Romanulu, septembrie 1869 (Anul 13)
1869-09-01
ANUILI ® 41d%DIN PASAGIULU ROMANU, No. 1. — REDACȚIUNEA IN STRADA COLȚEA No. 42. LUNI, MARTIRI—2. SEPTEMBRE 1869. VOIESCE ȘI VEI PUTEA: Lei n. Len Pe anu.....p. capitală 48 p. distr. 58 .Pe șése luni« * 24 « 29 Pe trei luni« « 12 * 1 pe valună « * 5 * banii exemplarű 24 bani. Pentru Paris, pe trimestru fr. 20. Pentru Austria * Bor. 7 val. aust Articlele trimise și nepublicate se vor arde. — Redactorii respundătorii EUGENIO CAR AUA. LUMINEA-TE și VEI FI. Pentru abonamente, anunciurî și reclame a se adresa în Bucuresci, la administrațiunea pariului. In districte la corespondinții pariului si prin postă. La Paris la D. Dams-Halte grain rue de l’ancienne comedie No. 5. ANUNȘIURILE Linia de 30 litere.........• ••••• 40 bani inserțiuni și reclame, linia.. 2 lei noul DEPEȘI TELEGRAFICE (Serviciulu privata alü Monitorului.) CĂTRE 9 Septembre. — Muvela, da la ae äiarulu Wanderer, de concentrarea tripelor egiptiane și de armarea fortificațiiloru orașului Alesandria, este neexactă. BERLIN, 10 Septembre. — Ieri d. de Bismark a sosit de la Varzin la castelul de Pansin, lângă Stargard, în Pomerania. Astăzi cornițele a fostu primitu de rege. WASHINGTON, 8 Septembre. — Gazetele anuncță că confirințele secretarului de statu, cu represintanții puterilor străine, pare a demonstra că guvernule americane a decise se recunosca guvernule provisorie din Cuba. MADRID, 8 Septembre. — Voluntarii, însărcinați cu guarda ministerului din intre, au fost înlocuiți cu mai mulți agenți de poliție. Mai multe grupe s’au aretată către Puerta sol, dere atitudinea lor era pacifică. In acea papte câțîva vountarî din foburguri luară în posesiune guarda. Refusánda d’a se retrage, atunci Rivera a convocate mai multe batalione de voluntari, cari în timpul noptei au luată posițiune la Puertasol. Ar fi diminuță turburătorii, convinși de inutilitatea resistenței loru, au evacuate guarda Nici uru conflicte câtre serS. Liniștea complectǎ restabilită. Idea de a se prelungi regența lui Serrano încă cu tre ani, câștigă tereme. Membri influențî din partitule unionistu, progresiste democrats , chiar câțîva republicani, suntu dispuși a o susține. PARIS, 9 Septembre. — Imperatorul a făcutu iertnă lungă preumblare în parc. I trecute bine nóptea, ș’a sculate de diminață Simte uă ameliorațiune progresivă forte accentuată. Imperatorulu e decise să dsa astăzi î Bucurescu, íj Rapciune. Monitorulu de Duminecă, supt rubrica „Bidelina“, în care ieri ca tofe-de-una , dă semă despr afacerile străine, publică cele următore : „BULETINU. „Vă depeșă din Viena, sosită ieri, necurmatórele scrii, despre căletoria Inălțiméle : „M. S. Domnulu, călătorindu în susul Dunării, pe vaporulu Stefan-cele-Mare, ajunse la Risias, Juo î 9 Septembre s. n. Pentr ăntâia dată pavilionule române străbate poțile de fere ale marelui ríd. Aci ministru de resbelii și doui adjutanți domnesci, s siți de la Belgrad, împreună cu d. R. Inescu, agentul României, ssceptaö pe S., Spre a-ie saluta în numele Domnitorul Serbiei. Iulțimea Sea purcede în aceași z le calea ferată. La gura Pestei era ascepile de d. Steege, agentul României lângă arte Vienei, și în 10 Septembre s. n., la 0 ore sera, sosi în capitala Austriei. „Domnule, călătorind a incognito, nu putu numi gradó?a propunere ce i se făcuse de lajestatea Sea Imperatorele și Rege, de a ocui la palatul Imperialii (Kaiserlichelung) șî se coborî cu suita sea la hoteul Archiducele Carl, unde demaînante, prin îngrijirea agentului nostru, i se pregăsise apartamente. „Deși I. L. păstrezi incognito, totuși, din ordinile Imperatorelui, une adjutanti împeratesce s’a atași alu pe lângă M. S. în totă impulu petrecerii sale în Viena.“ In facia acestui „buletinu," ne vomă abține de orice comentarii. Avemü case dstoriă d’a profita d’acestă buletină, spre a presinta buniloră ș’adeverațiloru nostrii amici și vecini Șerbi și guvernului loră simțimintele nóstre de recunoscință, pentru noua dovada d’adeverată amidă, ce ne deferă și cu acestă ocasiune. Deferința ce guvernulă și brava națiune serbă aretară și acumă că au pentru Domnulu Românilori și pentru națiunea nostră, este dintracele cari strîngă și cimenteză legăturile de amicie între națiuni, și potu fi securi bravii noștrii vecini că recunoscință, memoria inimei, n’a lipsită și nu va lipsi nici vădată poporului română. Nu putem asemenea se trecemu pe lângă acestă buletină, fără a fice consilierilor Tronului: — Pentru ce, domni miniștrii, aț consiliată pe capul Statului d’a face imperatoreluî Rusieloru să visită oficiale, ca Domnă ală Româniloră, și apoi a visita incognito pe ceîl-alțî suverani?— Acestă actă ală miniștrilor, aptuali fiindă de mare însemnătate politică și conținându în elu cestiuni, ce potă deveni forte grave, ne mărginim, maĭ cu semă acumă cândă lipsesce capul Statului, în a lă menționa, în a lu înregistra numai, și ’n tăcere ne întorcemu orbit de la „buletinulu“ cu care miniștrii din Bucureșci ne-au întristată seri forte. Vorbindă de lipsa Capului Statului, ne vine în minte că siariul) Opiniunea Constituționale, în revista sea de la 28 Augustă, dice Romănilor) că, pe cătă va lipsi Capulă Statului, se păstreze că atitudine din cele mai „demne și linișt „tite, ea se confunde așceptărieiii „micilor” României.“ I Intruă dimineță, voindu so revie pe josul la galeria Manfrin pînă la ospețulu lore, ambele demne se răteciră în cotiturile de nedescurcați ale suburbii Canareggio. Ei perdeau caragiulu și căutau uă gondolă, când I întîlniră pe don Alvise dinaintea bisericei Servi. Indalorilorulu teneru se grăbi d'a ] i repune pe cale. Intrându la Merceria, el Iveira se ’îmulțămisă și se înainteze singure; dére ele >î vorbiseră despre neso tir , guiere de făcutu, și le ceru voii d’a lea , Ijuta se se lupte contra lăcomiei negociate laí soră. In celu d’âateră magazinu, în care intrară, miss Martha nu se putu opri d’a ridi verendő pe don Alvise facéndó felű defel I de ceremonie cu stepâna magazinului. Mis . Martha se gândi atunci că interesele ei a Isc fră fórte reu aperate, și se pregătii J spori c’vă istoriara repertoriulu lui Piowitz Idérü negociatoresa declară că care signor Centoni și cu amicii lui aveau drepturile preciurile cele mai cumpătate. Mistress Hollbes credu c’a făcutu terguiele minunate î Diabiul. Opiniunea scie, ca și noii toți, dovedile cele mari pe care le au toată Romanii despre moderarea și demnitatea [ora. Elu cunosce dovedile pe care le au data ei, mai cu sumă în trecutele alegeri, că seii se facă cele mai mari sacrificii „pentru ca să se confunde așteptările și provorcările inimicilorü Romăniei.“ Elui scie că Românii au mersă cu sacrificiulii pen’a ai dura — cee a ce ț națiunile, ca și individă, rabdă mai ] cu anevoință —rușinea, și rușinea în ochii străinilor și, răbdarea și rușinea d’a se supune unei bande de es-pușcăriași, unoru gendarmi de- i ghisațî, și lui Popa-Tache, numită j Proto Popă și intrată în funcțiune 1 fără decret domnescu. Decăderu Opiiniunea, care le scie tote aceste, ca < re cunosce cătă inteligință politică , are națiunea romănă și câtă răbdare și putere îi dă acestă inteliigință, a credutu că este bine a scrie acele cuvinte, ea ș’aduce negreșita aminte de 3 Augustă 1865. Și nici atătă nu este d’ajunsu. Opiniunea scie bine cătundi numai inteligință - politică a poporului Capitalei ne a scăpat de mari catastrofe, decăderu ! Opiniunea făcu acumu unu moü apelă la ințelepciunea poporului romănă, ca scie ceva, celă puțină a aujuia ceva, se teme de ceva și dacân a se credu dotóre a ne preveni pe toți. Provocații astăfelu, întrebară mă, cercetară mă și noi, ș’aflarămu că iéru se șoptesce în cerurile guvernamentale despre cont•loturi în contra miniștriloră, pusă la mă comerciante suma de trei mii galbeni, pentru a servi de o deșire asasinatului? i A cui este culpa, decă ministec bulă actuale se silesce a face ca i națiunea romănă se fiă stimată în străinătate, se fiă respectată ca uă națiune, care merge cu pași securi și răpede spre civilisare, spre mărirea * i și mntărirea iei, aretându-o ca p’nă narțiune ce are în senulă iei partite politice, cari se folorescă și se m- ’ tinezá penă la crima uciderii ? Noî Ș ami sclute pen’aci c’asemenî crime c ducă la perie chiară națiunile celei mari și puterice. Noî amă sclută t pemacumă c’asemeni crime aă fostă ș totă deima, suntă și trebue neapătrată se fiă simptomele celei mai c după urmă decăderi, preludiele mor- vții! Asta scie lumea totă și d’acea-a « pretutindeni, căndă se facă asemeni ) încercări, căndă se ivescă asemeni prelude, ele s’ascundă, pe cătă este ) cu putință, de către guvernă. Mi-nisterulă nostru, din contra, a trom < bifată in totă Europa cea a ce nu i era; eră a telegrafiată în totă Europa că națiunea romănă este atăt de căzută, destrămată și pregătită de morte, în cătănă partită întregă , a mersă pen’a organisa și plăti uciderea unui ministru. Veniți deja, invasiuni străine, căci sciți că națiunea romănă fiindă astă-felă, precumă v’o presinte miniștrii actuali, nu veți mai ave altă ostenéla de cătă acea a d’a o immormênta. Acum este culpa, decă ânsuși ministrulă din întru — omidă celă mai inteliginte — spune că »a adeverit partita liberală, democratică, , roșie, cumă o numescă acumă, , — ca s’arete că ea este plină de ■ sânge — hotărîtă într’uă întrunire, la care asistaă bărbații dintre cei mai onorabilii și mai moderați, ucis , derea d-lui Cogălniceni? A cui deru, â nouă dată, a cui , póte fi culpa, decă miniștrii, vorbindă și scriindă astuferă, în modă oficiosă și oficiale, în întrulăiereî și i ’n afară, dau dreptă ori cui a-i crede capabili de cele maî marî ca ilomnii și de cele maî mari crime? i A nimenii, de cătă a loru enșile, i și d’aceaa negreșită, Opiniunea, cu i noscendă tóte aceste s’audindă șoptele cele noui, calomniele cele noui, a credută că este bine a preveni națiunea, pentru a veglija ș’a fî e astă felă gata se spulbere ori ce calomniă și ori ce curse noui ale inimicilorü iei, din întru și din afără. Mulțămindă dură opiniuni, de prevenirea ce ne a făcută, o constatamai și trecemai la uă altă cestiune, pe care totă Opiniunea nea făcut-o cunoscută, totă la 28 August), în modulă următoră: „Una (Jiarű mentiona da una furü de shá’tir din dosare, furö prin care arată că s’a păgubita Statuia cu doue milióne, une furö prin prestidigitatiunî telegrafice; aceia chiar aréta că cunosce pe autorulu acelei infamii și d-niî procurori tacri, nu nici nimicu, nu ceru de la redacțiunea acelui ^iiaru doveiile ce ace și nu chiamă la baza justiției pe făptuitorulu acelui turn! Și déea d niî Vioranu și Paciurea nu ’și facu datoria, cumű de d. Boerciu, ministru justiției, nu chiamă [ie aceștî membrii ai parchetului la datoria lor]? și diarulu Pressa, care denundă faptule, elü, care nu are destule córde la lira sea, ea se cânte capacitatea și vigilința ministerului, cumü de nu ’î cere cu stăruință urmărirea culpabilului? Căci din doue una, sea faptuia menționata de ziarul) Pressa este adevarata, și atunci trebuie se convie că ministrulu seu favorita nu ’și împlinesce datoriile cu suD^enie, séa arelarea sea este o ............care, cându nu póte lovi pe acela în contra căruia este aruncată, nu lovesce decâta pe acela care se servă cu densa.“ Cestiunea în adevĕru este destulul de seriosă. Una nariu, stâncă și favorită, iubită, protegiată, inspirată, oficiosă în sfîrșită — după declararea în publică a ensu și diariului Adunarea Naționale — denundă unu furti, unu furti din dosariele ministerielor, unu furti cu prestidigitațiune și care costă pe Statu doue milióne, și miniștrii taeti! Una altă <^iartă reproduce denundarea, și miniștrii taeti! Diariulă denundatore alți crimei declarară că cunosce pe autorul ilurtului, și miniștrii tacă! Déru, dacă tacă, cându se fură Statul ă cu doue milióne, ce opiniune trebue s'avemă despre îngrijirea dumnelor, pentru averea publică? Decă tăcu, cândă li se denundă uă crimă, unu furtu din dosariele Statului, ce trebue se credemu despre iubirea dumnelor, pentru onestitate? Decă tacă, cândă li se denundă chiaru omulă care a furată, cine trebue se bănuimă că pote fi acela omu, cândă miniștrii, în facia publiculu și ’n urma unei denundărî atâtu de clare, înveluiesc și cu mantia ocrotitore pe celă care a furată doue milióne din dosariele ministerului ? Cine se fiă acela omu atâtu FOITIA ROMANULUI. DOMNÜI.A FACE TOTO *1 II (Urmare.) Mistres Hobbes n’avea asemenare de câtevn nume cu autorulu tratatului asupra Cetatea'UUI, care a cutezato a ^ice că toți ómenii se născu reî și perverși. Ea era din contra din natură dispusă a fi indurginte, dare pentru acesta trebuia sa se ’ncerce cineva să fi plăcută prin îngrijiri și politețe Buna eî voință era acordată In acesta condițiune, și Pîlowitz, daca avea pretențiunî asupra anime! miss Marthei, lipsia de tacit negândindu-se a ’șî asigura protegerea guvernantei. Dorința espresă de mistress Hebbe: d’a face cunoscință maî strînși cu sonorele Alvise trebuia «e fiă în curênde satisfăcută la 29, 30 și 31 Rugnati Deru, se va dice, pentru ce se târî, fizionomii mobile a vorbitorului, și se intreba în sine șî de ce era buna acele june, dara si fericitei Italiei putea părea reu că el nu punea la servitulu eî activitatea pe care o risipia cu atâta pasiune asupra unorü obiecte Copilărescu. Ea nu vedea nicî uă calitate emininte supta acesta epidermă străvezia. In fine ea simți v< uindu’î pe buze acele cuventa nedrupta și cruda, pe cari fe ridica lumea Hű repejiau p’atuncî, pentru a s scuti de milă: „Italianii merită sórtea loru!“ Cu tóte aceste miss Martha nu se putea opri d’a oserva cu mirare că Centoni nu vorbia de locu despre dênsula, déca nu i s făcea anume întrebare, și că spunea c’uu óre care interesă nimicurile pe cari le nu șira. Intruru orașii de limbuiiă și de flecărie nu era prudiate d’a nu avea de câtă una amică ; visitările regulate ale căpitanului S’ilowitz deveniau compromissetare. Centoni putea fi primita fără primejdie, căci ele în viața lui nu vorbise reu de nimeni. Miss Marcu îlu făcuse î promită că va venise Sisese lângă dânsa pe piața Sântului Marcu la ora concertului. Elu veni ln adevera a doua zi și dilele urmatóre se ia locuri aprope de orchestra. La Venezia, orice femeia frumușică trebuie se aibă cortegiu lű ei, pentru a fi considerată. Centoni dobendi voia d’a presinta pe duci dintre amicii sei miss Martheî; unuia era comandorele Fiorelli, bătrâna originala, muncita de nevinovata mânie d’a face culegeri de insecte, abatele Gherbias, omü d’uâ piositate polerante, și cu moravuri îndemânatice, ca mulți preoți italianî. Astăfala, înconjurată de omeni respectabili prin versta și caractrulu loru, miss Martha, destul de adăpostită contra boruturilorB, re* fusă d’a Întinde mai multe cerculu cunoștințele ruséle. Pentru a mesteca obiceiurile feremeî cu ale Venezieî, ea invita mica suită a veni se se ceaiü la Ospelulo-Regate la seconda sera, adică intre Zece ore și miezulu nopții. Din tota lumea Veneția este orașiulu unde ómenii se seiü bucura de plăcerile e uă semă de ori ce șapte, și mai ai semă de șapte atâta de asurde, are cătășurită și de ridicule? Astarebuia se scă derea cui este cui