Romanulu, iunie 1867 (Anul 11)

1867-06-10

478 ROMANULU 10 IUNIU. In astă privință nici nu venină de la Petrupole ori Moscva, ci mai vârtosu de la Praga, unde beagă de gamă sosină informațiunile private. Acumă espusețiunea e finită, și deputațiunile slavilor din Austria și din Turcia returna către casa, caută dară se dlămă socotilă despre decursul ă ei precată e cunoscută. Deputațiunile slavilor din Austria (a Cehiloră in frunte cu bărbații soră de stată, Palacky și Rieger, a Serbiloru, Croațiloră etc.) și Turcia plecară către Rusia la mediul lunei lui Masăși și petrecură până acuma. Ei luară calea prin Polonia. La acestă ocasiune foile polone austriaca le aduceau aminte sortea Poloniei, movilele cele multe sub cari se dă înmormântați miile de martiri poloni cari s’aă luptată pentru libertatea patriei lor, in contra apostiilor Rusiei, in contra absolutismului și a cnuzei moscovite, ce vine de la Petrupole și Moscva, de acolo unde aceste deputațiuni slave se ducă ca și ln procesiune cu prapori ca se lege amiciția. Li-aă spusă foile polone că și polonii suntă slavi și totuși libertatea loră n’a aflată pardonare la Rusia, de unde apriată se vede că nu la naționalitate se găndesce muscalură, ci la predomnire, supremația, subjugare. Aci păreaă că se ruga acele foi, aci era că dechiara cumcă nu mai voiescă se fiă slavi, ci numai poloni și mai multă nemica, darutate îndară. Graiurile diaristicei polone nu s*tă impedecată intru nemica pre acesti slavi deputați (asta se numescă el dedeputați, dară nu i-a alesă și nu i-a trimisă nimene) călători către Moscva, ei plecară cu pietatea mohomedanului ce merge la Mecca, cu diferință numai că pre căndă mahomedanulă se duce conformă stării sale materiale bune ori rele, pre atunci deputații slavi se duseră toți domnesce, căci de la granițele Rusiei călătoriră pre spesele guvernului rusescă cu trăsuri separate ale drumului de seră. In capitala Poloniei, la Varșiavia deputații fură primul și osperați în clubură rusescă, unde primiră invitare și câțțiva poloni, cari asistară de mărturiă la ospeție, neavândă a-și esprime sentimintele polone. Precumă călătoria a fostă pre spesele guvernului rusescă, asia și banchetele se dederă căndă de ună funcțională Înaltă, căndă de una magistrată, tóte dar pe apele rusesci, neformăndă pretensiuni la pungele deputaților, in cătă tratarea acestei deputațiuni avu pretutindene ună caracteră oficiosă, începăndu de locă de la prima stațiune pe teritoriulă rusescă, la Granid, unde primirea o făcură nisce oficiali in uniformele întregi. Ajungândă Ia Petrupole, se începură banchetele cu grosulă, și cu ele naturalminte și toastele, cari facă partea cea mai însemnată din călătoria acestei deputațiuni. Sentința latină „in vino veritas“ pare că a pretinsă astă-dată se face mă rolă politica. Ună deputată Cehu rădică toasta In onarea Rusiei căci cele-lalte State respingă de la sine pre slavi, dră Rusia cu căldură i primesce la senilă scă, Iotă asta se toastă pentru coințelegerea și comunitatea slavilor, căci a resărită glina în care își cunoscu individualitatea loră, se vadă înșiși căte milione suntu, ce putere mare că, și astăzi câștigăndă consciința acestei puteri, umane, voră lupta mai bine contra apesătorilor și naționalităței slave, cari apesători — după cuvintele deputatului slavă — suntă nemți, italianii ungurii și tătarii. — Mai apoi ministrul de externe ale Rusiei d-nn Gorciacoff primi mulțămită din partea deputațiunei pentru că apera interesele slave și în alte țări. Gorciacoff promise că le va apera și în teritoriu. Abia aduse telegrafului scrie despre acestea, și cuvintele ,,individualitatea naționale,“ „comunitatea,“ „primirea la Gorciacoff“ etc. făcură multă sferă în țară, mai alesă în <J*uridele nemțesci care vefură periclu pentru Austria, vedură că primirea acelei deputațiuni e oficială, și se întrebau cu ce faciâ vor mai returna slavii aceia acasa la Austria, după ce purtarea lor ă semana cu păcate de prin codicile penală. Chiară în senatură imperiale deputațiunea din Moscoa iși găsi o critică camă aspra desaprobatorie. Impresiunile de nici din Viena, și póte si de pre aiure din Europa, le scia rapede Rusia, repede le cunosce Gorciacoff, numai deputațiunea nu le auziseră nevoia se le audă. Asia se întâmplă apoi ca acei deputați rogara pe Gorciacoff se le muflocesca audiența la Tarulu, dară ministrulă le aduse aminte că el suntă supuși austriaci, prin urmare să se-și rdstjlocescă audiența prin ambasada austriascâ. Acestă respinsă a lui Gorciacoff, deși fină precătă se putea, conținu însă o înfruntare, ună felă de admonițiune și sfat pentru altă purtare, ceea ce deputații comă precepură Se înțelege că apoi ambasada austriacă le-a mijlocită audiența, despre care la timpul ă sea am și luată cunoscință. De la acastă infruntare se datază altă modă de procedură. Guvernul rusescă din partea și insula se demustre ca primirea deputațiioră nu e oficială, nici că a fostă de lipsă se intervină guvernulă, căci poporulă rusescă și-a pricepută datorința. Deputații din a loră parte, nu mai făceau politică în măsură asia mare, ci numai puțină ici colea, și adeseori se mulțimină cu alusiuni. Asia se precepe și renumitul ă toastă adusă de contele Tolstoi ministrul de învățâmântă, cu ocasiunea banchetului ce dedea lemonarea deputațiioră,țkând intre altele : „Simpatia pentru voi, iubiți ospeții noștri 1 v’a însocită în călătoria íntregă. Daca veți călători Rusia Intregă, la cele 70 de milione de locuitori, veți găsi asemene simpatii. Simpatia plină de importanță, ea vine din anima, nu e prefăcută, nici precalculată, nu e cumă s’ar 1100— politica. Voi nu sunteți representanții compatrioțiloru voștri aleși amesurată cutărui regulamente, n’aveți mandate in pusunamă, neci noi nu suntemă aci oficiali, ci Ruși, adecă, slavii de la mé<jin-nópte și de la i*esărită, adunați aci pentru a bine-vânta pre slavii de la apusă și de la mârâiți. O repedie sau, n’avemu planuri politice. Astă alianță e basată în istoria, limba, inima nóstra slavă, în sențemântuiți comună slavă, în sângele și vinele nóstre slave. Auziți cumă bate anima slavă ! Bate astăfelă inima străinului ? Nu, domnii mei,... se întări— m& astă alianță naturale, prin libertate in spirită, prin selițe etc.“ — De locu după ministrulă, vorbi, serbură dr. Polit, cu mai puțină fantasiă, și mai multă chiaritate, toastăndă pentru deslegarea curundă a cestiunei, slavice, ^icondü intre altele : „Rusia și are misiunea de împlinită, nu numai in Asia ei și la pragul orientului în Europa. E de lipsă se încete suprematisarea unei ginți din partea alteia numascăde acesta turcască ori magiară. Sadova hotărîtă despre sartea orientului, a despărțită lumea nemțescă de cea slavă. Gestiunea slavă o vomă deslega numai noi slavii, și aci Rusia are rolă principală. Rusia nu e stată numai rusescă, elăe și slavică, dispune de puteri nu numai material! ci și morali. Gestiunea orientală atinge onerea poporului rusescă, puterea imperiului. Noi slavii de la răsărită, noi ortodocșii, noi serbii, dorimă ca Rusia se-și implinesca curândă acesta mare problemă a sea.“ Din Petrupole plecară deputații la 27 Mai către Mosena, unde era esposițiunea. Trăsura drumului de seră, de dragulă sară, a întărziiatu 7 ore, pentru că la fiecare stațiune aveau se numesc a vivatele sau mai bine jicen dă „slava“ și „hura“ din partea poporațiunei. In Mosena *1 primiră la 10,000 de ómeni cu strigări entusiastice, cântece, miliții, iluminațiuni. La sosiră invitări și de la cetățile mai mari din țură. Banchetele de aici — după cele întâmplate la Petrupole — nu mai avură caracterulă politică atăta de marcată. Amintimă totuși mă toastă a lui Rieger în care se «zise că în cultură după greci urmară italianii, apoi francii, germanii, acumu e rănduiți la slavi. Rusia se elibere de subă Turci pre slavii de moda^ă și atunci toți slavii i se voru închina el. După unele escursiuni sosiră deputații orăși la Petrupole, de unde apoi returnară către casă. Acid ură e loculă se cercetamu dacă primirea deputațiloră in adevară n’a fostă oficială, apoi se vedemă ce e comunitatea ori individualitatea slavă, dacă slavii au fost ă Îndreptățiți la cele dise de ei, și în fine curau stăniu. Se 8cie ca în Rusia e forte puțină inteligință ce n’are uniforma, e mai puțină de cătă se póta compune numerală necesariă pentru a face primirile de cari avară parte acei deputați. Nu se pute f>ce cumă că poporulă i-a primită, din buna voia sa, căci acesta afară de aceea că nu pricepe, dară nici s’a îndatinată a avea altă voințță decâtă a guvernului, cu atăta mai puțină a o manifesta. Ori se ne alăturăm și noi păreriloră unui organu nemțescu că într’atăta a fostă primirea a poporului, nu cătă banii sunt din punga lui. Ceremonialusă încă a fostă celă îndatinată în Rusia cu ocasiunea cutărei visite oficiali mai de importanți, adecă ómenii guvernului (in diferite uniforme) i-a primită la graniță, i-a însocită pretutindene în țară, până cel aduseră ârăși la graniția căndă retornara; acestă modă de escortare se numesce în Rusia concomitare de curtenire. Dară oficiositatea a probă mai multă înfățișarea miliției la desclinite ocasiuni,—in fine erau se visiteze și flota la portulă fortăreței Gronstadt. (Scrii însă cumă că s’a întâmplată și acesta visíte, încă n’aă sosită). Atătea cele căte s’nu are tata deputații oră în Rusia, ne facă atenți la ceremoniele de căsetorie ale țieraniloră romăni, unde după încredințare se duce miresa (bună are slavii austriaci și cei turcesci) se Vo<să ce are mirele tu casă, pe lăngă casă, cumă stau dlatele, suntă de ajunsă pentru economie ca familia se se puta susține etc. Guvernul rusescă a jucată rolă de mire. In cătă e pentru comunitatea slavă, ea n’a putut’o duce încă nici pină la o limbă comună în care se se înțelegă toți slavii, ci deputații vorbiră și franțuzesce și nemțesce. In adeveră diabulü „Zukunft“ de aici are o corespondință în care se ifice cumă că la ospețiară in casina rusescá din Varsiavia, d. deputată cehu Dr. Erben a ținută o cuvintare asia de slavă în cătă de care ascultătorii din diferitele rase a credută cumă că vorbesce în limba sa proprie (a ascultatoriului). Insă numitură diarnă e destulă de precaută a nu produce cuvântarea. Purtarea slavilor, nu suferă indoiala, merită descuviințare. Am pecătui însă dacă totărădată nu am recunosce că sistemele cari se schimbară la guvernul Austriei multă puțină aă fostă nefavorabile elementelor slave, contienuri nedreptate pentru ele, și daca la Petrupole s’a făcută excesă, nu trebue se uitămă impresiunile ce slavii le-au dusă de la Praga, Zagrabia, Zara etc. Absolut îs mulă a voită se-i germaniseze ca și pre noi, constituționalismulă centralistică așișderea, dră acumă ce țină ei despre dualismă, acesta a spus» apriată ablegatură Mileticiă în una din șredințele dietei unguresc!, ei vodă în dualismulu politică ună dualismă naționale magiaro-nemțescă. — Unu deputată prusescu (ficea astă iarna că naționalitatea și o stimă mai presus de libertate, era slavii pară a <jice că una absolutismă naționale e mai bună de cătă ună constituționalismă anti-națională. E sedulă naționalitățiloră, și pentru auestea poporele lucră. In parte dară vina nu e a slaviloră, ci și a elementului nemțescă și a celui magiară. Slavii compună majoritatea poporațiunei din monarhia, ei merită, foră le compețesce mai multă considerațiune de cumă o acastă a fi. Insășî scă și o pricepă acesta, și din activitatea ce desvoltă se vede voința loră de a’și lua drepturile competitorie în posesiune. Cătă e pentru noi românii, salutămâ cu totu sinceritatea instiințele drepte ale veri cărei națiuni, ele potă conta pe simpatia și — amăsurată modestelorQ neatre puteri — pe sucursală nostru pun& la gradul unde e stavila acele] îndreptățiri. Se întâmplă inseamă de regulă cumă că poporele punendu’și în mișcare puterile lor, pentru a elupta drepturile competitire, trecu peste gradul îndreptațirei, causăndă astăfelu nedreptate pentru alte popore. E că de acesta ne tememă. Dacă fiecare rasă slava voiesco se-și asigure naționalitatea se», noi n’avemă nimica de opusă Panslavismulă Insă nu ne póte veni la socotela, intr’unu imperiu mare a tuturoră slaviloră care ar coprinde totu orientulă și pînă la Adria, noi ne-amü vedea naționalitatea nóstra amenințată mai multă de câtă asta di. Și tocmai panslavismulă cu tendințele sale ne insuflă astăzi temeri, tendințe periculose pentru noi cei încunjurați jură împrejură de slavi, neavândă aliați In apropiare. Elementulă magiară, celu naturalminte chiamatu la alianția cu celă romană, nu pricepe acesta, el. Însuși pretinde pentru sine egemonia asupra nostru, elű nu învăță nimica nici în fața unui periclu eventuală, nu caută de felă în jurul ă seă, pare că vrea se-și facă mașină politică din „extra Hungariam non est vita.“ In partea de maija-napte a imperăției sunt cehi și rutenii nemulțiumiți cu starea actuale, oră la mótru di croații. Magiarină asupra lor, vina pentru starea Croației. Acestă poporă loială începe a-și face desclinite planuri. Pe căndu își avea deputații la Petrupole, pe atunci organul lor, „Pozor“ (vezi No. tr. rubrica: Viena) se puse pe terenul epistolei lui Cossuth, contra căruia s’aă luptată la 1848, asigură pe ex-dictatorulu despre mulțiumita națiune croatescă. La tóte acestea magiarii nu voră putea dice că ei n’aă dată însă. Câteva diecenie mai nainte rasele slave aveaă păreri diferite și diferite aspirațiuni despre aceea cumă se se organiseze ele într’ună corpă politică. Unii voiau mai multe monarhii confederate, alții una singură, alții uă singură republica mare, și arăși unii mai multe republice, după rase, cari apoi se se uidscă după modelulii statelor unite din America. Astăz jiruse mai manifestă aceste diferințe de păreri, aspirațiuniile pară unite cumă se uni deputațiunea ce merse la Petrupole. Acestă unire în aspirațiuni e mare putere pentru ele. (Albina). E că scriserea publicată de Perseverența după Independința Elenica: Monseniore 1 Ș0 de clopote din bisericile creștine prădate în Creta, erau aduse și puse în vânzare pe ulițe împreună cu alte veștminte provenite din jefuirea satelor Cretani, incendiate. La acestă durerose spectacol, inima Israelițiloră, cari plăngă încă pe ruinele templului soră și portă doliule vaselor sacre ale lui Aron, aruncate jafului, se simți adincu emoționată de pietate și de compătimire. Izraeliții cari, in timpă de secole,au suferită cu curagiă atâtea rele și apăsări și cari suferă tocă cu paciență injustiția unor popore. Israeliții, martiri ai monoteismului, nu puteau se remăte nesimțitori la profanațiunea acelor instrumente sonore a cărora voce de aramă, din înălțimea turnuriloră Eclesiei vostre, chiăma odiniora pe credincioși la rugăciune și la ascultarea doctrinei ce predică amorul, apropelul. Israeliții au oferită dar o bolulă lară pentru a cumpăra acele clopote și a le remite prin intermediulă nostru, în mânele cuvioșiei tale, ragnind-o d’a bine voi a le consacra la cele d’ăntă templuri ce se voră reconstrui In Creta. Israeliții fac astă ofertă cu inima mișcată de suvenirea proprielor ă loră încercări, și plini de recunoscință către cuvioșia vóstru care ar fi predicată fără încetare amorulă ómeniloru unulă pentru altulă. Implorăndă ajutorulă celui atatăputernică In favorea nenorocițiloră, fâcându rugăciuni ca cerută se acorde țlile lungi cuvioșiei tale, ca se potă predica turmei amorulă a propelui, avemă onorea d’a fi. Presupușii voștri servitori. Pentru comisiune. I. P. Ventura-Vita. Abraham-D-Savvi. Vita-Elia-Artzi. Iliakulu Perseverența a publicate în Noseu de la 1 Iunie u o scrisóre adresată de cătră comunitatea israelită de la Smyrna Archiepiscopulu ortodocse din acelu orașiu. Printr’uă scăpare din vedere pucinii scuzabile, cându este vorba d’una faptă arătă de demnă de admirarea și recunoscința tutoră creștiniloră, n’amu publicată pînă acuma acea scrisóre. Indreptără greșiala ce am comisu, fiindu fericiți a semnala mă adu ce o noră arătă de multă pe cei ce o fă aă făcută și care este proba cea mai netăgăduită a întinderei progresului la tóte poporele ș’a tendinței de înfrățire a tutoră credințeloră. DE SUB POLA HENIULUI ÎN TRANSILVANIA. Auziți acestea tóte nemuritorü ascultați toți cei ce locuiți in lume. PsalmuliÎ 48 v. Í. Patru sute de ani petrecură Romanii în organulă patimiloru ascnși de la tóte drepturile politice și sociali trăgândă la jugulă suferințelor și storși de tirania veneticiloră nesățioși, cari n’aveau nici credința nici chiară Dumnezică! Aceștia, prin apucături infernali le răpiră patria, le despoiară averea, le nimiciră libertatea personale și-1 aduseră la sapă de lemnă. — Paharulu suferinței Romăniloru In decursul acestoră centenie, deși ei pe totă minutulă dă desertaă pînă în fundă avu ună isvoru nesecată, nici că mai esiste poporă pre conțienutală Europei, carele se fi fostă tratată cu atăta necruțare, — care se fi fostă tiranită cu atăta brutalitate precumă fu Romănulă de barbaria cea trufașiă asiatică — de concetățianii sei. Nu a fostă terorismă, tortura și insultări pre cari Ungurii se nu să fi aplicatu la acestă poporă. De deschizi paginele istoriei lui, nu afli alta de cătă mnă șiră neîntreruptă de patime și amărăciuni, pre cari are ce sufletă omenescu numai a le au^i se ingrozesce și se infiera. Drepturile Românului se gǎsesci sigilate cu sigiliulu celu negru în una tripartită, fiulă măiestrului infernole, care susține pre veci ocaia și rușinea celui ce i’a inventată; drepturile antice ale Romăniloru se pierdură cu totul și fără de urmă în acestă oceană negru isvorîtă din inima unei ființe mai negre de cătă elă și mai ariciose de cătă totă ce e reă pre pămîntă ! — Nisce creațiuni reprobate de mintea omenescó, nescociri monstruose și nefiresci, escladă pre Română din cancer-