Romanulu, iunie 1864 (Anul 8)

1864-06-10

AN ILL­ALU CP7 ALE A. VORESCE ȘI VEI PUTil. Capit. — Pistr. Pe­nt­ I — — lei 128 — 152. Pe­n i­­­i­ luni — „ 64 — 76. Pe trei luni — „ 32 — 38. Pe nit. lună — „ 11 — — Luna esemplara 24. par: Pen*in Paris pe trimestru fr. 20 — Pen­ta Austria fior. 10 v. a ADMINISTRA? WNEA, PASAGWLO ROMÁM/ No. 48. Redacțiunea: Strada Fortunei (Caimata) No. 15. — Artierele trimise și nepublicate ce vor fi arde. — Gerante respun­setcrin ANGH­ELA IONESCU. REVISTA POLITICĂ. Astă-zi sése-spre-dece ani, Ma­rele Vornicii Vilara, dicea: ,,Asia,di polit­eü și făcu așa 44, și cuvintele o­­mului că este ministru unui guvernă asolută devină îndată și fapte. Vor­­niculă Vilara porunci și, as­ta­­ di­sese­­spre­ dece ani, toți câți voiau liberta­tea fură unii arestați în cazarma care purta numele Domnitorulă asolută de a­­tunci, și alții fură siliți se s’ascunză unde putură spre a scăpa pentru a pu­te lucra. Și pe cândă guvernulu a­­soluții era pe deplină sigură de isbân­­da sea, căci restabilise în totă cea mai asolută tăcere, totă în acelă momentu, astă­zi sose-spre-dece ani, se rădica la Islază drapelulu libertății asolute a omului, a tipariului și a întrunirilor­. Puțină ăncă, și drapelul, acelu­a va fi rădicată în tote națiunea, libertatea va domni în totă lucirea iei, pentru trei luni, pînă ce va cade suptă baionetele asolutismului și va accepta a doua și cea mai sigură învinăre. Foile francese, de la 16 Iunie, spună că se crede că s-ară negocia cu Italia și că învoirea n’ar fi departe d’a se face, ca se trămită și densa­m­ă corpul de debarcare la Tunis, spre restabili­rea ordinii. Nu se soie ancă de se va face sau nu acesta; cestiunea vise este însem­nată din doue punturî de privire: ân­­téiii că intervenindă Italia ară începe a deveni braciulă alianției puterilor­ liberali, și acesta ar fi ună faptă și de dorită și de însemnată. Al­ douilea punții ce este însemnată în cestiunea Turrovană, și care trebue se­ la cunos­­c em­ii bine, este posițiunea acestui domnă, acestui éem, în privința Por­­ței Otomane. Porta otomană, déca a avută și ea uă statornicia în politica iei, a fostă concista; și chiară căndă a perdută puterea, n’a perdută înse nici uă dată principiulă iei d’a voi se dom­­néscu. Acestui principiu a sacrificătă tota­dauna totă. Facă ori ce or voi poporul ă seă capulă unei provincie, din apele asu­pra cărea­a Porta pretinde a fi suve­rană sau Suzerană, facă, dilemă, ori ce ar voi, și Porta va încuviința totă, destulă numai ca se se cera prealabi­­le a iei încuviințare, se s’arate că na­țiunea nu pate face, sau că cee­a ce face nu se pune în lucrare fără prea­­labilea sancțiune a Porței, îndată dară ce insurecțiunea a is­­bucnită la Tunis, pe la sfîrșitul­ lui Aprilie, sau în flipa ânteia sau a doua a lui Masă, nu mai ținemă bine minte, și care se scie c’a isbucnită, ca mai tóte insurecțiunile și revoluțiunile, din pricina impositeloră, a financielor”, Tur­cia, spune Debats, (16 Iuniu) „găsi că „momentulă este favorabile spre a in­terveni ș’a face se se priimesc a ser­­„viciele sale cari ar fi tenouită astă­­,,felă ș’ară fi consacrată pretențiunile „iei la suzeranitate. Ună plenipo­­„tinte Turcă a voită se întro îndată „în negoțiărî directe cu beiulă, și con­­„sululu englese a și susținută, (negre­­„șită) acésta propunere.44 Se vede înse că beiulă de la Tunis ține la autonomia și independința țerei lui ș’a priimită mai bine se­ lă bată poporulă Iui de câtă se priimască in­­tervenirea Porței, întru cele din în'ru. Ș’apoi, și décü Beiulă nu va fi avendu asemene simțiminte naționale, este acolo Francia, care are interese directe și care prin urmare, nu póate, (cumă dice totă Débats de la 16) „se priimescă a ave­a acolo, în vecinetatea iei, în rocă de „ună suverană independinte, stepănă „pe acțiunile sale, ună vecină vasale „ală Porții, cu care apoi ori ce afa­­­ceri, ori ce conflicte ar de­veni uă ces­­­,tiune europeană, în rocă de cestiune „locale ce póte fi acumă. Francia cară s’a opusă la ori ce amestecă ală Porței: „Consululă fran­­­cese, în unire cu celă Italiană, s’a ,opusă la uă demonstrare care țintea ,,a modifica uă stare de lucruri con­sacrată de timpă, prin consimțimea­­„tulu generale ș’acelu­ a ală Divanu­lui, dară ală DIVANULUI din TUNIS, era nu din CONSTANTINOPOLE(1). Fericiți Tunisianii cari se ’nveci­­nescă cu puteri cari că interesă se sus­­țiă autonomia loru! La noi din contra Rusia, tocmai spre a ne ’nghiți, sus­ținea suzeranitatea Porței; iată astă­­felă a făcută și Austria; și cătă pen­tru Francia, ea este prea departe, și interesele ie­ aci suntă altele, și cine scie ce ele i-au condamn­ită ori, ce-i voră comanda adî și maî cu séma ce-i voră comanda măne! Și d’acea­a no­­ama disă, diremă și vomă dice popo­rului:— Cine caută spre străină înstre­­inată va fi. Se ne repetimă ne­contenită aces­te cuvinte, ori care ar fi opiniunile nóstre politice despre cele din întru! Se preferim fi fiă­care omă, mare seu mică, ori ce reă, și s’asceptămu mo­­mentulu priinciosii se ne vindecămă prin noi onsine, dară se fugimă de străină, ori cari ar fi elfi, și se pre­­ferimă mai bine se perchemă ori ce de cătă se damă unui străină dreptulu d’a recunosce séu a nu recunosce faptele nóstre. Și pentru că cestiunea este de viață sau de marte, s’aducem­ă nci a­­minte cuvintele unui omă de geniu, care a iubită arătă de multă Romănia, care a făcută arătă pentru densa și pentru care România n’a făcută nimică păn’acumă, vorbimă de E. Quinet. „Cui­ă­ totă deuna ne vomă ra­dium pe străină, totă deuna pe de­­siertă! E! dacă astă căuta­m­ sfîrșită susținerea mea în sufletul­ acelui­a ce dică că este mortă! Intr’altă felă, cumă s’ar pute face învinărea naționale ? Dar cumă credeți a pute descepta națiunea fără suflarea spiritului naționale în li­bertatea mea, în aventura scă! 0 ne­bunia! De căndu­­ro corpurile s’ai­­dică din momenta dacă spiritul­ re­­măne acolo?4' Newyork, 4 Iunia, sora. Ge­­neralul­ Grant a atacată pe confede­rați (anti-unioniști) la 3 ale lunei și’i­a respinsă în retranșamentele loră, fără a dobîndi ună avantagiă decisivă. Per­­derea uniuniștiloră este de aprópe 3000 omeni. — Agiulă aurului 92. — Triest, 15 Iunie. Postia din India și China a sosită ș’a adusă na­vele de la Calcutta din 20 și de la Bombay din 23 Mai. Tate posturile militare la fruntaria de la Bhootan au fostă re’nford­are și s’a făcută pregă­tiri spre a pedepsi ofensările făcute ambasadorului britanică.­­ La Kabul se prevede că crisă, biruința Emirului este probabilă. Semințiele muntene la Pes­­hhawer au subscrisă tratatele de pace. Autoritățile britanice la Aden au în­demnată pe semințiele arabe a evacua locurile ocupate la fermă. Milnich, 15 Iunie. Maiestățile loră, Imperatură și Imperatusa Austriei, au sosită astăzi la 6 ore dimineța aici și au fost­ salutați la îmbarcare­a drumului de soră de către regele și principele. Astăzi sora maiestățile loră vară con­tinua călătoria loră la Kissingen. — Viena, 15 Iunie. S’asigură, că negocierile între Paris și London au ajunsă pînă la puntă, că Englitera va adopta propunerea franceză. — Danesii persistă încă la Eckernförde­ Husum ca liniă de demarcare. Plenipotențiarii au­striaci și prusiații vor­ lua, dupe totă probabilitatea, propunerea franco-en­­gleză, adică linia de demarcare Flen­­sburg-Risum, ad referendum și pate că va fi priimită, daca Flensburg și Ri­­sum se vor­ încorpora în Germania. 1­1 (1) Debate, 16 Iii­ia. ROMANIA DE PESTE CARP­AȚI. Sibiu, 14 Iunii. Ședința dietei. Ordinea dispu­t­ă ală raportului co­­misiunii asupra optării la propunerea regesca. Acestă paragrafă se alinge de com­petința curței supreme judiciare a Transilvaniei. Deputation Pușcariu con­testă dreptul­ de jurisdicțiune națiunii săsesci. Asupra acestei contestări ur­­mază să desbatere animată, la care iau parte deputații: Doctora Teutsch, co­rnitele Conrad Schmidt și alții. Nu s’a luată nici uă resoluțiune. MERCURI, 10 IUN­IU 1864 STJ3KINEZA­RE ȘI VEI FI. Abonamentulü în Bucuresci, Pasagiu Romănu No. 48. — în districte la CV responding­­­ Țarului și prin Poștă. — La Paris, la D. Itallegrain, rue de l’an­­cienne Comedie, Nr. 5. —Administra­­torele Țarului D. Gr. Serurie,­­A­NII­­UN­GI ÜBILE. liniă de 30 litere — 1 — leii Inserțiuni și reclame, linia 3 — „ EPISTOLE DESPRE FILOSOFIA POLITICĂ. Dîmboviței Romănulu­ ni.­­Oposițiun! prin convingere, prin osebire de credințe). Este peste putința, onorată Dîm­­boviță, se nu scii, și mai cu semă se nu simți că simtă omeni cari adópta séa respingă, susținu scă combată uă ideiă, uă credință, fără se fiă împinși, pentru scă contra iei, de vr’ună in­teresă mîrșin­ă, sau chi­tu de vr’ua ambițiune personale. Scií și simți, că dacă amă presupune interese indivi­duali luferă celorv­a cari susțină sau combată u­ă faptă, uă ideiă, uă cons­­tituțiune, amă degrada cu totulă ome­nirea, și ne amă degrada pe noi înși­ne, căci ni s’ară­tlice, cu dreptă cu­­ventu, că judecămă pe cei­lalți dupe cugetură, dupe simțimintele nóstre. A sosită, credemă, timpul ă se s­ cernă și se credemă că suntu și la noi omeni, și mulți încă, cari susținu ideiele unui guvernă­mu, fiind­­că suntă funcțio­narii acelui guvernă, scu­tindu că aă întreprinderi, sau procese, scű­fuindă că le dă vr’uă subvențiune, că suntă asemene cari combată ideiele unui gu­vernă, nu fiindă că i-a scosă din func­țiune, scu fiindă că nu sc-a făcută a­­bonați prin polițiă și prin administra­­țiune, scu fiindă că suntă vânduți can­­didațiloră la domniă sau reacționari­­loră, scă fiindă că, pismuiescă laurii dupe fruntea Miniștriloră, facénd o es­­cepțiune de noi, ce știa de la Romănulu, cari suntemă venduți reacționariloră, muscaliloră și austriaciloră, precumă o dovedesce o lucrare necontenită de 20 de ani, și resplătirile ce amă luată,­­ și averea în care înoramă și cari sun­temă și orbiți de amb­țiune și de ge­­losiă că nu ni *s’a dată și nouă vr’uă funcțiune, precumă o spune Dîmbovița, credemă că d’aci încolo suntă în astă țară mulți ómeni onorabili, indepen­­dinți, sinceri cari suntă pentru soț contra unui guvern, fără interesă și numai pr­in convingere. Familia în care a născută și a cres­cută omulO, ânteie'e noțiuni ce i-au dată părinții sau profesorii sei, mijl­­loculă în care a trăită și trăiesce, a­­micii ce i are, tóte acestea și altele a­­semene înrîureză puterică asupra min­ții omului și—sa facă a adopta sau a respinge cutare ideiă, cutare sistemă politică. Iferele politice sunt­ ca și cele religiose, și credemă că pate fi cine­va ună omă forte onorabile cre­­dendă că în învețementul­ lui Mac­­metă este mai multă adeveră de­cătă în învățământu­lă sfântului Pavelă, și vice versa. Este dară timpă, mai repezită, se ’ncepemă și noi a propaga fi ă*care credințele sale politice, a combate cre­dințele, ce ne pară greșite, a demons­tra că omul­ care le susțină este re­­tăcită, fără înse a presupune îndată că el­ susține acele ideie fiindă că este plătită de guvernă sau de Gortscha­­koff. Și acesta credemă că este mai multă in interesul­ guverneloră, căci se scie că, mânuielă pentru bănuială, nedreptate pentru nedrep­tate, apoi mai lesne potă fi bănuiți cei cari se ducă acolo unde este puterea­­ jilei, de cătă cei cari se dechiară contra iei și se ducă la pușcărie. Acestă adeveră ne conduce la altulă. Sunt­ doue mijjloce pentru pro­pagarea ideielor­ politice și religiose. Unulă este «propaganta prin curentă, prin lumină, altulă este propaganta pe tăcute, prin întunerică, prin silă. Unii scriu cărți, broșiure, țliarie și propagă necontenită ideiele loră, politice sau religiose; facă inti uniri, în cămpulă libertății, în sala Rosell, sau ori­unde altă, facă cursuri libere, Duminicele, serele, și propagă necontenită credin­țele loră, desbăteadă cu contrazică­torii loră, în facia unui mare audito­riu, care asculta, aude, judecă, și, du­pe ce s’a luminată, se pronund­ă pen­tru sou contra. Alții oprescă ori­ce broșiură, ori ce Z*9riă, oprescă ori­ce întrunire și impună ideiele loră prin sabia, prin biclă, ba­­ncă și prin spend­urători și prin cuptore ardente, în care aruncă pe cei cari au cutezarea a deb­iara că nu înțelegă, și prin urmare că nu credă. Acei cari astă—ții­ară pune în lu­crare una sau alta din aceste propa­­gante, n’au nici ună merită personale și nu potă aspira a vede fruntea loră încununată cu nici ună felii de h­uze, căci amândoua sunt­ bine cunoscute de căndă lumea, ș’amendouă s’aă pusă, la rendiile loră, în lucrare, căndă mai multă căndă mai pricină, și, cee­a ce este și mai multă, amendoue aă avută apostolii loră sinceri, onorabili și de­votați, precumă negreșită c’amendoue aă avută și mișeii, și ambițioșii și tră­dătorii lor­. Pildele suntă de prisosă se le mai dămă, căci le saiă toți; și chiară cei cari nu selă citi, aă aud­ită înse în biserică cumă unulă din regii Faraoni ai Egipetului a dată ordini a se tăia toți pr­uncii, sperăndă că astă­­felă va putea tăia, ucide, și spiritulă oposițiunii se scia că are se nască, și cumă tocmai copila lui fu acea-a ce scăpă pe pruncuță rebelă,­­pe Moisi, cumă celă­laltă Faraon, nu voi se lase pe Ebrei sa scape din robia lui, cum fu lovită de zece bicie ale cerului, cumă în sfîrșită îi lasă, și apoi porni cu gendarmeria dupe denșii spre ai prinde și fu înecată în marea roșiă; ș’aă mai auzită ș’audă, totă în bise­rică, cumă imperații Romani prigoniră spiritulă celă nou, cumă restigniră pe lisus, cum­ă arseră în cuptare pe pro­pagatorii sei, cumă publiculă amețită, aplaudă, și cumă, cu tóte acestea, spi­ritulă celă noă triumfă, și imperială Cesariloră căzu , și ce cădere! Pil­dele dară, cumă ziserâm­ă, suntă ne­­numerate și cunoscute de toți, și dé­­că atragemă asupra loră suvenirea ta, onorată Dîmbovița, este spre a-ți dovedi pe d’uă parte că cei cari până în lucrare, una sau alta din a­­ceste sisteme, n’aă dreptă a pretinde la nici ună felii de laure, fiindă că nu facă de câtă a copia cea­ a ce s’a făcută și se face pretutindine, și că amândoue sistemele aă găsită a­­beranți sinceri și onorabili, adică omeni cari suntă pentru sau contra prin con­vingere era nu conduși de interese sau de ambițiuni. , Ca se simți pe deplină înțeleși, și cu speranția că vomă începe și noi a crede în convingeri, era nu nu­mai in interese mîrșiave, se ne per­misă Dîmbovița se­ î mai dămă u­ă esemplu séu doue, mai de resortură politică și maî moderne, și cari ne voră areta și mai bine cumă ómenii cei m­ai onorabili, cei mai patrioți, di­feră cu totul­ în opiniuni, și fără ca nimine se potă bănui pe protivniculă scă că este vânduta sau orbită de ambițiune, ,,de gelosia lauretorii celui­laltă.“ Ori­ce societate are ună contractă dupe care merge, și care se numes­­cc, constituțiune, Chart!, Convențiune, contractă sociale în sfîrșită. Ei bine, cine nu scie crăcește contracte nu nu­mai că suntă felurite, dar d încă pu­nerea loră în lucrare s’a făcută și se face prin felurite moduri. Tablele lui Moisi suntă uă con­stituțiune, religiosă în adeveră, clară și politică. Poporul­ lui Israele vise n’a făcută elă ensu­și acea consti­­tuțiune. Moisi­le a spusă că a pri­­­ritu-o din ceru, și Israeliții, de­și națiune forte inteliginte, le a priimită fără desbatere și le păstreză chiară până astă'Z’i? Poporul­ francese avea și elă ună contractă sociale, căci se scie că ună contractă se póte face și făr’a se pu­ne pe hârtiă. Acelă contractă era că regele domnesce prin voința lui Dum­­nezeu. Domnitoriulă dară Zicea: — „Statulă suntă că.“— Poporul­ fran­cese priimia acestă formulă și con­­tractul ă seă sociale era voința rege­lui. Dup’acea­a, omenii începură a născoci altă selă de moduri de con­tracte, și poporul­ francese, fără se aibă nici libertatea presei, nici libertatea întrunirilor­, ne pomenirămă că află, nu se scie și nu se pute înțelege cum, despre acele contracte, și că s’apucă se resterne tronul­ regelui Dumnezeu, și se pro­

Next