Romanulu, ianuarie 1868 (Anul 12)

1868-01-14

ANULU ALU DOUE-SPRE­ DECELE. VOIESCE ȘI: VEI PUTE ----------JOI,--------­CATIT. DIST. PE ANU........................... . LEI NOUÎ 48 — 58 PE 3ESE LUNI. . . . . „ .24 —­ 29 PE tRET T.UNU...................... „ „ 12—16 PE­UA LUNA................................. ., 5 —­­1 UNU ESEMFLARU 24 BANI PENTR­U PAWS PE TRIMESTRU PR. 20. PENTRU AUSTRIA......................FIOR. 10 VAL. AUST.­ AVISU. D. V. URECHIA, va continua a$. Dumi­necă 14 ianuariu, la 7 ore precisă sera, în sala Atheneiduî, a vorbi despre ESPOSIȚIU­­NEA INSTRUCȚIUNEI PUBLICE din Paris. Membrii Comitatului societatei „Transil­vania“ sunt­ invitări a se întruni acasă la sub­­scrisură, Duminecă (14 ianuariu) la 12 ore. La ordinea­­ Jilei, între altele, pregătire pen­tru Adunarea societăței. Președintele societăței, A.Papiu Ilarianu, serviciu telegrafici; Al.Il ROMANUL Sil. PARIS, 24 ianuarie. JJiar­ulu Etendard a primită ieri prin poșta Parisului ună dram­ă clandestină întitulată „Republica“ confu­ndă articli o d’uă mare violență. ADMINISTRATIUNEA PASAGIULU ROMANU No. 1 REDACTIUNEA STRADA ACADEMIEI 22. Articlele trăinise și nepublicate se vor­ arde. — Redactorii respunssetori Kugculi Carada. DUMINICA, 14 IANUARIU 1868. LUMINEZA­TE ȘI VEI PI PENTRU ABONAMENTE, ANUNCIURI ȘI RECLAME A­RE ADRESA ÎN BUCURESCI, LA ADMINISTRATIUNEA ZIARULUI IN DISTRICTE LA CORESPONDINȚII DIARIULUI ȘI PRIN POSTA.­­ LA PARIS LA D. DARVAS-SIAM.EQR.lIN RUE DE L’ANCIENNE COMEDIE NO. 1>. ANUNȚ­URI LA LINIA DE 30 LITERE................................. 46 BANI INSERTIUNI ȘI RECLAME, LINIA . . 2 LEI NOU București . Calundariu. Luptă acesta Ministeriu suntu pe cale a se face trei acte din cele mai însemnate. Paștile străine, jurisdicțiunea con­­sulariă și încasarea a unei sume mari ce guvernul­ rusescu datores­­ce țeres încă de căndă o ocupa cu oscirile iei. Aceste devenindű acte împlinite, ori cine vede că Ministe­­riul­ se ’ntăresee în opiniunea pu­blică. Mare darű este supărarea boia­­rilor­, vechi și noui de la Terra. Cumű se pu­te ca acești timeni, a­­cești revoluționari, demagogi, ș. c. t. se dobendiască în căte-va luni lu­cruri arătă de frumu­se, arătă de fo­­lositorie națiunii, și încă se le do­bendiască de la guvernele Rusiei și Austriei, ce totü­dauna ei le-au com­bătută; cându noi, guvernarama ne­contenită țera, mă gulirămă necon­tenită aceste doue puteri, și numai p’aceste, și nu dobendirămă nimică, nimică de cătă nisce decorațiuni ce ’mpodobescă gătură și peptură nostru ? Și ne­putenda, séu ne­ voindă a’nțelege mid’lticele prin com­­ună guvernă înteliginte și morală isbu­­tesce în lucrări bune și legale, ecă ce găsiră do. Plagino, Boerescu, Manolache Costachi, Tell, Mavro­­gheni, Blaremberg, ș. c. t. de la Terra, că este bine, dreptă și in­­teliginte a spune în diabiulă d-loră francese de la 23 ianuarie. „Ministerial­ Brătianu - Golesco , înstrăinându-și simpatiele Franciei, prin persecutări demne de alți timpi, și voindă cu tote aceste se păstre­ze puterea cu ori­ce preță și se se res­tabili­ască în ochii națiunii, a credut că va putea face se se uite uă ad­­ministrațiune păcătu­șă, aruncăndu-se în braț­ele Prusiei și Rusiei și cău­­tăndă în întâmplările unei politice aventurase, salutea și justificarea se a­­flă și cu periciulă d’a compromite și tronulă și țera.“ Se ’nsemnămă aci că recunoscă inșii însemnătatea acestoră fapte și dec­lară că ele suntű atătă de bine­­facătorie pentru națiune, încătă ară putea restabili în ochii iei chiară uă administrațiune pecătu­șă. Acesta constatată se urmămă cu traducerea: „Nu suntemă partisan­ de cătă a aliand­elor ă dă în vitu­rie, adecă a aceloră ce simtă întemeiate pe iden­titatea intereseloră, căci numai a­­tun­ci avemă garanție solide.“ Asta este. Dară pre, onorați boiari vechi și noui, a vostră séu a no­s­­tra este acestă ideiă, acésta credin­­ț­ă? Voi soű noi, amă atrasă pri­virile și simpatiele Franciei asupra României? Și ca se nu merge mă pra departe, se ne oprimă la fap­tele după 11 Fevruarie. In Românulu de la 3 Septembre 1867, anunciandă că Francia h­o­­tărîtă se recuno­scă pe Principele Carol­ I de domni ală Romănilor, chiară ’nainte d’a fi recunoscută de Portă cliseramă: „E că, cumă vorbesce și lucrézu N­apoleone III, căndă voiesce cu di­­nadinsulă a susține că causă, și cănd acea caus­ă este nu acorda cu in­teresele Franciei.“ Diariulă domniei-vo­stre Ordinea, domni de la Terra, prin pena d-lui Boerescu ne-a criticații amară, di­­cândă că suntemă nedrepți pentru Rusia și c’atacămă pe Napelene III, dicânda că are interesă a ne sus­ține. Eea ce ne a­țî­­ lisă atunci prin d. V. Boerescu în diab­ulii Ordinea de la 5 Septembre* „In adeveră, dacă imperatură sus­ține causa Romănilor, pentru că este în acordu­ cu interesele Franciei, nu vedemă unde ar fi meritulă pen­tru maiestatea mea. România atunci nu mai este una scopu pentru Im­­peratură, ci ună mij­ locu pentru re­­eșirea afăcerilor­ Franciei, și dacă adi se potrivescă interesele Franciei cu binele țerei, cine ne spune ce­va elice Romanulu mâne, căndă in­teresele Franciei vor cere póte chiară destrugerea Statului română.“ Cum­ă pre susțineți acumă cea­ a ce ați combătută ană ? Și căndă e­­rați sinceri? Se trece mă la a doua cestiune din Terra de jous. „Situațiunea nostrâ geografică, ne comandă, mai multă și de cătă co­munitatea originei, d’a ave ne­­ce­­tată privirile spre Occidinte, d’a ne distinge și deslipi de cele-l­alte po­por­e ce ne ’nconju­ra.“ Fiă ș’asia. E că însă ce tată voi scriserăți în diab­ulă Terra, la 6 Decembre 1867. „Cestiunea cea mare aOriinteluĭ ne găsesce în posițiunea cea mai desavantagio­să pe care ne-a crea­­tu-o guvernulu Gazettei Românulu, acea­a a isolării de cele-l­alte na­țiuni ORTODOCȘE ale imperiuluil ottomanü.“ Și mai la vale, iotă în acela nu­mera diceu­: „Ne adresămă la publică, la na­țiune spre ai spune că eveniminte grave se prepară în Oriinte, că po­litica de adi a țerei nóstre nu face nimică spre a duce națiunea în co­rint­ele celu mare și necesariu, sin­­gururi posibile, care duce pe cele­­l­alte POPORE VECINE, și că resultatele, acestei politice egoiste și indecise, vomă duce țara la uă com­pletă isolare și la uă vederata ne­putință.“ Ei bine, onorați boiarî, vechi și noi de la Ordinea și de la Terra, căndă ore ați spusă adeveratele vo­s­­tre cugetări ? In Terra de la 11 Ia­­nuarie 1868, séu în Terra de la 6 Decembre trecută ? In luna trecută acusați guvernulu că perde țara, fiindă că „se deslipesce de cele­l­­alte popo­re ce ne înconjoră, că se ispază de națiunile ORTODOCSE,“ și acumă îlă acuzați că se lipesce de popor­ele ce­ lă înconjură că nu se iso­­leză de națiunile ortodocse? Ve schim­bați pre ideiele politice pe fie­care lună? Dară atunci ce feră de ti­meni politici sunteți? Și dacă îm­­pregiurările, politica dileî ve silesce se le schimbați, unde ve este sin­ceritatea căndă acii atacați pe gu­vernă, că urm­eza politica ce eri îlă atacați că n’o urmezá ? Ș’aci este loculă se punem și suptă ochii pu­blicului uă altă acuzare, totă arătă de politică și sincere ca și cele des­pre cari vorbirămă. „Pe d’altă parte, I­ndependance helge ne spune că arme, destinate Serbiei, au fostă cumperate cu po­lițe rusesc! ș’au fost­ date acestei puteri. Aceste arme, spre a trece din Rusia în Ser­bia, a trebuită ne­greșită se traverseze teritoriul­ nos­tru, ș’acesta nu s’a putută face de cătă cu învouirea Ministeriului.“ Și mai anteră, căndă tire guver­nulu va fi lăsată se trecu acele ar­me ? Negreșită că nii adi, ci acumă vre done luni. Dacă darui le va fi lăsat atunci se trecu, elă a urmată politica vo­stră , atunci, politica or­todocși, și prin urmare lealitatea vă ordină se­ lă aplaudați adi, căci elă urma politica vostră, și se­ î cere-țî ertare de acuzarea ce-i fâcea­ ți a­­tuncî că se isoleză de națiunile ve­cine și ortodocse și prin acesta du­ce națiunea la peire. Ală douilea: ce dovadă aveți că le ară fi lăsații se trecu, și ânsă că le ar fi lăsată fără nici uă compensare ? Nici una, căci dice-țî înși­re că vorbiți pe simple presupuneri? Judecați ore după faptele trecute ale d-luî Bră­­tianu ? Dară trecutulă lui este, păr acumă celă putină, vă chiezeștă cu totulă contrariă, căci elă a combă­tută, , și numai elă, guvernele d-lui Manolachi Costachi, Boerescu, Telli­ că lăsaă se trecu armele din Rusia, că „națiunea a i U­tă no­ptea scârțiitură care foră cari transportă acele arme ș’acâsta pe căndă densa esta de­­sarmată. “ „Cumă se sperămă, cuiceți în țera de jour, fără nebuniă, că Francia, eroica și generósa Francia, că poetica și strălucita, Italie, că bărbătesca Spaniă, ar putea fi înghițite, și noi, că mică sfîșie a acestui tată, vomă pute pluti d’asupra abisului?“ Așia dară diceți că noi voimă peirea Franciei ș’a Italiei, a gintei latine. Dar pe care temeiă? P’acela că noi amă propagată necontenită că puterea nostrâ stă în redicarea gintei latine; că noi amă aplaudată necontenită la unitatea Italiei; că noi, ca exilați, faceamă supscrieri pentru, tunurile cetății italiane Ale­­sandria, și publicamă în foile străine, luptă a nostră supscriere, epistole în acestă privință; că noi, chiară în luna trecută, amă protestată contra unui articlu din diabiulă Terra, în care se spunea că unitatea Italiei este în ajună d’a se sfărîma. Te­meiurile pe cari ne acusați precumă ș’acusările ce ne faceți, vorbindă prin ele enșile, se reproducemă cele­ l’alte părți ale acusărilor ă va­stre. „Ne ’nvertimă dară, de câtu­va timpă, în cerculă acestoră două pu­teri (Prussia și Russia), cari-și facă trebile în paguba trebi­lor nóstre: una (Prussia) căutăndă numai o opera­tă diversiune în partea Austriei, actuala aliata a Franciei, în casă de conflictă cu cea din urmă pu­tere (cu Francia); cea­laltă, (Russia) fericită d’a mențina agitarea în Ro­mânia ș’a pregăti astă­feră tezămută pentru uă intervenire armată, atunci cândă se va crede momentulă priin­­ciosă pentru a re­î nvina cestiunea priintelui. Fie­care din aceste două puteri, deși plecă de la uă ideiă o­­sebită, are interesă a vede perpe­­tuându-se la putere tim­enii cari trecu în Europa ca singurii represintanți ai partidei de acțiune în România.“ Aci spună că se ’nșială Europa credendă astă­felă căci, „do. Golescu și Brătianu nu s’au distrusü decâtă prin retragerii memorabile.“ Prin ur­mare nu ei, ci cei de la Terra simtă adevărații represintanți ai partitei da acțiune în România. Sermaniî bieții boiarî! De la 1848 și pîn’ acumă îi învăți arămă a vorbi libertate! E că­î acumă că se daă și de singurii re­­presintanțî ai acțiunii, ei cari pînă eri ne atacaă, ca singurii represin­­tanțî ai linișcei ș’ai ordinei! Consta­­tăndă ș’acestă transformare se ur­­mără nainte cu traducerea: „Dară, ni se va duce, care vă simtă dovedile că guvernul­ ur­­m­ără politica de care îlă acuzați. E că indiciele nóstre. „Starea de agitare ce nu înce­­teză d’a domni de câtă­ va timpă în țară, și care încă se pare a fi cu îngrijire întreținută. „Cuvintele imprudințî, ce scapă din cândă în cândă organelor, de­votate guvernământului, în privința unei curânde­­ conciste a Transilva­niei, a anesărilor­ proiectate, ș.c.l. “ „Ună articlu ală Gazetei Crucei, organă oficiosă ală comitelui de Bis­­mark, articlu ce ocupă loculă de onore in colanele acestei foie și’n care, după ce se făcea uă revistă retrospectivă a faptelor­ împlinite în România, după ce s’adresă criticele cele mai violenți și nedrepte osebi­­telor a­partite, se conchidea, lăsândă a se’ntrevede că numai dictatura ar putea scăpa acestă țară și că Tro­nulă nu putea și nu trebuia se se rezeme de cătă pe partita, pretinsa democratică, represintată de C. Bră­tianu. Asta dar cugetarea cabine­tului de la Berlin se desvălue fără reținere. Și astă­zi ce se petrece? Mai tote organele de publicitate din străinătate au dată țipetulă de a­­larmă în privința uneltirilor­ ru­­sescă în Principate. Lapoque asi­­gură că lord Stanley a credută de datoriă, asupra acestui obiecții, a cere oficiale explicări cabinetului de St. Petersburg; Levand Herald sem­­­nalază acele­ași uneltiri; la Patrie ne spune că moderațiunea a fost­ recomandată guvernului din Bucu­reșei ; în fine la Presse, acentuândă mai netedă încă situațiunea, se es­­prime astă­felă: „Cine întreține în micia locu­lă greșiale loră de totă felulă ale unora miniștri revoluționari, definirea în Principate, decá nu Rusia?44 Se ne oprimă ună momentă aci pentru ore­cari lămuriri. Agitarea în țară acumă pre­a’nce­­pută? Dar 3 Aprile cine s’a făcută în anulă 1866? Și cine era atunci ministru din întru? D. Ion Brătianu sau D. Dumitru Ghica? Cine era ministru de financie? D. Ion Bră­tianu sau D. Mavrogheni? Cine era la căruța Statului de la D. Lascar Catargiu? Și agitarea acea­ a este acumă mai mare sau mai mică din ce era la 3 Aprile 1866? Citați ună articlu ală Gazetei Cru­cel ; diceți ca celă diar­ă este ală d-lui de Bismarck, diceți că „cu­getarea cabinetului de la Berlin se desveluiă,“ și cliceți că acea cugetare „este dictatura în România;“ dară cu aceste presupuse acusări în cine are loviți! Străluciți monarh­isti și sin­ceri devotați ai Tronului, pentru că celă puțină nu vă gândiți puț­ină mai nainte d’a pune pe hârtiă cu­getările vóstre? Diceți că Rusia uneltesce resetila în România și’n totă Oriintele. Re­comandând­ă aceste denunțțări ale vóstre d-lui aginte și consule gene­rare ală Rusieloră, ne mărginimă numai, în cee­a ce privesce pe Ro­mâni, a aduce aci aminte că în­­ sia­­m­ulă vostru Ordinea No. 4 S’a crisă că credința nostră, religiunea ne-a făcută s’avemă simpatie pentru Ru­sia, care s’a aruncată în luptă ca se ne apere de islamism­u, că Rusia este numită vechia nostră protec­­triță și că vomă reveni la iubire și recunoscință către apărătorea reli­­giunii și a patriei. Remâindă ca publiculă se judece și ideiele vóstre politice, și sinceri­tatea acusăriloră vóstre și scopulă acestoră acusări, se urmămă cu tra­ducerea scriselorű vóstre din Terra de Jour. „In alegeri, cea mai mare parte din separatiștii acuzați altă-dată de înțelegere cu Rusia, și cari aă a­­dusă atăte încurcătura altoră gu­verne, d’astă-dată, séa aă stată la uă parte sea­ră trecută în partea guvernului. Ei s’aă presintată, ca se ch­­emă asia, în alegeri, bracie ’n bracie cu amicii ministeriului, ș’aă fostă patronați oficiale, în unele ca­zuri, de guvernă, într’ună curentă cea mai perfectă armoniă a dom­nită între cele două tabere.“ Cine se fiă acel separatist! ? Dom­­nulă Hurmuzache ore, alesulă co­legiului I din Argeș, ș’alesă pe con­­sideranțî c’a susținută unirea în con­tra Separatiștiloră ? Pentru ce nu nu­miți p’acei separatiști cari aă fostă susținuți de guvernă? „Urmele trecutului, omenii cari în realitate aă aparținută vechiulă regiune și pe cari alte partite s-aă ștersă de multă din cartea celoră vinî,­celă pucină politicesce vorbindă, aă fostă desgropați și adoptați de partita ce este la putere; și acești timeni, cari sunt­ cunoscuți ca au fostă simpatiei Rusiei, cunoscuți ca ade­­verați reacționari, facă astă­­ fi­delă spre a asigura existența ministeriului Brătianu.“ Cari se fiă acei timeni ai trecu­tului desgropați și adoptați de noi? Se fiă tire d-niî Ion Manu, Brăiloiu și alți asemene, aleși prin voturile vo­stre în Senată? Se fiă președintele Senatului alesă de voi ieri? „Mai mulți emisari ruși și printre aceștia timeni însemnați, ne facă o­­știrea d’a ne visita suptă diferite proteste.“ In colecțiunea Romanului, și chiar în cea din anulă trecută se găsescă necontenit asemene denund­ări, cu sin­gura osebire că în Romi­nulă suntă anume are toți acei emisari. In co­lecțiunea diam­eloră va­stre nu este nici un singură asemene denun­­d­are. Ce însemnătate are acestă faptă ? Și pentru ce celă pucină, acumu că devenirăți, prin pena d-lui Blaremberg, ruso-fagî, nu spuneți anume cari suntă acei mulți emi­sari ruși, și emisari însemnați ? „Vă remășiță de datorie ce da­­teza de la ocupațiunea rusescá și care a fostă reclamată în deșertă pîn’acumă, este astă­zi oferită cu cea mai ciudată grațiositate. Sun­temă departe de a ne plânge de a­­cesta. Vedemă numai în acesta un simptomă care ne-a părută că e bine a o constata. Aceea­și primire favorabile s’a făcută guvernului în­­ cestiunea postelară, etc. etc. Pe căndă guvernulu rusesc a lua

Next