Romanulu, aprilie 1866 (Anul 10)

1866-04-22

214 ROMANULU 22 APRUT.E. SENATULU și CONSILIULU DE STATU Astăzi cându în curândouă Adunare Constituante — precumű se obicinueșce a se numi,— are se viă și se puia basile fundamentali ale Constitutiuniĭ nóstre naționale, astăzi mai multu de cătă ori căndă socotimii de cea mai lenta datoriă a oricărui cetățianu d’a arăta totu ce crede că e necesarű, conformu trebuințeloru nóstre reali și obiceiurilorö nóstre, în privința tutoru instituțiunilorii constituționali. Spre a îndeplini și noi din parte-ne, de câtu ne e permisű de micele nóstre forțe intelectuali, acestă sacră datoriă pe care ne-o impune vocea conșciinței, ne-amu propusu a trata, precumu se vede după întitulatura acestui articlu, despre trei din cele mai importanți instituțiuni constituționali. Negreșitu că nu ne e permisu a trece peste cadmiu cuviinciosu pentru a trata asemene cestiuni într’unu articlu de tliaru. Cu tóte aceste, acesta nu ne va împiedena d’a espune într’unu modă precisű și clară totu ce ni se va pare mai importante asupra acestora instituțiunî. Mai ântéiu, ne punemű aceste cestiuni; Senatulul și Consiliulu de Statu suntöare nișce instituțiuni necesarie spre a fi menținute sau nu? Inamovibilitatea póte fi sau nu chiar de acuma esecutată? — Respunzându la aceste cestiuni vomă ajunge la scopulu ce neamț propuse în tratarea subiectului nostru. Pentru a ne feri de orice confusiune, vomü discuta fiecare cestiune în parte. Asia daru, mai ânteiu Senatulu este uă instituțiune necesariă spre a mânuiită sau nu? — Ca se putemu respunde mai bine la acesta cestiune, se asaminama cuvintele atătu pentru cätu și contra. Senatulu este basatu, dica aperătorii sei, mai ânteiu pe acestü principii) mare că e mai bine a discuta și a delibera unu lucru de doue orî de câtü a greși.— Este forte adevérata că discusiunea și deliberațiunea este sorgintea luminei și a adeverului. Iu este adeveratű însă câ Senatul o singură este condițiunea sine qua non, a acestei garanție. In adeveru n’amű ave óre acestă garanția însutită dacă amu da unei Adunări rolulu Senatului, și națiunii întrege, părții inteliginte, specialitâțiloră competimți rolulu Adunării? — Se ne esplicămil. Noi credem că guvernul, înainte de a presinta unu proiect de lege Adunării, se fiá obligata a-10 publica mai ’nainte cu unu simpuare care, de esuă lună sau doué, într’una suplimentă la Monitoriulu Oficiale sau într’unu siariű speciile, și astfelü cei competinți se fiă provocați a discuta, a delibera și a se publica în același suplementa sau ^iar in diferitele opiniuni — In acestă modă viindu unu proiectă de lege în discnsiunea Adunării, acesta va aveaă mulțime de lumini de cari va pute face una bună profită. — Cu chipulă acesta amu satisface cu prisosu la garanția ce se pretinde că ar oferi-o numai unu Senatu. Ni se zice însă că Senatulu este unu corpu conservatoire alu constituțiunii, că adecă elu supravegheză că ori ce lege nouă se nu se atingă de basile fundamentali ale Constituțiunii; că este unu corpu ponderatore, adecă că póte evita sau celu puținu calma conflitele dintre corpuri legislative și puterea esecutivă,— triste conflicte, se suspină, cari d’sa lipsită d’a se areta mai’nainte de 2 Maiü, — și astfel, amâniind armonia între puterile Statului atâta de necesariă pentru ordinea și salutea publică!— Frumuse și mari cuvinte! Grozave decepțiuni însă! Ce feliu? Represintanții națiunii vădată ce au pasă de bani fundamentali ale constituțiunii principiele guvernatorie ale societății, trebue apoi a se reduce rolulű lorű la u simplă activitate mecanică; dacă ni se iertă espresiunea, numai, a controla legile organice cu acele principie? Progresul și perfecționarea nu sunt: óre nișce legi universali? Cestiunile de drepta constituționale nu sunt oare strânse legate cu cestiunile de necesități practice? Ce feliu? Căutămă toți feliuli de garanție pentru a ave uă discusiune și uă deliberațiune matură pentru uă lege ore care și ne temema că atunci am fi iubiți a neglige tocmai principiile cele mai fundamentale ale cistinței societății, legile sale fisiologice? Rațiunea și speranța ne arată forțe palpabile că rolul unui Senato de conservatore al Constituțiunii este ilustriu și nefolositorii. Instituțiunea senatului pare însă a triumfa căndă vine se ia rolulu de corpii ponderatorii ecilibratore. Decepțiune și mai mare! Căndă două puteri suntű în luptă, în antagonismu, credemaare că acea luptă, acela antagonismu va dispăre sau celű puțină va scade daca se va adauge și uă a treia putere? Speranța și chiar a bunuru simță ne arată contrariulți. Doue puteri se vor asocia spre a resturna pe a treia, și astafel, luptele și conflictele vor fi mai mari și mai energice. Roma la finitulű regatului ne dete una exemplu: Comisiele sau adunarea poporului, și senatulu sau adunarea aristocrații se uniseră spre a doborî pe rege! S’am pute adăoga în favorea senatului, ca, spre a evite ori ce abusű, se se împartă între doue Adunări, sau chiarű se se reserve numai uneia, senatului, unele drepturi parlamentarie importante precum ar fi dreptul de a da în judecată pe miniștri, drepturi de petițiuni, etc. — Cestiuni secundare și invențiuni deșerte spre a ave numai ce da de lucru unui corp, fără volă, unui senato! Se mai adăogămă pe lângă acesta că senatulul n’are nici uă utilitate și necesitate de a fi, la noi; — aiurea nu scima și pușinu ne pasă; — dată care inconvenienți nu ne presinta! Impedicări și întârzieri capricióse, înmulțire de forme inutili, absurdități și anomalii chiar. Din tote că teama arătată pînă aci s’a văzută destulă de evidente că senatulű la noi nu are nici una rolű; elfi nu este uă cameră a lorZitorii englesi, care are în Anglia, uă rațiune de a fi, este corpulű conservatori alu privilegielorű aristocrației. La noi din darulu lui D-Zeu, amu scăpată de uă asemene protecțiune idolă și contrariă naturii. Asia daru conchidemă că Senatulű pótem e trece de acuma înainte în istoriă ca uă instituțiune efemeră, creată de neșce împregiurări trecătore și neaptă a prinde rădăcină în pămîntulă României fundără instituțiune inutile, și care n’aduce alta nimică de câtă cheltuiele. Trecem acuma la Consiliulu de Statu. Ne punemu aceiași întrebare: Este cre sau nu este necesar să și utilc acesta instituțiune? — De la începută, anticipămu și ne pronunțămu pentru negativă. Consiliulu de Statu, după legea sea organică și după statutulu din 2 Maiü, are trei atribuțiuni principale: legislative, consultative și administrative. Atribuțiunile sale legislative consistă, după art. 5 ale Statutului, în acesta că consilierii pot fi delegați de Domni spre a susține proiectele de legi propuse corpurilor legislative. Cáta pentru acesta atribuțiune observămu numai că este neînțelesă și contrariă naturei acestui corp, însuși ai cărui membri n’au și nici pot ave vreoă respundere, deorece n’au nici uă îndatorire în fagia Adunării ca miniștrii cari singuri sunt recunoscuți de represintanți superiori, ai puterii esecutive. In Adunarea desființată de 12 Maiű s’a vorbită îndestulă cu ocasiunea discnsiunii legii Consiliului de Statu și asupra acestei atribuțiuni și s’a respinsă. Amn Z'se că Consiliulu de Statu are și atribuțiuni consultative, adică este una corpu care ajută și înlesneșce pe guvernă la formarea legilor și regulamenteloru de administrațiune publică. Acesta este uă atribuțiune fórte importante, însă cade cu desevîrșire daca s’ar admite sistema care ama snunțatu-o mai sus, aretenda că luminele se pot dobăndi, în aseminî materie, de la autoritățile competinți prin publicitate. Se vedem în fine atribuțiunile Consiliului de Stat, cele administrative, cari pară a fi și cele mai importante. Ei bine ce ro să jocă Consiliului de Stat, ca jurisdicțiune administrativă supremă? Nu este óre uă rată mai multă adăogată la complicatulű nostru voiagiu de administrațiune? Nu este óre uă instituțiune contrariă principiului de descentralisațiune? — Căndă Consiliulu de Stat se va desființa și atribuțiunile sale administrative vor trece la consiliele județiane sau la Cornnțele permanente, atunci se ne felicitama că ama făcută una mare progresă în materie de administrațiune, că amii înțelesă mai bine ce va se ce descentralisațiunea, ale carii nenumerate și binefacatorie avantagie nu vor întărzia d’a se areta, și că amu iconomisita uă bună sumă de cheltuiele inutilice ce facă. V. M. M. Ni-amii procurații următorulu act și pe care credemui de cuviință alii da publicității. Domnului Ministru de Interne! Înainte de a primi ordinul Domniei-vostre cu No. 8479 prin care, după ordonanța înaltei Locotenințe Domnesci cu No. 591 colegiurile electorali sunt convocate ca să alega conformă Art. 78 din legea Consiliiloru Județiene alți membrii în loculu celora ce urmedu a se preinoi în anulă corenta. Subscrisură încă de la intrarea sa în postură de Prefectu, ca Președinte alu Comitetului Permanentă. Chemată finaă după Art. 106 din legea constitutivă ca să îndeplinescă tóte încheierile Consiliului Județiană și ale Comitetului, m’ama încredințată, în urma unei revisiuni scrupulase că atîtă Comitetulă, cită și Consiliulu Județianu nefiindă contă de disposițiu—nele prescrise de lege, aă ajunsă a comite, precumu mai la vale vă voiu relata, abusurile cele mai grave. fiu Prin Procesu-verbale ală Comitetului de la 14 Decembrie 1864 se decide, fără ca mai întîiu se fi mijlocită veri-uă formalitate, a se libera decenii lei No. 10,000, prevăduți în budgetă la Art. 6 pentru cumpărarea mobilierului Consiliului Județiană; îndată s’aă și primită acești bani de fostulă atunci Secretariă cu mandatură No. 4, fără ca mai întîsă se se fi ținută licitație, conformă Art. 45 din legea contabilității și aliniatură II de sub Art. 95, din legea Consiliior Județene, ci abia la 20 Ianuarie 1865 se face uă formă de licitație, și prin jurnalulă încheiată atunci se aprobă înființarea mobilierului, (fără a se arăta ce anume) cu predusă de cei șapte mii șapte sute cinci dec. No. 7750, de către uni Alecu Ionidű și se autorisă fostulă Secretariă a libera Antreprenorului, fără nici uă garanție, banii jumătate înainte din suma de lei decenii No. 10,000, și ceilalți jumătate după predarea mobilierului, iar la 26 Aprilie acelă Secretarii pe lângă raportulă No. 377, alăturăndă Contractului-lui lanid ca desfăcută, înainte de prisosulă de lei două mii două sute cinci deci No. 2250, care sumă în locă să se verse în casa Județiană. D. Prefectă de atunci prin resoluția pusă pe acelă raportă a dispusă ca să se reție de D. Secretariă, spre a se cumpăra mobilile necesarii Camerii Prefectului ; inse dupe acesta nu se mai vede veri uă altă lucrare s’nă restituirea aceloră sume. II. La 23 Martie 1865, se face uă licitație pentru mai multe obiecte necesarii Tribunalelor Județului, între care și timbrurile pentru birourile poștale, și pînă să se priimesca nișce deslușiri de la Direcțiunea postelară, se amăna concurența pentru 26 Martie, însă fără a se mai face licitație în acestă din urmă di, prin procesură verbală încheiată la 14 aprilie, comitetul dispune a se libera suma de cei două mii patru sute No. 2400 în priimirea d-lui Nicolae Dărăscu membru comitetului, ca să î respungă unui Statm Carniol pecetară, carele s’a presentată cu una contractă încheiată la 24 Martie, adică a doua di dupe amînarea licitații. In acestă cestiune s’a violată disposițiunele art. 45, din legea contabilității și aliniatul a 2-lea de sub art. 95, din legea consiliiloru județiene. III. La 26 ianuarie 1865, prin procesură verbală încheiată de comitetă se decide a se libera la cinci sute șaptezeci și șese, No. 576, pentru aprovisionarea a patru stânjeni lemne, socotită a patru galbeni și jumătate țină stânjenii, fără a se arăta de către cine să se priimască banii; însă cu mandatulu No. 3, acești bani s’aă priimită de fostulă secretariă fără ca să justifice prin vrouna actă, nici predarea semnelor, nici cheltuela banilor, urmîndu-se și în acastă privință contra disposițiunilor, art. 45 din legea contabilității și aliniatul 2 de sub art. 97, din legea consiliiloru județene. IV. La 21 iulie 1865, prin procesură verbală sub-scrisă numai de fostulă Prefectu contra disposițiunelor aliniatului 2 și 3, de sub art. 86, din legea consiliilor județene se dispune a se libera cei trei mii patru sute trei deci și cinci, No. 3432, pentru înființarea unoră obiecte pe la birourile poștale, și după mandatură cu No. 28, trimisă d-lui Directore Generală ală postelară cu adresa No. 1015, sau ridicată acești bani din casa județului, fără ca mai însă fusese fi ținută de către comitetă verină licitație în regulă pentru înființarea aceloră «biecte. V. La 5 Augustă 1865, cu mandatură No. 30, saă liberată fostului secretariă, lei una mie patru sute șasedecî și optă, No. 1468, suptă cuvente de a se plăti antreprenorului pentru reparațiile localului luptă prefecturii de Dîmbovița, fără ca liberarea acestoră bani se fi fostă încuviințată prin vreună procesă verbale după regulă prescrisă la art. 95, ci numai după vă dovadă suptă scrisă de mnă L. Zuckerman de primirea loră. VI. Pentru reparațiile localurilorű luptă prefecturiloră de Znagovă și de Dîmbovița, pe anul 1865, după ce s’aă cheltuită sumele alocate prin budgetă la art. 15, apoi comitetul ă a făcută virimento și din paragrafulă cheltueliloră estraordinare cu sumele de lei. Pentru Znagovă una mie șapte decî și șase, No. 1076 lei; pentru Dîmbovița, una mie doue sute trei decî și șase, No. 1236 lei, fără autorisația consiliului și aprobarea domnului, urmare contrarie disposițiunelor, art. 53 din legea consiliului județiană. VII. Cea mai mare parte din procesele verbale ale ședințelor comitetului pentru diferita cestiuni inportante și chiară liberări de bani pînă la 15 Septembre 1865, nu suntă luptă-scrise de duoi membri și președintele, de cătă unele de președinte numai, altele de căte ună membru, iară altele aruncate în dosariă ne luptă-scrise de nimeni; încătă chiară uă sentință administrativă pronunțiată de comitetă la 10 August 1865, după art. 29 din legea Rurale asupra pretenției lui Iordache Teodorescu din comuna Chirnogi redactată și scrisă de d. membru Corlătescu, este aruncată în dosariulă respectivă neluptă-scrisă de nimeni și nepusă în esecutare de și printr’însa se dă dreptate suplicantului, carele acum fi și a reînoită suplica prin acea înregistrată la No. 690. VIII. De la anulă 1864, de căndă s’a instituită comitetulă permanentă și pînă la Septembre 1865, tóte lucrările sunt ă dirigente după voinia particulară a fiecăruia dintre membri ce să compună, fără a se fi încheiată procesele verbale sumarie, precumă se prescrie la aliniatură II, de luptă art. 86 din lege. IX. Disposițiunile art. 129 din legea Comunale s’aă nesocotită cu totulă de Comitetă, căci nici socotelele comuneloră pe anul 1865, nici budgetele pentru 1866, nu suntă cercetate și aprobate, și nici celu puțină să îngrijită ca se trimită comisari conformă art. 92 din legea consiliilor județene asupra aceloră care au neglijeată trimiterea la comitetă a diselor acte. Se vede destulă de clară din uă asemenea urmare cătă a fostă de neînsemnată concursulă ce comitetul permanentă a dată comuneloră pentru regularea acestei cestiuni, care este cea mai importante și pentru care mai în tote dilele se primescă reclamațiuni din partea locuitorilor, că suntă împovărați cu contribuțiunele ce plătesc și, și că mai multe sume sunt delapidate de funcționarii comunali. X. In sesiunea trecută consiliulu județiană printr’uă încheere a sa", conformă art. 56 din lege, institue uă casă de pensiuni, și comitetul permanentă, care a fostă obligată asemenată acelei încheeri a reține căte două parale la leu din remunerariile foncționarilorăi plătiți din casa județului, nu numai că n’am instituită acea casă, adică fondată de cei trei mii No. 3.000, votată de consiliu spre a se da împrumută Fiscului, dar nici celă puțină n’a îngrijită a reține acele căte două paralela loc. XI. Cestiunile rurale încredințate, dupe disposițiunile art. 16 din lege, d-foră membri al comitetului alesă ca super-arbitri spre a se resolva, au avutu aceiași sórte deplorabile ca și celelalte lucrări; să lasă că mai multe din aceste lucrări s’aă resolvată de d-loră după ună intervale de trei patru, cinci și chiară dupe sase luni, dar în urmatorele cazuri au comisă cele mai exagerate abateri: A) încheerea făcută de d. super- LOCOTENENȚA DOMNEASCĂ A PRINCIPATELOR UNITE ROMANE. La toți de fală și viitori sănătate: Asupra raportului Consiliului Miniștrilor, sub iVo. 898: Având in vedere decretul No. 469, relativ la disolvarea Adunărei Elective și convocarea unei noue Adunări; In virtutea Art. 17 din Convențiune; Am decretat și decretăm ce urmază: Art. I. Nouă Adunare este convocată pentru dioa de 28 Aprilie curent, în sesiune extraordinară. Art. II. Domnul Ministru de Interne, este însărcinat cu aducerea la îndeplinire a acestui decret. Dat în Bucuresci, la 19 Aprilie 1866. Generală, N. Golescu, L. Catargiu, N. Haralambie. Ministru Secretar de Stat la Departamentul de Interne DIMITRIE GHICA, No. 677. Prin decretele înaltei Locotenențe Domnesci, sunt numiți: D. Gheorghe Gr. Cantacuzino, președinte de secțiune la curtea de apelă din Bucuresci; D. Ștefan Urlățanu judecătoră de instrucțiune la Trib. Ilfov; D. Dimitrie Polizu, la tribunalulu Ilfov, în poștă de membru; D. G. Vărnav Litenn, procurorü de secțiune, în loculu d-lui Dimitrie Polizu; D. Al. Scarlat Ghica, în postă de suplininte la Tribunalulu Ilfovu; D. Ioan Titulescu, procurorii de secțiune la tribunalulu Dolj; D. Ion Dimitrescu, procurorii de secțiune la tribunalul Dolj.