Romanulu, mai 1867 (Anul 11)
1867-05-05
ADMINISTRATIPHEA, PARACHOSTI ROMANI. NI» I. — BED ACȚIUNEA NO 80 STRADA ACADEMIEI ARUiAJ AID UN-BPBK-PE CELE VOIESCE ȘI VEI PUTE CaP. Bist. Te aur............................lei 128 — 152 Peséf*? luni........ » 64 — 76 I e trei luni.................... » 32 — 3SOuă lună............... » 11 — — Unu esemplaru 24 par. Pentru Parisu pe trimestru nr. 20 Pentru Austria.................fior. 10 v. a. VINERIS MAIU 18*7 euminezate și vm fi Abonamentele în Bucuresci Pasagiulu Romanu No. 1. — In districte la corespondirnții pariului și prin poștă. La Paris la D. Caras-Halfegrain, mede l’ancienne Commedie, No. 5. A se adresa pentru administrațiune la U.T.Paleologu ANUNCIURII.E Linia de 30 litere....................... 1 leii. Inserțiuni și reclame, linia........5 SERVITIU TELEGRAFICII AKU ROMANUIUI. CONSTANTINOPOLE 15 Maiu. Suntu numiți: Halil-pașia mare comandanta alu artileriei, Saufret, ministru alu comerciului, Riza pașia la resbelu; operațiunile lui Omer pașia în Candia au începută și promită sucesa. BELGRAD 15 Maiă. Principele de Montenegro este acceptată peste pucină ac. PARIS 15 Maiă. „Monitoriul de seră“ vorbindă în privința resultatului Conferinței de la London, fjiie: Francia trebue se se felicite era resturnată prin puterea iui tratatele din 1815, ce erau nesce monumente atătă de ostili și din alte timpuri; acuma îi este permisă a crede că nimică nu va turbura Esposițiunea, a cărei sucesă se măresce ș’aduce uă mare afluință de capete ’ncoronate. Bucuresci , Floraru. Se ’nceperau printr’uă rectificare. Vorbindu eri despre supscripțiunea ce se zice ca s’ar fi fácendu pentru îndependința Română, din eróre s’a $isu d. Ion în locu de d. Gheorghie Cantacozino. Rectificarea făcută, repetimfi fi din nou că se zfice că mai mulți arti supscrisu uă subvențiune Ilisei fóie și mai mulți ară fi refusatu. D. doctore Turnescu ne trămite uă epistolă ce o publicămu îndată după revistă ca s’o potă vedea mai culeserie d. Ministru de Financie. D. doctore Turnescu are uă greutate în societate și căndu vorbesce trebue se fiă ascultată cu luare aminte, faptulă ce lă denunția publicului, d-lui Ministru de Financie și membrilor, însărcinați cu veghiarea și cu conducerea casei de lichidare, este forte seriosă, și nu ne ’ndraimă că dumneloru voră cerceta, voră dovedi pe culpabilele speculator și să voră da judecății. Se spune că mai a i altăieri s’ar fi prinsă una funcționară d’acolo cu nou abusă; faptulă denunțiată de d. Turnescu arată c’abusulă nu s’a curmată, d’aceaa întrebămă ce s’a făcută cu funcționarulă prinsă asupra faptului ? Pentru ce Monitoriul nu spune nimică? Dacă însă nu este adevărată cea a ce s’a z isă, apoi ancheta trebue se se facă mai seriosă după arătările ce face d. Turnescu. In Monitoriulu de mai alaltăieri era la adresa noistră unu comunicată alu d-lui Ministru ală Culteloră. Amu reprodusă acelă comunicată și ami ceremă voie a da precare deslușiri dlui Ministru. Se zice în comunicată că „Mediculă a fostă chrămată la 5 ore și s’a presintată la 6.“ Acesta însă nu constitue să abatere la datorii din partea d-lui Medică, căci pare că n’a fostă acasă. Gestiunea dară a remasă neesplicată. La 5 ore era acasă d. Medică? Și spusui s’aö că casulă este gravă ? De era acasă , și dacă a fostă chiămată de urgință a zonei este uă culpă, ș’acea culpă trebue se se facă cunoscută publicului, căci încă vădată, numai resplătindu pe cei cari își facă datoriele cu religiositate și pedepsindă pe cei cari le calcă vomă putea se mergemă pe calea cea bună. Se mai zice în comunicată că „nu se află în cancelaria Ministerium, de la Oct. 1865, nici unu raportă din partea vr’unui șefă de institută, pentru ne ’ndeplinirea datorielor.“ Nu scimă cui respunde aci comunicatul», căci noi n’amă vorbită de nici ună raportă ală vr’unui capă de institută, nici de anulă 1865. Eea ce arau fostă <misă: „Scimă că suntu de an âncă, (1866) în dosariele Ministeriului adrese ale unuia din foștii Miniștrii, către consiliulă medicale prin care se constată oficiale negligința dlui medică ală Șișului Gimnasic.“ Aci dară este cestiunea și la acesta comunicatură nu respunde. Profilama dară d’acésta ocasiune spre a atrage cu dinadinsulă atențiunea d-lui Ministru asupra infirmerielor din internate. Ele suntu în genere rele, fără mobilele trebuinciose unui bolnavă, și ’n tóte fórte reu îngrijite. Senătatea copiiloră cere cea mai d’aprope revisiune și veghiare a d-lui Ministru, și ea este tare neglesă în pensionatele Statului și ’n multe din cele private; mâncarea trebue veghiată pretutindice, oolile de culoare, infirmeriei« »praf A3 camemileră, orele de recreațiune și gimnastică. Suntemúși cumi că d. Ministru va inspecta destiși fără veste tóte internatele și pensionatele private și va aduce îmbunătățirile ce se ceru de urgință; câtă despre noi tocmai pentru că să stimămu, vomă cerceta la rândulă nostru și vomă spune ce s’a făcută și ce nu s’a făcută. Comisatulă instituită pentru femeie urmeză a ține ședințele sele regulată, suptă președința Primului Ministru. Pe câtă scrmă însă, din nenorocire puține ședințe încă mai are a ține, căci fondurile că au avută suntu mai sfirșite. Ministrul din întru mai ceruse de la Cameră încă trei milione lei, și acesta ne mai putendu-se completă în zilele din urmă, cererea a remasa pe biuroulă Adunării. Banii adunați din calitatea publică sunt fórte puțini; mulți simtă săraci in anii aceștia și din cei tare avuți mulți au fostă adese, și mai în tâle țetele, forte săraci cândă trebuințele generale aă reclamată ajutorului loră. Aflrmă că totă cei săraci, totă frații noștri de peste Carpațî aă mai trimisă vre două mii de lei spre ajutoră. Lună altă săracă — căci n’are de câtă una mie galbeni venită — nobilele bătrână Generaliă Herescu, a dată 500 de lei, în bonuri rurale. D. Theodoră Mehedințianu a dată asemene vre cinci mii lei, afară din sacrificiulă ce face lucrândă ca casiării ală comitatului. Vomă cerceta și vomă face cunoscută că aă dată ceîlalți membri ai comitatului Litre cari suntu și din acei avuți, cumă spre exemplu junele A. Știrbei. Scrmă că fostulă Principe Știrbei a dată....................... fece mii lei, ce voră fi dată însă fii bătrânului principe? Ni se trămite, de cătră ună anonimă, uă scrisoriă în care ne descriă neste fapte forte scandalose ce silice că s’ară fi coraiăndă de preoți. sfirșindă ne spune că de nu vomă publica acea scandalosă scrisoriă, ne face responsabile înaintea țerei, și ne amenință că va publica pucina isbéndă ce capelă pe lângă noi toți epeia cari ne denunță iomoralități. Nu vomă publica acea scrisoriá din res cause: 1, pentru că este anonimă, ceea ce probeza că autorelui i-a f o8tă rușine de numele lui; 2, pentru că este plină de scandale se descrie^ cari revoltă v.«**«*......... celoru mai pucină delicați; 3, pentru că ne amenință, și s’ar părea că ne supunemă de frică. Avemă dreptul ă a pretinde c’acumă trebue se fiă toți convinși că nici uădată n’amă avută altă frică decătă d’a nu ne abate din calea principiiloru ș’a convingeriloru nóstre. Aceste linie însă suntu d’aunsă, credemă, spre a atrage atențiunea Eminențiilor, Mitropoliți ai Ungro- Vlahiei ș’ai Sucevei și pre credincioșiloră Episcopi, ș’a veghia mai bine conduita preoților» și mai cu samă a Călugariloru.ra de plăți nu știu prin ce farmecătorii (am începutu se credu, o mărturisescă cu rușine, în fermece); și alții adastă pre multe, revină filele următore, și, în locă se’și priimesc și drepturi ce le garanteză legea și Constituțiunea, își perdă basmalele,lanțurile și ceasornicele In Iabultela aceea asphy* xietóre, și se întorcă acasă cu manele góle. Ce o m ai fi și asta, d-le Redactore? Hatârulü (dată-mi a întrebuința acesta (ficere barbară în adeveră, dar euphemă) acestă gangrenă ce amenința chiară măduva corpului nostru socială, nu póte lipsi nici chiară din comitatul de liquidare? Ieri a fostă ună scandată mare, ună nuneră însemnată de posesori de cupane ș’aă tănguită la membrii comitatului de liquidare contra acestui U vIU UHU UÖ UUIUIU. Cloru voru pune, speră, capeta reuui; daru publică, te rogă, și dumniata aceste puține rânduri, din partea unui proprietară de bonuri rurale. Doctorulu N. Turnescu. D-lui Redactare alu pariului Romăniță, Uă neorĭnducUl scandalosudomanesce în plata procenteloru bonuriloru rurale. Unii din posesorii cupóneloru suntu plătiți pi dată in diua și ora chiaru în care se înfățișază la casieria, alții amânați după mai multe zile de alergături. Unii suntu strecurați în carne SENATULU SI CAMERA. Booetulu Comuneloru. (Vezi No. de la 27 Aprile pînă la 4 Mai ) X. A In articlu de om constat arâmă că d. Brăiloiu a s^isit că n’acorda comunei Bucuresci veniturile ce-și crease, fiindă că „nu vede necesitatea a se cere acelă adaosă, căci, cu remășițele ce are lua se face suma trebuitore de șapte “ * * “r*" r * . dd. Senatori s’aă înșiălată în cunoscință de cauză, aă închisă ochii de lună voiă. Acumu, mai ’nainte d’a cerceta cele -alte acusărî ce aă făcută domnialoră Comunei, și cari vomă dovedi cu acte oficiale că suntu tote făcute ca și aceaa a remășițeloră, „cu ochii închiși,“ se Minemă luptă ochii publicului ce anume cheltuiele aă criticată onorații Seniori, ce anume scăderi aă propusă. D. Scarlată Rossetti acasă pe membii Comunei. 4. C’aă pusă la cheltuiele 115,000 ei diurna domniei-loră. 2. C’aă dată 2.400 lei pe ană penru mă orologiu regulătoră. Scurtă în critica venituriloră, scurtă și’n acea a a cheltuieliloră a fostă onoratură d. Scarlată Rossetti, D. Brăiloiu mai adaoge următoarele acasări. 3. 200.000 lei pentru stabilirea a două cimilirie. FOITIA ROMANULUI. * V. AMORULU ETERNELE('). V. Yolande se aședă pe o sofa în acea galerii, și cehii iei se opriră asupra unui trabou cu culori viul ce primia lumina lampei. Era un tablou, moderne, din epoca romantică ș’alu cărui subiectă era vă dată. Elu represinta pe acela eroică Jean de Luxemburg, rege ală Boemiei, care, la bătălia de la Crecy, fiindă orbă, posede’i legă calului de caii a doui baroni cehi ‘I erau cei mai credincioși, pentru ca, ijise elu, „se mai daă âncă uă frumoasă „lovitură de spadă mai ’nainte d’a muri.. Saint -Epinay cumparase acelă tabloă iarna trecută. Ely se laudase amicitorului de cumperătorea ce făcuse. Acela Jean de Boemia avea să faciă ce’să rîpea atunci pe Saint-Epinay într’uă admirare straordi(’) A vedé No. din 26, 27, 28, 29, 30 Aprile 3 și 4 Maiu. naltă, ș’o septemănă întregă nu ’ncetase d’a borbi de tabloulu lui și de betvănulu rege orbă care voia se mai mergii âncă la luptă. — Ori cătți de mici amuri, dicea ele, vedeți cărți de mare póte fi puterea sufletelor« nóstre. Yolande își aducea aminte de tóte astea, ochii ei se udară de lacrimi; orgoliosa ființă nu’și aducea aminte se fi plînsu din copilăria ieî. Ea nu se putea depărta de acesu tablou ce’î făceauă durere oribile. Devotamentulö al celoru douî cavaleri se conduceau peste pănulu sorü în luptă și alergau făr’a se plinge se moră cu dînsu, vă umpleau de gândiri ce am fi voitü se n’aibă nici vădată. Ea cugeta că, pentru dînsa, era se se devoteze a trăi alături cu acela pe care voia a’la smulge prin amoru de la desperare și de la dorinția d’a muri; și ce vieța a mestecată póte cu păreri de reă fără de voie, de plăceri ascunsă și de doborîtóre servitudini, de securitate și de urîtul Aceste superătore, aceste odrese gândiri se redicau în spiritul ăiei nu în inima ieî; — âră uă reintorcere a egoismului, și a rațiunei obicinuită, era cea mai de pe urmă revoltă a naturei contra unei întreprindere progeneröse și pre frumósa, ce nu era pote de câta cela mai nesocotită sacrificiu.—Valetul o censocia pe Yolande și care remăsese în piciore din’aintea ie- o trase din acestă durerosă reverse dicéndul d’uă dată: Elüve asceptă. — ■ Da! esclamă Yolande des Longeries sculându-se. Ea făcu cățîva pași spre camera comitelui a cărei ușie era deschise la capetulu galeriei; după acesta uă nouă cugetare o mai reținu âncă. Cum era ea se esplice lui Saint-Epinay tîrș fiulu daru ce venia a'i face de persóna și de viéta rea? Era se’idică ea are cu’la iubia deja cu șase lune mai nainte la Ocelles? Pentru ce nu? Dacă acastă mărturire, care în alți timpi ar fi costatu-o atâta ’ndoielii și luptă, ar aduce în aceste momentu vr’ua turburare pe fac să iei, ela n’o va vedea... D’uă dată Yolande se plecă spre valetu.— Giună are ele ochii? iă întrebă ea încetă. 470.000 lei pentru publicări, pentru tipăriri. 5. 400.000 lei pentru stabilirea unora ospicie. Făr’ a cerceta valorea acestora acasări, s’admitemű pentru une momentu ca bună și putinciosă suprimarea tutori” acestora cheltuiele și se vedemu la ce resultatu ajungemu? Veniturile suntu de patru milióne. Și cheltuielile de șepte. ScădendQ din aceste cheltuiele, după cererea și voința onorațiloru Senatori, tóte acele sume, dobéndimu unu seänlementu numai de 787,400 lei. Cu ce daru comuna s’acopere deficitulű de 2,242,600 lei? Onorații Senatori nu spunu nimicü, nu se ocupă de nimica; ei voteau suprimarea impositeloru și prin astafelu, în cunoscință de lucru și cu precugetare, comuna Bucuresciloru și pe guvernu în neputință d’a împlini serviciele publice prescrise, impuse anume prin lege.(4) Acesta faptu, este fórte grava cându se face de cătră unu corpuegiuitoru și politica. Se vedemu acumu și valórea acusuriloru ce au facutu. Legistulu d. Brăiloiu țlice: „Apoi mai véiju, cea a ce a arîtatu și onor. d. Scarlatü Rossetti, unu condeiu de 450,000 lei pentru lefîle Primarelui ș’ale ajutoreloru sale, ș’acest condeiu este în contra LEGII,căci mi se para că Primarele ș’ajutorele nau dreptulü se ceru plată, n’au dreptul ă se ceru retribuțiunî, și dacă legea nóstru comunale, vorbesce íntr’unu articlu delata Primarelui, nu credu c’acestü ariatftii Aj TMrl>›»la d’»a retri-MiniUla ma rmwnsese proporțiunea unei lefi mari, însemnate.“ Vomü vorbi în altu articlu despre opiniunea ce au emisu dd. Scarlatu Rossetti și Brăiloiu că membrii comunei trebue se servescă gratis, și că: „cei cari nu se pot ocupa de ele fără elá, este forte naturale, este mai bine se se de în lături de câtü se cară retribuțiuni;“ acuma vomu vorbi despre acestă cestiune numai din puntulü de vedere alu legii. D. Brăiloiu este legiste; și dacă dreptulu zice: „că ori ce cetâțianO vérsnica este presupusa a cunosce legea,“ cu câtü acestă îndatorire devine mai imperiosă pentru unu vechiu bacalaurea (1) „Art. 121, în tote comunele, candu consiliile comunale ar fi căuta a se feri de plata datorielor si obligatorie ce legea pune în sarcina loru, refusăndu alocațiunea lor din totale sau în parte, Comitatulu Permaninte, după ce va fi ascultatű pe consiliulă comunale, va înscrie esoficio cheltuiala la bugetu, în proporțiune cu trebuința:“—■ închiși response de trănilă. Ea se găndia la atăți nenorociți ca Saint- Epinay pe cari ’l întelnise ș’ale carora pleape deschise lăsaîi se se ver la nescerări oribile. Ea respiră.. .. Are ochii închiși, și opti ea, darme, fericirea lui va fi ca unü visa. Atunci ea întră în cameră. Saint-Epinay, culcații pe ună scaunu lunga, se sculă d’uă dată ș’ascultă. Ela căuta a audi fosnitulu rochiei Yolandei, acela vueta alü mătase, care d’acumă ’nainte trebuea singură se’i anuncie prestația tinerei femeie. Căndu ea sosi lingă dînsu, o prinse de ’ndouiturele fustei, ș’acea lină de doliu ce alinse îlă făcuse tresară. Yolande își plecă facia ei pe faeia lui: — Suntu veduvă, îi zise ea. 99 •e 9.0 . 8 IV JO. de Rille Römuei de Ocelles. „Am împlinită vârsta de șase decî și șese de ani erî, betrăna mea amică. 0! se nu te sperii de acesta; escî pucina mai tîneră decătu mine, și datoria dumitale este d’a remănea maî la urmă in acesta vale a plângerilor, unde se mai găsesc m.âncă, chiară la vârsta mea, arătă de bune ocasiuni d’a surîde. EtămS darii la Bois- Briliant, la patru leghe departe de Blois, la nepóta dumitale, Saint-Epinay. Am venită aci pentru ați face plăcere; îi datoriamü amândoui visita nóstră de vre cine îspreslece primăvere, n’ai voita se—ți împlinesc ăntâiii datoria, și eu am plecată pentru ați lumina calea. Cine mi-arți fi putută frice că voiu cădea în mij’locule unei serbări intime ? Em era și aniversaria căsătoriei nepotei dumitale cu acela sermană, acelă nobile Saint-Epinay, suntu d’atuncî cinci-spre-dece ani... Ce dracuse nu plîngemă pe uă omă atătu de fericită! Dumnezică ni’lu ține în mare veseliă, și m’ași teme d’ațî causa uă veselia indiscretă, zicându-ți că ela e înamorată ca și ’n ântâia ’i. Gătu despre mina