Romanulu, iunie 1867 (Anul 11)
1867-06-10
ADMINISTRAȚIUNEA, PASAGEtULU HOMAMU. NOI. - REDACȚIUNEA STRADA ACADEMIEI IO.ANULU ALU UI-8 PRE-ț>E CELE V 0-IE8CE ȘI VEI POTÉ Cap. Dist. Te aan..............................lei 128 — 152 Î’e ș6?‘ luni..................... » 64 — 76 le trai luni..................... » 32 — 3S Penă lună......’............... » 11— — Unu esemplaru 24 par. Pentru Parisű pe trimestru nr. 20 Pentru Austria..................fior. 10 v. a. SAMBATA, 10 IUNIE 1857. LUMNEZATE ȘI VEI FX Abonamentele în Bucuresci Pasagialu Română No. 1. — In districte, la corespondinții Jiariului și prin poștă. La Paris la D. Caras-Hallegrain, rue de lancierne Commedie, No. 5. A se adresa pentru administra pune la d.T. Paleologu isuscimiiE Linia de 30 litere........................1 leii. Inserțiunî și reclame, linia........5 SERVITIA TELEGRAFICII A 1.1 ROMASÍI LII, BERLIN, 19 Iuniu.— Noule tratate pentru restabilirea unirii vamale cu Statele Germane de la Sud și s’a închiriatu. Bavaria a supsemnat șier î. PARIS, 19 Iunifi. — piariulü la France fjlie că spirea privitóre la visita împăratului Napoleone la Berlin nu se ’ntemeiază pe nici o hotărîre positivă. Bucuresci , Cireșiaru. Foile străine, venite ori, nu ne sducii uicî o sorie care se aibă cea mai mică valore. Ele conțină descripțiuni de venirea și plecarea capetei ori încoronate la Paris și termină narațiunile, cu cuvintele ce le-amu țtst noi ad încă din țliua in care amu anunciata mergerea Imperatorelui Russielor ș’a regelui Prusiei la Paris: E că ce $ice Independința Belgică de la 16 iuniu: „Corespondinții noștri s’acordă a afirma din nou că nici una resultatű pratiee nu s’a opținută. Situațiunea, suptă că aparință mai îndulcită, remăne aceaa și unuia din corespondinții noștri o definesc e : neîncrederea cordiale.“ Și’n adevera cumă se póte stabili o ’nțelegere între națiuni pe cătă timpă voră fi guverne cari nu voru adopta ideia cea mare a timpului, respecturii naționalitățiloru ? Situațiunea presinte credemu că nu se pate duăcamdată în făci șia mai lămurită și mai nemurită decâtă dupe cumă o arîtâ unö articlu alű Gazetei Albina din Viena ș’o corespondență particulariă a nóstru din Italia, ce se publică numai la vale. In Grecia, în Austria și’n tote Oriintele ferice astăfelö casanul, care conține una din cele mai uriașie revoluțiuni naționale; și din nenorocire vedemă că nici guvernul otomană nici chiar a cela austriacă, nu deschidă supapa de asigurare, ba încă din contra pună cocă ia jurulă casanului ca se nu p0tă eși cela mai mică ăbură. Acesta greșială este cu atătă măi neî nțelesă cânde ea se comite de către guvernulă Austriei, de la care arătă prin secțiunile ce-a primită de la 1859 și păn’acumă, cătu și prin inteligința politică a bărbațiloră ce să compună, trebuea și putea se vârja acumă limpede și se intre d’a dreptură și cu tărie pe calea cea mare a egalității și a dreptății pentru tóte naționalitățile ce compună acestă Imperiu. Insașî Independința Belgică de la 16 Iunie scice: „Reorganisarea monarciei va remănea uă operă și abreda și tre cétórie, pe care ea va lăsa se supsție cause de conflictă și situațiuni neregulate.“ Solința nu-i lipsesce, învățămintele nu i-au lipsită, și încă le-a plătită forte scumpă; prevestirile ii vină din tóte părțile; se sperămă că se va deșcepta și că se va descepta la timpă de uu „capu face, capu trage.“ Bară, pe căndă pe d’uă parte doue puteri uriașie s’aă ridicată în Europa, pe căndă Italia și Germania ș’aă întrunită fiăcare trunchiurile sale ș’aă devenită două puteri cari că acumă se producă, se dea rodusă loră pentru întrega omenire, era pe d’alta casanuiă naționalităților a ferbe în Oriinte, c’uă tămă din ce în ce crescéntá, ce facemă are noi? Multe arnă ^isă, în acésta privință, de la 1857 și pin’ acamă; multe țjicemă, treptată, în bucățele, pe tóte filele; multe țsicemă póte chiarű astăzi, pentru cei cari voră și potă înțelege; multe arau avea ăncă de țlisă dară................... . dară pentru ații se lasămă pe d. Hăjdeă se vorbescă élű în lirobagiulă scă învăluită, dară c une vele arătă de supțire învătăilă póte petrunde ori ce ochie romănescu D. B. P. Hăjdeă, a publicată în Perseveranța căți-va articlii istorici suptă titlu Unirea, în No, de eri, zice: „lase, chiare fără a mai vorbi de Transilvania și de imperială românobulgară, n’amă avea trebuință decătă a arunca uă repede cutătară asupra istoriei Țerei Romănesci, spre a ne încredința, fără multă bâtie de capă, că aice, împrejurură Bucuresciului de astăzi, întocmai ca și în cele—i—alte unghiuri ale Daciei, separatismul celu mai monstruosă sfâșia în totă cursulă evului med iă unitatea romănâ primitivă, așternândă calea unității definitive, ce ne zimbesce deja de după perdeua Jilei de raăue.“ Domnulă Hăjdeă, dovedesce apoi, cu istoria în mână că erau in România doue deci și cinci de domni, de tronuri, ș’apoi țlice: „Natura umană nu se schimbă. Fracula sée giubeua, pălăria senișliculă, modifică d’abia aspectulă, dară nu și fondură lucruriloră. Precumă e positivă, că la Atena din epoca lui Pericles copii plîngeau cumă plîngă și copii noștri, fără ca se avemă nevoe de a mai căuta pentru acésta argumente și citațiuni în tractatele lui Aristotele, tot așa e positivă, că în evulă mediă, pe când e ființaă cele douezeci și cinci de principate pe îngustură spațiă ală țerei Romănesci, în fiecare din ele se afla, subtă ună altă nume, celă puțină câte unu d. Nicolae Rosnovan, care striga contra unirii, însoțită de vr’uă duzină de acei, ce strigau după dumnelui și strigau pentru dumnelui „Imaginați-vă acumă infernala armoniă, productură celoră douezeci și cinci de partite separatiste din cele doueijleci și cinci de principate! Pre cumă astăzii d. Nicolae Rosnovanu cu compania declamă contra unirii Moldovei cu țara Románesca, totă astăferă predecesorii domniei sale cei din secolul XIII, Hușii și Wiciefii marelui reformatoru contimpurană de peste Milcovă, declamau care de care mai tare, că Craiova nu trebue se se unéscu cu Câmpulungulă, că BuZăulă n’are a face cu Târgoviștea, că Râmnicu-Sărată este mnimiculă de mórteală Ploiesciloră, seă că bieții Piteșteni au suntă Români!!ăi bine! Care se fi fostă óre succesul acestoră scomotase demonstrațiuni, ce se pretindeau și ele, negreșită, a fi patriotice? Periodulă analizei naționale espirăndă, tóte bacanalele separatismului n’au putută împedica, câtuși de putină, provedințiala manifestare a fatalei legi istorice, prin care sintesa succede analisei, precumma analisa sucede si lepsei, și 0tă că peste uă jumătate seclu în urma celoră douăzeci și cinci de principate, vedemă deja d’uădata pe Radu-Vodă domnindu eră singură de la Cărpați pînă la Dunăre!__ „Oprindu-ne aci, vomă resuma în căte va vorbe resultatele acestoră studie, pe baza cărora, desvâlindu-se pocturile d’abia atinse în lucrarea nostră, s’ar pută clădi că grandiosa istoriă filosofică a naționalității române. Trecutul nostru presintă trei fase caracteristice: între anii 105—270, periodulă sileptică ală unei uniri naționale, conduse ca tóte începuturile;între anii 270—1300 periodulă analitică ală separatismului națională, necesariu atunci pentru ca tóte părțile isolate ale întregimii se dobăndescă o d espresiune propriă și variată, asemenea fiecărui zonă într’ună acordă musicali); în fioe deia anulă 1300 iucece debută și progresă periodulă sintetică ală unei uniri raționale s.c.l.“ Domnulă Hăjdeă cunosce trecutulă, cunosce presintele, cunosce asemene cari este și viitorulă nostru naturale. Facă cerutți ca și majoritatea Romăniloră se să înțelagă și se voiască se neî mplinimă datoria, căci numai cei cari 'și împlinescă misiunea, suntă și remănă viul. Corespondința particulară a ROMĂNILOR, Florenza, 12 Iuniu 1867. Italia ca și România, și mai multă pate, trece printr’uă crisă. D. Ferrari, escelente profesore de economiă politică dară nu putem că Ministru de Financie va cădea, căci are Camera contra lui. Retragerea lui va atrage căderea a două din colegii săi. Tesaurul este golă și cu anevoie se voră pute plăti în întregimea loră cu penele de la Iultă. Regele este forte tristă. A perdută de curendă doar din amicii săi; celă mai puțină bătrână, arendă aceaași vârstă cu regele, a murită de apoplesiă, după ce de doui ani suferise două paralisii la braciură dreptă, regele a avută și elă una. Pe lângă acesta se află întinsă între partizanii pentru învoire cu Papa și cei cari voră îndată Roma. Bilanciulă nu s'a desbătută încă în Cameră. Abia suntă la lucrările publice și deja, din causa căldurei și a bolerii onorabilii se ducă. Va trebui, pe la sfărșitul lunei se vie la uă aprobare provisoriă care va face pe mioister să se urmeze a cheltui îndouită de ceea ce ar trebui și astă-felă se va mări braișcea deficitului, care nu scă cumă se va astupa fără desarmare și descentralisare. Se fiți și cum că veți primi triste solii financiarie din Italia. Romanii nu vor face nici uă resculare pînă după finitur lunei cândă se va sfârși serbarea pentru Sf. Petre, căci vor mai ântâiă se tragă din posuarură numeroșilor străini ce vină pentru acesta în Roma, toți banii ce aă cu dânșii; după acesta — fără voia d-lui Raltazzi — va fi orecare mișcare; ea va isbucni pate în jurul Romei nevoindă se periculose multă începându-o in Roma. Regina Portugaliei va muista aici câtă va timpă. Ducesa de Gânes cu amândoui copiii ei va pleca pentru Saxonia unde va sta doua luni. De prisosă se va mai aducă aminte că Ducesa este fiia regelui Saxoniei, cădutu a^i la gradul de prefectă prusiană. După câte cunoscemű intrigele ruseșci între poporațiunile slave ale Austriei sapă existența acestui imperiu care a lovită tóte naționalitățile. Ar trebui să ’nțelegere între poporele latine in rația turburăriloră ce amenință imperiulă Austriei; organisarea bigotă a Spaniei este d’văcamdată văpedică, dară ea va provoca în curândă Revoluțiunea care va rechima la viață marea asociațiune internaționale latina. Cugetați bine p’acolo, uniți-vă, pregătiți-vă și veghiați, căci destinările vastre sunt mari, destulă numai se voiți se va puneți la înălțimea loră. Zimnicea, 5 Iunie 1867. !.s. SCIRI DIN BULGARIA, Domnule Redactare, Scirile ce vin din Bulgaria se agravază din ce în ce mai multă. Cata de insurginți sub voevodul (comandantul) Filip, ce se lovise cu Turcii la satul Vărbovca, după rnt resistință curigiosa, cea ținută in contra a mai multă de trei sute de Turci, bătându-se mai multe ore și scâpăndă de acolo, a fostă urmărită de aceștia pinâ la Balcană. Acolo aprope de Gabrovo în păduri, s’a încăieretă ore cu oștire regulată și țerani Turei, ce au fostăshhrămați de autoritate în ajutoră. Bătaia a ținută patru ore, și curagială minunată ală insurgențiloru a respinsă pe Turci și în gonită aprópe oă oră de la posițiunea loru. Atunci venindő unfi ajutoră considerabile Turcilor, și căți-va din insurgenți răniți ve<jindu-se amenințați de a cădea prisonieri în măna Turciloră și sclindă că aceștia torturezi și spînzură chiară pe răniți, aă rugată pe camarazii loră se-înmore ânșii și se ie capetele loră, ce s’a și făcută. Voevodulă loră, îmbărbătându-se ăncă mai multă din acésta scenă, cu iataganulă într’afi mănă și cu pistolulă în alta cu curagioșii sei luptători a trecută prin Turci și scapăndă de aici, numai cu <eca camaradi, s’a dusă în fundulă Balcanilor, unde s’a adunată cu alte cete de insurginți, cari s’afi formată încă grupă de mai multe mii, ocupăndu posițiunea ce se zice la trei mori Grupa acesta s’a incfnärate cu vre șase mii Turci, oștire regulată și bașibuzucî. Bătaia a ținută șase ore întregi, mai multe sute de Turci au căzuiți morți, din Bulgariau căzută patruzeci și trei, morți și răniți. Turcii au fostă siliți a se retrage, dară ocupănd floalele muntelui stau acolo țindndă in locă pe insurginți, cari însă au mice comunicațiuni prin munți. Afithat-Pașina fostă la Tărnova, unde după ce a spîmjurat și maî multe persone fără nici uă judecată, s’a reintorsă Sâmbătă 3 sodă la Siștov. De acolo a ridicată patru-țjeci și septe de persane dintre orășieni și puindu-se în fiară le-a transportată cu elă in vaporul sec la Rusciucu. Unele dintre aceste persone aveau ochii crăpați de tortură, între cei transportați la Rusciucă se află doctorulu K. Pavlovici, profesorulu Manolovici, Nicolae D. Hristache și George Catranov, afară de mulți alți fruntași tineri și betrăni. Se zice că ar fi vrută se-i spindure, daca n’ar fi intervenită și protestată consulii puterilor străine. Afară de astea la Târnova, Sistovă și la alte locuri chiară, autoritatea agită fanatismulu turcesc» în contra Creștiniloru împărțindă cartușe și arme spre a fi gata la ori-ce casă de a masacra pe creștini; cu tóte că s’arată circulare din partea lui Mithat-Pașia, ca toți locuitorii se stea linisciți și se se feresce de resculărî In contra Creștini-loră spre a le face răi. Cu tóte aste Turcii comită pe față cele mai mari neomenii și vandalisme asupra pacinicilor creștini. Vidța, onorea, starea Creștiniloru este prada Turciiora și în facia acestoră atrocități autoritățile tacul „Nu sciu, dice unu corespondinte In scrisórea mea, ce vomă deveni din starea acésta de lucrări. Toți suntemi desperați și dacă nu voră lua puterile străine iu băgare de somn aceste, și nu voru interveni, se presimte isbucnirea unui mare măcelă Intre poporațiunea Creștină și Turcă, fiindăcă din ce în ce simțământulă resbunărel se încinge mai multă. Nu voiă întârzia a vĕ relata pa viitorii ceia ce vor afla. P------ D lui rredactore alu fiariuhn RomĂNULU, Domnule Sedactore, Stimabilul D-vóstre chiai a publicat, ca respuns la a mea, o scrisóre a D-lui Dr. Theodori, o scrisóre plină de distinctiune și delicateță. Domnia lui Njice que daqua professorii scriei sunt numiți professori la facultate, asta a fost voința ministrului. Domnii professori n’au cerut nimicu. La aqueasla n'am se respundu nimicu fiind q«o nu se póte probă într’un giurnal duqua professorii au cerrut queva sau au de la D. Ministru. Nu se póte probă într’un giurnal solicitările făcute în particular. Mai departe D. Doctor Theodori îmi impută .»- am considerat pe toți professorii scriei ca persone qaari nu se mai occupă de progresele șolinței, îmi voia permitte numai să citeau pr 3sagiul următor din scrisarea mea: „Professorii actuali, parte (cei mai juni) vor lucra qua se nu fie întrecuți de quei din afară, și parte (quei mai venerabili), osteniți de client,ia numerosii, de posturile multiple utc.u D. Dr. Theodorine spune que Domnia lui lucreză în tot timpul, apoi quine contestă aqueasta? Nu 4>sfel eu qu o parte din professori au se trcefi în facultate, pentru quo sciu eu, (sciu toți) que mergu înainte cu sclința? De quo D. Dr. Theodorinu voes ce să fiă numărat de mine în aquea categorie ? S’a mai publicat și altă scrisore a D-lor Trandafirescu, Turnescu etc. în numerul de la 8 iuniu. E o scrisóre plină de invective, plină de calomnii quari aducou desgusta. Eu trattasem questiune» de principia și D-lor respundu cu personalități pa quari nu caut se le qualificu, fiind que publicul luminat le a qualificat deja după meritul lor. D-lor pretindu que aqui în Bucuresci n’am sciut nimicu quând m’aă examinat D-lor. Qaa se respund la aqueasta așiu fi constrîns se ’mi făcu singur elogiul, se citezu succesele avute la Paris, și a șiu prea violă modestia quea mal elementare. Ance mai puțin voiu respunde la quelle lalte insulte. Daqua o dată punu D-lor piciorul pe teremul personalităților, eu nu voiu căută sé mé luptu cu D-lor qneci sunt unele lupte din quari nu esse quineva de cătu petal, mînjol, chiar quand esse victorios. Priimiți, vérogu D-le Redactore, assicurarea recunoscinței mele. Obedenarii. Doctor meâalizat de la facultate, fost medic intern in spitalele din Paris. ESPOSITIUNEA ETNOGRAFICA A RASELOR SLAVE IN MOSCVA. De multă ar fi trebuită se ne ocupămfi mai pre largă despre acestfi espusețiune, pentru a pune în vederea cetitorilor« miscamintele slavilor» cari permită a conchide la tendințele lor. Daca Insă nu fâcurămă acesta până acuma, causa e că asceptamă descrieri de tăiate. Inse vedemă că de la acea espusețiune se strecorară soiri fórte puține, de mirare puține, încătă ni fără temeiu bată și mai bate în ochii ziaristicei. Ma ce o mai multă, soirile puține de ceva importanță mai mare