Romanulu, septembrie 1866 (Anul 10)
1866-09-26
JQUI SERA LA 7 ORE, IN SALA SLATINIANA ÎNTRUNIRE publica DESBATERÎ ELECTORALI. Comitatulu „AMICILORU CONSTITUTIUNII,“ decilară că toți cetățenii cari se bucură de drepturi electorale, au dreptula a lua parte la aceste desbaterî. SERVITUL TELEGRAFIGU AKiURONARULII. Constantinopole, 6 Octom.— Majoritatea Ministeiului este pentru ruperea relațiunil pră diplomatice cu Grecia. Marele Vizir și Aali-Pașta se opună. Temeri și îngrijiri mari causă să Thesalia și Epirulii.— Mișcarea Candiei eresce. Torino, 6 Oct.— Mâne tratatulu de pace radicate de Rege, se va retrimite la Viena. * 8 Bucuresci 20 RSpolutic 8 Brumefold Eri sara, comitatulu țliarului Ordinea, a ținut mină întrunire publică, ale căruia tfeibateri au foști de cea mai mare ți mai instructivă însemnătate. Erau prestați la acea întrunire membrii comitatului, cu toți aderinții lor, intre cri printre cei mai emininți se vedeau doi. Beizadea Gostade Ghica, Ioan Manu, Knezu Cantacuzino, Platano, I. Slatinianu, G. Ghica, Al. Florescu, Stefan Bellu, Paciurea, și alții. Dăină mai la vale să dare de seină forte esapta in fondo, pe câta se pare însă mai apropiată de adevărări expresiuni, făcută Hindu fără note, f ără stenografi sau taehigrafi, ci numai dupe memoria a câtorăva cetâțiani cari au bine voită a ne da ajutori). Vomă f<re ocasiune a vorbi și noi și tóté presa română, despre principiile ce s’au emisü de către unii numeru de bărbați însemnați, cumă ddi: Dimitrie Ghica, lliâiloiu, Gheorghe Ghica, Vasile Boianescu, Aristid Pascal, Patriciu, loan ’ râlianu, Gheorghie Petrescu, Maniu. Pentru asta ni lasămil pe cei cari n’afi asistatii la acea întrunire, se citescu starea de semă ce o domü mai la vale și ne mârginimfl numai a atrage atențiunea publicului asupra unui singură punta. țiariulO „Ordinea“ și toți eminințiî si ei redactori ș’amici politici, au susținuții necontenită că scopulu ce ș’au propusă și misiunea ce ș’au dată este negarea partiteloră. Acestă scopă, acestă propunere a rădicată in Presă multe și instruptive desbaterî, cari s’au urmată firesce și ’u ședința de eri seră. Cea a dară ce avemă a însemna aci este, că unulă din cei mai onorabili și cei mai inteliginți amici ai comitatului „Ordiniei,“ a de~ chiarată eri sera, că „în tótu lumea s’adunâ ómeni d’aceleași opiniuni, și desbată și pună in lucrare ideile loră. Comitatulü șhamiului Ordinea, are organulă seă, opîniunile sele, ce caută dară la acea întrunire cei de alte opiniuni?“ E că ună limba giă francă, logică și pe deplină dreptă și leale. Pentru ce dară cel de la Ordinea,“ cari prin faptă au făcută vă partită, au susținută și susținu că voru întrunirea țartiteloră? Și daca io adevără voru întrunirea partiteloră curau n’aă protestată contra logicei și realei de chiaruri a agerului și inteligintelui d-loră aderiule d. Gheorghie Ghica? Spacială lipsindu-ne a<Ji spre a trata despre alte cestiuni politice, din întru și din afară, ne oprimă aci, reuumaudăndă atâtă darea de stimă a ședinței de criseră, câtă și darea de semn ce facemă mai la vale despre lucrările și ideiele guvernului russu in privința nostră, de ucidere cu carinea combătută și ne combate. Lumina este făcută, „se dămă aminte,“ căci ^ca de mărie va fi dupe lucrarea ^ilfi de alli. se liii AMii AmiarxE. FRANCIA SI RUSIA ROMANIA. Pentru ce s’atinge, făcătă de indirectă, de esistința nóstrá naționale, avemă datoria se strigămă „cine-i acolo,“ se chiamă că necontenită luarea aminte a Romăniloră. Liberă fiă care s’asculte, séu nu; se-și implinescu fiăcare datoria dupe mintea și consciința sea, și publiculă apoi se cugete, se cumpănescă și se-și ascernă precumă va voi, pentru ca se se culca dupe cumű își va fi ascernută. Publiculă ș’aduce póte aminte de ore cari desbaterî ce aă fostă, acumă vre 15 șlile, între biariulă Ordinea și noi, de ore care diferințe de opiniuni, scăpate chiarü noî nțelegeri numai, în privința politicei francese și ruseșci, în România, și cumă între altele s’a susținută de ordinea că, câte ț fuseserămu nai că Francia le-a fostă făcută pentru a susține drepturile națiunii Române, au fostă făcute din întâmplare. Amu dechi arată între altele că noi amu don din Iată sufletulu s’avemă și susținerea Rusiei in Gestiunile nóstre naționale, precumă avurămă și p’a Franciei;jiserâmă însă că din nenorocire, dupe căte vădurămă, de la Galerina cea mare și păn’ acumă, interesele politice sie Rusiei surită opuse cu interesele nóstre naționale, ș’acea opunere a intereseloru se vede că există ăncă și ații, de vreme ce Rusia nu numai nu ne redă de voia iei Basarabia, cumă a redată Euglesii Ele — oforă insulile romane, dară ăncă, de la 11 Fevruarie și până ții ea a combătută și combate mereu întrunirea Principatelor!!, plebiscitură, adică voința poporului romăniu, și tóte celelalte drepturi ale națiunii române, și fără de care ființa iei ca națiune este totu deuna in periclu. Mulți au combătută temerile nóstre, numindu le închipuiri și câte altele, cu durere însă, fiăcare le vine se ne ’ntărescă in acele temeri și, căndă noi tăcemă organele Rusiei iéű cuvântulu și strigă Romăniloră: „Luați aminte.“ Organulu Russiei in străinătate, Isiarul Le Nord, publică un corespondințâ din Petresburg cu data 1 ‘/2g Sepiu care, dupe ce descrie cumă stă in Rusia opiniunea publică în privința Gestiunii Oriintelui «Ilioe. ,,Cei mai cuminte și cari aă mai multă încredere în veghiarea și dibăcia guvernului, țică cu tóte aceste, destulă de tare, că amânarea soluțiunii cestiunii oribitale a devenită acumă peste putință, Rusia, dupe ce s’a silită cumă trebuia s’o facă în interesulű iei ș’alți poporațuriloră creștine, d'a preveni uă emancipare nematură ș’uă deplină regenerare a Orivntelui, nu va putea stărui în rătăcirile iei în fagia ce s’aă împlinită in tote direcțiunile, ș’a intențiunilor cabinetului Tuileriiloru da grăbi crisea Orientale ș’a o deslega dupe planul ă scă.“ Dud’acesta francă mărturire, corespondința din Petresburg spune că organulă guvernului francesc la Patrie, atribue Rusiei rescularea Gandieî și respundendud, face intre altele și următoarele însemnate destăinuiri. „Cumă vă foie publică din Paris, putu perde din vedere că rescularea Gandiei, a Epirului ș’aspirăriie Elenilor, suntu consecințele logice, neapărate, de ceaa ce s’a petrecută la Dunăre suptă amplitele dechlarate ale politicei francese. „întregimea imperiului otomană este umilă din acele edificie asupra cărora nu se póte face uă smintire parțiale făr’ a se surpa totală îndată; aceste s’aă scrisă acumă patru luni în Nord. „In contra literei ș’a spiritului tretateloră, in contra cerințelor formale ale conferinței întrunite la Paris ș’a protestărilor Turciei, Unirea Principatelor dunărene s’a făcută. Ună principe străină asediadată tronată împrovisatü la Bucuresci. Pórta este redusă astă de a solicita de la acestă principe se binevoiascî a renundia la ereditate în favorea agnațiloră casei de Hohenzollern, ș’a menține pe monetele ce voru purta chipulă seu, inițialele E. O. ca mărturire că nu s’a ruptă orice legămêntă intre România și imperiulă Otomană. „Găndă se severșescă asemene fapte, căndă pretutindine domnesce puterea asupra dreptului, mai pute se se mire cineva că poporațiunile creșcine ale Oriintelui, cari n’afi negreșită mai puține titluri de cată Românii la stima și simpatia generale, se mișcă și se silescă a scutura jugulă Otomană? „Gumă a putută cine va avea copilăria d’a crede c’uă poporațiune arătă de viteză și stimabile c’acea a a Serbiei se va resemna indefinită a vede garnisonele turce în cetățile sele, pe căndă Carol I ale Romaniei nu permite nici chiarü unui aginte consulară turcă a reșede în Bucuresci? Puterile cari au încuragiată sau au tolerată împlinirea acestoră fapte, trebuiau se s’ascepte la consecințele lor.“ Aci, corespondința din Petresburg, dice că Rusia nu voiesce, ca alte puteri s’amăgescu poporațiunile din Oriunte spre a le estsciga în fvarea unei înrîuriri esclusive, și că în interesul ă chiarü alu Romăniloră s’a esprimatu categorică în mănținerea acelui statu quo, stăi in tocă, prescrisă de tratatulu de Ic. Paris, adică Convențiunea cumă era naintea unirii, ș’apoî urmezâ astă felu. „Era peste putință semnatariloru aceloră tratate d’a se opune pe față unoră opiniuni atâtă de logice, legale și neinteresate. In teorie ele au avutu ántâietatea, dară în pratică au fostă cotite, și aceleași puteri cari au pusă a loră semnături pe protocalele cari de chiaraă nulă și ilegale plebiscitulă ce chiărna pe tronulu României pe principele de Hohenzollern, aă oprită pe Portă d’a se opune instalării gale și-i impună acumă recunoscerea unui faptămplinitü.“ Așia dară ace că eușii Rușii dechi era lămurită că s’aă opusă și se opună la drepturile poporului română, că Francia a susținută acele drepturi, și decilară că dacă Porta va recunosce drepturile Romăniioră, apoi au dreptă tate poporele din Oríinte a se rescula și imperiula otomană este disolvata. Mai pate fi uă persecurtare mai pe faclo? Și ce prescurtare dupe ce ne a combătută pe marte in Conferințe, și ne a îndemnată pe d’altă parte, prin șiopte la urechiă, se proclamămă independință și Republică, apoi acumă declară curată că tronul României este împrovisată, și luată prin scala—dare de către Carol I, precumă deohiara in 48, că „originea nóstru latină este închipuită,“ ș’amenință tóte puterile cu deschiderea resbelului Oriuntelui și disolverea imperiului otomană, de se vor recunosce drepturile nóstre și suveranitatea poporului română. Ca sa nu mai remăie nici uă îndoială în spiritele Romăniloră, și ca se potă fi ă care se vedă limpede în juru’i și ’nainte’i se mai reproduce să adună pasagiu dintr’uă corespondință ce organulu Rusiei, ^Karmlü le Nord, pune pe ună pretinsă francese a i-o scrie din Paris cu data 25 Septembre: „Diarnele nóstre oficiose (cele francese) s’arată dispuse în favorea sciriloră ce vină din Constantinopole, despre scirile din Creta, și contrarie coloră de origină elenă, ceea ce arată că nu voiescă deschiderea cestiunii Oriintelui. Considerăndă, pe d’altă parte, activitatea ce desfășoară diplomația francese la Constantinopole spre a dobândi de la Porta recunoscerea principelui Carol de Hohenzollern, a mă putea crede că guvernul nostru se aplică a întărea disolverea imperiului otomană pănă ce se va forma pe Dunăre ună simbure destulă de tare și destulă de devotată intereseloru Franciei pentru că aceste interese sa nu se compromită în nimică în starea lucruriloră ce va succede situațiunii actuale. De-mi dai voie se împrumută de la chimiără comparațiune, voiu țjice voiosă că ’n prevederea caosului politică și lucrării de regenerare ce voru urma silită căderea europeană a Sublimei Porți, cabinetulă de la Tuilerii voiesce se—șî asiure ună centru de cristalizare, care se-i fiă devotată, și crede că póte găsi acelă centru în Principatele Dunărene, căndă este cu multă mai puțină sigură că va putea conta pe Grecia. Dacă cestiunea Orientelui ar isbucni astăzi, restaurarea Europei orientale s’ar face negreșită în beneficiulărigatului elenică, și acesta pare că Francia n'ar voi s’o incuragieze. E că ceru puțină explicarea cea mai prin putință ce se pute da stăruințelor ă iei in favorea Moldo-Valachiei, apropiată de atitudinea multă mai puțină energică ce are în privința Gandioților, deși nu pe Romani apasă mai greu și mai durerosă opresiunea turcesca. „Intăriarele ce au survenită in recunoscerea de către Porta a noului ospodară alu României, au sorgintea loră in unele pretențiuni, în adevără neauzite, ale principelui Carol, sau a coniliariloru sei. Astafelü refusă guvernului turcă dreptul d’a ave la București unărginte însărcinată d’a vea ghia asupra intereseloru turcilor, locuitori ai Principatelor, cabinetulă reclamă încă moscenției, nu numai a urmașiloră direpți dară încă și colaterali ai principelui Carol, precumă și dreptul ă d’a bate moneta ș’a face decorațiuni. Se întrebă oricine, ce s’ar face suzeranitatea Forței dacă ar acorda tóte aceste privilegiuri ospodarului Moldo-Valachiei.“ Credemă că combaterea ce ne face Rusia, nu tóte modurile și cu totă felule de arme este acumă învederată pentru toți. Credemă că acumu înțelegu toți, și care este misiunea nostră în Oriinte, și care suntă drepturile și datoriele nóstre, și pentru ce Turcia cedase mai deună-țli, și acumu se pare a voi se și ia vorba napoi, și pentru ce trebuia se ne grabimă acumă 20 de zile pentru ca se profilămu de situațiunea favorătorie ce a~ veama atunci și pentru ce, de vomă fi perdutu-o, suntemă forte culpoși, și ce trebue sa facemă ații, pentru ca nu țiuua de mine se ne gasescă de sunuți, destrămați și Rusia se potă avea temeiuri d’a preface în fapte cuvintele ADUNAREA ELECTORALE convocată de COMITATIJEI? »ORA1IEI.« Comitatulu (siabului Ordinea a diin — matu, prin invitațiuni personali, unu numeru óro care de alegotori lauă întrunire în Sala Slălinianu, pentru Duminică făra 25 Septembre. Pentru aceiași sdră însă se convocase lotuin aceaași sală uă întrunire publică și generale de către Comitatulu societata amiciloră Constituțiunii. A trebuită derű a se contramanda acastă din urmă convocare și a se lipsa aji altă oră. Spre a nu da loc și de neînțelegere Duminică dimuiiață dinriului Românului a anunțată acastă schimbare, și jiarulu Ordinea a trebuită se previă, In capulii foiei, că Adunarea convocată de Comitatulu seu, se va țină Duminică séra. Anunțiunii din capulu Ordinii a făcută se se uita invitațiunile personalî, și Duminică séra mă măre numeru de alegßtori, chiamați și nechiămațî de Comitatulu Ordinii, s’au adunat și în Sala Slătiniunu. Erau mai bine de 500 de asistințî. Ședința s’a deschișu la T1, ore de către d. Dumitru Ghica care luăndîi președința provisoriă, a făcuta cunoscuții scopulu acestei Întruniri. I. Dumitru Ghica n sjisit că, d-loru ou crezută de cuviință a chiama pe alegători ca se discute între dînșii, se se lumineze, și căndu voru precede la alegere se saiă bine pe cine nu se aldgă, și se nu se mai țiiă de cutare sau cutare listă impusă d’uă mănă de omeni. D-sa este de părere ca toți se discute și s’ajungă la uă înțelegere, fără distincția fie de stăngă sau dreptu, căci astăzi nu mai exista, nu mai pot fi esiste partite. Construțiunea a dalii țârei ca doica și în urma iei partitele nu mai au sensu, și cine ar voi a le reînființa, cine ar strînge lumea și ar voi s’o conducă în numele cutării partite ar fi uă gașcă. D. Ghica protestestt contra oricărora partite și voiesce întrunirea tutorii Romăniloră într’uă ideiă. De acea s’o fi convocată alegătorii, pentru ca se se lumineze și se nu mei pot a fi conduși de nimine, ci se voteze în deplină conștiință. Miițiocnlfi celui mai ne meritu pentru a ajunge In acesta resultatu este mai multe întruniri și discusiunî, apoi uă ultimă întrunire pregătitorie în care se se pară nu vota toți candidații ce se voru propune, și acel ce voru întruni mai multe voturi se flă candidații definitivi ai Capitalei pentru cari toți se se angajeze a vota. D. Ghica nu face acestaĭ propunere dîntr’unu interesă personale, căci de ea nu este și nu voieste a fi candidată, a trăită un vidist politică destul de lungă, se mai vilă și alții a-șî face datoria,— darü D-sea o face spre a asigura libertatea alegétorilorö. (aplause) D. Aristid Pascală ie cuvântulü spre a susține, și D-sea, că partitele nu mai esista și numai trebue se esiste, și că tóte trebue se se contopâstă. De acea se ne întrunimă și se ne înțelegemu. Insă spre a da unu caracteriu regulsta acestora întruniri propune formarea unui birou definitiv și care se presadă și se conducă desbateriie. L. C. Brăiloiu susține aceeași îdetă, și invită pe d—nii asistinți, dacă suntu d’acestfĭ părere, se spuiu numeruiu ce ar trebui se compusă acelu biuron séu