Romanulu, august 1867 (Anul 11)

1867-08-05

6U -------- -------Petițiune dată Alteței Sale Serenisime Carol I, Domnulu Romăniloru, de către unii numerfi de 105 arendatori, și presintată de către bol. D. Teoharidi și Vrăbiescu. Prea înălțate Demne, Găsimă de datoria nóstra, Prea înălțate Dómne, a aduce la piciorele Tronului Inălțimei Vóstre, recunoscinția dinpreună cu devotamentulă nostru celă mai respectuosă pentru mesujele luate de către d-nulu Ministru de Interne, relativă In esecutarea învoeleloru reciproce între țelani, proprietari și arendași. Printr’Insele, Prea înălțate Dómne, asigurăndu-se munca țăranului și capitalurile nóstre, strângerea recoltei au recompensată, cu prisos», și una și alta. Guvernulü acesta din urmă alü Inălțimei Vóstre a fostă de bună asgură pentru Romănia fertilă, dară iubită de sterilitate de mai bine de 7 ani. Adaogénda la ’nsemnata recoltă din acesta năuă administrațiune, care a garantată pe deplină averea, persóna și onórea nóstra, avemü uă sfântă datoriă de împlinită, venindu astăzî se depunemă înaintea înălțimei Vóstre recunoscinția nóstra pentru atâtea binefaceri ce începă a fi simplite în Romănia. Ai Inălțimei Vóstre pré plecați și presupuși servitori. (Urmeza semnăturile.) Manifestarea eși apoi din curtea consulatului și se îndreptă spre locuința Președintelui consulului de Miniștri: acolo ea se aședă în lăudă pe stradă dinaintea locuinței d-lui Crețulescu. Comitatului se presintă Președintelui consiliului și d. Petrescu, în numele titularu dise d-lui C. Cretzulescu : Domnule Președinte! Cu ocasiunea serbării M. S. Imperatului Napoleon, poporul, capitalii întrunindu-se pe piața sf. Gheorghe, spre a vota un adresă de felicitare pentru Suveranule Franciei, a dării si asemene a veni la dv. și a va ruga se esprimația. Sale Domnitoriului, cu simptimantele de devotamentu și de iubire ale Bucurescianilor, espresiunea părerii sorii de roă pentru demisiunea d-lui loan Bratianu și apoi a ministeriului întregii. Ducândö țara pe căile libertății, ale dreptății, ale legalității și ale progresului, acesta ministerie și-a dobindită simpatiele întregei națiuni. Ea vede clară cu durere retragerea lui. Are însă deplină încredere în înțelepciunea, în simptimentele liberale și patriotice ale M. Sele Domnitoriului și speră îrn viitori«. Trăiască Carolă I. Trăiască Ministerială liberale. Trăiască Națiunea română. D. Președinte al consiliului, după ce mulțămi în numele ministeriului întregit , de simțământele bine- voitore și simpatice ce poperațiunea capitalei are pentru ministerială actuale, promise a comunica M. Sele Domnitoriului, espresiunea acestoră simptiminte. Manifestarea aclamă de mai multe ori cu entusiasmu; se trăiască Președintele consiliului! Se trăiască Ministerialu liberală ! Se trăiască M. Leo Carolú I! Apoi se duse la d. ministru din întru. I. Brătianu, pentru a’i esprime adînca sea părere darea pentru retragerea d-sale de la administrarea țereî; d. Brătianu nu era însă acasă și manifestarea după ce se opri unu momentă pentru a aclama de mai multe ori pe d. ministru Brătianu, se duse apoi la otelulă Fieski ca se salute pe venerabilele Cioartă, și d’aci apoi sa retrase flăcare în liniște, și numai din causă că la facerea loră, legiferatorii nu iöu în privire obiceiurile și osebitele înprejurări din țară. După părarea mea, d. ministru al finandeloră urmezü forts înțelepțes ce publicăndă proiectele de legi înainte de a le da în desbaterea corpuriloru legiuitóre, pentru ca fiăcare, veden dă defectele, se le denunție prin presă. Ca se ve probeze acesta, permiteți’iî a ve spune ceva despre legea pentru rescumpărarea embaticurilor și a dejunurilor, pe locuri din orași și vii de pe proprietățile Statului, lege ce este a se pune acumă în lucrare. Din cele de mai roșii, ve veți convinge înșire că la facerea acelei legi, nu s-a ținută sema nici de obiceiă locale,nici de osebitele împrejurări. Me explică : Legea și regulamentul» pentru aplicarea ei, cuprinde că rescumpărarea se face prin capitalizarea embaticurilor, în vigóre, pe 30 ani; era 1& viie cu dormurî (deciuiala în natură). Totu regulamentulă (fice a se socoti dejnn dată pe 5 ani înapoi, și prețulă luată pe acei ani pe vină, din care o drepta cincime, se se înmulțască pe 30 ani și resultatulu se fiă predută rescumparărea. Se vorbescü anteia de ambaticuri. Nu cunoscă bine partea de dincolo da Mileavă, de acea nici voiă vorbi ceva de acolo; cunoscă însă bine partea de dincoce, și voiă vorbi numai de ea. In Moldova, embaticurile se potă clasifica în trei categorii: 1) embaticurile pîna la 1838, de căndă mai cu sumă aă începută a spori valorea proprietăților; 2) embaticurile de la 1838 pină pe la 1851 căndă aă venită în țară banca foniară, și da căndă proprietățile aă sporită mai de 10 ori de cumă erau la 1834 la punerea în lucrare a regulamentului, și 3) embaticurile de la 1851 pînă pe la 1861. Documentele ca proprietarii folosința pastreza pe locuri da casă și vii supusă embaticurilor, potă proba, că una loca de casă saa de vie, supusă embaticului, dacă de la 1834 pînă acumă, un a trecută prin vendare la altă persona, ce numai prin moștenire la coborîtorii proprietariului folosinții din 1834, valorea embaticului a remasa intactă, pentru că a lipsită prilegială de a se spon. Dacă însă una asemene loc séü viea trecută prin vendare de la unul la altul, la fiecare vendare, embaticulă s’a sporită în proporțiune cu valorea la care se știedămentală; pentru că, după codulă Kalimah, cumpărătorii erau datori a se învoiau raonăstirea proprietara locului, și așa învoeli se făceau pururea prin sporirea embaticului, celă puțină 8 la sută din valorea pământului. De aceea, nu e rară a se vede una acarelă din vreuna orașă, scauă vie, că plătesce embatică de 2 — 5 sfanți, scaua acadră, și altă asemenea locă séu vie, că plătesce embatică de 4—5 galbeni sau și mai multă. Legea însă, făcută acumă n’a ținută samă de aceste, ci a socotită tóte embaticurile deuă categorie. Resultatul, dar va fi, că acei ce stăpînescă locuri sau vii, cu embaticuri mici, adică vechi, voră rescumpăra, pentru că se convine; era acei ce stăpînescă cu embaticuri mari, nu voră rescumpăra, pentru că nu se convine. La vin și la mai mari probe: cunoscă locuri pe stradele orașiului Iași, pe cari suntă clădite binale mari; cari plătescă embatică de 2—5 lei stînje— nulă la uliță; acela va rescumpera bucuros« plătindă pe 30 ani embaticuri fiind ieftine; cunoscă și locuri din mahalalele Iașului, pe cari ună săracă ș’a clădită uă casă de lemnă, sén una bordeie, și plătesce embatică de ună galbenă pe ană; acela nu va rescumpăra, pentru ca 30 galbeni nu face, nici cănd s’ar vinde nu numai loculă, dar și clădirea de pe elă. Eu am uă vie în podgoria Șorogarii, lîngă Iași, cumpărată cu tóte formele, la 1850 cu 200 galbeni, pe care inbunătățndu-o, cu binale, am mai cheltuită peste 200 galbeni, prin urmare via mea costă peste 400 galbeni, după învoiala cu egumenulu Monastireî, plătescă poană embatică de 10 scolari. De ar fi s’o rescumperă, după legea de acumă, ar trebui se mai dau vre 115 galbeni, atuncea m’ar costa via peste 500 galbani, suntă însă 3 ani, de cândă caută s’o vândíj, cu paguba mea, pentru că mai nu scotă cheltuelile actuale cu luorură și paza ei, și n’tună găsită pe nimeni care se’mi de nici 250 galbeni. Elă dară că nu’mi convine de a rescumpăra embaliculă ei, pentru că suntă mai folosită a da pe ană 10 icosari, de câtă a da nădată 100 galbeni cari aducă ună procentă celă pucină îndouitâ de câtă embaliculă. Totă în acea podgorie, este ună altulă care are uă vie, de uăpotrivă cu a me îa mărime, și care plătesce embatică 12 lei; acela credă că va rescumpăra embaticulă, pentru că capitalul, ce va da, va fi mai puțină decâtă procentele banilor, ce ari? trebui sei dau sa. Unde este dlară dreptatea ce tata legea, trebue s’o aibă? Vin acumă și asupra viitoră ce dau dijmă, și ce ne voiă spune, este fórte drepte, pentru că și pe moșia me am asta vii. Mai pe tóte moșiile Statului, pe unde clima a îngăduită, țeranii, locuitori pe moșie, au vii, și dau deciuiala în natură, anuală, aceaa ce la noi se numește dijmă. Pe cumă țeranulă își lucreza via sa, ună pogonă îi dă pe ană. La timpă bună, și 400 vedre vină, dară se chemă, că după că socoteia pe 5 ani, ară veni mai pucină, se pană minimum, că 150 vedre dă ună pogonă, prin urmare dijma va fi 15 vedre, câte ună sfantă vadra, socotindă pe 30 ani, cum» dice legea, resultatulü va fi, ca țera nulă se plătască 450 sfanți, ca sa’și recumpere dijma, mă așa predă este neauzită pe la noî, roă pogonă de vie, celă multă, se vinde cu 300 lei, cumă dară țeranulă va da fiscului, pentru rescumpărarea dijmiî, mai multă întreită de câtă o puterlă vinde altuia cu tufile vii, chiară de s’ar găsi țeranulă însă pozițiune mai bună de câtă astă dietă mai degrabă va părăsi via, de câtă se de pentru dijma ei atît MI Ară veni, ca pământulă pe care își are ele sădită via, se’lăcoste ună galbenă prăjina, ce este a 80 parte din falco; cândii pretutindinea găsesce a cumpăra uă falco de paméntu, de veci, cu 10 galbeni, și in trei patru ani își face altă vie. Cu tóte că legea acésta, pentru rescumpărare, a pusă unu scurtă termenu amenințând», că după trecerea acelui termene, nu voră pute rescumpăra, da câtă plătindă embaliculă sau dijma pe 50 ani, însă timpulă va dovedi, că forte pucină voră rescumpăra, pentru că nimeni nu va voi a plăti așa scumpă pe lucrul ă seă, pe care are ună dreptă bazată pe legea ce a fostă în țară, și de la care nici uă lege nu’la pute depărta, în câtă timpă își va păzi îndatorirea, fiindăcă niciă lege nu pote lucra cu retroactivitate, și nimeni nu va voi a-șî svîrli banulă, fără se’și facă mai ântéiu socotéla de’i convine. Nu pretutindenea locurire de casa și vii sunt ă așia de avantagrase ca, spre exemplu, în Bucuresci și prejmezele lui. Este neapărată, domnule Redactore, ca legea acesta se se modifice, se se împartă embaticurile după timpurile în cari s’aă făcută, asemine și pentru ritmuri, se nu se cerá arără de multă, se puie mă,termenu mai lungă, șî chiară plata se se reguleze a se da treptată, cumă, d. ministru ală financielor, lucrindă forte în favorea Statului, a opinată prin proiectul» modificatorii legii pentru vendarea moșiilor Statului. Numai cu chipulu acésta se voră rescumpăra embaticurile și dijmurile, ca se se bucure și acei ce aă plăntată, și acei ce ș’aă dată banulă spre a cumpăra séu a plädi, și fisculă se’știé dreptulă seă, dară numai multă. Ve rogu, domnule redactare, de găsiți de cuviință, dați ospitalitate acestei epistole în stimobilulu d vóstre șliariă. Bine-voiți a primi și încrederea despre stima ce ve păstrez». V. Meleghie. Vasluiă, 27 Iulie 1867. Domnule redactare ale fiarului ROMĂNU. Aveți mare dreptă a dice că mai tóte legile ce se facă la noi, cumă ați publicată prin stimabilul» vostru dramă, nu se aplică, sau cu greu se aplică. ROMANULUI AVGUSTU. ÎNTRUNIREA GERMANIEI ÎNTREGE SUPTU IGIHEMONIA prusiei. La 5 Augustă s’a focutű la Stuttgart, că nouă manifestare în favorea întrunirii Staturilorfi germane de la Minglă<și cu confederațiunea Nordului, întrunirea de la Stuttgart se compunea de notabilitățile politice ale Bavariei, Württemberg, Bade și Hesse ș’a adoptată, în unanimitate, un programă în cuprinsulă următorii?. — Adunarea decilară câ ’ntrunirea Staturilor fi Nordului și Sudului este un condițiune vitale pentru Allernania. Orice amestecă străină spre a opri acesta întrunire trebue să fiă respinsă. Alianda ofensivă și defensivă a Stăturilor de Mia$ă și cu Prusia, și ighemonia militară a Prusiei constituă ântâtului legămentă între Nord și Miază-<jli. Reconstituirea Zollvereinului pe noui base și Parlamentulă dua nu ar fi asigură națiunii dreptul de a regula interesele sale materiale; este neaperată că Sudulă se participe de drepturile ce constituțiunea federale asigură Nordului, și alegerile pentru Parlamentul duaniariă trebue se se facă într’acesta scopă. In fine adunarea decilară că tratatul de la Praga nu pune pedică Staturilor si Sudului d’a intra în confederațiunea germană. Nu tóie greșialele regretabile ce a făcută administrațiunea prusiană și cu tóte viciele învederate ale constitution«, acesta fusiune va fi uă binefacere pentru Allemania. Viitorii lű va face restul si. ---------------------------■—- ----------------- ESPOSIȚIUNEA UNIVERSALĂ DIN PARIS. mate malii si metoade de învetiâmentu: «La demeure des enfants dóit étre riante, et ilfautleur montrer Ies belles choses du bon Dieu dans le oeuvres de la nature, comme dans celles de l’esprit humain.» DURUY. In scrisorea interiora m'am încercată se arîta imensele avantaje și învățiăminte ce am putea culege din secțiunea instrucțiunei publice de la Esposițiune, cu mă și idemarșele făcute de unele națiuni pentru a se folosi de ele. Astăzi îmi propună a indica căî e ceva mai importantă din colo ce am vedută în Cămpulă lui Marte, relativă la materialuri și metode de învățământ», și acesta fără a mai aventura multe considerațiuni sau apreciări la carieră pute da focă, căci, o spună de la începută, aceste article n’au nici uă pretențiune de a ostenta luxă de erudițiune intr’uă materia arătă de delicată ca instrucțiunea ■ publică, ci numai a deștepta curiositatea, dacă nu și dorința vr’unuia mâcară din profesorii sau emenii noștri speciali și cu mici’iece ca se vină se studieze țisa secțiune a esposițiunei și se facă rereî nnă adeverată serviciu, publicăndă vr’uă lucrare seriosă și de utilitate practică pentru scólele nóstre. I. Unul din grupurile cele mai interesante din exposițiune e fără îndoială celă însemnată cu No. X. Acestă grupă conține tată cea ce e menită a mări și înălța puterea fisică și morală a unui popor, coprinde materialuri și metode pedagogice pentru instrucțiunea și educarea copiiloră, bibliotece și metode pentru învățământulă adulțitoru, arătă in familie și acasă cătă și la scala sén în atelier la lucru, coprinde apoi mobile, vestminte și alimente de diverse clase și cari se distingă atătă prin calitate cată și prin estinătatea și utilitatea loră. Totu în acestă grupă se mai semnaliza și mai multe modele de case cari pe lângă că suntăeftine, reunescu totără dată și condițiunele reclamate de higienă și bunaviețuire. Se înțelege de la sine că e cu neputiință a înșira numai într’ună singură articlu tóte aceste obiecte dupa ordinea cu care sunt aranjate și espuse în diferitele clase din a II galeriă sau zonă circulară a palatului esposițiunei, începându de la grădina centrală, căci pe lânga căsurită forte nuterese mai trebue apoi ca cineva se lupte și cu dificultatea de a le distinge de obiectele grupului II (materială și aplicațiunea artelor liberale) cu care se găsesc, amestecate mai la fiecare pasă. Esiste însă ună mediă mai simplu și mai clară pentru a putea dauă idei despre materia de care mi-am propusă a me ocupa. Nu scă dacă lectorii Românului au avută ocasiune se vâră în desemnă sau în vr’ună jurnalu cu ilustrațiuniuă casă espusă în secțiunea suedo-norvegă din parcă (clasa 93) cu numele de casa lui Gustav Wasa. Acastă căsuță frumușică e, dupe cumă probésit aspectulu esterioru, construcțiunea și aranjamentulă Seă interiori, uă copiă exactă a casei locuite de Gustav Wasa, liberatorele Suediei. Acoperementul, pe din afară e de muschiu sau coji de copaci, păreții în partea esteriora se compună dinuă sucesiune de tăblițe (de scândură) în forma soldiforă, iară restul« construcțiunea cu cerdaculă și scara esterióra ce conduce la răndulu de susu foraiasă țnă totă fórte plăcută și simplu ce chiamă atențiunea a unei mulțime de călători. Daru nu e aci loculă a ne ocupa de aspectură pitorescă ală edificiului sau de curiósele obiecte cu care e adornată salonul ă principală, cea ce ne intereseza mai multă în ocasiunea de față e uă sală din rănduri de jos, și care e ună modelă de scară primariă suediană. Acesta sală e destulă de spațiosă, pardosită cu scânduri, cu acoperă măntură interiorii de lemnă și cu ferestrele destul de mari pentru a pute penetra oă cantitate suficiintă de aeră și de lumină. Intr’ună ănghiă ala odăei e uă sobă economică dispusă așa cu elevii se nu se potă apropia imprudentamente de focă, iară partea din mijj socă e construită astă-feră ca sopii ce nu se mai întorcă acasă pină sóra, se’și pat a conserva mâncarea caldă pînă la vremea prânzului. Nu póte fi ceva mai simplu și mai modestă decată acestă scela suediană și credă că în România nu e nici uă comună care, aven de pucină buna-voință, se nu’șî pala dota scóla cu aceleși condițiuni higienice ca și a scólei din căsuța lui Gustav Wasa. II. Cătă despre mobiliarulă scuí&I,elă sa compune din următoarele: uă catedră cu pulpită pentru rezemarea cărților, sau a notelor de musică, cu uă pereche de călimări, cu ună săltării pentru condeie, registre, cataloge etc. și cu ună scaună cu spatarii: acesta întru cătu privesce partea și loculă profesorului. — Cătă însă pentru elevi, fiecare își are măsuța lui aparte și separată de cea a a colegiloru sei de împregiură, totă cu pulpită sau rezomu pentru cărți, cu călimări și cu saharoșu pentru conservarea creionelor , caeteleză, condeoloză etc. Acestă aranjamentă, din puntaia de vedere ală ordinai, tăcerea și a aplicațiunei, e multă mai preferabile decătă acele bănci lungi și asociate paralelă , după cumă în genere se așeza prin școlile nóstre și cari daă ocasiune la desordini, fără ca profesorulö se pute vedea pe culpabilă.