Romanulu, iunie 1867 (Anul 11)

1867-06-10

ADMINISTRAȚIUNEA, PASAGEtULU HOMAMU. NO­I. - REDACȚIUNEA STR­ADA ACADEMIEI IO.­ANULU ALU UI-8 PRE-ț>E CELE V 0-IE8CE ȘI VEI POTÉ Cap. Dist. Te aan..............................lei 128 — 152 Î’e ș6?­‘ luni..................... » 64 — 76 l­e trai luni..................... » 32 — 3S Pe­nă lună......’............... » 11— — Unu esemplaru 24 par. Pentru Parisű pe trimestru nr. 20 Pentru Austria..................fior. 10 v. a. SAMBATA, 10 IUNIE 1857. LUM­­NEZA­TE ȘI VEI FX Abonamentele în Bucuresci Pasagialu Română No. 1. — In districte, la cores­­pondinții­­ Jiariului și prin poștă. La Pa­ris la D. Caras-Hallegrain, rue de lan­­cierne Commedie, No. 5. A se adresa pentru administra pune la d.T. Paleologu isuscimiiE Linia de 30 litere........................1 leii. Inserțiunî și reclame, linia........5­­ SERVITIA TELEGRAFICII A 1.1­ ROMASÍI LII, BERLIN, 19 Iuniu.— Noule tratate pentru re­stabilirea unirii vamale cu Statele Germane de la Sud și s’a închiriatu. Bavaria a supsemnat și­er î. PARIS, 19 Iunifi. — piariulü la France fjlie că spirea privitóre la visita împăratului Napoleone la Berlin nu se ’ntemeiază pe nici o h­otărîre positivă. Bucuresci , Cireșiaru. Foile străine, venite ori, nu ne s­­ducii uicî o­ sorie care se aibă cea mai mică valore. Ele conțină descrip­­țiuni de venirea și plecarea capetei ori încoronate la Paris și termină narați­unile, cu cuvintele ce le-amu ț­tst noi ad­ încă din țliua in care amu anun­ciata mergerea Imperatorelui Russie­­lor­ ș’a regelui Prusiei la Paris: E că ce $ice Independința Belgică de la 16 iuniu: „Corespondinții noștri­ s’acordă a afirma din nou că nici una resultatű pratiee nu s’a opținută. Situațiunea, suptă că aparință mai îndulcită, re­­măne acea­a și­ unuia din corespon­­dinții noștri­ o definesc e : neîncrederea cordiale.“ Și’n adevera cumă se póte stabili o ’nțelegere între națiuni pe cătă timpă voră fi guverne cari nu voru adopta ideia cea mare a timpului, respecturii naționalitățiloru ? Situațiunea presinte credemu că nu se pate d­uă­camdată în făci șia mai lă­murită și mai nemurită de­câtă dupe cumă o arîtâ unö articlu alű Gazetei Albina din Viena ș’o corespondență particulariă a nóstru din Italia, ce se publică nu­­mai la vale. In Grecia, în Austria și’n tote Oriintele ferice astă­­felö casanul, care conține una din cele mai uriașie revoluțiuni naționale; și din nenorocire vedemă că nici guvernul­ otomană nici chiar a cela austriacă, nu deschidă supapa de asigurare, ba încă din contra pună cocă ia jurulă casa­­nului ca se nu p0tă eși cela mai mică ăbură. Acesta greșială este cu atătă măi neî nțelesă cânde ea se comite de către guvernulă Austriei, de la care a­­rătă prin secțiunile ce-a primită de la 1859 și păn’acumă, cătu și prin in­­teligința politică a bărbațiloră ce­ să compună, trebuea și putea se vârja a­­cumă limpede și se intre d’a dreptură și cu tărie pe calea cea mare a ega­lității și a dreptății pentru tóte naționa­litățile ce compună acestă Imperiu. Insa­șî Independința Belgică de la 16 Iunie scice: „Reorganisarea monarc­iei va remănea uă operă și abreda și tre­ cétórie, pe care ea va lăsa se supsție cause de conflictă și situațiuni nere­gulate.“ Solința nu-i lipsesce, învăță­mintele nu i-au lipsită, și încă le-a plătită forte scumpă; prevestirile ii vină din tóte părțile; se sperămă că se va deșcepta și că se va descepta la timpă de uu „capu face, capu trage.“ Bară, pe căndă pe d’uă parte doue puteri uriașie s’aă ridicată în Europa, pe căndă Italia și Germania ș’aă în­trunită fiă­care trunchiurile sale ș’aă devenită două puteri cari că acumă se producă, se dea rodusă loră pen­tru întrega omenire, era pe d’alta ca­­sanuiă naționalităților a ferbe în Oriin­te, c’uă tăm­ă din ce în ce crescéntá, ce facemă are noi? Multe arnă ^isă, în acésta privință, de la 1857 și pin’ acamă; multe țjicemă, treptată, în bu­cățele, pe tóte filele; multe țsicemă póte chiarű astă­z­i, pentru cei cari voră și potă înțelege; multe arau avea ăncă de țlisă dară................... . dară pentru ații se lasămă pe d. Hăjdeă se vorbescă élű în lirobagiulă scă în­văluită, dară c­ une vele arătă de sup­­țire în­vătă­ilă póte petrunde ori ce ochie romănescu D. B. P. Hăjdeă, a publicată în Per­­severanța căți-va articlii istorici suptă titlu Unirea, în No, de eri, zice: „lase, chiare fără a mai vorbi de Transilvania și de imperială româno­­bulgară, n’amă avea trebuință decătă a arunca uă repede cutătară asupra istoriei Țerei Romănesci, spre a ne încredința, fără multă bâtie de capă, că aice, împrejurură Bucuresciului de astăzi, întocmai ca și în cele—i—alte unghiuri ale Daciei, separatismul celu mai monstruosă sfâșia în totă cursulă evului med iă unitatea rom­ănâ primi­tivă, așternândă calea unității defini­tive, ce ne zimbesce deja de după perdeua­­ Jilei de raăue.“ Domnulă Hăjdeă, dovedesce apoi, cu istoria în mână că erau in Româ­nia doue d­eci și cinci de domni, de tronuri, ș’apoi țlice: „Natura umană nu se schimbă. Fra­­cula sée giubeua, pălăria sen­ișliculă, modifică d’abia aspectulă, dară nu și fondură lucruriloră. Precumă e posi­tivă, că la Atena din epoca lui Peri­cles copii plîngeau cumă plîngă și copii noștri, fără ca se avemă nevoe de a mai căuta pentru acésta argumente și citațiuni în tractatele lui Aristotele, tot așa e positivă, că în evulă mediă, pe când e ființaă cele doue­zeci și cinci de principate pe îngustură spațiă ală țerei Romănesci, în fie­care din ele se afla, subtă ună altă nume, celă pu­țină câte unu d. Nicolae Rosnovan, care striga contra unirii, însoțită de vr’uă duzină de acei, ce strigau după dumnelui și strigau pentru dumnelui „Imaginați-vă acumă infernala ar­­moniă, productură celoră doue­­zeci și cinci de partite separatiste din cele doue­ijleci și cinci de principate! Pre cumă astă­zii d. Nicolae Rosnovanu cu compania declamă contra unirii Mol­dovei cu țara Románesca, totă astă­­feră predecesorii domniei sale cei din secolul­ XIII, Hușii și Wiciefii ma­relui reformatoru contimpurană de peste Milcovă, declamau care de care mai tare, că Craiova nu trebue se se unéscu cu Câmpulungulă, că BuZăulă n’are a face cu Târgoviștea, că Râmnicu-Să­­rată este mnimiculă de mórte­ală Plo­­iesciloră, seă că bieții Piteșteni au suntă Români!­­!ăi bine! Care se fi fostă óre suc­­cesul­ acestoră scomotase demonstra­­țiuni, ce se pretindeau și ele, negre­șită, a fi patriotice? Periodulă analizei naționale espirăndă, tóte bacanalele se­paratismului n’au putută împedica, c­âtu­și de putină, provedințiala manifestare a fatalei legi istorice, prin care sintesa succede analisei, precumma analisa sucede si lepsei, și 0tă că peste uă jumătate seclu în urma celoră două­zeci și cinci de principate, vedemă deja d’uădata pe Radu-Vodă domnindu eră singură de la Cărpați pînă la Dunăre!__ „Oprindu-ne aci, vomă resuma în căte­ va vorbe resultatele acestoră stu­die, pe baza cărora, desvâlindu-se poc­­turile d’abia atinse în lucrarea nostră, s’ar pută clădi că grandiosa istoriă fi­losofică a naționalității române. Tre­­cutul­ nostru presintă trei fase ca­racteristice: între anii 105—270, pe­riodulă sileptică ală unei uniri națio­nale, conduse ca tóte începuturile;în­tre anii 270—1300 periodulă ana­litică ală separatismului națională, ne­­cesariu atunci pentru ca tóte părțile isolate ale întregimii se dobăndescă o d espresiune propriă și variată, asemenea fie­cărui zonă într’ună acordă musi­cali); în fioe deia anulă 1300 iucece debută și progresă periodulă sintetică ală unei uniri raționale s.c.l.“ Domnulă Hăjdeă cunosce trecutulă, cunosce presintele, cunosce aseme­ne cari este și viitorulă nostru na­turale. Facă cerutți ca și majoritatea Romăniloră se­ să înțelagă și se vo­­iască se neî mplinimă datoria, căci nu­mai cei cari 'și împlinescă misiunea, suntă și remănă viul. Corespondința particular­ă a ROMĂNILOR, Florenza, 12 Iuniu 1867. Italia ca și România, și mai multă pate, trece printr’uă crisă. D. Ferrari, escelente profesore de economiă poli­tică dară nu putem­ că Ministru de Fi­­nancie va cădea, căci are Camera con­tra lui. Retragerea lui va atrage că­derea a două din colegii săi. Tesaurul­ este golă și cu anevoie se voră pute plăti în întregimea loră cu penele de la Iultă. Regele este forte tristă. A perdută de curendă doar din amicii săi; celă mai puțină bătrână, arendă a­­cea­ași vârstă cu regele, a murită de apoplesiă, după ce de doui ani sufe­rise două paralisii la braciură dreptă, regele a avută și elă una. Pe lângă acesta se află întinsă între partizanii pentru învoire cu Papa și cei cari voră îndată Roma. Bilanciulă nu s'a desbătută încă în Cameră. Abia suntă la lucrările publice și deja, din causa căldurei și a b­olerii onorabilii se ducă. Va trebui, pe la sfărșitul­ lunei se vie la uă aprobare provisoriă care va face pe mioister să se urmeze a cheltui îndouită de cee­a ce ar trebui și astă-felă se va mări braișcea deficitului, care nu sc­ă cumă se va astupa fără desarmare și descen­­tralisare. Se fiți și cum­ că veți primi triste solii financiarie din Italia. Romanii nu vor­ face nici uă res­­culare pînă după finitur­ lunei cândă se va sfârși serbarea pentru Sf. Petre, căci vor mai ântâiă se tragă din posu­a­­rură numeroșilor­ străini ce vină pen­tru acesta în Roma, toți banii ce aă cu dânșii; după acesta — fără voia d-lui Raltazzi — va fi ore­care mișcare; ea va isbucni pate în jurul­ Romei ne­­voindă se periculose multă începându-o in Roma. Regina Portugaliei va mui­sta aici câtă­ va timpă. Ducesa de Gânes cu amândoui copii­i ei va pleca pentru Saxonia unde va sta doua luni. De prisosă se va mai aducă aminte că Ducesa este fiia re­gelui Saxoniei, căd­utu a^i la gradul­ de prefectă prusiană. După câte cunoscemű intrigele ru­­seșci între poporațiunile slave ale Aus­triei sapă existența acestui imperiu care a lovită tóte naționalitățile. Ar trebui să ’nțelegere între poporele latine in rația turburăriloră ce amenință imperiulă Austriei; organisarea bigotă a Spaniei este d’vă­camdată vă­pedică, dară ea va provoca în curândă Revoluțiunea care va rechi­ma la viață marea aso­­ciațiune internaționale latina. Cugetați bine p’acolo, uniți-vă, pregătiți-vă și ve­­ghiați, căci destinările vastre sunt­ mari, destulă numai se voiți se va pu­neți la înălțimea loră. Zimnicea, 5 Iunie 1867. !.s. SCIRI DIN BULGARIA, Domnule Redactare, Scirile ce vin din Bulgaria se agravază din ce în ce mai multă. Cata de insur­­ginți sub voevodul (com­andantul) Filip, ce se lovise cu Turcii la satul Vărbovca, după rnt resistință curigiosa, ce­a ți­nută in contra a mai multă de trei sute de Turci, bătându-se mai multe ore și scâpăndă de acolo, a fostă urmărită de aceștia pinâ la Balcană. Acolo aprope de Gabrovo în păduri, s’a încăieretă ore cu oștire regulată și țerani Turei, ce au fostă­shhrămați de autoritate în ajutoră. Bătaia a ținută patru ore, și curagială minunată ală insurgențiloru a respinsă pe Turci și î­n gonită aprópe oă oră de la posițiunea loru. Atunci venindő unfi ajutoră considerabile Tur­­cilor, și căți-va din insurgenți răniți ve<jindu-se amenințați de a cădea pri­­sonieri în măna Turciloră și sclindă că aceștia torturezi și spînzură chiară pe răniți, aă rugată pe camarazii loră se-î­nmore ânșii și se ie capetele loră, ce s’a și făcută. Voevodulă loră, îmbărbătându-se ăncă mai multă din acésta scenă, cu iata­­ganulă într’afi mănă și cu pistolulă în alta cu curagioșii sei luptători a tre­cută prin Turci și scapăndă de aici, numai cu <­eca camaradi, s’a dusă în fundulă Balcanilor, unde s’a adunată cu alte cete de insurginți, cari s’afi for­mată în­că grupă de mai multe mii, ocupăndu posițiunea ce se­­ zice la trei mori Grupa acesta s’a incfn­ärate cu vre șase mii Turci, oștire regulată și bașibuzucî. Bătaia a ținută șa­se ore întregi, mai multe sute de Turci au că­­­zuiți morți, din Bulgari­au căzută patru­zeci și trei, morți și răniți. Turcii au fostă siliți a se retrage, dară ocupănd fl­oalele muntelui stau acolo țindndă in locă pe insurginți, cari însă au mice comunicațiuni prin munți. Afithat-Pașin­a fostă la Tărnova, unde după ce a spîmjurat și maî multe per­­sone fără nici uă judecată, s’a reintorsă Sâmbătă 3 sod­ă la Siștov. De acolo a ridicată patru-țjeci și septe de per­sane dintre orășieni și puindu-se în fiară le-a transportată cu elă in vaporul sec la Rusciucu. Unele dintre aceste persone aveau ochii crăpați de tortură, între cei transportați la Rusciucă se află doctorulu K. Pavlovici, profesorulu Manolovici, Nicolae D. Hristache și George Catranov, afară de mulți alți fruntași tineri și betrăni. Se­­ zice că ar fi vrută se-i spindure, daca n’ar fi intervenită și protestată consulii pute­­rilor­ străine. Afară de astea la Târnova, Sistovă și la alte locuri chiară, autoritatea agită fanatismulu turcesc» în contra Crești­­niloru împărțindă cartușe și arme spre a fi gata la ori-ce casă de a masacra pe creștini; cu tóte că s’a­rată cir­culare din partea lui Mithat-Pașia, ca toți locuitorii se stea linisciți și se se feresce de resculărî In contra Creștini-­loră spre a le face răi. Cu tóte aste Turcii comită pe faț­ă cele mai mari neomenii și vandalisme asupra pacinici­­lor­ creștini. Vidța, onorea, starea Cre­­știniloru este prada Turciiora și în facia acestoră atrocități autoritățile tacul „Nu sciu, dice unu corespondinte In scrisórea mea, ce vomă deveni din starea acésta de lucrări. Toți suntemi des­perați și dacă nu voră lua puterile străine iu băgare de somn aceste, și nu voru interveni, se presimte isbuc­­nirea unui mare măcelă Intre popora­­țiunea Creștină și Turcă, fiindă­că din ce­­ în ce simțământulă resbunărel se încinge mai multă. Nu voiă întârzia a vĕ relata pa vii­­torii ceia ce vor afla. P------­ D lui rredactore alu fiariuhn RomĂNULU, Domnule Sedactore, Stimabilul D-vóstre chiai a publicat, ca respuns la a mea, o scrisóre a D-lui Dr. Theodori, o scrisóre plină de distinctiune și delicateță. Domnia lui Njice que daqua professorii scriei sunt numiți professori la facultate, asta a fost voința m­inistrului. Domnii pro­fes­­sori n’au cerut nimicu. La aqueasla n'am se respundu nimicu fiind q«o nu se póte probă într’un giurnal duqua professorii au cerrut queva sau au de la D. Ministru. Nu se póte probă în­­tr’un giurnal solicitările făcute în par­ticular. Mai departe D. Doctor Theodori îmi impută .»- am considerat pe toți pro­­fessorii scriei ca persone qaari nu se mai occupă de progresele șolinței, îmi voia permitte numai să citeau pr 3sa­giul următor din scrisarea mea: „Professorii actuali, parte (cei mai juni) vor lucra qua se nu fie între­cuți de quei din afară, și parte (quei mai venerabili), osteniți de client,ia numerosii, de posturile multiple utc.u D. Dr. Theodori­ne spune que Dom­­nia lui lucreză în tot timpul, apoi quine contestă aqueasta? Nu 4>sfel eu qu o parte din professori au se trcefi în fa­cultate, pentru quo sciu eu, (sciu toți) que mergu înainte cu sclința? De quo D. Dr. Theodori­nu voes ce să fiă nu­­mărat de mine în aquea categorie ? S’a mai publicat și altă scrisore a D-lor Trandafirescu, Turnescu etc. în num­erul de la 8 iuniu. E o scrisóre plină de invective, plină de calomnii quari aducou desgusta. Eu trattasem questiune» de principia și D-lor respundu cu personalități pa quari nu caut se le qualificu, fiind que publicul luminat le a qualificat deja după meritul lor. D-lor pretindu que aqui în Bucuresci n’am sciut nimicu quând m’aă exami­nat D-lor. Qaa se respund la aqueasta așiu fi constrîns se ’mi făcu singur e­­logiul, se citezu succesele avute la Paris, și a șiu prea violă modestia quea mal elementare. Ance mai puțin voiu respunde la quelle lalte insulte. Daqua o dată punu D-lor piciorul pe teremul personali­tăților, eu nu voiu căută sé mé luptu cu D-lor qneci sunt unele lupte din quari nu esse quine­va de cătu petal, mînjol, chiar quand esse victorios. Priimiți, vé­rogu D-le Redactore, assicurarea recunoscinței mel­e. Obedenarii. Doctor m­eâalizat de la facultate, fost medic intern in spitalele din Paris. ESPOSITIUNEA ETNOGRAFICA A RASELOR SLAVE IN MOSCVA. De multă ar fi trebuită se ne ocu­­pămfi mai pre largă despre acestfi es­­pusețiune, pentru a pune în vederea cetitorilor« miscamintele slavilor» cari permită a conchide la tendințele lor­. Daca Insă nu fâcurămă acesta până a­­cuma, causa e că asceptamă descrieri de tăiate. Inse vedemă că de la acea espusețiune se strecorară soiri fórte puține, de mirare puține, în­cătă ni fără temeiu bată și mai bate în ochii­­ ziaristicei. Ma ce o mai multă, soiri­le puține de ceva importanță mai mare

Next