Romanulu, aprilie 1870 (Anul 14)
1870-04-22
ANULU ALU PATRU-SPRE PECELEA Administrațiunea ín Pasagiu lü Homan, No. 1. -Redacțiunea Strada Colțea, No. 42.___________MERCURI, 22 APRILE 187G. VOIESCE ȘI VEI PUTEA Levi. Lel n-Pe aflu.....p. capitală 48 p. distr. 58 Pe gese luni « « 24 « 29 Pe trei luni « « 12 « 15 uă lună « « 5 « 6 Unu exemplaru 25 bani. Pentru Paris, pe trimestru fr. 20. Pentru Austria « fior. 7 val. aust Artiolele nepublicate se vor arde. — Redactori Eugeniu Carada LUMINEAZA-TE ȘI VEI FI Pentru abonamente, anunțuri și reclame a se adresa în Bucuresci, la administrațiunea diartului.^ In districte la corespondinții Jiariului prin poștă. La Paris la D. Darras-Hausgrain, rue de l’ancienne comedie No. 5 ANUNTIURILE Linia de 30 litere.............. 40 bani Inserțiuni și reclame, linia.. 2 lei nouî După cererea mai multoru cetățeni, anunciămă că se va face să ÎNTRUNIRE publica IN SALA SIjA TIÜSTIA.1STIJ JOUI 23 APRILE LA 7 jumătate ORE SERA. Se vor discuta cestiuni politice și electorali. SERVITIO TELEGRAFICII AMI HOHANUMfl. PARIS, 3 Mai 1870. S’ar fi descoperita una mare completa contra vieței Imperatului. S’ar fi găsitu bombe la una individa. Duminică acela individa a fosta arestata supta acusare că voia a ucide pe Imperatura cu ocasiunea curseloru de Longchamp. Cu tóte acestea s’a constatata c’acela individa era nebunu. AServițiula privată aia Monitorului]. PARIS, 30 Aprilie.— Individulă arestatu era ca complotându contra viețea imperatorului este unu june de 22 ani. Asupra lui s’au găsitu hărțiî compromițatore, după cari s’au mai arestata douî individ; alții au scăpatu. Arestările atașându-se la complota și la societatea internațională se urmărescu cu activitate. D. Vasile Niculescu s’a ales o senatoră la colegiulu al a II-lea din Botoșani, cu 27 voturi din 29 votanți. Colegiulul-ia ale județului Fălticeni a ales, in unanimitate de voturi, deputata pe domnul George Boianu. D. Aristide Pascala s'a ales deputata, cu 71 voturi, de către alegătorii colegiului ala III-lea din Bolgrad. Monitorulü. Bucuresci, 1870. Monitoriul publică astăzi decretele pentru numirea noului ministeriu, care este compusa astafel, precumű ama anunțată erî, adică: D. M. Iepurianu, președinte și interne. D. C. Grăciștianu, finance. D. Pogoră, culte. D. P. Carp, esterne. D. G. Manu, resbelă. D. G. Cantacuzino, lucrări publice. D. Al. Lahovary, justiția. Firma luptă care se presinteză noură guvernă, amă clisit-o și o repetimă, nu este în nici ună modă că garanția pentru națiunea română, nici în ce privesce libertățile constituționale, nici în ce s’atinge de administrațiune și de financie, nici de aperarea demnității naționale, întrun cuvânt nici în politică internă nici în cea externă. Cu tote acestea, fiindăcă celelalte elemente ce compună ministerială n’aă, în genere vorbindă, antecedente, suntă noue în politică, suntemă datori a aștepta faptele spre a ne pute pronunța definitivă. Ele ne voră areta dacă omulu alungată de camera din Moldova și dată în judecată de cea din Bucuresci a uitată și a ’nvețatu ceva, dacă vechiele lui deprinderi voru fi regulatoriulu politicei noului ministeriă sau dacă, din contra, d. Iepurianu va primi și va urma impulsiunea unoru ideie mai juni, mai liberali, mai oneste. Pînă căndă se putem fi judeca după fapte, se atragemu atențiunea noului ministeriu asupra cărora va cestiunî în cari se reclamă arginte îndreptare. D. Candiano-Popescu stă închisă la Ploiescu, contra Constituțiunii și a tutoră legiloră, pentru ună delictă care nu-î póte fi imputabile, și pentru care, în orice casă, arestarea preventivă este un enormitate. Moștenii inocenți de la Cuca-Măcăî stau de mai multe luni închiși în arestă preventivă, nejudecațî, pe cându violatorii legii, autorii crimelor și jafurilor, comise la Cuca- Măcăi, suntă nu numai nepedepsiți, derâncă înaintați în funcțiuni mari, spre scandalulű tutorii omenilor onești. D. Al. Zissu, Intreprindătorii reale ale liniei poștale Bucuresci-Câineni, pentru care are pusă ca garanță totă starea sea, este directore al poșteloru și telegrafeloră, adică pusă în acea posițiune unde trebue se controleze pe întreprinzătorii poștali. Dacă întreprindetorul liniei Bucuresci-Câîneni ar lipsi la îndatoririle contractului, d. Zissu ar fi pusă în posițiune sau d’a trăda datorțele sale de directore și interesele Statului și ale publicului, sau d’a pune în periclu averea sea întregă, care este garanția disei întreprinderi. Ministeriul póte judeca, după faptele anteriori ale d-lui Zissu, decă d-sea va eșua între cele două alternative. Consiliele comunali și judeciane luptele inimei carui ílü conduseră la uotărîre neî nduplecată și rece. Acesta omit onesta, nedemna trădată, avea cuventu se se despartă d’uă ființă pe care în deșiertfi o iertase pentru prima oră. Redacțiunea celor două epistole ale domnei Margerie, ce le avea în mână și le reciti fórte puținu, îlu făcuse șiorăiască. Femeia care nu span cuteza sau nu mai póte se nege unu legămêntu adulteriu, nu găsesce în genere în ea îasăși uă formulă pentru a face mărturirea. Ea ascepta pasivă ca socia la ultragiata se-o dicteze și s’o sfiască se scrie fără comentariu aceste puține cuvinte: „Sunta amanta cutăruia.“ Aci, din contra, domna Margerie găsi în mintea ei ce trebuia se scrie, și prin acesta opținu uă primă amănare a pedepsei ce meritase. A doua oră, în adevéra, ea nu mai isbuti; déri acesta procedere era dovada unei duplicități și mai mari ș’a unei ipocrisie mai consumate. Probabil e că ea s’a crezută cu totul o secură de imperiulü ei asupra d-lui Margerie ș’avea una interesa considerabile a nu-lț lăsa. Cu tóte că advocatura, voindü a’șî depărta băgarea de semn de la acésta afacere, îșî promise d’e a studia mai în voie, după ce ale mai multor centrurî mari ale României au fost alese prin ajutorul bâtei, prin violențe și fraude. Ele funcționeză și astăzi în detrimentul intereselor morali și materiali ale cetățianiloru, spre rușinea puterii esecutive și a țărei întrege. Convențiunea drumului de seră Strasberg stipuleză că tote certificatele de lucrări săvârșite, de materiale aduse, de avansuri de bani făcute, se nu se libereze de câtă lupta controlului guvernului; ea adauge încă și disposițiunea că guvernul se potă în orice momenta revizui și controla acele lucrări, după cari să se se emită obligațiunile drumului de seră. Ministrulă trecută a declarată că n’a exercitată nici un controls, că nu scie nimică despre ce s’a făcută. Ministrul actuale este datorit a lămuri Gestiunea, a constata decă emisiunea de obligațiuni făcută este în raportă cu lucrările săvârșite și cu materialele aduse. Uă propunere în acestă sensu s’a și făcută în cameră de d. C. Grădiștianu, astăzi ministru. Ea a fostă respinsă este adevărată, dera actualele ministeri are dreptă ca putere executivă a o pune în lucrare, fără intervenirea puterii legislative. D. Ambron a fost numită comisarii ale României contra disposițiunilor positive ale Constituțiunii, care nu admite străini în servițiulă țăreî de câtă în coșuri escepționali, anume statornicite de legi. Nici uă lege n’a statornicită că comisariulă românescă la Berlin se fiă străină. Prin urmare înlocuirea d-lui Ambroniună Romănă este că datoria nu numai constituționale, déra dictată de însuși interesul materiale ale statului. Nu vedemă în adever nici uă garanță cad. Ambron, străină care nu este nicî măcară justițiabile de legile țerei, nu va întrebuința reă sutele de milione ce i s’a încredințată. Traseul liniei ferate Piteșci, Craiova și Craiova Severin sunt făcute de concesionariă cu ocoluri de mai multe zecimi de kilometre peste linia admisibile după regulele adoptate de știință în asemene materiă. Studiile lui Gavan din 1867, fava primi dosariulu de l a procuratorele d-lui Margerie, ele nu putu se se opresca d’a se găndi de mai multe ori în acea zi la afacere. Aceaa celu preocupa mai multu, nu era atâtu afacerea în ea enseșî, câtu răbdarea bărbatului d’a nu-șî resbuna afrontulu. După câtu îlu veisuse, după câtu îlu putuse judeca, acestu bărbatu nu era omu a nu recurge de câtu la lege ș’a nu se mulțămi de câtu c’uă despărțire judiciariă. Atunci la ce resbunare cugeta elotare contra d-luî de Loredan, căci de bună sema pregătia una? C’acesta i-o și dedese a ’nțelege. In acesta casa datoria de avocata a lui Dalac nu era numai d’a se mărgini întruă pledoarie vigurosă în favorea bărbatului, într’un causă fórte simplă și fórte clară, ci și d’a nu se ’nainta de câtu cu mari reserve, în prevederea urmariloru mai tărțjie și forte grave pe cari le va atrage după sine despărțirea judiciară dobândită. Aceste felurite cugetări íln ocupau încă a doua zi dimineață, căndu servitorulu seü veni de ’î spuse c’uă femeie îmbrăcată cu eleganță, ensă c’unu velü desü pe faclă, voia se’î vorbescu. Elü ordină s’o poftescu în cameră. Ea ’n intră de dată, asceptă ca ușia cute pe terîmă și cari indică anume punturile pe unde trebue se trecă drumulă de seră, ne daă pentru acele doua linie suma de 220 kilometre, care este, de nu neînșelătă, cu vre 8 kilometre mai lungă decâtă a șioșelei. Traseul lui Strasberg dă pentru linia Pitesei Craiova 141 kilometre și pentru Craiova Severin, ni se asigură, 139 kilometre, adică în totale 280 kilometre, va se uică cu 60 kilometre mai multă decâtă linia trasă de tavan și 68 mai multă decâtu a drumului poștei, care face mai totdeauna ocoluri, pe care calea ferată le evită totă de una prin esecutarea de săpăture, supra-înălțări și lucrări de arte. Traseul lui Strasberg înfățișeză deci ună adausă de mai bine de 30 la sută peste acelă permisă de regulele soiinței pentru ocoluri. Pentru aceste adausuri, Stabilă va plăti peste 16,000,000 în obligațiuni, și comercială, industria și călatorii vor fi supuși la uă dare anuale de minimum 2,500,000 lei nouă, cari acumulați în timpă de 90 de ani, ne represintă ună capitale de vre 24 de miliarde, răpită din bazunariele contribuitorilor și aruncată în punga concesionarilor. Ministerial actuale va pune, sperămă, capelă acestoră abusuri, precurmi și altoră asemeni ce se facă în construcțiunea căii și a gazeloră și cari reclamă arginți mâsure și uă priveghiare activă din partea autorității. Uă notă a puterii executive a cerută intervenirea străinilor în afacerile țerei, supunîndă Biserica română unei ierarhie străine, contra art. 21 din Constituțiune. Ministerială trebuie se pură capătă unoră asemeni uneltiri culpabili, rupîndă acele negoțieri netămâtorie intereselor nóstre naționali, autonomiei Bisericei romăne.s că cestiunî de celu mai mare interesă politică, economică și naționale cari merită atențiunea guvernului actuale și să întîmpină din Ziua ântâia cerândă îndreptare. Avemă încă a supune la luarea aminte a nouiloră miniștrii multe asemeni fapte; spațiulă însă ne silesce astăzi a ne opri aci. Ne vom împlini datoria în numerele viitorre, se semchidă pentru ca se vorbescă — Domnule, dise ea atunci, aî primit a se pledezi pentru d. Margerie contra femeiei lui? — Dómna, o jise Dulac, mai nalnîe d’ațî respunde, ași voi se scia cu cine amu onórea d’a vorbi. Visitatórea își rădică înceta velulu . — — Suntu d-na Margerie. Dulac tresări, o salută, apropia de dênsa unu fotelit, se reașeză și ’ncepu a o esamina cu curiositate. D-na Margerie păru a se supune bucuroșui acestui esamenu, fărași pleca ochii, dérü fără fanfaronadă. Era uă femeiă de la doue-ijecî și șase pene la doue-ijecî și opta de ani, mai multa ’naltă de câtü mică și c’uă taliă incântătbre. Avocatula o venuse în picióre și fusese mai intâm isbita de demnitatea mersului ei. Ea avea perul negru și purta bandane mari; fruntea’i era î naltă și pură, puținu cam o dată ’napoî. Privirea ’i era pătrundetare, anevoie de ghicita, acoperită cu nesce pleope cama grele și cu lungi gene. Cu tóte că acésta privire se uita dreptu în faclă, întruna moda francü și lalü, ea nu se da cu totulu. Facla în totulu, ovală și regulată, era îndulcită de frescheta tinerețe. Buzele’i D-lui redactare ale țliarului ROMANULU. Domnule redactare, Consciința alegotorilorű, revoltată, protesteza în tote unghiurile României contra acestui guvernu, care amenință esistența nóstră naționale. Cu tote presiunile făcute de administrațiune, fără nici uă pudere, cu toți zapcii în o^ü în spinarea lor, alegătorii colegiului II au aleșü senatori cu 40 voturi pe Alesandru Sihlenu, Traiéscu democrația 1, Traiescu^ înfrățirea cetățenilor pentru binele patriei. • Traiescu Romania , G. Rosali, G. Zălaru, N. Fleva, G. Orleau, Iorgu Mironescu, Mavru, I. Mărgăritescu, P. Georgiu,Gh. Mana, N. Bene, D. Dimitriu, D. I. Gheorghiu, P. Naștorescu, Ghiță Nicolau, P. Mărculescu, Livescu, M. Aslan, T. Barca, T. G. Săndulescu, P. Nicolau, I. Vasilescu, G. Danalachi, Tudor Vărgolici, G. Nicolau, G. Mărgăritescu, G. Șt. Naculau, M. Crămlău, G. Heresche, D. Balin, C. Polizu, Anghel Toma, I. Vasilescu, G. Costescu, Danalachi Anastase, G. M. Ion, Tanase Mărculescu, Tipeie, C. Sihlenu, I. Pompie, Iorgu Gheorghiu, I. Georgiu, Georgescu, FOSTIA ROMANULUI. DOMNU MARGERIE*I. (Urmare). După ce se retrase d. Margerie, Dulac se puse Îndată a cugeta asupra afacerii. Acesta era obiceiul lui, își forma mai anteiuă opiniune asupra linieloru celora mari, făr’a aprofunda amenuntele, supt impresiunea celora ce-i spuneau clienții sei. In urmă, serü cu precugetare, numai cerceta cu d’amenuntule acea opiniune, ca se poti s’o găsésca mai tăriji si cu vioiciunea orei d’ânteiü. In intervalu împrejurări felurite, adese neprevedute, puneau pentru elu In relief punturile Indoiuse, ce re neglijase d’a le nota, dérit cărora Intr’adinsü nu le dase de câtu însemnătatea secundarie ce apareau ave. Deci, în casule de față, d. Magerie îi apăru unu omü fórte oneste, íncetate de socia sea. Supt velulu liniștita alu acestui soclu, descoperi destugatórea durere, neresoluțiunile și *A rede „Romănulîi“ de la 21 Aprile. II. Advocatura rĕmase demolată ’n mirare, déru mai de ’ndată unu surisu ironica ’í Neapoli, 10 Aprile, 1870. D-lul redactare alu Ziarului ROMANULU Domnule redactare, Dă-mi voiă a saluta cu deplină fericire inițiativa luată și a ma asocia cu părticica mea de contribuțiune, cu 40 lei nouî, la oferirea medaliei comemorative a orașului Ploiescu. A onora astăfelă virtutea civică, a ilustra în modulă acesta simțimintele datoriei îndeplinite, este a protesta puternică în contra arbitrariului și a imoralităței, este simtomă fericită totă d’uă dată de viéță naționale, plină de forță și activitate, așia cumă am înțeles’o ș’am practicat’o tóte poporele culte și mai cu osebire acele de rasă latine în anticitate și în timpii moderni. Memoria faptelor aceloră mari și a virtuților cetățenesc!, conservată prin monumentele ce întâlnimă la totă pasulă în Occidente și mai cu osebire în clasica Italie, a conservată malterată și a întreținută simțulă naționalităței la atâtea generațiuni, cari s’aă succedată neîneraü pline, deschise la acela momenta prin tr’una zimbeta nedumerita. Intréga fisionomie a acestei june femei oferia uă spresiune nedumerită de mâhnire, de neliniște și de speranță. De alta minhrerea părea a fi forte vióie și dibace, de nn sperimentă, a reproduce mișcările interne ale sufletului ei. In scurta, d-na Margerie era frumósa, déru frumusețea ei avea unu caracteru neotârltit ș’aprope ne’ncrertetoru pentru Dulac, care n’o putea privi fără sfiala. După ca trecu unu ore care timp, Dulac reluă cuventulu: — Ce doresci de la mine, dómnu? <jise elü junei femei. — Vino se te rogu se nu pledezi pentru barbatulu meu. — Am promisu d-luî Margerie, și pentru a au’mî ține promisiunea, amü trebui se’mî dai unu cuvéntu fórte gravu, fórte convingêtoru. — Tocmai unü asemenea cuventü îți aducü, domnule. Bärbatulü meü este nebunü.