Romanulu, noiembrie 1868 (Anul 12)

1868-11-25

1020 Lista cu No. 6428, de la d-nii oficieri din divisiunea de pompieri din Iași, escadronulu de grandarmi polițienescî și sculei militare. Transportă 6000 1. Dimitrie și Menelac N. Germani, șefcasieră N. German et fi . . 2000 4. Gg. Badescu.........................270 5. Dirnitrie Mousieur . . . . 540 Totalălei vechi 8810 Lei n. bani. 1 Locot.-Colonel Barutz . 30 2 Locotenenta Papasclu . • 10 3 „ Macarovici . . 10 4 Căpitan Duca . . . ■ 58 75 5 Locotenentă Gavril Manolache 23 50 6 Sub.-Locot. Bojin Lazăr . 20 7 „ Bușilă ... 20 8 „ Nicolescu . . 1175 9 Locotenentă Merișescu . . 4 10 Căpitanu Manolescu . . . 3 60 Totală 19160 ROMANULU 26 NOEMBRE 1868. ggyggsg MARELE MCIPATU AL TRANSILVANIEI. D-vo stră ancă veți fi observată că,—după ce foile dualistice, vrășmașe de morte ale esistenței Statului românescu și ale națiunei românesc!, au inventată absurda și grosolana minciună, cum că guvernul Prusiei ar fî trimisă în România șese mii de suboficiari prusieni spre a împărți în oștea romănescă,— apoi foile maghiare din Pruș să eșiră cu altă minciună și mai conturată, că adică în vara trecută cățîva oficieri de geaă din Prusia ar fi luată planurile locurilor celor mai importante în câteva ținuturi ale Transilvaniei. Se înțelege că acei oficieri prusian aă trebuită se fi fostă nesce strigoi cumpliți, pentru că deși ei au lucrată și măsurată punctele și situațiunile strategice aici pe suprafața țerei, eră nu în sînulă pământului, totu’și din 2 miliane de suflete, numai doui sași curagioși ■ aă putută vede ai dată împregiui’ulă Sibiiului într’uă regiune, pe care și generaliulă Bem o declarase de ună locă minunată pentru nă bătăliă formidabilă, eră de aci încolo—se vede — că acei ofieiări aă lucrată cu ajutoriulă farmeceloră. Iată foile din Ciușiă vădură în luna trecută mai multe mii de proclamațiuni revoluționarie românesc!, lipite pe păreți atatu pe la sate, câtă și pe la orașie, d ânsă tote acelea trebuia se fi fostă îndrăcite, pentrucă, cum vreai se puni mâna pe ele, îți dispăreau printre degete sose în aeră, încâtă nu le mai puteai ajunge. N’avemă nici uă trebuință d’a mai observa și astă-dată cu măcămiile de minciuni de felulă acesta, scornite și susținute cu cerbiciiă ne mai audită, își dă scopulă lară multiplu: înveninarea totală a opiniunii publice europene, iritarea pene la pumnallă și glonță a elementului maghiară în contra celui românescă, înstrăinarea totală a monarhului Austriei de cătră Români și împlerea animei lui de scârbă și urgiă și asta deținerea în jugulă vechiă, deși suptă alte forme, a națiunei românescă. Trebue se sciți d-vostră ca astăzi— ca și în zilele lui Bach — fecare Română de idei ceva mai naintată își are spionul, în urma sea, spioni plătiți din fondurile secrete, eră decă aceștia nu’șî facă datoria, li se dau înfruntațiuni aspre. In Iuniă a. c. d. I. Arsenie Severi venise de la Alba Iulia spre vedere la so eruscă în Brașovă, unde petrecu câteva zile între rudenii, după acea se reî ntorse la economia sea cea întinsă. Spionii dederă acestei călătorii cu totulă altă înțelesă: eră poliția din Sibi să capetă preste nașă pentru că n’a îngrijită a raporta despre trecerea și petrecerea lui A. în acelă orașiă. In timpul ă de faciă autoritățile politice și polițienescî sunt ocupate cu esecutarea următorei porunci presidiale: „In urmarea unei sciiî confidențiale din țera romănescă, să se intre în Transilvania peste puțină trei individ! sau că aceia să și intrată, cu scapă pentru ca se înroleze aici soldați cr, de naționalitatea românescă, demisionați din armată și se înduplece a trece în România. Din acestă causă se provocă .... pentru ca se priveghiau cu cea mai încordată luare aminte asupra acestoră pseudo-înrolatorî, eră în casă de a’î prinde în vină veghiată se purcedeți în contra loră după sunetulă legiloră; mai departe se îngrijiți totărădată pentru ca ostașii demisionați se nu se depărteze de la locul ă loră fără concesiune; eră despre mesujele ce veți fi luată și despre cele ce veți fi observată mai de însemnătate în causa acesta, se mî raportați regulată: „Pech//. „Clușiă, 21 Noembre 1868.— Nr. 1385.“ Acesta e una din nenumăratele porunci secrete, care esă în contra Românilor, adesea numai în urmarea flecăriei unui spionă din Bucurescu scă a unui băiețoiă urdurosu. Ei bine, și care póte fi urmarea acestei porunci? După legea austriacă celă care amăgesce pe soldații împărătesei la călcarea jurământului scă la deserțiune, mare în furci scă prin prafu și plumbu. Pe ună călătoriu, care trece pe aici, îli va lua gura pe dinainte, va scăpa ună cuvântă echivocă, spionulă scă vreun amploiată subalternă, scămnă copistă, carele caută favore și naintare, îlă va auzii, îlă va denunda și călătoriulă e perdută. In lunnă an. 1859 arestară în Brașiovă pe vice-cancelariulu prusienescu numai din causă că, primblănduse pe promenadă, a cutezată a întreba pe doui soldați decă ei cantoneză în vr’o cazarmă seă în cortele private; pesteuă oră poliția și gendarmeria îl calcă in logementulă seu, unde avuse asta până la plecarea poștei, și omulă scapă abia aretendu’și documentele, uniforma și decorațiunile sale. Intocma păți în vara trecută uă damă francese la Aiudu, unde o arestară suptă cuvântă că ar fi spionă romănescă. De la Brașiovă ne vine spirea că în lin Noembrie locuitorii se aflaă în așceptarea curiosă că se vedea scoțându-se din celariele a două Români câte-va butoie cu munițiune și mai multe lădi cu pusei. Acea minciună fi adusă acolo din secuime prin doue persone inserate în opiniunea omenilor. Pe la fruntarie se caută pusei și munițiune în tote tufele. Intre acestea câteva foi din Pesta strigă mereă: se intrămă cu câteva regimente în România, se produce că unu fait accompli și se simă și cum ca Europa îlă va primi în nume de bine, adică cumă că Ungurilor li se va ierta punerea pe verfulă spangeî și sfărîmarea tractatului de Paris, din 30 Martie 1856, și a Convențiuneî din 1858. Era „Freundenblatt“ din 28 Decembrie; în articlul ă scă de fonda vorbindă ierășî cu dispreciă neauzită despre Români, susține două țese, care nu trebuie se se trecă cu vederea din causă că acea faie încă e din cele inspirate. Acele țese sunt: 1. poporalii românescii este din tote poporele celei mai fricoșii de arme, căruia adică nimicu nul puteașia tare, ca prafulu de pușcă; 2. cela care domnesce in Transilvania, trebuie se domnescci și peste fesurile Dunărei, altu-feră"nici că se pote..............Unii aă începută ar crede că, după ce s’a schimbată ministerială în Bucuresci, acestea și asemenea frecări încă voră înceta. Noi încă suntemă de acestă credință, ânsă sub doue condițiuni absolute, care suntă: 1) ca noulă ministeriă pentru tote câte s’aă întâmplată în România peste voia stăpâniloră din Pesta, umilindu-se până la pământă, se se róge de iertare în numele țerii și ală tronului; 2) ca Românii transilvani se-și abjure programa soră din Maiă 1867și 1868, și se se arunce în pulbere cerândă grație și pardonă. I-- P. S. Independance Belge, citită de elita publicului europenă, în nr. scă din 26 Noembrie, în corespondința sea din Paris de la 24, constată din nou interesanta împregiurare cumă că tóte acusațiunile și incriminările câte s’aă redicată în zilele nóstre în contra României, nă eșită totu numai de la Ungaria. Adauge totă uă dată că acestă împregiurare încupu a bate forte tare la ochi. Ore ce voră duce la acesta cele doue diame din Paris, despre care se spune că am făcută cunostința cu fbndură de disposițiune din Pesta? In miîjl’loculu atâtoră atacuri brutale, suzerane, clandestine, perfide, avemă se ne mângâiemă în caz cu împregiurarea că eu respectă nu numai la cestiunea română în generală, ci și în specie la cestiunea transilvană a începută a se face lumina în diaristica occidentală, pentru că decă două foi mari din Paris, cari stau în servițiul d-lui Moustier, atacă cu orice ocasiune drepturile și chiară onirea Românilor, suntă însă alte patru care ținu cumpăna dreptă și celă puțină nu falsifică evenimentele, eră apoi Independinția belgiană nu numai apără causa românescă, ci și înfruntă perfidia oriunde o întâmpină. *) Vez J. „Magyar Polgar,“ „Kol. Közlöny“ (cel mai însetată de sânge romănescă după „Pesti Hírnök“). ADUNAREA DEPUTAȚILOR“. Ședința de la 25 Noembre 1868. Luptă președința d-lui C. A. Rosetti. Sumarium ședinței preceding se aprobă. După acordarea mai multor concedii, constatăndu-se că, la sferșitulii desbaterii urmate In ședința trecută, n’a fostă majoritate spre a se pute include desbaterea, acesta a provocată adînă lungă desbatere asupra regulamentului, adică dacá s’a fostă Închisă sătiu desbaterea. Procesul verbale Anse, constatând că camera nu mai crea în majoritate la finitulu ședinței, desbaterea s'a începută din nuoă astă dî. D. I. Codrescu, luându cuvântulu, aretă că m ședința precedinte nu se ridicase nici uă voce in contra d-lui Sgrumala și că’î pare bine că discuțiunea s’a deschisă din uoă. D-luî citesce articolul ă din legea electorale privitorii la calitățile cerute unui alegetoriu, și ifice că după d-luî arjî este în cessiune cazul acelora cari suntă lipsiți de drepturile politice și civile. Drepturile politice se constată prin înscrierea în listele electorale, întrunit colegii electorale și ceî contestați nu potü fi reînscrișî întruni colegiu de cătă în urma unei sentințe judecătorescî. D. Sgrumala s,a introdusă întrunu colegiu electorale; ceî-i- alțî cetățianî au protestată; casulă acesta s’a judecată; d. Sgrumala a fostă condamnată și nici d-luî este radiată din colegială electorală unde s’a introdusă. Prin acesta d-luî s'a făcută nedemnă de a fi alesă deputată, cumă dice legea electorale, fiindă lipsită de exercițială drepturilor politice și civile. D. Codrescu apoi cere a se lua mesurî ca Camerile se se pronunțe asupra drepturilor politice și civile, déca se admite cele dise de d. Geani, că curtea de casațiune prin sentințe pote esclude pe toți. Donmulă Sgrumala, adauge dumnelui, se susține că e deputată? Nu d-’oră căci d. Sgrumala n’a fostă de câtă căndu figura, în colegiu éru nu și acuma căudă nu mai figureza în colegiu și astăfelă ne posedândű drepturi politice și legea oprindu-lă de a fi alesă deputată, d-lui nu póte fi confirmată deputată de cătă numai în puterea unei voințî arbitrare, cr nu a unei legi. Mé miră, domnitoră, — ^ice d-nu Codrescu — cumă d. Sgrumala s’a impusă și a cutezată se vie aci, în sanctuarulă națiunea, în urma atătoră acte care vorbescu mai clară de cătă ori ce, în urma unei sentințe a tribunalului, a curții de casațiune și a cetățeniloră din colegiul ă in care s’a Introdusă intrau modă pe care nu dă califică act. D. Fleva zice că, deși după cuvintele d-lui Codrescu ar urma se fiă nedemnă d’a apăra și d’a ședd alături cu d. Sgrumalas, totuși va cuteza adu apăra d-sea cu atâta mai multă că nudă cunosce. Dacă ar trebui ca Camera se se supune sentințelor Curții de Casațiune, atunci cumă voi ca d. Sgrumatias se nu fiă Română și se dsă din Cameră erü mâne de va veni unu Ebreă, cu uă sentință favorabile din partea curții, se dă primită! Cestiunea, crice d. Fleva, nu trebuie pusă pe teremură de demnitate cumă a făcută d. Codrescu, ci pe teremuri legale. Releveza apoi modulă în care d. Codrescu trateza pe alegătorii d-lui Sgrumallas, carii l’aă trămisă ad *c’uă mare majoritate, domonstră câtă de puțină respectă trebuie se aibă d. Codrescu pentru alegători, cândă trateza pe alesură foră de nedemni d’a fi alesă pentru Cameră etc., etc. D. Codrescu susține că d. Sgrumatias este străină ș’apocifice că este nedemnă d’a fi alese, dérü cumü se pote acorda are aceste doue aserțiuni? pate fi cineva nedemnă d’a fi alesă pentru că nu este română? acela nu este capabile d’a fi alesă, era nu nedemnă, nedemnă este numai falitula saucelă lovită d’uă pedepsa infamantă. D. Fleva, după uă mică Întrerupere se pune pe ferâmură legale și demonstră că nici ună felă de sentință judecătorescă nu pute fi obligatorie pentru otărârile Camerii. Pentru acesta citeza casulă d-lui C. Niculescu care in alegerile de la Râmnicu Sărată, a fostă contestată ca străină și tribunalulă Iași declarată ca străină, cu tote aste Camera sa primită în sînulă seă. După ce mai argumenteza pe acestă tezaură dă citire unui actă ală urbei Galați, prin care se atestă că d. Sgrumatias este născută in Galați. Nu este loculă aci a face probă de patriotismă, adauge d. Fleva, a se agăța de nume căci atunci că țî ară remăne ? și apoi chiară numele de Fleva și altele suntă străine Revenindă apoi la demonstrarea teramului legale aretă cumă d. Sgrumala a fostă recunoscută, după promulgarea condului moö, ca Română, fiindă născută in Galați și ca unula care a indeplinită formele cerute de articolulă8 ală acestui codă, cerendă in terminală prescrisă aui recunoscut ca română. Dăcă trebue a se lua sentință pentru sentința atunci juridicamente vorbindă căndu două, sentințe suntă in contrazicere, cea mai vechie are putere, prin urmare sentința tribunalului de Galați este valabile, și d. Sgrumallas este romănu. Apoi s’a făcută vă dată verificarea titlurilor d in acesta Cameră și d. Sgrumallas a fostă primită deputată și décá n’a fostă atunci declarată de străină, nu pate fi acumă, după un sentință care pate fi nedrepta și neobligatorie pentru Cameră. Face apoi apelă la justiția Camerei, care a primită pa d. C. Nicolescu ală cărui naționalitate era mult mai contestată. D. C. Gradiște nu spune că cestiunea nu este de a respinge pe d. Sgrumatias din Camera, ci a se oțărî asupra conclusiunilor raportului care ne spune—in urma unei sentințe judecătoresc! — că d. Sgrumallas este Grecă. După ce Camera va oțărî asupra acestora conclusiunî ale raportului, atunci se va discuta respingerea d-lui Sgrumallas din Cameră. D. D. Geani crede că nu mai pute fi discutată cestiunea punerii votului ci a respingerii domnului Sgrumatias din Cameră, căci conclusiunile raportului ceru espresamente respingerea sea și nu constatarea dece este sec nu grecă, căci acesta nu este treba camerei. Venindă apoi a releva căteva argumente ale d-lui Codrescu, demonstră ca Camera, verificăndă titlurile d-lui Strumatias Ia primită ca deputate și prin urmare ca română. Asia dera Camera nu mai pate declara acumă că nu este Română, căci hotărltă deja în acaltă feră. Consiliul municipală nu paie se vie secera camerei a respinge pe d. Syramatas ca nefiindă Română, căci a fostă recunoscută de Cameră ca Română, ci puté se vie se zică numai că a perdută calitățile sale de Română, ceea ce nu este. Venindu la sentința curții de casațiune,zice că nu d-sea ne va respecta justiția, însă, cumă a zisă d. G. Ghica în ședința trecută, efectulă oricărei otărîri judiciarie este relativă și sentința curții nu privesce pe d. Sgrumallas și pe ceî ce iau contestată numai. S’a Zîsb chiară că d. Sgrumallas s-a introdusă prin fraudă, aci d. Giani combate acestă nedrepta acusare și zice că déci ar fi voită se se introducă prin supterfugie atunci ar fi cerută de la amicii săi ar contesta întrună modă nefundată naționalitatea la tribunale, a nu veni la însăcioși are ș-a se da în lipsă sentința în favorea sea și astefel, ar fi venită în Cameră cu ună ală justiției care se vă fi declarată de Română. Ea și cu totulă din contra a lucrată d. Sgrumallas. Décá curtea de casațiune a dată că sentință contra d-lui ea nu otărasce decâtt ștergerea din liste și nici chiară acesta nu esclude pe d. Sgrumallas din Cameră pene nu se va demonstra înaintea Camerei că ș’a perdută calitatea da de Română de și a fost recunoscută ca astăfelă prin primirea sa în cameră. Sfârșiasce făceadă apelă la justiția și consecința camerei care a recunoscută deja pe d. Sgrumatias ca Romănu. Se cere închiderea discuțiunii. D. L. Fradide, vorbesce contra Închiderii discuțiunii, avendă a mai da precari explicări. D. I. Ghica, cere închiderea, căci oricâtă s’ară discuta nesce cestiuni importante ca aceaa ce redică două sentințe judecătoresce puse faciă în faciă, totulă se reduce la acea décà Sgrumatias este romănă Soc străin, și tota vomă ajunge a vota fiecare după convingerile nóstre, cere ânsă ea comisiunea se presinte Cameriî adtulă de nascere ală d-luî Sgrumatias și actele judecătoresci cari atestă că și-a cerută împământenirea. Se discută apoi décà trebue doue trăind pentru respingerea d-lui Sgrumatias, conformă regulamentului sau numai majoritatea deputaților, considerăndu-se că se voteza conclusiunile raportului. Vorbescă mai mulți deputați; cei din majoritate susțină a se vota conformă regulamentului prin două treimi, cei din minoritate susțină a se pune la votă spre a se sei de trebuesce doue treimi sau numai majoritatea, D. I. Brătianu, luândă cuvântului ilip că se miră cumă membrii minorității ceru a se pune la votă ună articlu ală regulamentului, care este făcută pentru a garanta minoritatea contra puterii majorității. Décà s’ar adopta acestă precedinte, atunci minoritatea ar perde orî ce garanția, căci majoritatea, abusându de puterea ei, ar interpreta cumă ar voi orice art. ală regulamentului. Este fortu gelosu, Zicc d. Brătianu, d’a păstra garanțiele minorității contra majorității trec ca majoritatea se abuseze de puterea sea, pentru că oricine abuză de putere este la urmă lovită, a fostă și d-sca multă timpă in minoritate și mâne póte fi iere in minoritate și voiesca se ’i apere garanțiile. Acesta este chiară și uă cestiune de aperare a sistemei represintative, căci în acestu regiune, cându minoritatea n’are garan*ții puterîce, atunci este despotismă și năbu* șire a libertățîloră. Se ’nchide discuțiunea. D. președinte zice ca lăsată a se urma discuțiunea pentru că este bine a se lamifli asemeni cestiunî, însa nici uă dată câtă va sta pe fotoliulă președenții nu va pune la votă regulamentulă. Procedându-se la votă, rezultatul este : 104 votanți, două treimi 69, voturi esprese 53 albe și 51 negre, prin urmare d. Strumatias este admisă a rămâne deputată. D. Gogalnicenu, ministru din intru, cere de la Cameră a se ocupa câtă mai curânda de convențiunile poștale și telegrafice și poștele cu Austria și Germania de Nordă, pentru a se pute pune in aplicare de la anulumou, căci chiar puterile cu cariama