Romanulu, iunie 1864 (Anul 8)
1864-06-10
AN ILLALU CP7 ALE A. VORESCE ȘI VEI PUTil. Capit. — Pistr. Pent I — — lei 128 — 152. Pen ii luni — „ 64 — 76. Pe trei luni — „ 32 — 38. Pe nit. lună — „ 11 — — Luna esemplara 24. par: Pen*in Paris pe trimestru fr. 20 — Penta Austria fior. 10 v. a ADMINISTRA? WNEA, PASAGWLO ROMÁM/ No. 48. Redacțiunea: Strada Fortunei (Caimata) No. 15. — Artierele trimise și nepublicate ce vor fi arde. — Gerante respunsetcrin ANGHELA IONESCU. REVISTA POLITICĂ. Astă-zi sése-spre-dece ani, Marele Vornicii Vilara, dicea: ,,Asia,di politeü și făcu așa 44, și cuvintele omului că este ministru unui guvernă asolută devină îndată și fapte. Vorniculă Vilara porunci și, asta disesespre dece ani, toți câți voiau libertatea fură unii arestați în cazarma care purta numele Domnitorulă asolută de atunci, și alții fură siliți se s’ascunză unde putură spre a scăpa pentru a pute lucra. Și pe cândă guvernulu asoluții era pe deplină sigură de isbânda sea, căci restabilise în totă cea mai asolută tăcere, totă în acelă momentu, astăzi sose-spre-dece ani, se rădica la Islază drapelulu libertății asolute a omului, a tipariului și a întrunirilor. Puțină ăncă, și drapelul, acelua va fi rădicată în tote națiunea, libertatea va domni în totă lucirea iei, pentru trei luni, pînă ce va cade suptă baionetele asolutismului și va accepta a doua și cea mai sigură învinăre. Foile francese, de la 16 Iunie, spună că se crede că s-ară negocia cu Italia și că învoirea n’ar fi departe d’a se face, ca se trămită și densamă corpul de debarcare la Tunis, spre restabilirea ordinii. Nu se soie ancă de se va face sau nu acesta; cestiunea vise este însemnată din doue punturî de privire: ântéiii că intervenindă Italia ară începe a deveni braciulă alianției puterilor liberali, și acesta ar fi ună faptă și de dorită și de însemnată. Al douilea punții ce este însemnată în cestiunea Turrovană, și care trebue se la cunosc emii bine, este posițiunea acestui domnă, acestui éem, în privința Porței Otomane. Porta otomană, déca a avută și ea uă statornicia în politica iei, a fostă concista; și chiară căndă a perdută puterea, n’a perdută înse nici uă dată principiulă iei d’a voi se domnéscu. Acestui principiu a sacrificătă totadauna totă. Facă ori ce or voi poporul ă seă capulă unei provincie, din apele asupra căreaa Porta pretinde a fi suverană sau Suzerană, facă, dilemă, ori ce ar voi, și Porta va încuviința totă, destulă numai ca se se cera prealabile a iei încuviințare, se s’arate că națiunea nu pate face, sau că ceea ce face nu se pune în lucrare fără prealabilea sancțiune a Porței, îndată dară ce insurecțiunea a isbucnită la Tunis, pe la sfîrșitul lui Aprilie, sau în flipa ânteia sau a doua a lui Masă, nu mai ținemă bine minte, și care se scie c’a isbucnită, ca mai tóte insurecțiunile și revoluțiunile, din pricina impositeloră, a financielor”, Turcia, spune Debats, (16 Iuniu) „găsi că „momentulă este favorabile spre a interveni ș’a face se se priimesc a ser„viciele sale cari ar fi tenouită astă,,felă ș’ară fi consacrată pretențiunile „iei la suzeranitate. Ună plenipo„tinte Turcă a voită se întro îndată „în negoțiărî directe cu beiulă, și con„sululu englese a și susținută, (negre„șită) acésta propunere.44 Se vede înse că beiulă de la Tunis ține la autonomia și independința țerei lui ș’a priimită mai bine se lă bată poporulă Iui de câtă se priimască intervenirea Porței, întru cele din în'ru. Ș’apoi, și décü Beiulă nu va fi avendu asemene simțiminte naționale, este acolo Francia, care are interese directe și care prin urmare, nu póate, (cumă dice totă Débats de la 16) „se priimescă a avea acolo, în vecinetatea iei, în rocă de „ună suverană independinte, stepănă „pe acțiunile sale, ună vecină vasale „ală Porții, cu care apoi ori ce afaceri, ori ce conflicte ar deveni uă ces,tiune europeană, în rocă de cestiune „locale ce póte fi acumă. Francia cară s’a opusă la ori ce amestecă ală Porței: „Consululă francese, în unire cu celă Italiană, s’a ,opusă la uă demonstrare care țintea ,,a modifica uă stare de lucruri consacrată de timpă, prin consimțimea„tulu generale ș’acelu a ală Divanului, dară ală DIVANULUI din TUNIS, era nu din CONSTANTINOPOLE(1). Fericiți Tunisianii cari se ’nvecinescă cu puteri cari că interesă se susțiă autonomia loru! La noi din contra Rusia, tocmai spre a ne ’nghiți, susținea suzeranitatea Porței; iată astăfelă a făcută și Austria; și cătă pentru Francia, ea este prea departe, și interesele ie aci suntă altele, și cine scie ce ele i-au condamnită ori, ce-i voră comanda adî și maî cu séma ce-i voră comanda măne! Și d’aceaa noama disă, diremă și vomă dice poporului:— Cine caută spre străină înstreinată va fi. Se ne repetimă necontenită aceste cuvinte, ori care ar fi opiniunile nóstre politice despre cele din întru! Se preferim fi fiăcare omă, mare seu mică, ori ce reă, și s’asceptămu momentulu priinciosii se ne vindecămă prin noi onsine, dară se fugimă de străină, ori cari ar fi elfi, și se preferimă mai bine se perchemă ori ce de cătă se damă unui străină dreptulu d’a recunosce séu a nu recunosce faptele nóstre. Și pentru că cestiunea este de viață sau de marte, s’aducemă nci aminte cuvintele unui omă de geniu, care a iubită arătă de multă Romănia, care a făcută arătă pentru densa și pentru care România n’a făcută nimică păn’acumă, vorbimă de E. Quinet. „Cuiă totă deuna ne vomă radium pe străină, totă deuna pe desiertă! E! dacă astă căutam sfîrșită susținerea mea în sufletul aceluia ce dică că este mortă! Intr’altă felă, cumă s’ar pute face învinărea naționale ? Dar cumă credeți a pute descepta națiunea fără suflarea spiritului naționale în libertatea mea, în aventura scă! 0 nebunia! De cănduro corpurile s’aidică din momenta dacă spiritul remăne acolo?4' Newyork, 4 Iunia, sora. Generalul Grant a atacată pe confederați (anti-unioniști) la 3 ale lunei și’ia respinsă în retranșamentele loră, fără a dobîndi ună avantagiă decisivă. Perderea uniuniștiloră este de aprópe 3000 omeni. — Agiulă aurului 92. — Triest, 15 Iunie. Postia din India și China a sosită ș’a adusă navele de la Calcutta din 20 și de la Bombay din 23 Mai. Tate posturile militare la fruntaria de la Bhootan au fostă re’nfordare și s’a făcută pregătiri spre a pedepsi ofensările făcute ambasadorului britanică. La Kabul se prevede că crisă, biruința Emirului este probabilă. Semințiele muntene la Peshhawer au subscrisă tratatele de pace. Autoritățile britanice la Aden au îndemnată pe semințiele arabe a evacua locurile ocupate la fermă. Milnich, 15 Iunie. Maiestățile loră, Imperatură și Imperatusa Austriei, au sosită astăzi la 6 ore dimineța aici și au fost salutați la îmbarcarea drumului de soră de către regele și principele. Astăzi sora maiestățile loră vară continua călătoria loră la Kissingen. — Viena, 15 Iunie. S’asigură, că negocierile între Paris și London au ajunsă pînă la puntă, că Englitera va adopta propunerea franceză. — Danesii persistă încă la Eckernförde Husum ca liniă de demarcare. Plenipotențiarii austriaci și prusiații vor lua, dupe totă probabilitatea, propunerea franco-engleză, adică linia de demarcare Flensburg-Risum, ad referendum și pate că va fi priimită, daca Flensburg și Risum se vor încorpora în Germania. 11 (1) Debate, 16 Iiiia. ROMANIA DE PESTE CARPAȚI. Sibiu, 14 Iunii. Ședința dietei. Ordinea dispută ală raportului comisiunii asupra optării la propunerea regesca. Acestă paragrafă se alinge de competința curței supreme judiciare a Transilvaniei. Deputation Pușcariu contestă dreptul de jurisdicțiune națiunii săsesci. Asupra acestei contestări urmază să desbatere animată, la care iau parte deputații: Doctora Teutsch, cornitele Conrad Schmidt și alții. Nu s’a luată nici uă resoluțiune. MERCURI, 10 IUNIU 1864 STJ3KINEZARE ȘI VEI FI. Abonamentulü în Bucuresci, Pasagiu Romănu No. 48. — în districte la CV responding Țarului și prin Poștă. — La Paris, la D. Itallegrain, rue de l’ancienne Comedie, Nr. 5. —Administratorele Țarului D. Gr. Serurie,ANIIUNGI ÜBILE. liniă de 30 litere — 1 — leii Inserțiuni și reclame, linia 3 — „ EPISTOLE DESPRE FILOSOFIA POLITICĂ. Dîmboviței Romănulu ni.Oposițiun! prin convingere, prin osebire de credințe). Este peste putința, onorată Dîmboviță, se nu scii, și mai cu semă se nu simți că simtă omeni cari adópta séa respingă, susținu scă combată uă ideiă, uă credință, fără se fiă împinși, pentru scă contra iei, de vr’ună interesă mîrșină, sau chitu de vr’ua ambițiune personale. Scií și simți, că dacă amă presupune interese individuali luferă celorva cari susțină sau combată uă faptă, uă ideiă, uă constituțiune, amă degrada cu totulă omenirea, și ne amă degrada pe noi înșine, căci ni s’arătlice, cu dreptă cuventu, că judecămă pe ceilalți dupe cugetură, dupe simțimintele nóstre. A sosită, credemă, timpul ă se s cernă și se credemă că suntu și la noi omeni, și mulți încă, cari susținu ideiele unui guvernămu, fiindcă suntă funcționarii acelui guvernă, scutindu că aă întreprinderi, sau procese, scűfuindă că le dă vr’uă subvențiune, că suntă asemene cari combată ideiele unui guvernă, nu fiindă că i-a scosă din funcțiune, scu fiindă că nu sc-a făcută abonați prin polițiă și prin administrațiune, scu fiindă că suntă vânduți candidațiloră la domniă sau reacționariloră, scă fiindă că, pismuiescă laurii dupe fruntea Miniștriloră, facénd o escepțiune de noi, ce știa de la Romănulu, cari suntemă venduți reacționariloră, muscaliloră și austriaciloră, precumă o dovedesce o lucrare necontenită de 20 de ani, și resplătirile ce amă luată, și averea în care înoramă și cari suntemă și orbiți de ambțiune și de gelosiă că nu ni *s’a dată și nouă vr’uă funcțiune, precumă o spune Dîmbovița, credemă că d’aci încolo suntă în astă țară mulți ómeni onorabili, independinți, sinceri cari suntă pentru soț contra unui guvern, fără interesă și numai prin convingere. Familia în care a născută și a crescută omulO, ânteie'e noțiuni ce i-au dată părinții sau profesorii sei, mijlloculă în care a trăită și trăiesce, amicii ce i are, tóte acestea și altele asemene înrîureză puterică asupra minții omului și—sa facă a adopta sau a respinge cutare ideiă, cutare sistemă politică. Iferele politice sunt ca și cele religiose, și credemă că pate fi cineva ună omă forte onorabile credendă că în învețementul lui Macmetă este mai multă adeveră decătă în învățământulă sfântului Pavelă, și vice versa. Este dară timpă, mai repezită, se ’ncepemă și noi a propaga fi ă*care credințele sale politice, a combate credințele, ce ne pară greșite, a demonstra că omul care le susțină este retăcită, fără înse a presupune îndată că el susține acele ideie fiindă că este plătită de guvernă sau de Gortschakoff. Și acesta credemă că este mai multă in interesul guverneloră, căci se scie că, mânuielă pentru bănuială, nedreptate pentru nedreptate, apoi mai lesne potă fi bănuiți cei cari se ducă acolo unde este puterea jilei, de cătă cei cari se dechiară contra iei și se ducă la pușcărie. Acestă adeveră ne conduce la altulă. Sunt doue mijjloce pentru propagarea ideielor politice și religiose. Unulă este «propaganta prin curentă, prin lumină, altulă este propaganta pe tăcute, prin întunerică, prin silă. Unii scriu cărți, broșiure, țliarie și propagă necontenită ideiele loră, politice sau religiose; facă inti uniri, în cămpulă libertății, în sala Rosell, sau oriunde altă, facă cursuri libere, Duminicele, serele, și propagă necontenită credințele loră, desbăteadă cu contrazicătorii loră, în facia unui mare auditoriu, care asculta, aude, judecă, și, dupe ce s’a luminată, se pronundă pentru sou contra. Alții oprescă orice broșiură, ori ce Z*9riă, oprescă orice întrunire și impună ideiele loră prin sabia, prin biclă, bancă și prin spendurători și prin cuptore ardente, în care aruncă pe cei cari au cutezarea a debiara că nu înțelegă, și prin urmare că nu credă. Acei cari astă—țiiară pune în lucrare una sau alta din aceste propagante, n’au nici ună merită personale și nu potă aspira a vede fruntea loră încununată cu nici ună felii de huze, căci amândoua sunt bine cunoscute de căndă lumea, ș’amendouă s’aă pusă, la rendiile loră, în lucrare, căndă mai multă căndă mai pricină, și, ceea ce este și mai multă, amendoue aă avută apostolii loră sinceri, onorabili și devotați, precumă negreșită c’amendoue aă avută și mișeii, și ambițioșii și trădătorii lor. Pildele suntă de prisosă se le mai dămă, căci le saiă toți; și chiară cei cari nu selă citi, aă audită înse în biserică cumă unulă din regii Faraoni ai Egipetului a dată ordini a se tăia toți pruncii, sperăndă că astăfelă va putea tăia, ucide, și spiritulă oposițiunii se scia că are se nască, și cumă tocmai copila lui fu acea-a ce scăpă pe pruncuță rebelă,pe Moisi, cumă celălaltă Faraon, nu voi se lase pe Ebrei sa scape din robia lui, cum fu lovită de zece bicie ale cerului, cumă în sfîrșită îi lasă, și apoi porni cu gendarmeria dupe denșii spre ai prinde și fu înecată în marea roșiă; ș’aă mai auzită ș’audă, totă în biserică, cumă imperații Romani prigoniră spiritulă celă nou, cumă restigniră pe lisus, cumă arseră în cuptare pe propagatorii sei, cumă publiculă amețită, aplaudă, și cumă, cu tóte acestea, spiritulă celă noă triumfă, și imperială Cesariloră căzu , și ce cădere! Pildele dară, cumă ziserâmă, suntă nenumerate și cunoscute de toți, și décă atragemă asupra loră suvenirea ta, onorată Dîmbovița, este spre a-ți dovedi pe d’uă parte că cei cari până în lucrare, una sau alta din aceste sisteme, n’aă dreptă a pretinde la nici ună felii de laure, fiindă că nu facă de câtă a copia cea a ce s’a făcută și se face pretutindine, și că amândoue sistemele aă găsită aberanți sinceri și onorabili, adică omeni cari suntă pentru sau contra prin convingere era nu conduși de interese sau de ambițiuni. , Ca se simți pe deplină înțeleși, și cu speranția că vomă începe și noi a crede în convingeri, era nu numai in interese mîrșiave, se ne permisă Dîmbovița se î mai dămă uă esemplu séu doue, mai de resortură politică și maî moderne, și cari ne voră areta și mai bine cumă ómenii cei mai onorabili, cei mai patrioți, diferă cu totul în opiniuni, și fără ca nimine se potă bănui pe protivniculă scă că este vânduta sau orbită de ambițiune, ,,de gelosia lauretorii celuilaltă.“ Orice societate are ună contractă dupe care merge, și care se numescc, constituțiune, Chart!, Convențiune, contractă sociale în sfîrșită. Ei bine, cine nu scie crăcește contracte nu numai că suntă felurite, dar d încă punerea loră în lucrare s’a făcută și se face prin felurite moduri. Tablele lui Moisi suntă uă constituțiune, religiosă în adeveră, clară și politică. Poporul lui Israele vise n’a făcută elă ensuși acea constituțiune. Moisile a spusă că a priritu-o din ceru, și Israeliții, deși națiune forte inteliginte, le a priimită fără desbatere și le păstreză chiară până astă'Z’i? Poporul francese avea și elă ună contractă sociale, căci se scie că ună contractă se póte face și făr’a se pune pe hârtiă. Acelă contractă era că regele domnesce prin voința lui Dumnezeu. Domnitoriulă dară Zicea: — „Statulă suntă că.“— Poporul francese priimia acestă formulă și contractul ă seă sociale era voința regelui. Dup’aceaa, omenii începură a născoci altă selă de moduri de contracte, și poporul francese, fără se aibă nici libertatea presei, nici libertatea întrunirilor, ne pomenirămă că află, nu se scie și nu se pute înțelege cum, despre acele contracte, și că s’apucă se resterne tronul regelui Dumnezeu, și se pro