Romanulu, septembrie 1866 (Anul 10)
1866-09-15
SOCIETATEA AMICILORU CONSTITUȚIUNII. Sâmbătă la 17 Septembre, se va începe să seria de Conferințe publice asupra diferitorii materie politice, sociale și economice. Coferințele se țină in sala Slătiuianu. Inceputulű la 7 >/4 ore Bora. Toți cetățianii, membri solinți ai Societății, potü asiste la aceste ședințe. Președinte Niculae Golescu. SERVICIU TELEGRAFICU ANU IOIUAAIJIIUI. CONSTANTINOPOLE 25 Septembre. Intr’uă luptă, lângă Meleca, (Candia) insurginții au fostăbătuți. 4,000 egiptianî au sosită la Candia. Numerulă oștirilor otomane este acumă de 30,000. Mehemed Pașta s’a numită Comandante. Patru arondisemente voiescă se se supuie. FLORENZA 24 Septembre. Comisiunea de anchetă în privința marinei a deblarată că materialele flotei italiane și armătura au fostă perfecte chiar și înaintea bătăliei de la Lissa. BELGRAD 26 Septembre. Serbia a adresată represintări Porței în privința garnisoneloră ce are Turcia acolo și a cerută cu stăruință se se deșerte îndată forturile miculu zvornik și Elimbeta de lângă Orșiova. Principele Serbiei va merge la Tabera ce va face langa Poscharewatz de 5000 miliție naționale și va ține rece <Jile. Bucurescî Răpciune Asia darii de peștele din Constantipole ne anooită uă nouă biruință in Candia. Darii ce credință mai póte da cineva unei depește cănd fi s’a dovediții prin faptă că cea trecută a fost neadevărată? Cumö crede are cei din Constantinople că s’a uitatu așia de eurendu de peșia de la 18 Sept. prin care au anungiată lumii că „30,000, turci și Egiptianî au învinșii pe Candiani?“ Cum crede că s’a uitatu c’a doua zii de peștele de la Corfu, au stabilitu că 'n faptu a foștii cu totulii altă felă, că „Turcii au perdutu trei mii ómeni în acea bâtălie și Pașta și restul oștirii au scăpații numai prin închiăiarea unei Convention!?“ De ce, celă pugina, n’aouă memoriă mai bună, șeii pugină respectă pentru publice, spre a nu pune în corespondintele telegrafice contraziceri atătu de 'nvederate? In depeșia d’ănteiă ne’aă spuse că oștirea Turco-Egiptiană care a bătutu pe eleni se compunea de 30,000 omeni. In cea de a^i ne spune c’au mai sosit 4,000 Egiptianî și că, cu toții acesta adaose, numerule totale ale oștirii este totă de Ä,000, căndil ar trebui s’aibă G^kvPO- Ce s’au facutu darii 4,000 de Turci? Așia darii, mârturescu inșii prin gifre, și fără se aibă consolată, sau că ’n cealaltâ bătăliă au fostă perdută 4,000 omeni, era nu numai 5,000, precumu spune depeșia din Corfu, seu că prima depeștă din Constantinopole spunea unu neadevĕre. Eca cumö se prindă ea șiî cei cari spună neadeveruri; ecă cumă, nu se mai pute da credemente de peștelor și de biruințe provenite din Stambula. Corespondintia din Belogradu vine astăzi de confirme printr’ună faptă forte însemnată, soliile nóstre particularie despre cari vorbirâmă in numerile trecute adică, că privntele întregă se mișcă. Serbii, vitejii nostril vecini, avendu unu guvernă inteliginte ș’ună guvernă, unu principe care scie, simple, vede că areuă națiune alu căriiaceptă bate de amarea Patriei, profită d’acestă ocasiune și cere ca guvernulu turcescu se retragă ostirea otomană din cele doue forturi ce le ocupă și cari suntă ale națiunei serbe. Și inteligentele și patriotulű guvernă aiii Serbiei scie nu numai a profita de momentele cele privicióao spre a dobândi cea a ce voiesce, daru cunosce ăncă și metoda prin care guvernulu unei națiuni, ce voiesce în adevăruri liberă, trebue se-și facă notele sale oficiali . Acea metodă este aspectul notele oficiale trecendu-le printr’un tabară in care națiunea se esercită la mânuirea armeloru. Corespondința din Paris a Independinței Belgice (18 Sept.) Z se: „Toți aginții noștri în Oriinte, suntu mai unanimi a vorbi de ferberea universale ce se manifestă in osebite punsuri ale imperiului otomană, berbere ce cresce necontenită și care p óte fi considerată ca ’nainte-cuventarea cestiunii Oriintelui ce se deschide. „Se pare ăncă c’aci s’ar fi bife— lesă învoirea ce se stabilesc între Staturile Unite și Rusia pentru resolverea cestiunii Oriintelui, și negreșită că la acesta voieu de a face alusiune trasca circularii (d-lui Lavalette) care pune in reliefă înțelegerea celor două puteri.“ Este loculă aci se punem a suplă ochii publicului căteva linie din revista politică a Ziarului din Paris Debats, (20 Sept.) scrise cu pensiunea circulării din urmă a ministrului francesc, prin care se explică politica ce va urma Francia. „Acésta circulariă recunosce .solemne dreptulu pa carii națiuni d'a trăi prin vieța ioi naționale. Amil ijisti și repetima c’or fi acuma peste putință pretensiunea națiuniloru celoru mari d’a opri constituirea celoră mici suptă preteste că vecinătatea lorü se ar vătăma“ etc. etc. Tóte aceste suntu duvezi, din ce în ce mai evidenți că sunt emii în epoca in care mari și mici, suntu siliți a recunosce dreptulu flăcării națiuni d’a fi stepănă pe ființa iei , pe sufletulu i ei ș’a-șî oțărî ea casa și destinările séle dupe ce mai anteru va dovedi prin faptă că este și că merită a fi. Acestă constatare araă neapărată că națiunile cari nu voru sei profita d’acesta epocă voru peri nesperată, voru fi îmmormîntate , precumű se îmmormînteză ori ce corpu mortu in momentul i1 cândă se face pe cămpulă de bătaia generarea constatare a celoru morți și vinŭ, spre a procede apoi la îmmormêntare. Nu credemu că ne va contesta cîne va drepta aproțare, cândă legămă de mișcarea naționalitățilorn și încă într’unu modă fórte strinsü, lupta ce se dă în Austria între Unguri, Români și Slavi pe terămulu deplinei autonomie a făcâriia din aceste trei națiuni. Lupta este d uăramă dată numai în desbateri, in presă, daru ea se înverșiuneză pe fiecare zi, și de la otărirea ce va lua guvernul, austiacü va depinde liniștea imperiului, sau isbucnirea unei lupte uriașiv între diferitele lui părți. Stabili va ela egalea îndreptățire pentru tote naționalitățile, seu înființa la ceea ce ungurii numescă dualismă perfectă, adică predomoirea Ungariei asupra celoralalte poporațiuni? — D’aci atîrnă totu. — In casula din urmă, este probabile, precumü o spune destulă de lămurită mu Ziamă română din Pesta, Concordia, într’ună articlu celu reproducemu mai josu , că românii și slavii, „cari'și iubescă, autonomia și naționalitatea mai multă decâtă vieța ,“ nu voră suferi violarea dreptului loru, și „atunci se va vedea dacă ungurii suntă in stare a-șî susține supremația contra romăniloră și slavilor, coalisați spre a-șî spera drepturile de po» porn.“ Treceifii, trebue se trecemă făr’a pune nici mâcară uă liniă tipografică de despărțire între cele despre cari vorbirâmă păn’acumă, la solrile ce se respândescă la noi de câteva 7 I0, și cari facă cea mai principale convorbire fără ca cei mai mulți sevedă că ele nu potu fi respândite decătu de inimicii noștri. Se Zice că guvernul ar fi făcută Porței căteva concesiuni din drepturile nóstre redobândite , și că numai astăfelC a putută dobândi recunosterea Principelui Garoini și a eredității tronului. N’avemu cea mai mică cunoștință despre lucrările guvernului, nici uă indiscrețiune nu s’a făcută in acesta privință. Cine insă póte admite, cine are drept e a presupune unu singură momentă macară că guvernul actuale, va priimi, astă ții mai cu semă, a face concesiuni ce nu suntă conforme cu drepturile națiunii, ce nu suntă cuprinse nici chiar și în tra~tulă de la Paris și’n Convențiunea de la 7-19 Augustă 1858? Acesta ar fi [ieste putință căci și simplim intele și inteligința politică a miniștrilor a treia fie sa respingă asemene concesiuni, cu atătu mai cu semă cândă se scie că chiarii de s’ar putea face n’ar avea nici uă valore,iinducă mine ar fi respinse de Cameră. Se’ncetesc dară circularea onoră a semei», scrie neadeverate și se dechiaräme mai bine cu toții că națiunea voiesce și este gata o susține guvernulu, prin tóte mijjlocele și prin tótă felule de sacrificie pe tezămuri naționale și ală tratatelor. Cândă vomă simpți asta, cândă vomă vorbi, și ne vomă afirma astefele, guvernulă nostru va fi tare in afară, și cuvintele séle voră aveauă mare autoritate, căci se va soi că nu vorbescu nisce simpli indivizi ciuă națiune și drepturile iei. intr’alta felul guvernulă celă mai bună nu va putea face nimică bună. Publicămă mai la vale unu articlu luptă titlu Corupțiunea, în forma unei epistole adresată onoratului d. G. Costa-Foru. Subiectul acestua Hindu de cea mai mare însemnătate, n’svemă trebuință a mai recomanda și o sulă articlu, ne mârghivină numai a spune că numele de Ilfovescu, ascunde p’ună omu politică, stimată de toți pentru nobilele sale simțăminte Și pentru moderațiunea opiniunilor séle. Ideiele precumu și stilulă suntă demne de subiectură ce tratezu și mulțămimii nobilelui autore de preferința ceTMa dată Zobului Romănuță pentru a combate Corupțiunea. Cu durere anuricionie că orașiulă Mizilu, judeciulu Buzeu, a arsu mai de totu. Aprópe 3.000 case su arsă într’uă singură ora. Pagubele sunt însemnate. Poporațiunea este totă pe ulitze fără asilă și fără avere. Prefectură judeciului a venită îndată acolo și luptă a ocroti celű puginii pentru că Zi saű dune mulțimea de fóme. Ce va putea face insă puterea esecutivă singură cu un țeră ruinată cu lină tesaură golii și cu amorțirea generale ce este resultatul educațiunei sclăviei? CORUPȚIUNEA. U lui Costa-Voru. Domnicia mea, Atrasă prin titlu Iu Corupțiunea și prin iscălitura d vóstre, am citită cu să vină curiositate articlului pe care fii ați publicată în mnulă din numerele trecute ale Ordinii, și mărturisescă că, deși am admirată facilea abundanță a vervei care te caracterisă, am simplicii insă uă penibile impresiune vezendă câtă de ușioră ați tratată ună subiectă atăta de gravă, atâtă de viu de actualitate, ună subiecții in sine care meditată, studiată, scrisă cumă meritaseră de unu omn de valorea d vóstre, ari putută se remută ca ună adă însemnată, ca uă pagină elocinie de ’naltă morală socială. Acestă adă nu ați voită a-lă face; acestă pagine mi ați voită a o scrie. Pentru ce? Acesta este secretulu d-v. Darii urmăndil astufelu ați dalu dreptu de observațiune celui din urmă cititorfi alü Ordinii, și voiu profita și eu de acestă dreptu, nu pentru simpla plăcere de a critica,, ci pentru a pune mana pe rana adinei pe care d vostru nu ați văzut’o, și pentru a dovedi că facultatea de a improvisa nu este îndestulător, acolo unde meditațiunea este neapărată trebuinciosă. Și mai anteră Corupțiunea nu dateză la noi da la nascerea partitei oru nici uu procede directă de la densele; fiecare pagine a istoriei naționale dovedesce neesactitatea acestei aserțiuni.— In genere partitele potu comnupe ideiele de patriotisms, de solidaritate, de libertate, nici uădată însă nu poții corumpe moravurile unei țere. Dovadă, străbuna nióstrá Roma ale cării moravuri fără indoieli fură multă mai severe luptă Republică necontenită turburată de partite, decătu sub infama tirania a Imperiului. — Ca se ne mărginimă însă in ce ne privesc«, partitele, care nu datezâ la noi de la Vodă Cuza curau Ziceți, ci din Ziua cândă străinulă puse piciorulă pe pâmentură romănescă, nă mănținută moravurile la înălțimea tendințelor naționali și-au creată mai tóte actele cele mari de patriotismu alu cărui resultatu a fostă Unirea, caronată de suirea unui principe regale pe tronuluomăniei. Partitele au esistatu, esistă și vară esiste tatădeuna în tóte terele și chiară in cele mai civilisate. Dară se revenimă la Corupțiune. Trei lucruri — și me miră cumănă scăpată atențiunii d-vastre — aă produsă la noi corupțiunea, celu mai mare flagelă sub care zace astă s éra. I. Impunitatea coruptoriloru și coTMrupțilorii.. II. Violațiunea legiloru. III. Furarea luxului — și in genere viiturile falsei civilisațiuni importate și triumfalemente stabilite la noi, fără ca adeverata civilisațiune se ne fi inițiată celă pugină la luminile și facerile sale de bine. Am pusă in capulă acestei treimi re facă spre impunitatea materiale și morale, pentru că ea este isvorulă zeului, pentru ca corupțiunea nu-și ar face asta de bine trebuie la noi dacă n’ar datora sucesulu sau impunității. — Impunitatea ce încuragiare mai atrâgătore s’ar pute oferi prevariațiunii, adulterului, furului, vițiului și crimiloră de totă felulă ! De la impunitate, care este cea mai gre lovire adusă contractului sociale, provine Violațiunea legiloră. Acolo unde cea d’anteie nu esiste, abia gâssesci urmele celei d’al doile. Uă societate care nu respinge din serile seif pe ómenii corupți, care le ’ntinde măria, și în care reuul nu este pedepsită și legile suntu călcate în piciore, în lunecă fatalmente în desordine și se ruină; căci precumQ nu póte esistenă armată fără disciplină, asemene nu [iote esistenă societate fără legi oservate cu rigore. Pentru a-mi completa ideia trebue se adaogă și Luxură, In adeverit Luxată care s’a respăndită arără de multă și s’a inradecinatü în eră, face, desface și preface totă după fantasia sea. Ca se satisfacă capriciurile sele nenumerate, intrebuințeza ori ce mijilóce, nimice nu le costă, nimică nu le o[iresce, nimică nu e sacru pentru dinsul ö; luxolu pune cari măsluite in mâna jucătorului, luxulü pune în mâna femeii care mai șovăiește ăncă intre onore și infamie punga plină de aur, cu care va plăti rochiele, mărgăritarele, briliantele, șalurile și echipagele fără de care nu mai stele, și care i sunt necesarie pentru a atrage privirile și omagiele tuturor; luxulă pune otrava in mâna moștenitorului nerăbdătorii. El? Z'co neguțătoriului: Înșelă!—judecâtoriului Ie cu amendouă mânele!— prefectului: Jăfuesce-ți Districtule!— perceptorului: Percepe pentru sine! — casiărului: S[arge casa! — tînerului ambițioșii: Fii ciocoiul ! — imprumutatorului: Împrumută mereu și nu plâsi nici undata! — banchierului: Fă falimente ! și nu vă temeți, nu vă temeți de nimică, Impunitatea ve este asigurată....... Este forte mică numerală acelora cari potu învinge astăzi »tracțiunea infernale a luxului ș’a atrasului. Și’ntr’un asemene stare de lucruri, D vóstrá, Die Costa-Forti, reclamați indulgintă pentru cei slabi, pentru tineri mai cu semn, găsindu-le drepții sculă necesitatea de a-șî face uâ carieră....A Domnule! Curați D-vóstră care fuserăți până și mai eri prin statele civilisate. D-vostră care scrii cu ce laboriósa răbdare, cu ce ințelepta gradațiune junimea cea mai distinsă trece de la stagiurî în funcțiunele inferiore, și nu ajunge decătă în versta matură și adese ori la betrăneță in funcțiunele superiori la care nici nu s’ară uita cea mai mare parte din tinerii noștrii, liciațiațî din Paris sau doctori din Germania, prospate eșiți din Facultate; D vostra, vechiă profesorii, aprobați, cu toleranța D vostra, acestă nerăbdare și neiertată ambițiune care aruncă la noi atâția tineri plini de viitoru in ciocoismulă celă mai umilitorii. Nu faci bine. Dle Costa-Foru. Nu e bine ca junimea studiósa, destinată a stîrpi atrasurile și corupțiunea trecutului, se dobindescă la noi cea ce nu se dobindesce aiurea decătă după ani întregi de serviți și, după dovezî nerecusabili de capacitate și onestitate. Nu e bine ca junimea nostra se alerge după funcțiuni și lefuri mari, numai pentru a pute rivalisa în mobile sumiioluose, în brasure, în cai și in amante cu fii corupți ai celora din urmă ciocoi! Luxură și plăcerile materiale exagerate slabescă forța morale și fisică, fără de care nu e cineva capabile nici de devotamentu, nici de abnegațiune, nici chiară, vai! de simplă probitate. . .■ I, ț-j- -1— - —- -————