spre a se înțelege asupra candidați­­lor și pentru alegerea generale de DUMINICA 16 Iuniu. Ploești 27 Mai 1863. Domnule Redactare! Ve rugamu bine-voiți a publica că și noi ca toți Românii, geloși de esistența instituțiuniloru constituționale, respectamu rolum­ onor. Camerei re­­presintative a Țezei în privința contri­­buțiuniloru, pentru care nu recunoș­­temu niminul dreptulu de a le împlini fără se fiu votate după­­ convențiune de Onor. Camieră prin Budgeturi a­­nuale (art. 22 și 23). Declarămu însă că, aceia din noi cari amu plătită pe intregului trimes­tru Ianuariu, acesta amu făcutu-o în necunoștință de votulu din 26 Fe­­bruarie. Priimiți încredințarea stimei ce ne păstrămO etc. G. Hinna, G. I. Naciovici, Nenciă Pe­­trovici, Cristache Tocescu, Stan Nicolau, Manole Stan, Bănică Nicolau, Dumitrache Mihălescu, H. Pavel Constantinescu, Tom­a Ștefănescu, C. Gingulescu, V. Ionide, Ion Lăzărescu, Du­mitrie Panaiot, Ion Babocanu, loan Dănoiu, Ioniță l­i­­nescu, Dimitrie Poppescu, George Te­odor, Nicifor Barbu, G. Radovici, Ion Niculescu, Const. S. Parepénu, Ioniță Mincu, Ianache Radu, Sand­u Iliescu, R. Ii­iieacă, Uie Mincu, Dr. Sterie, Petre Stană, Marin Stanciă. Nota. In primulă protestă venită din Ploiesci din partea mai multoră alți cetățiani, s’a greșită unele din nu­mele publicate. Le reproduce mă dară aci pe tote: C. T. Grigorescu, George Hagi Anton, Ivana Sfetescu, Hagi G. Va­­silescu, N. Apostolescu, C. Constantine­scu, D. Teișianu, T. Ioanu, Mateiu Nico­lau, G. Ionescu, Vasile Michalopolă, H. G. Slăvicescu,G. Niculescu, D. I. Naci­­ovici, Vas. Dragomirescu, P. Georgiu, N. Dumitrescu, Cost. Nicolau, N. Do­brescu, Tache Popovici, C. Dimitriu, I. Michălescu, Dim. Sfetescu, G. Georgiu, Ivanciu Costantinu, N. Georgiu, St. Lă­­zărescu, I. Georgiu. REVISTA POLITICA BUCURESCI, ,0/22 Cireșiaru. Patru­zeci și două de ani de la reînvuiarea de la 21, trei-deci și trei de ani de la strigarea naționale a lui Cămpineanu, și cinci-spre-dece ani de la cea de la 1848, și națiunea Romană este totă cu fruntea aplecată spre pă­­mîntă! Și pentru ce? Românii de la Dunăre perdutu-au are cu totulă sângele din vinele loră, și perdutu-lă-aă pîn’a fi mai căduți de cătă tóte națiunile care simtă astă-di po facia pămîntului! Scimă că suntemă mai scăduți, mai josă multă, de cătă poporulă Italian, Polonă, Elenă, Maghiară, Serbii, mai josă de cătă cele mai mici popore. Scimă încă ce asta trebuia se fiă fiindă că tóte a­­cele popore au fostă nu numai puse dar și mănținute supt jugulă sclăviei de sabiă și prin sabiă, căndu noi ne lăsarămă a fi reduși la sclaviă prin trădare și lin­gușire, și traserămă suptă fugă conduși de biclă, eră de sabiă, de biclă, ale cărui loviri ucidă prin degradare, éru nu de sabiă ce face se țișndscă sân­gele, ale cărui stropiri í nobilescu, îm­­barbătuză, învieză ! A! suntă doue­zeci de ani de căndu discoptați prin sufla­rea de vidră a Cămpinianului vedurămă reală unde este, și întru durere stri—­garămă spre ceru: „Biciă, biciă, totă biciă ne apasă! ,.O dómuc! Fă-ră tăițjiă! Dară credința nóstrá nu era ăncă destulă de tare și nu furămă auijiți. Veni 1848, și credurămă că sunase ora cea după urmă a sclaviei biciului. A­­măgire copilărescă ! — le—ți patulă și plăcău — disc lisus paraliticului. Și elă își luă patulă și plaică. Și mai disse: —„Lazăr sculă-te!u—Și Lazăr se sculă, eși din morm­întă și plecă. Cine însă mai audi vorbindu-se de slăbănogulă și de Lazăr? Pentru ce ei nu renaseră lăngă propagatoriul­ vieței, pentru ce nu­ Iă urmară, și nu trecură, ca apo­stolii lui, prin sabiă și prin cuptore arse, spre a da viață credințelor. Co­loră noue ? Pentru că slăbănogulă per­­duse credința în puterea lui; pentru că Lazar perduse credința în vieța lui, straiele sale, carnea sa mirosină a­mor­­în ănsă, și nu mai putea aspira și reda profumulă vieței! Și însu­si Iisusă vedu d­u trium­­fala ideieloră celoră noue ce propagai Și m­ai multă ăncă, nu-lă prinse gu­­vernulă, nu-lu duse ’naintea curții cri­minale, nu fu acolo, nu numai osân­dită ci ăncă insultată? guvernulă nu desprețui poporulă pîn’a pune pe u­­merii lui Iisusă, crucea pe care era se fiă restignitu, și nu­ lă duseră astă-felă gendarmii, diua în ameda mare, pînă la Golgota, în miciloculă poporului în­­tregă, și nu­ lă restigni în facia lui­ Gumă dară, domnulă Tudor la 1821. Cămpinianu, de la 1830 pînă la 40, și guvernulă de la 1848, puteam dobîndi mai multă de cătă însu­și Iisusă! Cumă sudarea loră putea se fiă mai puterică de cătă a Dumnedeului mucenică ca se ri­­sipesca cu totulă mirosulă mormîntu­­l­ui după mintea și după inima popo­rului și pulberea morții după brad­ele sale! S’apoi ce erau d. Tudor, Căm­pinianu, Bălcescu, guvernulă întregă de la 1848, de nu fii acestei națiuni! Și fiulă, fiă­cătă de n­are, nu este d­ă productură maicei sale! Gumă dară pu­tea fi ei cea­ a ce nu era ăncă mama sorin națiunea loră! Și chiară d’ar fi fostă nisce geniuri, ce putea face ei căndu națiunea abia se sculase din mormîntă, și nu era ăncă trebita din somnulă celă greu alu morții, alu sclaviei! Nu ne-a esplicată, totă Iisusă, ș’acéstă situațiu­­ne ? N’a disu totă elă, — „nu ’ncapă în voi cuvintele mele!“—Cumu în ade­­veră se ’ncapă libertatea și egalitatea în vasuri ce este încă plină de scla­viă și de inegalitatea­ clasiloru; cum­ă se ’ncapă virtutea în vasulă plină de corupțiune, demnitatea și mărirea na­ționale, în ănimele înveluite în caja de sănge înd­răgatu, produsă prin lo­virile biciului, și cumă se țiiă cu tă­­riă și demnitate fertilă libertății bra­­cială ce era încă pe deplină amorțită de lanțurile sclaviei? Este peste putin­ță, căci este in contra naturii! Este și mai peste putință, căci toți acei omeni, tote acele guverne, suntă productură mai cei­loră, productură națiunii, și ori cătă de superiori, ori cătă de geniuri ar fi, totă este peste putință se aibă ei în capulă și’n mintea loră ideie, e­­nergiă, ș’uă credință d’acelea cari stră­mută munții căndă ea nu este în între­­ga națiune. Și d’acea­ a, d. Tudor a căijută, d’acea­ a Cămpinianu a murită ăncă de căndă era închisă la Plumbui­ta, d’acea­a­și guvernulă provisoriă de la 1848 a propagată, în majoritatea lui, că inimicii națiunii, armatele inva­­siuniloră se fiă respinse cu crucea re­­stigniril­oru nu cu jertilă libertății, ș’a cădutu făr’a se rădica în națiune acea strigare a iei, din timpii libertății: „mai bine­­ éra se se prefacă într'una în­tinsă mormîntă, nu mai se fiă totă­­ era Romănilor). Tóte aceste însă, la noi ca pre­­tutindine aă contribuită a râde rugina slugăriei dupe inimele nóstre aă con­tribuită a ne mai descepta, ș’a ne face se ’ncercămă a ne scula în picióre ș’a dice, celă mai pucină, că trebue se nu ne mai plecăm­ă capulă dacă voimă se nu fiă tăiată. Era peste putință, căci ăncă nădată ar fi fostă în contra naturei, ca națiunea Romană se fi putută eși d’uădată din mormîntă, și ăncă se fiă eșită din mormîntă scósá de alții era nu prin impulsiunea propriei iei vie­e, și se fi procesă îndată a face fapte de de națiune vină. Și Italia, și Grecia și Polonia, și tóte națiunile, aă tre­buită se de mai ănteră spre cruciare, și încă în timpă, de doue, de trei ge­­nerațiunî, pe ăntîii iei născuți, pe cei mai fruntași ai iei, pînă ce se se descepte națiunea întregă și se proce­­dă ea însă—și la salvarea iei, se­ și verse însă—și sângele iei pentru spă­larea și vindecarea ranelor, sclaviei și slugăriei. Dacă religiunea propagată de Iisus, și nu s’a putută întemeia pî­nă ce și elă, și două trei generațiunî după dînsulă, n’aă trecută prin sabiă și focă , cumă are domnulă Tudoră, Cămpinianu și cei de la 1848 ară fi putută spera că sacrificiulu averii și vieței loră va fi d’ajunsă spre a da națiunii române tóté simptimîntele, tó­te cunoscințele și tóta acțiunea unei națiuni vine? Totă ce se putea face, au făcută acești omi­ni, și dovadă cea mai temeinică că ei au isbutită, că au a­­junsu la ținta loră și care nu era, nu putea fi alta de cătă desceptarea națiunii a fostă dată totă Cămpinianului a ne-o da, chiară după mortea lui. Uă singu­ră și răpede aruncătură de ochiu, și va fi d’ajunsă se ’n­elegem fi. Cămpinianu s’a sfirșitu la 6 Iuniu. Nu este omă care se nu scie că ’n tóte țetele, căndă se sfîrșesce unu omă mare, omulă aceia fiindă I0tă d’uă dată ună omu ală națiunii, îmmormîntarea lui se face astă­ felă în cătu­șe­le de timpură cuvenită pentru ca tótă familia lui, națiunea, se potă asiste la îmmor­­mîntare, se póte se-i de cea după ur­mă sărutare. Precumă ar fi uă crime a ’mpedică p’ună membru a­l familiei d’a da cea după urmă sărutare ființei iubite mai ’nainte d’a depune corpul ă iei în mormîntă, totă astă-felă este uă crime d’a opri națiunea de la îmmor­mîntarea unui­a din adeverații iei fii. Acesta s’a respectată chiară la noi, de nu pentru ómenii cei mari ai națiunii celă pucină pentru cei cari au ocupată uă funcțiune mare. Chiară în anulă trecută Principele Ales. Ghika, nu s’a îmmormîntată de cătă după trecere de căte-va zile, și după ce s’aă publicată d’ajunsă programa ceremoniei. Totă asemenea s’a urmată în lunele trecute și cu îmmormîntarea Caimacamului Vo­­goride. Dumă a procesă însă ministe­­riului cu îmmormîntarea lui Ion Căm­pinianu! Elă a murită dimineța la 6 Iuniu, și s’au făcută îndată biletele de invitare prin care s’anunția că elă va fi pusă în pămîntă a doua­ di la 7 Iuniă, la amfija-di. S’anunțță că lumea se viă la biserica Sărindariului, eră nu la lo­cuința lui Cămpinianu. în sera de 6 Iuniă elă era se fiă luată, și dusă în ascunsă la biserică. Cefelă! Ion Căm­pinianu luată în secretă și ascunsă în biserică, ca se nu-să vadă poporulă, și se nu-lu însoțăscă cu respectulă scă pînă la locașiu! din urmă ? Ion Cămpinianu, dusă la 7 Iuniă 1863, la gripă, noptea, și ocolită numai de gendarmeriă, cumă a fostă condusă, în timpii cănd domnia la noi pe facie consulară rusescă, la inchisoria de la Plumbuita? Ion Cămpinianu, as­cunsă de poporă, chiară după marte­i și privată chiară de sărutările unei­a din cele mai iubite ale sale sore, care era în Craiova? Și pentru ce acesta? S’o spusă cei cari am avută coragială a ordina ună asemene sacrilegiă. Aflăndă acesta, directoriulă acestei fote, și mai mulți alții, aă reclamată lingă cele mai d’aprópe rude, și prin stârnirea fiului lui Cămpinianu ș’a d-lu’ Ion Ghica, abia se putu dobîndi se se mai amăne îmormîntarea pînă la 8 Iuniă. Pentru ce nu s’a ordinată balsa­­m­area corpului? Pentru ce Ministeriulă care a ’nțelesă că îmmormîntarea unui asemene bărbată trebuia se se facă de cătră stată, de cătră națiune, n’a amă­­natu-o peste 4, 5 zile, ca se pót a se afle toți, se se pregătescă toți, și se aibă timpu­­ i veni­tese­i de cea după urmă sărutare? De unde scie guver­­nulu că tóte județele n’ară fi voită se trimită delegații lor, spre a saluta pen­tru cea după urmă oră pe celă care a câte dată a se rădica în facia Russiei, căndu ea era a totă putinte, și a rupe in facia iei, a Europei ș'a națiunii ar­ticlulu prin care prescria în regula­­mentă uciderea și îmmormîntarea na­țiunii Romane? Cumu n’a înțelesu că­­ erau aci în jocă cele mai mari cesti­­uni? că era­uă manifestare de recu­­noscință din partea națiunii, manifes­tare de înțelegere, de iubire și de res­pectă din partea iei, și c’asemene ma­nifestări suntă ș’uă datoria ș’uă educa­­țiune publică? Guvernulă însă n’a ră­­făcută nici unele din aceste sacre da­torie ale sale, și după ce-a fostă o­­prită d’a nu­ să smulge noptea din casa sa ș’a­ lă duce în gropă cumă s’aă fostă dusă la cei­laltă grópa, la inchisore, a făcută însă, totă ce a putută spre a nu se depărta de ideia sa primitivă. A ordinată îmmormîntarea la S Iuniu, și n’a publicată nici măcară programa ceremoniei, astufelă în cătă nimine nu se ia pe unde are se trecu convoiulă unde se­ să așcepte, unde se­ să întimpine Sera la 6 Iuniu s’a spusă directorului acestei foie, de m­ă omă oficiale că con­voiulă are se tracă prin șelari și lip­scanî, și convoiulă a fostă condusă prin alte căi dosnice. Pentru ce aceste schim­bări de frontă? și cumă a fostă con­dusă convoiulă? cu totă oștirea pe ulețe. Negreșită că suntemă fericiți și mîndrii a vedea oștirea­ româna luăndă parte la o asemene paradă naționale. Dară pentru ce poporulă se află înlăturată? Și po­porulă a fostă înlăturată prin grăbirea îmmormîntării, a fostă înlăturată prin lipsă de progamă, a fostă înlătu­rată prin linia armată celă despăr­țea de omul­ națiunii, a fostă în sfir­­șită înlăturată chiară prin baionete­le celă opreau, mai cu semn la pór­­ta bisericei, d’a întră, Aă reclamată chiară rudele, între cari do. Const. Cret­­zulescu și Pant. Ghica, se lase popo­rulă se între, și poporulă n’a fostă lă­sată de către aginții poliției, ș’astă­­felă Cămpinianu a fostă condusă la gró­­pă, precumă a fostă condusă la 39 la închisore. Se mai adăogămil, că cu tóte că fu încungiuratu numai de ar­mată, cu tóte că era colonel, la pu­nerea lui în grópa nu s’a dată salva de pusei cu care se îngropa ună co­lonelă, cumă s’aă dată și la îmormîn­tarea fostului colonel Băleanu. Se mai adăogămă că ministeriulă n’a îngrijită ca la convoiulă acestui mare omă de Stată se flă și trăsurele Curții, astă­­felă că tronulu fu despărțită de națiu­ne, și națiunea de fii ei cei mari. Și tóte acestea n’arată, celă mai pucină, că Ministeriulă simpte că nu este elă cu națiunea și națiunea cu dînsulă și că se teme de dînsa? Ș’a­­cea temere n’arată că recunosce că națiunea se descâptă pe totă diva, că se teme de dînsa pănă ce va înveța a o respecta? Dară mai arată ș’altă­ ceva. Mai arată că nu scie că revoluțiunile nu se facă contra unor­ corpuri slabe și ciontite, ci contra unei puteri, și că ele nu se facă la pre lipse ci a­­tunci tocmai căndă liniștea celor t­reî este în culmea iei; atunci căndă pîcla este mare și nu se mișcă

Next