Romanulu, aprilie 1866 (Anul 10)
1866-04-22
DEPEȘE TELEGRAFICE. Craiova, 2 Maiu 1860. Domnului Redactoreala ROMÂNULUI. Dacă tóte alegerile se voră fi făcută ca la noi, apoi Adunarea ce se convocă nu pute represinta voința Națiunii. Alegerile la noi deși persone onorabile, îmă suntă făcute prin presiunile administrației ca și în timpul lui Cuza. Delegați: M. Quinezu, G. Argintoianu, G. Diculescu, C. Haralambie, N. Săulescu, Brabovanu, A. Stolojanu, N- C. ZStrenu, C. Mihail«. Rimnicu Sărat, 1 Maifi. In alegerea deputaților orașului Rimnicu-Sărat administrațiunea a exercitat și cea mai mare acțiune căci subprefecții, ajutorele lor, primari și notari ca delegați anilor înciri și lovită pe unii din noi peste măiui la semnalul alegerei bluroului, veȘândă atătea presiuni ne amă și retras din adunare, cu toti opunerea ce ni se făcea de jandarmi se țineaă ușa închisă. Dupe scăparea nostră de acolo sună întilnită pe d. Președinte ală Trib, pe stradă, căruia i-amă detailată tóte suferințele nóstre. VeȘnsidă că tóte cele pănă acuma petrecute suntă uuă șiră de ilegalități sub rezerva de a ve areta in detailă cu poșta tóte acestea, protestămă: Eă Ștefan Plopianu din Vițtilă. —• Șerban Gavrilă din Satu Grădiști. — Ispas Stoia din Postieni de jos. — Petre Ianache din Niculești. — Ilie Busoianu din Rasoviță. — Ivan Cocoșă din Boldu. — Tachi Popescu, C. Palason din Boldu. — N. Dimache din Giosteni de jos. Fălticeni, 3 Maiu 1866. Domnule Redactare, ve rogă, se bine-voiți a anunța prin colónele stimabilului d-vóstre Șiabă, că în acestei județu, alegerea mandatariloră națiunii la viitórea cameră constituantă s’a făcută în deplină libertate, fără nici o influență din partea guvernului; întrunirile au fostă libere, și deputații aleși Gheorghe MărȘescu, Emanoil Morțun, Vasile Folescu și Göttliche Murguleț, nu suntă de cătu candidaturile proclamate mai înainte de către cetățeni cu imposantele lor întruniri, astăfelă că numai voința cetățenilor și a alegătorilor ă a fi fostă resultatulă alegerilor făcute. Priimiți încredințarea osebitei mele considerații. P. Preș. Comit. electorală ală județului Suceva. Dimit. Morțun. DEPEȘA TELEGRAFICA. (Serviciul particulariă ală RomĂNului). Paris, 2 Maiă. Le Pays ijice că speranțele sale în pace sunt struncinate, și că o va cristi supreme a sosită. Elă dă explicări cum faptele aă mersă fără veste, în sensula resbelului, conchiijându că este de temută că primele lovituri de pușcă voru fi trase în Saxa; dacă, în ultimulă momentă, cabinetele de la Viena și de la Berlin, nu se voru înțelege pentru a înlătura rebelulă. D. Thiers va vorbi touî, in discusiunile Camerei, asupra cestiunii germane. București 20 SSITM „Succesulu este sicuru, ne <,hce eră și uu depeștâ ce primimu asta-gií. Ultima olărire a Conferinției pentru alegerea unui Principe păraînziană nu este de cătu cea din urmă cercare spre a lua ori ce preteste puterii pre oposanțî. In ori ce casu Carolu este otarliu a veni.44 Ministrulu din întru a trămisără circulariă telegrafică în tote era în care spune: guvernulu a priimită scirî de la agintele seu din Paris, d. Bălăcianu, că Principele Carol a făcut cunoscut oficiale la Paris c’a priimit coroana ce l-au oferit Romanii. Peste pucina daru, Carol I va fi în miioculu nostru, căci vom stărui în voința espresa prin voiule națiunii. Se ne aducemă aminte încă vă dată de cea făcută Hicasoli, cea făcută Ricasoli, ce a făcutu Cavour in Italia. Diplomația europiană, Francia însăși silită de formalitățile politice, mergea pîn c ale gliceșă Europa nu va suferi întrunirea tutorii provincieloru italiane. Italia cu Ricasoli și Cavour în frunte merseră înainte pe calea unirii, menținură voinția naționale și Europa se înclină, salută cu stimă și respectă Italia una și nedespărțită. Nici note ale Conferințieloru, nici amenințări, nu intimidară pe acel cu vedeau mîntuirea numai în unitatea Patriei. Italia voi și Italia fu, România a voită și va fi! Aflămu să consulele francese din Bucureștii a priimită de la guvernulu seu instrucțiunea declara la toți că Francia nu patroneză candidatura nici unui romănă. Francia dani recunosce suveranitatea popórelorü și a voturilor ă lorö. Rö venit, însă, se glice, și nota diplomatică, despre care amu vorbitu d’atate $ile ,n Romănulă, și care cere ca, după întrunirea Constituanții, se se consulte din noö deputații ambelor părți ale României dacă voră mănținerea Unirii, seu despărțirea. Majoritatea deputaților de dineaee și a celora de dincolo voru spune otârîrea lor, în ziua de 28 Aprile, pe Delulu Mitropoliei. Ei voru declara în facia Europei, că nu este Romănu care se voiască despărțirea, că nu este nici unulü care se nu sciă că acésta ar fi peirea, ar fi ueideres, adică rusificarea României. — Ei voru spune că în ajunulu căderii Poloniei, Rusia se interesa a o vede constituită în Republică. Astăzi ea stâruiesce se ne alegemű domne pămîntiani pe trei ani. Sartea Poloniei stă de faptă, spre a ne spune unde ducü consiliele și simpatiele Rusiei. Sartea Italiei ne arîtă din contra la ce resultate mari, fericite duce stăruinția, otârîrea, voinția d’a remănea uu națiune liberă și mare. Se alegemu, Români, voinau a cadé în nenorocirile Poloniei, séu voimö a avé pămîntulă nostru, țera nóstru, în care se putemă rădica fruntea cu mîndriă. Voimu a fi sclavi Muscalului sau a fi unu poporu liberă ca Italia. La voi mai cu semă, Români de peste Milcova, se adreseză cuvintele nóstre. Ochii țetei suntu țintiți spre voi. Voi, cari ați făcutu atâta pentru causa naționale, voi ântâiu luptători, întîi propagatorii ai Unirii, voi cari, supte presiunea guvernului lui Vogoride, trimisu spre a îneca voinția vóstră, ați rădicată cu putere și susă, forte susă, asla-felu in cătă se-lă vedă lumea întregă, stindariulă unirii, adică ală mîntuirii, voi cari nu v'ați trasă înapoi nici înaintea amenințăriloră, nici a firmaneloră, nici a oricărui sacrificiu, rădicați din nou vocea vostră romănescă, și spuneți, cu acea putere ce v’a dată totă d’auna iubirea vostră de țeră, spuneți că ănimele Românilor de peste Milcovă nu potă fi atinse de ispită; spuneți că voiți a scote triumfatoriu naționalitatea romănă din acestă ultimă cercare la care este supusă. Spuneți că voiți a lăsa fiiloră voștri uă patriă, unu nume, vă onore de păstrată, de aperată. Spuneți că nu voiți ca memoria vóstra se fiă blăstemată de urmași suptă biciulă Casaciloră, precumă este blăstemată memoria nobililoră Poloni co saă lăsată prinde in cursele și ispitele Hussiei și Austriei. Declarați lumii că nu cunosceți de cătără țară, nu Româniăși că lașiăși, Ismailiani, Craiovani, Focșianiani, Bucuresciani, etc. suntă fii uneia și aceleiași patrie, pe care cu toții suntemă otâriți a o mănuind, a o întări suptă domnia lui Carol I, alesulu nostru alu tutulorii, domnitorul întregei Românie. Națiunea romănă a declarată de mai multe ori că ea voiesce uă Principe dinuă dinastiă apusiană spre a-și asigura independinția stabilitatea și libertatea. nea în afară, Carolu I a priimitü acesta mare și frumosă sarcină, ca și Francia, ca și Italia, ela crezută în vitalitatea poporului Română. Se le arezamă că nu s’aă înșelată , că este aci ua voinția, uă putere, una viitoriă mare de creată. Români, din tóte părțile țerei, Carolă I vine. Constituantea ce s’adună la 28 aprilie va pune pe fruntea lui corona ce i-a dată votulă națiunii. Se trăiască dară Carol I! Se trăiască România. Situațiunea Europă care, precumă diserămă alaltăeri, forte întinsă și acesta tensiune chiară vine în ajutoriulă nostru, lăsăndu-ne libertatea d’a ne constitui astfeliű încâtă se ne asigurămă pe deplină esistinția nóstru, viitoriulă țerei. Uă depeșia ne anunța, alaitáeri, ca inevitabile resbeluri între Italia și Austria. Altă depeșia ne vorbeșee astăzi de îmviinția resbelului între Prusia și Austrie. Ora crisei supreme a sosită, dire gjiatulă le Pays, organü alu guvernului francesc. Acestă coincidiațiă, în începerea posibile a ostilitâților din două părți, nu vine de a explica ceea ce î‘cearnă alaltă ori despre înțelegerile probabili între Prusia, Italia și Francia? Cine nu vede apoi resultatele, inevitabili putem e glice, ale unei asemeni înțelegeri pentru Europa în genere, și pentru noi în parte, de vom soi a areta câ suntemulă națiune? Se profitară clară, Români, d'aceste momente. Se ne strîngemă toți împregiurală stindariului naționale. Se nu ne lăsămă suprinde de intrige și de uneltiri. Momentele sunt supreme și favorabili. Se constituieă naționalitatea romănă tare, unită suptă Carolă !, și viitorimea ne va binecuvânta! Și fiindâcă domnulu Ministru de Interne a declarată că nu doreșce dictatura, îmi permită se fiu de opinia de sa o; și comisiunea de trei ce este opinată a se alege cu prilegiulă adunărea mai susă glise, după mine fiindu uă dictatură indirectă creții de cuviință ca cei adunați se decidă asupra acestui articlu. Majoră C. G. Cantacuzino, Domnule Redactare, Veregii binevoiți a insera acesta a mea opiniune, în stima biluind-v nastră diarii. Cu prilegiulă severșirei jurământului șefiloru superiori din Garda Naționale, Domnulu Ministru de Interne cerându a i se explica articolulu 11 din legea Gardei Orășenesc, sa luat și hotărirea a ne aduna luni viitóre la 25 aprilie , fiindu însă că într’acea DTM periodul« de friguri de care suferă de veriio căteva luni, declară printr’ecésta, spre a se insera în tjiarului d-vóstre, că opinia mea este, pentru comercianți, că ori ce comisă, calfă sau orice întrebuințat« în comerciu în versuri magazine de ori ce feiă, dară implinind și calitățile prevedute de lege, se fiă admiși în Garda Naționale, esceptănduse însă ce cariaru avea veri o condicută polițienescă de serviciu (slugăria). ...........---------------------------Simpatiile pentru Iași și consolările ce i se cuvină, crescu în Bucuresci pe toată ziua, cu deosebire de la primirea scriitoru ce are tarâ cetățenilor din Bucuresci, că în lașină frați, de care nu voru trebui so se roșiasefi nici vădată. Șî ce dică eu! Aceste simpatii n’au lipsită nici nădată, dară ele n’au putută deveni unu faptă pipăită, sub guvernului cărută, precumă n’a putută se se realizeze nimicii mare, seriosă, stabile Gumă că lașii aă suferită multă, cumu că i se datoresce uă promptă îmbunătățire, acesta n’o tăgăduesce nimino; acesta o scie orice bună română. Multă a suferită lașii, ac:stă nobilă orașă, Turmnulă Italiei Orientale, dară satisfacerea i se va face. România întragă, unită, triumfature, va veni și-i va pune Cununa de laure. Nimicit mai absurdfi, decâtă idea că Unirea a fostă causa suferințeloră Moldovei și Iașiloru. Absurditatea sa probată, din capul locului, prin suferințele Valachiei întregi, unde totulă a fostă desorganisată, sfărâmată, coruptă, Împinsă înapoi sau ținută în locii. 0 se ni se respundă că BucurescR an cfiscigatu multă? Înșelăciune! Amăgire! Totă cășcigulu Bucuresciloru, de la Unire, se mărginesc în înavuțirea, póte, n câțiva hangii, în neînsemnata ridicare a chiriilor, de la câteva case. In colo totală, și sub punctul ă de vedere fisică, și sub celă morală, stă locului, de nu și mai reu decâtă înaintea Unire!— Cine sole Nlucurescu din 1856, nu vede în elă nici uă deosebiră remarcabilă in 1866. Ba rura învrednicită guvernulu Cuzeî a termina măcară zidirea Academiei, la care de șapte ani remăsesă numai frontonală de făcută . Nu s’a edificată, în acești șapte ani, uă singură csthedrală, uă singură zidire monumentală, care se vorbască generațiunilor viitóre despre spiritulu și cultura epocei nóstre, nu s’a făcutu uă singură statue, nu s’a sporită uă singură grădină, — din contra grădina Cișmegiului, ce nădine era era atătă de frumosă și bine întreținută, astăzî este slujită de Generalulu Fiorescu, ministrule favorite alu tigonitului Domnii. — Ceea ce ar fi putută propăși Bucurescii și fără concursulu guvernului, stirpea înecurile anuale a Dîmboviței.— Și aceste înecuri se datorimă totă nătăugiei cățutului guvernă, care nu vru se pună in lucrare, nicî în ruptură capului, previsiunile Reglementului organică, relative la tăiere a esezururilor și a moriloru din susul orașului. De ce acesta ? Pentru că atuncia ar fi trebuită se taiă și mora Fiorescului, și a Crețulescului, și a lui S. Ghika procuroru generală, etc., etc., tot- ómeni și favoriți domnesci. Adaoge apoi și căderea creditului, ț deficitulu tu finanțe, și căderea comerciului, etc. Batä și pricopsala Bucuresciloru. Dară cu tóte acestea, românii cel bun! și adeveraț!, din Bucuresci, precumu avemfi sientă scință că făcu și ce! din Iași, — nu aruncă vina pe Unire, ci numai pe aceia ce au fostă chiemați a ne guverna și organisa de la Unire în cace, era el, in locu de acésta s’hu ocupată numai de patimele lorü sensuale și personale, călcând îi In picióre, și țâra, și jurământu, și mora’a și dreptatea, și economie, în fine totală Unnare-or d'aree, că dacă Moldovenii n'ară voi Unirea, Muntenii se n’o voiască, numai pentru că Cuza i-a schumbată sub piciorele cailor sei? Urmare-ar de aice, că dacă s’ar face desbhinarea, că dacă am avea orai duói Domni, și totuși lucrurile n’aru merge lilic, se desfaceau Moldova în alte 15 Domnii și Valahia în alte 17 Domnii, și tot așa mai departe? Ei bine apoi cu teoria acésta absurdă ajungemu la nebunie, întâi, — și la sclavia străinului, pe urmă! Nu s’a auțită de căndu lumea, nu s’a pomenită în istorie, că dacă uă națiune a avută nenorocirea a se Înșela in alegerea unui Domnii, apoi căderea acelui Domnu să tragă după sine și desbirarea națiune! în mai multe trunchiuri, — cu alte cuvinte, perderea ei la străini. Cea dată, ce este cu minte, înțelepțescă, patriotică și rațională de făcută, este ca romănulă moldovenii ca celu munténü să se îmbrâțișe de strînsă mulți cu ailulți și aslu—fețle uniți, să sară prăpastiă co fatalitatea le-a mai deschis’o pentru ultima oră; — sâ’și dea unu guvernă comună, care să repare ranele comune; să lucreze cu acea prevedere și imaturitate, cu care trebue să lucreze cei uniți, spre a aduce la sine și pre cei neuniți. — Inchipuiți vă numai că noi doși suntemu In România liberă 5 milione de suflete, dară suntemă încunjurați de alte dece milione de suflete românești, ale cărora lanțuri se restrângu cand ii mergem și noi reu, și să lărgescti căndu mergemu bine. — Avemu vă procură la mână de la pă ginte întregă, de la Europa! Să ne deschidemă ochii, și să nu facemu din uă chestie de orașă uă costime de naționalitate, de viața sau mortea unui poporu întregă. Cu tote că, întru cătă Unirea asistă, întru cătu România are uă capitală, nici este de crezută că Iașii ară putea avea pretențiunea d’a vorbi în altă nume de cătun ală sau propriu, ca comună, ca municipiu și nimicii mai malîîi. Unirea dată, sptâ .nu Principe străin, devotamentul«, și abnegarea cea mai luminată este singurulă mijlocn da salvare pentru națiunea Romănă, din uă sicură petre. — Iașii și-au impusă unu mare sacrificiu cu un nobilă uitare de sine. Elit a abdicată dele 1862—Ună guvernă loiale, inteligente, prevedătore, politică, ar fi trebuită se facă pentru Iași tóte descrăunările putinciese și compatibile cu starea politică a țerei, patronândă instituțiunile de învețetură, instituțiunile comunale, districtuale, etc. Ela n’a făcută acésta nici pentru Iași, nici pentru cealaltă țară. De acea a căzută. — Insă cea a ce n’a făcută elă, voră face alții. Instituțiunile comunale, municipale și districtuale și comerțulu, sculele și uă burgezie românască, activă, vigilentă, patriotică și gelosa de a’șî dobândi drepturile călcate de decimile de mii de străini ce au copleșită Iașulă; recolonisarea lui cu Românii, iată ca va ridica Iașulă șî’lu va înflori, făcându din elă Athena, și, de vreți, Marsilia României de susă. Ea să ană întinsă câmpii de lucrare, unde nu lipsescă de câtă brațe și capitală intelectuală. (Vocea Naționale')