Romanulu, aprilie 1868 (Anul 12)

1868-04-22

348 ROMANULU 23 APRILIU 1688 D. Cogălnicianu, luănd cuvântul declară că a fostă și e chiar de la început contra proiectului, fiindu că elu nu e făcuții a garanta e interesele locale, ci e copiatu după legile poliției r rurale din alte țerĭ. Suntu, dice d-lui, maî s multe disposițiunî luate de fostulu Domnitorul Sturza, și de trebuințele jilnice ale comus nelorii, care ar trebui numai codificate, și a acestea ar fi destulu. «Prin urmare d-lui se ii pronunță contra solidarității, căci zice că^i nu voiesce a plăti pentru faptele rele se- i svărșite de alții, puteri distante de mai multe ore de cătunul din care locuescc, și care va intra cu alte cătune mai depărtate într aceiași comună; și apoi proprietariul mare, rjice d-luî, va ,c plăti mai mult de căt cel mic, ca despăgubire! ^ r D. Tăcu. Combate asemenea proiectul de a lege suptă curăntă că ele nu pune unu sis-sitemu de egalitate între comunele urbane și l între cele rurale, fiindăcă prescrie penalitățî mai mari pentru delicte și abateri lo- ^ • cititoriloră din comunele rurale, decătă ce-^ loră din comunele urbane. In privința soli ^ 1 carității d-lui se pronunță asemenea contra. ] proiectului, tolă din principiulă anunțată maî sus, că adică atunci ar trebui solidaritatea întinsă și asupra comunelor urbane. 1] D. D. Ghica. Luăndă cuvăntulă dice că 1 țăra întrăgă simte trebuința unei poliții rurale, și căndă solidaritatea prescrisă de ea se atacă, nu se face altă decătă a se lovi, și a a căuta se înlăture legea chiară. D. l Cogălniceanu care e autorulă legii rurale,' trebuia se stea s’o completesc, să se viă ' acumă cu unu contra proiectă de poliție rurală, căci starea în care ne aflămă astădi e prea anormală, chiară anarhhică, căci maî în tóte dilele prin comunele rurale se intîmplă: focuri, hoții, omoruri și altele. Solidaritatea, dire d-lui, asistă de la regulamentă în țără, prin urmare nu e uă inovație care se separă un lucru greă pentru locuitorii rurali fără escepțiune. Aplicarea solidarității nu va fi efectuată cumă n’a fostă nici în trecută, dară ideia, dară frica de acea solidaritate va aduce rudele cele bune. Rogă dară pe adunare a se preocupa de aacestă lege, și Oăcare la răndulă să se propue amendamente spre a o complecta și a-î îndrepta erorile. D. P. Carp susținendă proiectulă arată că In partea de dincoll de Milcov se întămplă necontenită dări de focă, ucideri, hoții, și autorii acestoră crime nu se potă descoperi, prin urmare trebue să [lege asigurătore. Apoi combălăndă tote cuvintele d-lui Cogălniceanu, arată cozurile în care nu se pote aplica acestă solidaritate și conchide că tote argumentele celoră ce combată proiectul de lege sunt nefundate. D. Zencianu susținendă proiectulă, zice că tote mesurile ce iau prin plnsulă sunt preventive era nu represive, și că d. Tăcu susținendă că disposițiunele penale ale acestei legi se afla deja în codulă penală se inșială, fiindă că chiară natura acestei legi diferă de natura legiloră de orașie. Daca se zice că acestă lege c contrarie constituțiunea fiindă că pedepsesce nu fapte sevărșite, apoi și codulă penală are asemenea disposițiunî in articliî sei. D. G. Vernescu. Niic, combăta adu proiectură, că elu nu e conformă cu dreptatea și cu principiile de progresă, dară pute sc stă conformă cu necesitatea. Daca, jandarmii scă cei plătit spre a prinde hoții sed a stinge focul, nu și-ar face cumă trebue datoria loră, trebue pentru acesta se nă condamnațî la despăgubire. Daca un hoță reușasce a fura fără a fi prinsă, comuna prin solidaritate trebue atunci se despăgubăssă pe păgubașă? Daca făra o in anarhie cumă a zisă d. D. Ghica atunci se lăsămă in carne vie și se curmă măroală; călă pentru logică și argumentări stiințifice ele suntă departe de a încuviința acestă lege. Ună părinte de familia care mare curagială a lua arma și a săi i se prindă pe hoți trebue, e dreptu se plătăscă cu munca lui paguba? Și nu scie, dice d-l ui, dacă se pot găsi multe asemene caractere cavaleresc, afară póte do d. Dumitru Ghica, ca se ia ciomagulă la spinare, pușca, sulița etc. și se alerge a prinde hoți. Datoria de a prinde hoți a jandarmeriei plătite pentru acesta. D. Ministru de Interne, zice că Iată acestă discuțiune se va repeta la cercetarea pe article a proiectului, de aceea crede cănescu a credută a pune pe guvernă în dilemă căndă acasă daca e anarhici, dară că potă eși din dilemă,spuindă ca nu e anarhie, și mă raportă la consciința țerei, care scie că nu e acumă mai multe jocuri și omorurî ca în trecută. Mai alesă că după cumă S’adisă de maî mulți onorabili representanțî anulă trecută a fostă numai 4 focuri căndă in 1866 a fostă peste 260. De aceea vă rogă ame scote din acestă dilemă, și a nu mă sili, pentru casă de utilitate publică, se iaă măsuri administrative, se facă arbitrariurî, ca se nu vie mâine altă guvernă și găsindă mă precedentă se facă ori ce va vrea; că dară amă fostă silită se alergă la măsuri luate de tóte legiurile și chiară de regulamentă. Suntă fórte pucină acele comune condemnate în trecută la despăgubiri, dară efectulă legii acesta a produsă multă bine, fiindăcă nu era țără în lume unde se se pue mai puține focuri ca la noi. Mesura a căda și frica ce în anulă trecută am băgată în locuitori cu amenințarea de respunderea solidară, a păstrată și a apărată contra incendiului. Apoi venindă la jandarmi 1 d. Vernescu, deși suntă la putere dlară nu mîi placă jandarmeriile, căci mă guvernă ce dispune de jandarmi mulți pate a se da mai lesne la fapte despotice și arbitrare. D. Opran, țice că reală asistă la noi, că națiunea nostră are simți măntură resbunării, că adesea pentru o palmă, ca se-șî resbune se pune focă, (protestări) că legea n’a avută de scopă de călă tămăduirea acelui reă. Unii credă aceste disposițiunî ale legii pră aspre, dară d-lui se crede încă insuficiente. Se cere închiderea discuțiunei, și se primesce, se pune la votă luarea în considerațiune cu bile, dară nefiindă numerală reglementată de deputați, se declară votulă nulă și se ardică ședința, otărăndu-se cea viitóre pentru Mercur î 2 4 carență. PROBELE plARIULUI TERRA DESPRE PATRIOTISMUL BOERILORU. a percurge acele obscure uliciore ale diariului Terra, în cam partita boerescă, supt titluru de .,uă pagini de historic,“ ne povestesce cu emfasă mărimea străbuniloru sei, eroismulu gâsceloru de la Capitolu, sau după espresiunea reposatului Conachi: „Mușchiului, ce dă calci în picióre, este ărbă din vechime: „ Stralucitoră putregaiulă a fostă copadă ca mărime! “ In numerală de Vineri ală foii sele pe pagina a treia și a patra, d. licolae Blaramberg declară cu solemnitate, că voesce a demonstra în fine uădată pentru totă de una, eternală patriotismă ală boerilor români din tote epocele, mai adăugăndă, la adresa acelora ce nu suntă atătă de vărsați ca dumnlui în sciința istorică, următorele ponderase cuvinte: „după obicei”, fiecare din „aserțiunile nóstre voră fi spijinite „pe estrade, și pe estrade lungi și „complecte, eră nu pe căte-va fran se întortochiate, și ciuntite, culese „pe ici pe calea și mai adesea lă„ră nici uă legătură logică între dîn„sele.“ Lăsăndă lasă parte, că autorul acestui pasagiă, recomandăndă altora legătura logică, a uitată dumnelui însușî de a respecta celă puțină legătura gramaticali, care este cu multă mai facile și nu permite nimenui de a concorda singularulă cu pluralul, precum este în flasca „fiăcare . . . vor fi sprijinite;“ noi ne vom mărgini de a studia numai estradele cele „lungi și complete“ ale d-lui Blaramberg despre neperturbabilul patriotismă ală partitei boeresci. *In totală suntă numai duce nici mai multă nici mai puține, una scosă din compilațiunea lui Fotino și cealalta din cronicia lui Enache Cogălnicianu, și apoi ambele, observați bine, anume din secolulu fanarioților, pe care diarinta Terra îl consideră, negreșită, ca pe celă mai ilustru din totă istoria patriotismului boerescă! Etă celă d’ânteiă: „Domnulă (Costandin Vodă Cer han Racoviță), fiindă datoră posițiunea sea acestora doni omeni (doai „greci), și stepănită fiindă de iei, urma cu strîngerea dăriloră și guvernul ă țereî se făcea după voia „și povețele lor”. Boierii vedeadă „că lucrurile din ce în ce mergă „mai rea, au deliberată între ei și „aă scrisă în ascunsă la Craiova. „Episcopulă și toți Boierii de acolo „au plecat la Constantinopole. Dom „nulă cumă a simțită acesta s’a îns „păimîntată și chiemăndă pe Boieri „a stată la învoială cu dînșii și le-a „promisei ca se nu ia din țeră mai „multă de trei mii de pungi de „bani pe ană, se gonescă pe Pos„telniculu Geanet din țeră și se tri „mită mă boeri; romană ca Capu „kehaia la Constantinopole. Boierii „mulțămindu-se aătrămisă îndată „și ajungendu pe Episcopală Rîmnicului cu Craboveikî la Adriano„ pulii, i-aă întorsă.“ (Fotino, Historia Daciei tradusă de d-nu trion, t. 2, pag. 159). Prin urmare, cea mai luminosă probă de nestrămutatură patriotismă ală boerilor, este că, dindată ce nu le plăcea guvernulă, domnia lor ă se cărnă cu toții ca se ducă arzuri seă jalobe la Constantinopole, întocmai precum ă astă șli posteritatea loră, fidelă tradițiuniloră străbune, se plânge la coiburi și se vartă la diamele austro-mighiare Precumă vedei, prima citațiune a d-lui Blaramba’g este nu numai „lungă și completă,“ ci încă arătă de nemerită, înătă noi nu putemă a nu ne pleca singuri de naintea victoriosului nostru adversar, dicând cu umilință, totă camă în stilul soclului trecută: „erala! așa este!“ Eră și ală douile estradă, numai pucină lungă și numai pucină completă,: „Eră domnulă acesta (Grigorie „Calimaki) aă începută pe uă semă „de boieri ce nu ’i boerise a’i încrunta și a le grăi cuvinte proste, „vrându ca se nu ’i soră cine suntă, „aretându-le și uă mândrie nespusă, „care nu mai stătură la altă Domnă, „făcendu și mare nedreptate țereî „și săraciloru. Atunci aă începută „boierii a se face totă una și „vorbi ei în de ei și a dice, ce „va se dică una ca asta, aceștia „n’aă pusă gândii bună asupra nos „tră și voră se ne stingă și pe noi „și pe țeră, și socotind numai se facă „ arzură la Imperăție și se rugă căt „va la Tătari și așa aă făcută trei „arzuri către imperăție de către „totă țara și boerimea și să repezită pre ună Turcă la Țarigradă „ca se’să dea la imperăție. Atunci „s’a sculată și uă semă de boeri de „au fugită și anume aceștia: Ena „che Costachi Vornică, Iordachi Costache Venin Visternic, Uie Costachi Spătară, Filip Catargiu Visternică, Sandulă Sturza Paharnic, „Arghir de la Tecuciă, Stolnică „Buhuș Stolnic, Miclescu Paharnicii „și Cuza Stolnicii și alții pînă la „18 boeri.“ „După ce chronicarulă nareza „cumă s’a înfățișată Sultanului ar„zură, demarșele făcute de Domnă „pe lîngă liană ca se’i trimeță îna„poi pe boierii emigrați, chezășiile „date de celă d’ănteiă boeriloră de „se voră întruna, elă adaogă, și „așia mergendă la Domnă cu mare „cinste s’aă primită, incepende ai „PUNE ȘI PE DENȘII LA ȚINUTURI ȘI LA „SLUJBE.“ Sublimă, de trei ori sublimă ! Nemuritorulă patriotismă ală boerilor, a consistată pe două parte în gloriase sărutări de pole, la „Imperă țiă“ și chiară la „Han Tătaru,“ eră pe de altă parte în generosa loră împăcare cu Domnitorul, pe dată ce „a începută a pune și pe „denșiî la ținuturi și la slujbe“ ! Recunosce mă în gura mare, că lunga și completa erudițiune a diariului Terra ne-a biruită astă dată cu dese versire, în cătă este peste putință, ca se fiă cine-va care se nu mărturescă de acumă înainte cu convicțiunea cea mai profundă, că boierii noștri nu numai au fostă, ci încă suntă și voră fi totă deuna patrioți, de căte ori, după espresiunea cronicarului Enachi Cogălnicianu „mergende la Domnă, cu mare „cinste se voră primi, încependă „a se pune și denși” la ținuturi și „LA SLUJBE.. . . . B. P. Nlăjden. Luni, 22 Aprile 1868. D-lui Redactore alii diariului ROMANULU DomnulQ med, Am citită cu multă atențiune epistola Al teței Séle regale principele Antonia de IIo henzollern, reprodusă în Albina și Pomii mici, din islamul, germanii N. f. Presse am urmărită cu uă viu interesă polemica d-vóstre cu diabulă Terra și uram convinsă că nici spiritulă de condescendință, nici puterea logicei, nici fermetatea de caracter, nici sîmbimîntală de patriotismă, nu potă suficiente pentru a desamăgi pe cei ce vor se persiste in rălucire, și a căuta paternitatea unarii asemene relăciri ar fi uă muncă perdută! Cu tote aceste, Românii bine simțitori se vor pute lumina prin desbaterile dv. asupra situațiuneî nóstre ca și asupra ómeniloru jkiblicî, ómenilorä de bine! N’am intențiunea a interveni într’uă polemică care nu se obosesc« a vorbi despre țără și ale țereî în limba românului unoră bărbați luminați, cari deși suntă de la Terra pară a pune discordia și ne mcrederea intre ale țerei, pentru ca cu atătă mai sigură se se mărăscă forțele celoră ce luptă contra nostru. Aci după mine, nu mai póte fi vorba despre principii și măsuri de nă bună săărără administrațiune, și prin urmare amă fi în dreptulă nostru se venimă a vă spune pură și simplu, iu facia lumei, că suntem pentru fără ără nici decumă pentru cei de a Terra (jurnalură) și cu atătă mai pucină pentru vederile dumnialoră, pe cătă timpă aceleașî vederi le întimpinămă în tóte istomele ostile ferei nóstre (romane) și întregului poporü romănu, a le vorbi acestă limbă respirată și romănă, este a le da ocasiune se se adape de astă dată și din sorgintele nóstre naționale, și se revină asupra unorurori cari îi înstrăinăză de noi (Românii) și ne face a de spera de posibilitatea unei îndreptări în privință-le. Nu vină a vă vorbi despre citata epistolă, su însă voia a observa că daca Altețea mea ar fi voită se se intindă mai multă asupra caracterului Romănilor, negreșită că ar fi demonstrată mai bine pietatea, blăndeța și docilitatea caracterului acestui clasică poporă, care deși nu’ngrijitu și părăsită de epitropiî sei din trecută, nare nimică barbarismă în proprietățile săle genetice! Altețarea regale póte fi sigur de recunoscința nostră pentru aperarea ce face Romănîloră, in cestiunea Ebreiloru, acestă apărare, deși este de ună caracteră cu totulă particulară ca are mare însemnătate și uă importanță deosebită pentru noi. Eă nu voiă face analiza acestei aperări; credințele mele în cestiunea Ebreiloră sunt cunoscute și exprimate chiară și în broșiura: „Unitatea afină“ v. pag. 37 Nota (2). Aici ca și acolo susțină, că noi avemă a face cu uă cestiune de invasiune, că comunele nóstre rurale ca și cele urbane, sunt autonome și nu potă fi ținute a primi în senilă fară domiciliarea vagabonțiloră; modul așezării întruă comună este indicat de lege, și nimică nu pote fi scutită de la stricta observare a prescriptelor legii: dintru o cestiune de domeniilă economică și ordine publică (internă) nu se pate face cestiune de dreptă pubică esternă, internaționale, și prin urmare nu pate fi inomisă decătă numai la cel ce confundă aceste două drepturi de diferite resorturi. Ceea ce voiă se adaugă la epistola Alteței Săle, este reamintirea unor date istorice din imperiul Austriei și legatulă Hungariei din epoca aniloră849—50 Este cunoscută și nici că se póte contesta, cum că Austria după învingerea revoluțiunei magiare a storsu de la Elisei a Hungariei mai multe milione de fiorini suplă titlul de contribuțiune silită (Brand-Schatz,—vezi broșura nostră de la pag. 43),— de la care contribuțiune erau dispensați numai prin trecerea la una din religiunile creștine, ceia ce a făcută și pe reposatul Hirsch Deutsch din Lugosin, a trece la protestantismă etc. In Hungaria la 1868, după emancipare, mai multe municipii (comitate) s’aö opusă a trecu pe Ebreii emancipați în lista de jurați și alegătorii persistăndă în acesta chiară și după intervenirea ministrului de justiția! Daru tate aceste date bine cunoscute Austriei și magiariloru nu impedeca pe Nene j. Presse, Alte Presse, Fremdenblat din Viena și pe cele magiare din Pesta, a calomnia la Română ceea ce Ia dănșiî se ignorăză cu dăsevărșire! Citescă Europa civilisată, cităscă lumea creștină, amicii și adversarii noștri, familia nostră din Occidinte ultragiile scriitoriloră Ebrei, și voră recunosce că țipetele, invectivele, calomniile suntu singurele arme în măriile Ebreilor, contra întregei Europe chiară la ocasiune; noi vomă cita aci numai mă estrasă din scrierea eruditului scriitoră Ebrei Al. Weilt (autorele opului „Les livres de Dieu) întitulată Amours et Blasphemes“ (din 1862 Brussela) pentru a pune in posițiune și pe lectorii români se cunoscă ideile celor mai luminați Ebrei, asupra națiunelor Europei! „Ce este Evangelia?“— întreba eruditulă Weill— și apoi respunde că: „Este legea lui Moise confoaială și purificată „de cătră apostolii iudaici! totală ce posedă „creștinismulă, divină și umanitară, îl are „de la Evrei; totulă ce este barbarismă, nu„ umană și iraționale, ce era de la barbarii „Celți și Germani. Eu cunoscă Frances de „tóte colorele — dice Weile — cari luptă „masca liberalismului, comintă in contra E Quand on joue â la paume, cest une mérne balle dönt on joue l’un et lautre; mais Iun la place mieux. Pascal, Pensées, I, X, 9 Asemenea acela caletorii care, grăbită de a merge înainte, cerceteza numai principalele strade ale unui oraș, lăsăndă cu totulii lauă parte mahalalele, redacțiunea Romanului obicînuesce a se distrage esclusivamente cu primele duoe pagine ale harului Terra, aruncăndu din înălțime desprețulu tăcerii asupra celorălalte duce. In adevĕru, suntu imense tesaurele, ce se potu găsi chiară numai în singura revistă interioră a organului dreptei, bandele armate, înecarea Evreiloru, lovitura de Stată, espulsarea Poloniloru, nefailibilitatea consuliloru, prerogativa străiniloru de a numi Prefecți în România, avantagele intervențiunii,și celelalte frumuseți egalmente unice în felulă soră, pe cari redacțiunea Romanului sce a le pune la lumină cu totă abilitatea unui pietoni de a aședa ună tabloă, căndă în umbră, căndă în facia sorélui, căndă de aprope, căndă în depărtare; cu tote acestea, nouă unora nu ni se pare a fi tocmai justă de a nu acorda măcară în trecătă ună paiă de atențiune părțiloru așa decendă suburbane ale hanului Terra, coprinse pe paginele a treia și a patra, unde d-nii Blaramberg, Cârpă și Pascală își au „târgulu cucului”' ala dumneloru, adecă anticitățile boeresci, pe căndă pe pagina anteiă și a dooa suntă espuse cu preferință „ Ies hautes nouveautés. “ Așa daru, pentru a remedia, după putințele nóstre, acestă superbă nepăsare a redacțiunii Romanului, care nu bagă în semă de câtă numai regiunile cele mai strălucite ale domnilor- dreptași, se ne dă permis nouă de a lua asupră-ne astă dată moar trebui discuțiunea închisă. Dară d, Vor destulă și puțină plăcutul u rolă de