Romanulu, mai 1864 (Anul 8)

1864-05-05

ANIVALU OPTULEA. VOXBACE ȘI VEI PUTI. Cujițt — Distr. Pe nul — — lei 128 — 152. Pe yérie luni — ,, 64 — 76. Pe trii luni — „ 32 — 38. Pe aă lună — „ 11 — — Unu esemplaru 24. par. Pentru Paris pe trimestru fr. 20 — l ’entru Austria „ fior. 10 v. a. ALECSANDRU ION I. Cu mila lui Dumnezeu și voința Națională, Domnii Principatelor Unite Române. La toți de față și viitori sănetate: Asupra propunerii consiliului nostru de miniștrii amd decretati și decretămu: Art. 1. Capu 2 din partea 2 a legei presei din 1 Aprile 1862 remâne suspendată până la uâ nouă disposițiune. Art. 2. In aceste intervale presa periodică se pune sub regimului statornicitu prin domnesca ordonanță din 2 Octombre 1859 și publicată în MonitorulQ țerei românești din 4 Octombre 1859 No. 120. Prin acesta autorii, redactorii, geranții și tipografii nu se scutesc«, în privința delictelor« de presă, de urmărirea și penalitatea prevedută prin legea din 1 Aprilie 1862. Art. 3. Nici unui afișă, nici o főie volantă, nici uă broșiură nu se va putea pune în circulațiune fără autorisațiunea în Bucuresci a ministrului le interne, și în provinții a prefecților de județe. Art. 4. Ministrul nostru secretară de stată la departamentală de interne, este însărcinații cu esecutarea acestui decret«. Data în Bucurescî la 2 Maid. 1864. ALESANDRU IOAN. (Contra-semnați.) Cogălnicianu, Bălănescu, Colintineanu Orbescu și generală Manu. ADMINISTRA ȚILNEA, PASAGELÖ fIOMANU No. 48. Radarțiunea, Strada Fortunei (Caimata) No. ÎI. — Artierele trimise și nepublicate se voră arde. — Gerante reapuntietoriu ANGHELU IONESCU. vânză chiaru nu va pute fi lovită și aduce suprimerea diariului. Și cătă pentru ceea ce privesce acestă diamă, posițiunea lui devenindă și mai critică, căci elă este uă proprietate comună, ce suntemă datoria o păstra neatinsă, celă pucină pe cătă depinde de noi, este învederată că nu mai putemu scrie nici una cuvântă, și facemu cunoscută că Redapțiunea acestei fete se va mărgini de astăzi nainte numai în scirile din afară ș’aprețuirile lor), și ’n studie generale de istoriă, de morale și alte asemene. MARȚI, 5 MAIU 1864 SUKTIN EZAZE ȘI VEI PI. Abonamentulă în Bucuresci. Pasagi- Romănă No. 48.— în districte la Corespondențiî farului și prin P0ștă.— La Par:», Iar. Ilallograin, rue de l'andemne Comedie, Nr. 5. — Administratorele ziarului I. Or. Serviie, Inserțiuni și reclame, linia 3 — leu. » CĂTRE CITITORII JUARIULUI „ROMĂNULU.“ Cămile Desmoulins scria în timpulu lerarei: „Nu se scrie contra celeiă ce potă proscrie.“ Cămile Desmoulins a fostă cele dăntâiu care a proclamațui revoluțiunea de la 1789; celu d’iînteiu care sa urcară p'ua bancă, în grădina palatului regale, a vorbită, a luată apoi uă frumză din copaci ș’a pusu-o ca cocardă, și d’aci, toți luară căte uă frundă, plecară și principiele de la 1789 se proclamară. Cămile Desmoulins nu șovăi unu singură minutu în viața lui, susținu principiele libertății contra tutuloră, și d’acea a și muri pe eșafoda ucisă d’acel cari resturnaseră cu dânsulu tirania ș’apoi deveniseră ei înșiî ucidetorii libertății. Cămile Desmoulins, dară, n’a <jisă, că .,nu se scrie în contra celor„ ce potă proscrie“ ca se esprime un„ simțimentă de frică „ci pentru a areta că nu mai era libertate d’a scrie.“ Și noi avem datoria a face cu cunoscutul publicului că ordinanțele cele date asupra Presei nu ne mai lasă putință d’a scrie. Dupe cumă se veiju prin decretul« publicată mai susă, Pressa este acumă suptă legea de Pressă. In cea a i ce priveșce represiunea, restrângerea, amenzile și ’nchisorile, este suptă Ordinanția, care dă dreptu ministrului a nu mai da judecății unu ijiamă ci ală suspende pentru uă tirapă mărginită și chiară pentru totă dăuna; și este și suptă censură in cee a ce privesce broșiurele, căci dice curată că „nu se póte pune în circulațiune fără prealabile« autoritare a ministrului, sau a prefectului.“ Prin urmare, căndu nu numai darea în judecată, ci chiaru suprimarea unui siariu, stă la voința ministrului, și căndu cadă, zice decretulu, luptă lovire , și autorii, și redactorii, și geranții, și tipografii nu mai este cu putință a se mai scrie unu singură cuvântă, căci, afară din a aproba, nu mai póte potcineva ce trase, ce cu Celu dupe urmă articla politică. Neputândă critica nici unu actu ce ne ar pare greșit, nu ne iertă demnitatea și onórea, nici d'a aproba și lăuda ce ne ar părea bunü. Ordinanția asupra presei între delictele ce arată că pot fi lovite de ministru,zice: „(7). De a provoca la nesupunere către lege, „sau la resturnarea așieijemântului fondamentale „ală țerei și al al principiului proprietății. „(8). De a zădări la ură și disprețul asupra guvernului. Printr’acestă restrîngere nu va „fi poprită, o disensiune, în cerculü cuviinței, a „actelor” guvernului.“ Noula Stătută nu va fi uă lege, și mai puțină încă așie^ămăntuiri fondamentale ale țerei, de cătă la 10 Masă, căndu va fi votată de către cei chiămați a lă vota; prin urmare desbătându-lă nu putemă fi cătă de puțină acusați că amă combătută așie^ementală fondamentale ală țerei, sau măcară vă lege. Este ceva încă și mai multă care ne permite a desbate acestă proiectă de constituțiune. El este supusă aprobării sau desaprobării publicului, prin înscrisă pe faclă, scriindü da, sau nu. Deci, dacă suntemă îndatorați a deblara înscrisă opiniunea nostră pentru, sau contra, este învederată că putemă, și îacă că suntemă datori se desbatemă acestă proiectă de Stătută, se spunemă fiă care pentru ce credemă că trebue se să priimimü séu se lü respingemă. Acesta datoria, dar, vomă împliniți-o astăzi conforménțiune, chiară pentru uă proiectă care nu este încă să lege, în tote prescrierile artistului ală optulea ală ordinanței. Mergemu și mai departe, căci dechiarămă că chiară p’acestă termă vorbimă pentru cea dupe urmă dată, este celă dupe urmă articlu de politică a ijilei ce publicămă, și apoi, și chiară în acesta nu numai că vomă desbate în cercul cuviinței actele guvernului, dară ăncă ș’asta, vomă desbate numai căte-va article din constituțiunea ce o supune însuși guvernul aprobării națiunii, și mai multă ăncă și de cătă arătă, căci ne vomă apține chiară d’a discuta actele guvernului, chiară d’a desbate ună proieptă de constituțiune ce nu numai nu este uă lege dlară pentru care se cere opiniunea tutuloră, aprobarea sau respingerea lui, și ne vomă mărgini în căteva aservărî, sau mai bine întrebări ce vomă supune aprețuirii celoră chiamați a aproba ș’a desaproba. Aceste fise, se începe să prin a ne întreba daca, dupe circularia domnului ministru de interne, este permisă sau nu a vota contra proiectului de Constituțiune propusă aprobării sau desaprobării tutorărătianilor, vir3țuici, și orășianilor, însă numai acelora cari plătescă oă contribuțiune de 110 lei, saü aă uă patentă d’a cincea clasă, și cari încără apucată se fiă trecuți în listele dresate dupe legea comunale, și numai ca alegători pentru membrii comunelor. Dacă acestă proiectă este supusă aprobării sau desaprobării publicului, n’ar fi fostă ore în favorea proiectului se se put a întruni cetățianii spre a desbate între dânșii ș’a se lumina ? Spre exemplu: noi avem o ore care aservărî a face acelui proiectă de constituțiune; dacă dară ară fi uă întrunire amă spune cetățianiloră acele aservărî, mai mulți ni le ară combate, și cu temeiuri mari negreșitu, căci dreptatea o se fiă de sicură cu proiectulă de constituțiune făcută de guvernă, ș’atuncî ne amă lumina și noi ș’amă vota cu toții pentru acésta liberală și bine făcăto artă constituțiune. Inse, nu numai că nu s’a publicată păn’acum voia d’a ne întruni, d’a desbate proiectulă ce suntemă chrămați alu aproba sau ar respinge dară, vedem vă circulamă către doi. Prefecți în care se cjice: „Veți priveghia la stricta pășire a celoră cuprinse în aceste decrete și circulare. Veți cere adesiunea înscrisă a tuturoru funcționariloru publici în favorea marei nesuri luată de guvernă. "Veți suspenda ori ce funcționară, de ordinulu administrativă care nu va da acésta adesiune, și totu concursulă ce sunteți în dreptu a reclama de la elă. In privința funcționariloru atârnați de alte ministeriî, și cari sară areta impotrivitori la disposițiunele guvernului, îmi veți raporta cu grăbire prin telegrafii. „ Veți aresta ori ce individă îlu veți afla în județul ă d-stre cercându de a tulbura linistea publică. „Meré Jámü, d. prefectă pe totă rîvna și devotamentulă d-vóstre. Precum, ve lasă tota libertatea în întrebuințarea meeurelor, spre apărarea și menținerea ordinei publice în județul ă d-vostră, totă aseminea ve facă personală răspunzătoră pentru orice neliniște și tulburare. Spre stavilarea loră, autoritățile militare și judiciare sunt ordonate a ve da totă concursulă. „In fiecare iji, pina la ală doilea ordină, îmi veți trimite prin telegrafă raportă despre starea județiului d-vóstre.“ Dacă ar fi întruniri s’ami găsi mulți cari ne ară esplica cumă, cândă se chiamă cetățianii a manifesta liberă opiniunea loră asupra unei Constituțiuni ce nu este încă decâtă ună proiectă, cetățianii funcționari se fiă siliți să lu priimescá séü se demisioneze ? ș’atunci amă înțelege și noi și mulți alții póte, cari suntă ca și noi în nedumirire. Noi scimă că ’n Francia nu numai funcționarii dară chiară soldații au fostă liberi se voteze pentru sou contra constituțiunii propuse la 2 Detembre aprobării séu desaprobării națiunii, cumă se face clară că la noi se s’arate că numai guvernulă n’are, cumă negreșitu că toți romanii, deplina credință că Statutulă, Constituțiunea cea nouă, o 3e ftă priimită mai în unanimitate de către toți sătrăniî, căci ei numai voteza toți, și de către mai toți orășiâniî ce suntă chiămați a scrie ș’a supscrie pe ună registru adesiunea scă ne priimirea loră ? Și fiindă că pe d’uă parte guvernulă nu póte ave cea mai mică îndouială despre acesta, era pe d’alta fiindă că și funcționarii suntă cetățieni liberi, nu ’nțelegemă pentru ce ei se ftă siliți a opta din nainte între funcțiune și votul ă loră. Nu Jicemă ună singură cuvântă contra rîvneî, a zelului, ce cere guvernul de la d. Administratori: acestea sunt d osebire de aprebărî în care nu intrămă, mai cu semn că s’a jisă d’ajunsă în tótá lumea, și pentru și contra zelului; dară esprimemu simpla nostră opiniune c’ară fi fostă mai bine pentru toți dacă cuvintele: „veți aresta ori ce individă îm fi veți afla în județială dumnevóstră, CERCANDU d’a turbura liniștea publică,“ ar fi fostă mai bine explicate. Oricina vede, credemă, cumă aceste cuvinte venindă dupe acelea prin care se ’ndatoreză toți funcționarii a opta între funcțiune și aprobarea unui proiectă de constituțiune, și urmate de ordinulu de mună, de arestări, etc, etc, pot aduce felurite temeri cetățianilor și mai cu semn aceaa care, deși noi recunoștem astăzi că nu póte fi adevărată, darăiise nu putemă se nu recunoscemü că ea vine firesce omului, că adică ori cine s’ară cerca se esprime opiniunea sea că Constituțiunea sea nu-i convine în tóte disposițiunile sale, acela ară fi dnehiarată îndată și cu revnă că CEARCA a turbura ordinea publică, arestată, etc, etc. S’adăogămă âncă că unii potă idee că noi Romăniî nu prea avemă curagială politică d’a scrie și supscrie uă NU, și cu atătă mai pucină căndă sa vorbesce de râvnă și de arestări, și pe lângă acesta adăugăndă încă că registrele fiind cercetate și votulă proclamată de către oă comisiune numită tată de guvernă, era nu alesă cu votă secretă de către alegători, se va vedea ce temeiu avemă căndă Șicemu că aceste potă da nascere la temeri și bănueli ce nu suntă favorabili libertății de opiniune, ce negreșită, de sigură, guvernulă cere a se lăsa cetățianilor, spre a se pronunția pentru proiectulă seă de constituțiune. Spre a cruța dară acesta mare operă a guvernului de asemene nedrepta dată vătemătorie bănuiesc, otărîrămă a face sacrificiulă d’a scrie acestă dupe urmă articu politică. Vădată vise ce suntemă p’acestă tezămu, nu putemu se nu supupemă și publicului ore care nedomirirî ale nóstre asupra noueî constituțiuni. Guvernul nu voiesce se împue națiunii aceasta constituțiune, căci d’ar fi voită asta ar fi decretatu-o în locă d’a chiăma pe cetăți s ni se voteze pentru sou contra iei. Supuindu-o aprobării poporului, guvernul ă a voită ca constituțiunea acésta, care va fi pactură nostru fondamentale, și încă ună paetu neschimbată, vecinică, precumă vomă vede îndată, se aibă că mare tăria adică aprobarea liberă a națiunii. Deci, dacă nimine n’ar combate o cătă de pucină, acea aprobare nu s’ar dovedi, ci din contra bănuelele că n’a fostă nimine liberă a o critica, chiară căndu ea nu era de cătăană simplu proiectă , ar slăbio. Se face să dară și publicului și guvernului acestă servină, se vorbimă pucină în contra acestui proiect, pentru ca astăfelă se fiă scutită chiară de calomnie și se temăe vecinică nostră constituțiune. Articlolă 2 Șice. „Puterea LEGIUITOARIA se esercită colectivă de Domnă , de Adunarea ponderatrice (??) (senat) și de Adunarea eleptivă.‘‘ „Articlulă 3. DOMNULU are SINGURU inițiativa legiloră;ELU le pregătesce , cu concursul CONSILIULUI DE STATU, și le supune etc. etc.“ In Convențiune articlulă 14 care este corespunrj e toriă cu acesta Șice că „Domnulă guvernă, (orü nu administreză) cu concursulă miniștrilorü.“ Se fice apoi că sancționeză și promulgă legile, și PREGĂTESCE legile, (de interesă speciale,) vise tote aceste și altele „cu concursulă miniștrilor “. In Convențiune corpulă ponderatorii, comisiunea Centrale are dreptul de INIȚIATIVĂ în privința facerii legiloră. Totă acolo, acelă corpă are dreptul ă „a areta,, a semnala Domnului, abusurile ce ea ară crede arginte a se îndrepta.“ Totă în Convențiune se zice (art. 15) că „Miniștrii sunt respiinsetor înaintea Adunării și a Domnitoriului) de călcarea legii și mai cu semn de orice răsipire a baniloru publici.“ Nu vomă vorbi aci nici că Domnulă numesce pe Președintele Adunării, nici că Domnulă face regulamentulă Adunării, deși toți sciă cătă de însemnare suntă aceste doue punturi pentru libertatea și eficacitatea desbaterilor unei Adunări. Vomă întreba vise ce ro să mai juca Adurea scu corpulă ponderatorii ? ce va folosi națiunii că pote intra tatá în Adunare căndă nu potă face cea mai mică lege, și căndă nu potă cere cea mai mică socotela niminui și despre nimică seriosă? Nu potă face nimică, cu totulă nimica, dupe opiniunea nostră, fiiindă că numai Domnulă are inițiativa legiloră. Dară ni se va zice, ori ce lege voră voi, voră crede că este bună, neapărată pentru națiune s’o ceră? Dară de lă cine? De la Miniștrii. Daru ei nu potă s’o dea, fiindă că art. 3, spune curată că „Domnulă are SINGURU inițiativa legiloră.“ Cumă dată Adunarea va cere de la Domnă ? Și cumă mai cu semn va cere căndu ea n’are acestă drepta, dupe Constituțiune și căndă în acestă Stătută nu se zice, ca în acela ală Franciei, că Domnitoriulă este respumgetoriă. Cumă se ceră, căndă pactură fundamentale nu-i dă dreptură, și căndă și regulamentulă ce i se va da o va opri neapărată, și Președintele ce i se va da, va trage clopoțelulă? Cumă se ceră căndă nu mai avemă nici Miniștrii respunzetori ! Asia. Miniștrii nu mai suntă respumgetori în nimicit, de nimicii, și către nimine. Și de la cine se ceră, căndă, dupe articlulă 5 ală Statutului. Miniștrii potă nici că se mai vie în cameră ci se trimită numai unu membru, doar din consiliul de stată, cari nu guvernă și prin urmare nu potă de cătă a da explicări despre legile ce suntă în desbatere? Ce se facă dară Adunarea, deputații cari represintă națiunea? Se refuse bugetulă? Dară cui, căndă bieții miniștrii n’aă nici uă inițiativă, nici mă dreptu și nici uă respundere ? Ș’apoi ce se face acestă refusă căndă art. 6 ,fice, curată și limpede : „Dacă bugetulă nu s’ar vota în timpulu oportunu, puterea esecutivă va îndestula serviciile publice conformă ULTIMULUI BUGETU VOTATU. Aci este curată: „Ultimu 1ă bugetă votată, eră nu cumă rjice în art. 22 ală Convențiunii: „Bugetul anului precedinte.“ Nici cumă zice art. 25 că: „nici una imposită nu va putea fi pusă sau luată de nu va fi fostă consimplitu de Adunare.“ Acuma teoria emisă de unii ca pote mergă 20 de ani, cu unu bugetă vădată votată, devine dreptă și legale. Adunarea dară nu póte cere nici uă lege, nu póte pune în respundere pe nimine, și nimunul nu-i pésa chiară dacă ea ar refusa bugetele în timpă de 20 de ani. N’avemu nimică a jice, de vreme ce asta se face negreșită că asta este bine; esprimămă numai: ănteiă, mirarea nostră d’a vede că fosta adunare priveligiată avea atăta mare putere și că viitoriei Adunări naționale și liberale nu i se dă, dupe noi celă puțină, nici celă mai mică dreptă de orecare valore, nici cea mai mică putere. Ea póte face cuvinte frumóse asupra unui proiept de lege, póte vorbi cătă va voi: — ba nu, nici acastă plăcere nu o va pute ave căci regulamentulă iei i-lfl impune guvernulă, și clopoțelulă cela mare, adică președintele, îlu numesce totă guvernulă.— Este lucru frumos negreșitu s’avem votul universale, și mai frmosă căndă ară fi tratată și orașiele de versnice și li s’ar fi dată și fară acestă dreptă (1). Este frumosă că toți acumu voră pute fi represintanțî ai națiunii, dară ne pare reu că nu suntă întrunirile libere spre a se desbate proieptul de constituțiune ce se propune pentru ca se ne explice cineva și nouă acolo, faciă cu cei cari să se voteze, pentru ce Camera Naționale se n’aibă, nu aî nici uă putere, în comparațiune cu fosta Cameră ce se ficea legale, dară privilegiată și nici de cumă naționale ? Dar nu se va fice, avemă corpulă ponderatore, adică Senatulă. Maî ânteiă că membri acestuia sunt numiți erünu aleși, ală douilea că nu suntă ca Francia, numiți pe viață, ca se potă fi independinți; dupe lege ei voră fi schimbați din dour în doui ani. Dacă trecăndă și peste acesta considerare ce ne pare forte însemnată, se ne întrebămă ce pute face Senatulă? Centrala avea inițiativa legiloră. Senatulă nu are. Centrala putea „se semnale Domnitorului abuzurile ce-î voră pare arginte d’a se reforma“. Senatulă nu póte de cătă propune îmbunătățiri numai în ramurile administrațiunii. Centrala căndă făcea că lege trebuia se otrămită Adunării. Senatulă nu numai nu póte face uă lege dară chiară propunerile de administrațiune ce ară face, legea cea nouă (zice că „Domnulă le va pute recomanda Consilului de Stat)“. Acestă „le va pute“ este destulă de limpede. Uă singură escepțiune este în favorea Senatului, căci numai elă acumă are dreptul d’a priimi petițiunî. Deci cetăținiî potă da petițiunî și cere cutare lege, cutare îmbunătățire. Inse Statutulă zice că ele se potă discuta „dacă este trebuință.“ Prn urmare nici Senatulă, nici Adunarea nu potă face nici uă lege, căci n’aă nici uă inițiativă și nici potă cere ceva mai seriosă de la miniștrii cari n’aă nici uă respundere. Aceste numai ne am fi mulțumit se le spunem și se le desbatemă într’uă Adunare publică de cetățiăni, nainte d a procede la votarea pe faciă și cu supscriere pentru sou contra proiectului de constituțiune ce se presupune; vi se nu vedemă păn’ acumă uă decretă care se permită asemene întruniri, și prin urmare în lipsa acestoră întruniri, supunemă aceste aservărî la aprețuirea publicului , acestă, mai repețimu este ca se ne împlinimă cea dupe urmă datoriă ca publiciști lăsându apoi națiunea ca in acesta deplină libertate se-și asigure globă libertate și avuția pentru toți. Domnului Jalnica Maria Ioranu, ve face cunoscuții perderea fiului ei, Grigorie Ioranu, morții de uă dată, și fără nici uă b<ală în noptea de la 3 Mai. Imormântarea se va face la cimitirul Serban-Vodă, (grădina Belu) unde se află transportulu trupulu, Marți 5 Maiü,spuntü la 4 ore dupe amiații, unde ve rougă a asista. Atâtă mama, Maria Ioranu, cât și surorile și tate rudele reposatului Grigorie Ioranu, rugă pe toți amicii săi, precum și pe toți foștii săi colegi profesori și deputați de la Divanulă Ad-hoc, și studenția considera acastă vestire ca una biletă de invitare personale. 1 11) Se ’nsemnănă aci că dupe art. I alu legii electorali și dupe tote celelalte article din acesta lege, cea-a ce se numesce alegetori direcți în art. ală 3-lea, nu suntă cea-a ce se numesce în legea cea vechia alegătorii direcți. Cea-a ce prin art. 3 se numesce alegători direcți sunt numai eligibili, adică aceia dintre cari alegătorii primari pot numi delegați cari să alegă pe deputați. Astfelă, dacă Bucuresci, dupe listele publicate, ară ave 6.000 alegători, nu vor fi, numindu-se căte una delegată la fiecare sută de alegători, de cătă 60 delegați, căci aceștia suntă alegătorî direcți dupe legea guvernului, și cari întrunindu-se cu delegați trimișî de alegătorii districtului voră forma colegială electorale, pentru alegerea deputațiloră. Acesta se vede din tóte artierele legii, sau este uă greșală de redacțiune, căci nicăire în lege nu se vorbesce de colegiele alegătoriloru direcți. Se se studie și se va vede lămurită că nicăire nu se vorbesce că orașiele au dreptu a vota de a dreptul ă.