Romanulu, aprilie 1867 (Anul 11)

1867-04-22

MI JLUALU UN-8PRE-țRECELE VOIESCE ȘI VEI PETE Cap. Dist. Pe anii..............................lei 128 — 152 l’e séfé luni..................... » 64 — 76 I’e trei luni...................... » 32 — 38 Peuă lună........................ » 11 — — Unui esemplaru 24 par. Pentru Parisii pe trimestru fr. 20 Pentru Austria...................fior. 10 v. a. ADMINIISTRAȚIUNEA, PASAQVOLO H034AND No. 1. HEDACpIUHEA STRADA ACADEMIEI No. 80. SÎMBATA și DUMINECA 22 și 23 APRILE 1867. LUMINEZA-TE ȘI VEI PI Abonamentele în Bucuresci Pasagiulü Romană No. 1. — In districte la corespondinții pariului și prin poștă. La Paris la D. Caras-Hallegrain, rue de l’ancienne Commedie, No. 5. A se adresa pentru administrațiune la d.T.Paleologu ANUNCIDRILE Linia de 30 litere.......................... 1 leu. Inserțiuni și reclame, linia........5 - SOCIETATEA Pentru invesetura poporului Românii. Supsemnatulu președinte are onóre a aminti prin acesta domnitorii membri ai societăței secțiunea Ilfov, că ar fi Duminecă 23 Aprile la 8 ore sera, in sala Atheneului, se va ține sesiune ordinariă a societății conformă regulamentului. Domnii membrii voră bine-voi a considera acesta ca invitare directă. Președintele secțiune!, Sc. Rossetti. SERVITXU TELEGRAFICII ALU ROSHARULt. PETRESBURG, 2 Mai. Iliahul de Petresburg (Jice : „Conferința din London dă sperandie de isbândă, dacă însă conferința ar da drept resultat, resbelul respunderea va cădea pe puterea care ar turbura pacea. “ „Invalidulă rusă“ n’are mare încredere în resultatulu conferinței. SPAPIA.— Barcelona. Ferbere generale în Catalonia. Demonstrări ostili contra Căpitanului generale. S’am pornită cu grabă o știre la Taragona unde munții sunt plini de bande armate. Cuvîntul de ordine ală insurgiuților este: — Trăiască Prim! Trăiască Republica! Josă Narvaez! Josă Regina! BERLIN, 2 Mai.— „Gazetta Nordului“ <fice că scie că cu tóte dechlarările de pace, Francia urmeza a cumpera în Englitera, provisiuni de grâu și cal. PARIS, 3 Mal.— D. de Moustier a declarată în Cameră că negociările urmate între osebitele curți a fi opținută mă ântâiă și ’nsemnată resultatu.... Cinci puteri mari s’aă învoită cu regele Orlandei a deschide conferințe în cari se se reguleze situațiunea Luxemburgului. — Conferințele se voră întruni la London la 7 Mai. Simțimentele tutoră guvernementeloră în urma aprecierilor ce s’aă schimbată între dânsele daă asigurare că din aceste deliberări va eși uă soluțiune conformă cu interesele și cu demnitatea puterii oră îngagiate. Bucuresci ” începe în revista nóstra prin a felicita pe d. generaliu Gherghely, pentru sențreția cea mare și rară cu care a dobândit unu triumfu gloriosű asupra Presei. Acastă victorie n’o puteaf să compara de câtQ cu aceaa a Mare și ale lui Narvaez în contra Presei, în contra libertății și a moralității publice în Spania. Și putemüi zice că biruința d-lui Gherghely este mai mare căci generalele Narvaez a trebuit a se ’nterauțieze, se esile, se ucidă chiar pe cei cari reclamau contra actelor sele, când generalelui Gherghely i-a fostu d’ajunsu se ié în mână drapelulu urginței și trecându peste legi se se de la spatele „capului puterii executive,“ și d’acolo despre țiuindu clamarea publică, se se dechiare învingătoriă. Felicitând însă pe d. generaliü Gherghely pentru victoria sea, se ne permită și noiuă se neî mplinimu datoria aducându-i aminte în tóte filele că suntu biruințe multu mai rele decâtă unele căderi și d’acea a nu credemu în dăinuirea biruinței domniei séle precumu nu credemu în acea a a Mare și ale lui Narvaez. Acésta fiindu convingerea nóstra, punemu suptu ochii d-lui Ministru do respeja urmatoarele linie ale pariului Perseveranța de la 19 Aprile. „Nu e setoBÜ de titluri, séu de sterpe combinațiuni diplomatice, Românulă de astății; elu e setosă de dreptate și dreptatea nu’i o póte da ori și cine— câta de bună voință ară ave— dreptatea nu’i vă póte da de câtă acela care știe s’o cerceteze cu d’aménuntulu și s’o distribue cui se cuvine. Căci daca e vorba a hotărî unu lucru orbeșce, atunci și d. Tobias Gherghely ministru de Resbelă a distribuite contractele astei cumu a pututu, și ori câtu de mulțumiți voru fi fostu d-nii preut, Rosenfeld și Rosenthal de favorea ce li s’a acordatu, opinia publică s’a indignatü ânsă de ministeriala distribuțiune și se miră cumü âncă nu s’a datu nici uă reparațiune acestui ultragiu adusă moravurilor și legilor nóstre. Daca presa însă a vorbitu atâta despre inteligința afacerioră comerciale a Ministrului de Resbela, noi vomă atinge una minută și pe cea politică. „Suntu câte-va zile, ni se flice, de cândă intr’una locă publică, Ministrul de Resbelă al României cu uă imprudință ce ’i atrage uă seriosa respundere, vorbindu-se despre Luxemburg, d-sa cu uă îngânfare marțială deslegă cestiunea. ..Peste 15 file în alianță cu Prusianii, vomă fi la Fans“ grăi tare intrepidulű fostu intendanta. Lumea ce la înconjura fuse suprinsă de astă bravadă a consiliărului tronului Principelui Carol I, făcută contra lui Napoleon III protectorele nostru, pe cândü toți Românii cunoscă dorințele suveranului soră manifestate în deosebite ocasiuni, dorințe ce consistă întru a păstra uă asolută neutralitate, în raportă cu Puterile Mediașe, și uă perfectă armonie, în raportă cu Puterile garanți. Amă voi 3e întrebămă pe onor. d. Crezulescu, președintele Cabinetului, daca s’a produsă vr’uo schimbare de politică în vederile guvernului actuale, căci daca ne aflămă totă în condițiunile de neutralitate și de armonie, atunci conduita d-lui Ministru de Resbelă este uă provocațiune ce nu ară avea altă scolă de câtu a răni pe acea generosa Francia, amica constantă a causei Românilor. Dămă nuvela subtu tóta reserva și a mă fi fericiți daca ea n’ar fi adevărată.“ Aceste linie s’aă publicată de Perseveranța la 19 Aprile și pînă azi la 22, Monitorulă a tăcută; acea tăcere le-a rădicată forma dubitativă suptă care disul tfiariale-a fost dat publicității. Cestiunea fiindă de mare gravitate politică, apelămă la d. Președinte al Cabinetului și-iu rugamă se cerceteze și se facă cunoscută prin Monitora sau că Perseveranța a auzită reușeit că s’a primită demisiunea d-lui Gherghely care s’a retrasă pentru a merge la Paris singură pentru a studia resbelulă celă mare ce se face între Francia și Prusia pe câmpulu lui Mars, în adevără, însă în industria și arte. în No. trecută amă reprodusă după Monitoră plăcuta scrie că Națiunea cea mare, Republica cea puterică, au recunoscută că suntemü uă națiune cu ună mare viitoriă și Președintele Sfaturil oră-Unite ale Americei au acreditată uărginte politică și consule generale îngă Altețarea Domnulă Romăniloră Carolű I. Așia dată ânsăși în partea cealaltă a semisferei s’a recunoscută calea cea mare pe care a intrată acumă Romănia, însemnetatea iei și rolulu cela însemnată ce are a ’mplini în viitoru, și câtu despre noi ama salutată și salutămă cu fericire ziua în care drapelulu națiunii celei mai mari și mai libere s’a rădicată în România liberă, una și nedespărțită. In ^rabulü Independința Belgică de la 23 Aprile s’au publicată următórele linie: „In lumea diplomatică se vorbesce de ore care note confidințiale emanăndă de la Principele Carol I al României, și cari pot ă face a se predice multă lovire de Stată. Principele ar fi espusă neputința mai asoută d’a guverna în limitele unai Consituțiune ce dă Parlamentului drepturi ce nu le are nici chiară în țezele cele mai vavitate, ș’acesta acolo unde, prinr’uă fatale anomalia, poporațiunile sunt: încă în copilăria în privința praticei vieței constituționale:“ Deși ori ce omu scie c’acésta scrie este că nerușinată calomnie, o retroducemu însă din două punturi de vedere: 1. Ca se ved á oricine că inimicii noștril nu cruță nici ună mij focă spre a calomnia ș’a slăbi astăfelă națiunea. Al 2-lea: ca se ne servesc o dreptă învețâmêntă, ca se ne descepte și se nu mai înlesnimă caomniei calea, nici chiară prin lenevirea și nepăsarea nóstrá. Adese, aătă, în colónele acestei foie câtă și ’n întrunirile publice, amă țlisă comercianților și poporului: — „Nu v’aretați indiferenți la interesele generali; nu negligiați întrunirile și descheterile publice; nu v’aretați scumpi la tărîțe și eftini la făină; n’ascultați pe cei cari voră se vő facă se căstigați a-i vă para ca se perdeți măneuă avere întréga, căci libertățile publice îndată ce nu se consolidă printr’uă pratica necontenită și totodeuna inteliginte se perdu“. Aljiceai, cele ce a primită Indipendința Belgică a se țlice în colanele iei, este a comite uă crimă în privința Domnului Romăniloră ș’a Al-Ofițotel prin faminA a« a«!» —• AlJComania cea liberă, cele mai vechili și mai putericü represintante ș’apărători ală libertății ș’alu moralității publice. Nu ese însă fuma făr’a fi macară să schinteie de focă. Schînteia care a produsă acelă furou este puterea nóstrá de la 11 Fevruarie și îîn’acumu. Avemu libertatea întruniriloră, amă dorise ni s’arate care din mulți luni cu solință și cu inimă ce avemă, aă profitată d’acestă mare ș’a totă bine-facétorie dreptă spre a lumina națiunea în privința drepturiloră și datorielor ă iei ? Ră fostă la ordinea țlilei cele mai mari cestiuni. După 11 Fevruarie era la ordinea flilei grozava moscenire cea primită noulă avernă; lipsă de bani, sleirea tutoră sorginților, averii publice și particuarie, nomelu de datorie, creditură Staulul sleită; și pe d’alte parte trebuințe noul și mari, între cari și apărarea naționale și întărirea și consoldarea Statului Romănă, ca se nu Jiema și mărirea lui. Și cu tóte aceste, afară din căteva întruniri electorale, nu cunoscemu ca junii noștri se fi provocatu de la sine întruniri publice și se fi luminată națiunea în privința acestoră cestiuni. Chiară după venirea Principelui Carol, aceste mari și felurite interese n’am încetat de câtă în parte, și cu durere trebue se constatămă că n’amă vedută provocăndu-se întrunirile publice. Este ceva și mai multă. Cățiva din cei berăni, și mai cu osebire d. Alesandru Constantin Golescu, acelă bărbată ce este totă june, pentru că iubesce cu tăriă, a provocată formarea unei asociațiuni. Numele iei arată scopul. Amicii Constituțiunii, adică amicii libertății, ai egalității, ai moralității, amicii tată ce este bună, dreptă și naționale. Statutele acestei asociațiuni aata că ea nu exclude pe nimeni. Orice Romănă este membru al acestei asociațiuni, destulă numai se voiască. Și cu tóte aceste, puțini, forte puțini au respunsă la înlesnirea ce li s’a făcută d’a s’asocia, d’a se grupa, spre a putea astă felă se ne întrunimG, se nim 5. A11 n Aiinim A «a •» a I« - • —X — ■* ’ " punemu în lucrare mașima cea săntă, toți pentru mnulă. Cată âncă se măturimă că chiară în întrunirile se s’aă ’acuză, puțini, fórte puțini aă fostă acei cari aă simțită trebuința d’a lumina națiunea asupra drepturilor și datorielor ă iei, asupra nevoiloră și trebuințeloră 0ilei, fórte puțini acei cari au simplită în inima loru boldură celă sfântă d’a împărtăși și pe poporă cu ănea minții ce aă dobânditu-o el cu ’nbilșiugare prin studiere ce au făcutpre puțini acei cari aă cunoscută datoria ce le impunea înteresulă gene- FOSTIA ROMANULUI. CALATORIA A. S. R. COMITELE DE FLANDRA cu A. S. S. PRINCIPESA HURIA DE HOHENZOLLERN. Biserica Santulü Hedwige, în care să fi serbată acumă căsătoria comitelui de Flandra cu principesa de Hohenzollern, este ună monumentă îngustă și modestă. Se recunosce după dînsa că cultura catolică nu este ale societății celei nalte la Berlin, și câ credincioșii lui nu sunt numeroși. Săntulă Hedwige este două înfocioșare ce n’are nimicit însemnații, însă locurile cele mai neînsemnate s’animază d’uă dată căndă mulțimea ce le împle este ea înseșă animată și strălucită. La două ore și jumătate, toți aceia ce trebueau se asiste la ceremonia căsătoriei, împlenă deja biserica, în șiruri consciinciose de uniforme brodate și de rochie decoltate. Este camă de mirată d’a vede țlina mare, într’ună locașin săntă, uă arătă de vastă descoperire de umere, însă este lucruotărîtă că cu cătă femeiele sunt mai puțin acoperite cu atăt sunt mai bine îmbrăcate. Și trebuea ca femeiele se facă solemnitățiî tóte onorile ce’i suntă datorite, avéndu toalete de gală. Aceste toalete probeză că blonda Germanie are nesee albețe forte răpitore. Căteva rație de spre ce luminau aceste umere d’uă nuanță aatătu de plăcută le vedeau puțină viață și strălucire. Efectulu adunărei era forte pitorescu, și mestecarea acelora eleganțe delicate cu purtarea militară și regularitatea strictă a uniformelorü are multă originalitate. Fiindu că toți Prusianii au titluri d’aci resultă că toți au uniforme. Și ei ar putea reduce acestă variante: urítulü veni într’uă ții căndă uniforma fu desbrăcată. D’acea a ei nici n’o desbracă nici vădată; ei suntu înțepați darii naturali, din nascere suntu făcuți pentru viața oficiale. Intr’uă țară unde regula, disciplina, eticheta suntă atăt de tare intrate în obiceiurile poporului, cineva trebue se s’ascepte a vede tóte formalitățile făcându-se printr’uă mișcare instinctivă. Ei bine nu este asta. Mai lesne se póte mișca lumea de cătă a face se se mișce biurourile cambelaniloru și totă ce se ține de eticheta prusiană. Acestea tóte sunt: obstacle, zăbăviri, îndoieli despre cari nu’șî póte face cineva ideiă. De vrei se vedi ceva, trebue a se delibera asupra permisiunei de data; vrei se asistă la ceva, trebue a se consulta, și, în scurta, nimeni nu cuteză a lua hotărîre, și cele mai mici inițiative părți acestei sume de cancelarie nesce cutezări imposibile. Dumnedeu se ne feresca d'a aduce tulburarea în acele regiuni scrupulose. Insă intențiunea nostră nu este d’a vorbi de influința uniformei asupra spirituriloru prusiane, ci d’a vorbi despre înfățișarea bisericei ăntulfl-Hedwige, în ziua de 25 Aprile, pe la 3 ore. Adunarea era fórte strălucită, și cândv acea întragă mulțime de haine brodate și rochie ușiure a ’nceputü se unduleze, pe cându principele-episcopii de la Breslau mergea se’ntămpine la intrarea bisericei, cu crucea, pe regina și pe regele Prusiei, după acesta pe finanțați și pe regele Belgiei, a fostu unu spetaclu forte curiosit de vedutil. Despre intrarea regelui și a reginei de Prusia, nu este nimicit de disO acesta intrare s’a făcut cu ceremonialele obicinuite și cu numerala salutărilor regulamentare. Insă intrarea comitelui de Flandra ș’a principesei de Hohenzollern s’a produsü emoțiunea sea naturale. Lumea nu se mai pate deprinde a vede proiecte meditate cu dibăcie și supus-înțelesuri profunde în aceste însociri regale. Dacă aceste însociri nu îngagiază viitorul, ca tote aste ele dau bune mărturiri despre presiune. Și este fórte sigură că comitete de Flandra nu se putea uni cu un casă care ar fi fost mai nalta pusă de câtü casa de Hohenzollern. Și după acesta dorință d’a vede pe nobilii soci în biserică nu era acuzată de nesce considerațiuni atâta de seriose, cea mai mare parte voiau se vâdă cu ce aeru acest douî princip erau se’și înlănțuiască destinatele lorü. Me grabescu d’a țlice pentru sufletele cele bune ce iubescu emoțiunea, că s’a însemnată bine emoțiunea finanțațiloru. Pucină palóre nu șcide rea, chiarü la una omu distinsă și mai cu semn la uă femeie elegante. Distincțiunea și eleganția comitelui și comitesei de Flandra erau înpodobite de palare. Portretele principesei ce a ’ntratu acuma în familia regale Belgiei sunt fórte bine cunoscute la Bruxelles. Insă fotografia este cătetădată una din acele traducere despre cari Italianii flică: traducere, trădare. Făr’a voi s’afirma c’a fosta trădare, este incontestabile că portretulu nu dă principesei funeția și farmeculu traseturilor m iei delicate. Intr’una timpu cându toți ómenii suntu egali înaintea legii, cându tóte femeiele suntu egali înaintea frumuseței, principesa Maria de Hohenzellern ocupă unü locii deosibite. Egalitatea n’o asupresce, ș’are dreptul a nu se teme de ea. Cătă despre costumulu sociloru, este lesne de ghicitu, cornițele de Flandra în uniformă de locoteninte generaliü belgiana, și comitesa în rochiă albă Aceaa ce potü țlice despre toaleta femeieloru din Berlin, este că crinolina domnesceancă. Prusia s’a míntuit de Austria, însă nu s'a mântuitü âncă de crinolină. Principele episcopi de Breslau a consănțuil căsătoria. Elü a pronunțiatu unu discursu pe care ’la crede fórte olocinte însă pe care nu m’am silită se’lu ascultă Ceremonia, n’a fostă lungă, și partea cea mai puterică a fostu discursulu, însă elü n’a fosta d’uă lungime fără milă. Cându episcopulu a schimbatüănelele între cei doul soci, tunulu și clopotele au anunciatu orașiuluî întregu că căsătoria era severșită. Sórele ne mai avendu vr’unu rolu de jucatu în acea zi, a dispărut a d’uă dată și sfîrșitul solemnității a fostu salutată de ploiă. Insă acastă ploiă destul de mică nu ne-a opritu d’a merge se vedemu eșirea sociloru din biserică. Privirea era fórte frumósä. Ca mulțime compactă umplea tóte stradele învecinându biserica, trăsuri și echipagiuri d’uă bogăție fórte pitorescă, cai acoperiți de catifea, cu acvila prusiană pe sap, venători, ecuteri, valeți pe fosă, purtănăO acea livrea cama gre daru fórte bogata pe care Prusia a păstratu-o de la nesco tradițiuni aristocratice, tóte acestea erau fórte imposante și fórte frumóse. Mulțimea berlineze are nesce entusiasme destul de liniscite, și nu era nici uă violență în dorinția ce se arîta d’a vedé defilându cortegiulu. Insă fiă ce popom are temperamentulü seui, și Germanulu are orgoliulu d’a fi raționabile. Intrarea și eșirea principeloru au fostu salutate în biserică, mai întâi de cântarea Veni Creator, și la urma d’ună Tedeum, căntată fără acompaniamente Co~ rula era minunată, plina de siguranția și de nuanță, și ’n care admirabilele instinctii musicale germana se recunoscea. Acesta pucină musică a animat serbarea; numai cu musică căsătoria se face bine. (Independința belgică).