Romanulu, iunie 1866 (Anul 10)

1866-06-10

Diar mulți din alegatorii Capitali ne roaga a Invita pe d-nn delegat al Capitalii a se aduna. In Sala Opelului Comunale, asta s«?ra la 8 Ore, spre a se înțelege asupra Candidatului pentru alegerea de Duminica t «.luniii. DEPEȘIE TELEGRAFICE. (Servițiul particulară ală Românului.) Francfort, 20 iunie. Concentrarea corpului ală 8-lea federale luptă principele Alesandru de Hesse s-a efectuată. Cartiăriulă generale al fi armatei bavareze este la Beyreuth Prusianii au luată posițiune intre Cassel și Hersfeld. London, 19 Iunie. Guvernulă a remasă în minoritate, în Camera comunilor, cu ocasiunea unui amendament, importante relativii la proiectulü de reformă electorale. Ministeriul îi va anunța astă sciră dacă se retrage sola dacă remăne la putere. Florența, 20 Iunie. 8e va publica îndată unü manifeste regale. Ostilității vor începe în treiile. Bucuresci 2i Cireșiarin. Monitoriul publica unu decretă domnescu prin care seotărasce formarea unui corpu de 10,000 de voluntari, supta direcțiunea administrațiunii militarie și supta autoritatea directă a Ministeriului de resbele. Intre consideranții acestui decretă vedemu puse ofertele patriotice ce se facu pe fiăcare fi de cătră cetățianiî pentru Întreținerea voluntarilorăj Credința nóstrá a fostu și este că, ori da căte ori țara ar fi în periclu, cetățianii români voru găsi în mintea lorO inspirărî generose, în inima lor, simpliminte patriotice, cari se le spuiă și datoria lor, și sacrificiele ce nu se facă. Ei vor seia da și averea și viața pentru mântuirea patriei. Ofertele făcute pe fiecare zii guvernului, sunt ă ca dovadă despre acesta, și dă dovadă fórte mare, de vomă lua în considerare împregiurările financiarie ale țerei, și mai alesă starea spiritelor, a opiniunii publice, la noî, în ce privesce conducerea generală a afacerilor. N’avemă nevoiă a ne explica predeme. Mai multă energiă, mai multă viață, dovedi mai multe și mai seriose c’amu intram p’uă cale nouă, arű fi provocată, fără îndouință, uă manifestare mai puternică a simptimîntelului publică. Omul este egoism din natura lui. Spre ală face sensá din acea stare de egoismă, spre a esalta simptimentele sele, a stimula patriotismul să, a-i inspira ideia sacrificielorű de tota felulă, trebuesce altă ceva decătă acea stare cu care s’a deprinsă cineva. Acelă altă ceva iă așteptămă îlă ceremă și avemă convingerea profundă că elă va aduce resultatele cele mai fericite. Corpul de voluntari se va forma fórte răpede, nu de 10.000 ci de doue, de trei ori mai multă. Ofertele p triotice se voră îmulți. Și Doranitoriul Romăniloră va putea, în curăndă, cu uă adeverată satisfacere, a constata cugetările generose de cari este inspirată poporulă ce lă-a chiamată în capulă seă. Lucrulă însă atîrnă în mare parte de atitudinea guvernului, și mai alesă de atitudinea lui în afacerile administrațiunii din întru care intereseză mai d’a dreptură pe fiecare. — Sperămă c’acea atitudine va fi astăfelă încă să se atragă și încredere și iubire guvernului; și prin urmare apelurile caldurose ce elă va adresa națiunii in orice ocasiune, și spre a-i cere totă ce pote da ea, voră fi ascultate. Noțiunea va alerga tota cu entusiasmă a-î da totă concursul ă seă, a-î aduce totă contingintele de brace și de averi ce voră reclama împregiurările, și la care are dreptă ună guvernă ce spre a se face iubită, respectată prin faptele sele. Printr’uă decisiune ministeriale se ooresce formarea de comitate, compuse de Prefecți, Primari și Comandanții dorobanți foră, spre a face apeluri și a înscrie voluntarii. Ideea ni se pare bună. Credem insă că, în centrurile cele mai mari de poporațiune, ar trebui se se formeze nescecomdate mai numeróse, în care se ia parte bărbații cari fă uă autoritate pre care, prin posițiunea loră, prin înfluința morale ce aăsclută a-și dobîndi. Nu toți Prefecți au tote aceste însușiri, și dacă d. Ministru a crezută de cuviință a le da puterea materiale în mănă, nu trebuie se-și închipuiască că le-a dată prin acesta și puterea morale, singură care, in cesciuni ca cea de faciă, pote produce efecte bune, pote da acelă stimulă care este neaperată, și fără de carenică. De aceea sfăruimă a crede că chrămarea cetățianilor, influinți, poporani,— fiă ne permisă acestă terme, — în comitatele de înscriere, ar ave cele mai bune resultate. Oricumă ară fi, țfiamnlă Romana 1 ű își face datoria a rădica vocea sea și a chiama națiunea la îndeplinirea datorielor sale. Cândă patria este de apărată, orice Română este datoriț a veni suptă stindariulă iei, a se pune la servițiulă iei. Oricami are timprimentele, opiniunile individuale în ce privesce fiă guvernulă, fiă camera, toți trebuie se fiă unawmî în ce privesce țara și gata la orice sacrificiu. A cugeta altă-feliă, este a cugeta ne româneșce. Domnulă Romanul, locotenintele colonelă Lecca a fostă alesă deputată de colegial Tîrgului Ocnei de peste Milcovă. Chrămată h postură de onore unde țera s’a deprinsă a lű vede, acolo adică unde este ună periclu de înfruntată pentru mântuirea iei de totă felule de rele, elă este nevoită a refașa mandatură ce i-aă dată alegătorii sei Depeșia ceea adresată și pe care o publicăm» mai la vale vorbesce mai bine de câtă ori cearnă putemice noi. Ne marginim, dar a o reproduce. Giurgîă 8 Iunie, 1866. D-lui Redactorii ală Harului “ Românulă“. Vă rogŭ a publica arbăttoria depeșit. D-luî primară ală urbei Targului Ocna, D. Dimonisie. Mulți,mesită din ăniuiă cc Tuț'lui lor S Urbii Tîrgulu Ocne, precumă și D-lorS delegați aî alegătoriloru primari pentru simțimântele ce iau însuflețită oferindu-mî mandatul« dv deputată. Suntă din județul â d-v. anu moșiu ală meu în orașială d-v. au avută capuici tăiată în invasiunea de la 1821. Voturile d-v. adresate trecutului ș’au viitorului mă voril sili a fi totă dauna demnă de ele. Insă acuma, fiindu în activitate de serviciu, alegerea fiindi contra legii, nu potă priimi mandatură alegătoriloră urbiî Ocna. Loci. Colonelu D. Lecca. —.......——........— Gestiunea păcii și a resbelului n’a fostă discutată ori după cum ni se presupune, la Corpului Legislativă al Franciei, de cătră deputații oposițiunii. Doru D. Garnier-Pagès, fără se intre în examinarea situațiunii generali și fără se discute politica împeratului, a întrebată pe D Ministru de Stată dacă guvernulu, în casă căndă ară crede că trebue se se angajeze mai mulții, va chiăma pe Corpulă Legislativă, după închiderea sesiunii, ca se aprobeze, prin votul ăseă mesujele financiarie pe cari circumstanțele ară pute se le reclame. Respunsul. D-lei Roucher a fostă categorică. Din ele resultă că guvernul nu crede că trebue se priveză pe represintațiunea tezei de legitima sea intervențiune, ori cari ară fi necesitățile situațiunii, și în casa cănduară trebui se se cerat resurse straordinare Franciei. Corpul Legiuitorii va fi convocată în sesiune straordinariă. După acesta a fostă cestiune de Mexico. D. Jules Favre avea un frumosä ocasiune, și a putută aduna tote rațiunile cari justifică cererea lui de a se rechima îndată trupele francesi ce susținu ăncă tronuri imperalului Maximilians. D. Jerome David s’a încercată se-î respundă justificăndă spedițiunea Mexicului și respingîndă ideia că Francia s’ară fi supusă vre-unei presiuni încetăndă astă ocupațiune. Guvernulă s’a ferită de a interveni în aste dezbaterî, dn sicuru pentru că are încredere în simțimîntulu majorității care, fiindă o’a ratificată de fiece ori astă ciudată aventură, póte pre bine s’o sânetomeze uă a țnă-spre-decea oră, mai cu sâmă acuma căndă e aprópe de sfîrșitul ă iei spre marea mulțămire a tuturoră. (F Independent* BeigedÎn 16 Iuniu.) „Represintențiî Cretesiloră aă redactată vă suplică ce coprinse 10 article pe cari aă adresatu-o Sultanului, dăndu copia după ea la toți consulii puterilor Străine. După asta s’a luatăotărîrea că Creteșii întruniți la Buțunaria se voră despărți și se voră întorce pe la căminele loră, lăsăndă ună Comitată centrale, și unu corpă de creștini armați la Buțunaria. După acesta s’a anunțiatu (în 26 Maiu) căuă altă întrunire de creștini armați se formase la Abda (în estulă insulei). Sub guvernorulă cugetase a-i împrăștia cu puterea, tușă a fostă intorsă de la astă otărîre de notabilii cantonului carii să are tale fele periclele ce puteau sa nască din uă încățărare între trupe și acest pacnicî insurginți. Se ascuptă în îngrijire responsulă ce va da Perta suplice! Crefezilor. Guvernul desbarcă necontenită cănd, 60, cândă 70, căndă 350 soldațî pe deosebite punturi ale insulei, și nu înceta^ă de a face demnstrațiuni amenințatorie. Familiele turcesc! ce lovie^cS la țdrn intră pe furiși prin fortărețe cu tote că au fostă oficiale aprite de a vă face. (L'independancs Hellenique, 6 Iuniu) CONSTSTITTȚIUNEJA. iii. Uă Constituțiune bună este aceea care stabilesce și mai alesi garanteza esercițială liberă ală drepturilor omului și cetățianului. A stabili nesce principie, fă â a pune alături garanțiele trebuinciose pentru a asigura respectul ă lară, este a face oă espunere de teorie, cronici de cumă una ce practică, ună ce care în aplicare se fiă ferită de ori ce interpretări, ce potă nimici fondură. Luptă acestă punte de privire, proiectură de constituțiune pecătuiesce în mai multe locuri. Uneori lipsesce cu totulă garanția de care vorbirămă; alte ori este formulată în asta termeni încă să pete da locă la totă felul de neajunsuri pentru viitoriă. Vomă propune derit őre cari modificări pe cari le credemă necesarie. Domnii Represintanți ai națiunii vor completa scăpările nóstre din vedere. La art. 4 proiectulu de constituțiune țlice: „Românii se bucură de libertatea consciinței, de libertatea învățămîntului, de libertatea pressei, de libertatea întrunirilor.“ A Ia ce condițiuni însă se voră esercită aceste libertăți?— Pute-va vă lege a stabili acele condițiuni și după voia oricărui legislatoriu? Sau acele libertăți suntă și română drepturi naturale și neprescriptibili ale omului? — Acesta nu ne-o spune proiectulu de constituțiune, el se mărginesce a ne spune că Romănii se bucură d’acele libertăți. Cuvîntul ă se bucură este forte elastică in înțelesulă seu. Elă este susceptibile de multe interpretări: nu insemneza totădeuna însușirea, proprietatea asolută a unui lucru, ci adesea numai învoirea, toleranța d’a se folosi, d’a se bucură de dînsulu, însă, dreptură, libertatea suntă proprietate asolută, nediscutabile a fiecărui omă din momentulu căndă s’a născută; ele facă parte din însăși condițiunea sea de omă. Amă voi dară ca termenii art. 4 se fiă mai priciși, mai positiv, și ca alături cu printipiulă se se pară sancțiunea lui. De aceea credemă că redacțiunea următorră ar fi mai nemerită cu scopulă ce au avută, ce aă trebuită se aibă autorii proiectului în cestiune. Propunemă dară a se modifica astăfelă: Art. 4. Constituțiunea garantezăturii Romănilor a esercițiula deplinării drepturilor naturali și imprescriptibili ale omului, anume: Libertatea conșciinței, libertatea învățămtului, libertatea presei, libertatea Întrunirilor, libertatea, comerciului, și industriei, dreptul d’a vota. Nici un lege, regulamentă, seă article introduse în vr’uă lege nu voră pute restringe aceste drepturi, în nici ună casă, nici crea penalități escepționali in asemeni materie. Dreptul ă comune singură trebue și póte se lovescá delictele ce voră resulta din exercițială aceloră libertăți. A permite facerea tineră legi escepționali pentru dînsele, este a le spune a fi nimicite, a fi desființate. In asemenea casă este mai bine a se șterge cu totul din Constituțiune; celfi pucină astă-feră nimine nu va avea dreptul ă a se plânge că se ia ia demisiune Constituțiunea țerei. Consecința modificării ce propuserămă este uă mică preschimbare la artierele 19 și 21, cari se ocupă mai în specie de libertatea presei și a întruniriloră. Art. 19. Alineatu 6 «Jice. Tóte dohotele comise prin escrcitarea libertății presei se voră pedepsi conformă codului penale. Codul penale nu este un lege constitutivă, ele pate fi modificată și prefăcută de orice legislatură. Elă pate dată prin disposițiuni speciali nimici principiul libertății presei, supunându-o la astă condițiuni incătă s’o facă imposibile. Socotimă dară că este de trebuință a preveni un asemene eventualitate, oprindă, în conformitate cu articlulă 4, orice disposițiuni escepționali ce s’ară pute lua in viitoră. Prin urmare propunemă redacțiunea alineatului 6 în modulă următorii : Art. 19, Alineatu 6. Tóte delictele comise prin esercitarea libertății presei, se vom pedepsi conformă dreptului comune, fara a se pute crea vr’ia dată în privință se penalității escepționali. La art. 21 avemă a face mai aceeaași oservare, în ce privesce dreptul de întrunire. Facultatea ce se lsa unoră legi ulteriori d’a regula esercițială acestui dreptă ni se pare periculosa. Amă dori ca Constituțiunea se specifice și aci netedă și lămurită, că legile nu voră puté pune nici uă restricțiune acelui exercisiă, nici crea pedepse speciali pentru delictele comise printr’însulă. Eră redacțiunea ce-amă da noi acestui articlu. Art. 21. Românii au dreptul ă d'a se aduna pacinicî și fari arme spre a trata de orî ce cestiunî literarie, politice și d’orî ce natură ar fi. Pentru acestă nu este trebuință de autoritare prealabile. Totă asemenea au dreptul ă a se aduna în locuri deschise, conformăndu-se însă regulamentelor polițienesc, în ce privesce întreruperea circulațiunii. Delictele comise în exercițială acestui drept și sunt pasibili numai de dreptur ă comune. Romănii au dreptul ă d’a se asocia. Acestă dreptă asemene nu pote f supusă la nici nă măsură preventivă și restrictivă. Facultatea de a trage in judecată pe funcționarii cari vor fi veterațil pe cetățieni în drepturile lor, este una din garanțele cele mai seriose, una din sancțiunile positive ale libertăților publice. Ea este stabilită de proiectul de Constituțiune, in ce priveste pe toți funcționarii, afară de miniștri cari semănă supuși unor regula de urmărire deosebite. Acestă restricțiune nu esti întemeiată după părerea nostră. Crederațile ar fi multă mai bine ca disposițiunea se stă generale pentru toți semeționarii. Acesta nu póte ave decătă efectele cele mai salutarie. Ministrulă, care va șei că oricare cetățiană îl pute urmări înaintea justiției pentru violarea unei legi sau mai dreptă, va cugeta bine înainte d’a se oțărî a o face. In orice casă însă, credemă că este neaperată a se întinde și contra miniștrilor, facultatea de urmărire, celu puțină în ce privesce acțiunea civile. La art. 57 suntă căteva cuvinte din carieră resulta ca partea lăsată, retumată are acesta acțiune contra miniștrilor. Credemă însă că lucrulu ar trebui bine lămurită, și înscrisă la art. 23, unde este adeveratu să scălacă. Propunemă dară urmatoria adițiune la acestă articlu: Particularii potă însă intenta și contra miniștrilor i rațiune civile. în art. 28 și 32 se vorbesce despre Consiliul de Stată. Pe cătă scimă, in proiectula primitivă presintată de guvernă Consiliului de Stată, acestă corpă nefolositoriă suptă tóte punturile de privire era desființată. Art. 28 și 32 suntă dlară datorite grațiosității D-loră Consiliări de Stată, cari n’aă voită a priva ora de concursură, de luminele cele mari ce crede d-loră o’aă adusă patriei în timpă de doni ani și mai bine și mai alesă frumosele exemple de independință ce aăsclută a da. Noi însă, cari nu ne araă convinsă nici de serviniele aduse, nici de utilitatea acestui corpă; și cari din contrală considerămă ca ună roiagiă, cu totulă nefolositoară, ne pronunțăm, și acumă împotrivă-i; prin urmare ceremă desființarea lui și ștergerea disposițiunilor privitóre la dînsulă din Constituțiune. CAROLU I. Din grația lui Dumnezjeü și prin voința națională Domniiala Romăniloră; Laol de fadă și viitori sănătate. Avăndă în vedere decretniă Nostru din 28 Mină pentru organisarea corpurilor de voluntari; Avăndă în vedere ofertele patriotice se facă pe flecare di de milre cetățeni, pentru întreținerea voluntarilor; Asupra raportului Ministrului Nostru secretară de Stat. In departamentului de resbelă, No. 5155; Amă decretată și decretărau : Art. 1. Se formezí una corpă de voluntari în numer de decenii (10,000) sub direcția administrației militare și sub autoritatea directă a Ministeriului de resbelu. Art. 2 Guvernul acordă fiecărui voluntariu: Hrana de campanie regulamentră; îmbrăcămintea; Arma și muniția; Dupî galbeni pe lună ca soldă, plătiți înainte.