Romanulu, aprilie 1870 (Anul 14)

1870-04-22

ANULU ALU PATRU-SPRE­ PECELEA Administrațiunea ín Pasagiu lü Homan, No. 1. -Redacțiunea Strada Colțea, No. 42.___________MERCURI, 22 APRILE 187G. VOIESCE ȘI VEI PUTEA Levi. Lel n-Pe aflu.....p. capitală 48 p. distr. 58 Pe gese luni « « 24 « 29 Pe trei luni « « 12 « 15 uă lună « « 5 « 6 Unu exemplaru 25 bani. Pentru Paris, pe trimestru fr. 20. Pentru Austria « fior. 7 val. aust Artiolele nepublicate se vor­ arde. — Redactori Eugeniu Carada LUMINEAZA-TE ȘI VEI FI Pentru abonamente, anunț­uri și reclame a se adresa în Bucuresci, la administra­­țiunea diartului.^ In districte la corespondinții­­ Jiariului prin poștă. La Paris la D. Darras-Hau­s­­grain, rue de l’ancienne comedie No. 5 ANUNTIURILE Linia de 30 litere.............. 40 bani Inserțiuni și reclame, linia.. 2 lei nouî După cererea mai multoru cetățeni, anunciămă că se va face să ÎNTRUNIRE publica IN SALA SIjA­ TIÜSTIA.1STIJ JOUI 23 APRILE LA 7 jumătate ORE SERA. Se vor­ discuta cestiuni politice și electorali. SERVITIO TELEGRAFICII AMI HOHANUMfl. PARIS, 3 Mai­ 1870. S’ar fi descoperita una mare completa contra vieței Imperatu­­lui. S’ar fi găsitu bombe la una individa. Duminică acela individa a fosta arestata supta acusare că voia a ucide pe Impera­­tura cu ocasiunea curseloru de Longchamp. Cu tóte acestea s’a constatata c’acela indi­­vida era nebunu. AServiț­iula privată aia Monitorului]. PARIS, 30 Aprilie.— Individulă arestatu era ca complotându contra vieț­ea imperato­­rului este unu june de 22 ani. Asupra lui s’au găsitu h­ărțiî compromițatore, după cari s’au mai arestata douî individ­; alții au scăpatu. Arestările atașându-se la com­plota și la societatea internațională se ur­­mărescu cu activitate. D. Vasile Niculescu s’a ales o senatoră la colegiulu al a II-lea din Botoșani, cu 27 voturi din 29 votanți. Colegiulu­l-ia ale județului Fălticeni a ales­, in unanimitate de voturi, deputata pe domnul­ George Boianu. D. Aristide Pascala s'a ales­ deputata, cu 71 voturi, de către alegătorii colegiului ala III-lea din Bolgrad. Monitorulü. Bucuresci, 1870. Monitoriul­ publică astăzi de­cretele pentru numirea noului mi­­nisteriu, care este compusa asta­fel, precumű ama anunțată erî, adică: D. M. Iepurianu, președinte și interne. D. C. Grăc­iștianu, finance. D. Pogoră, culte. D. P. Carp, esterne. D. G. Manu, resbelă. D. G. Cantacuzino, lucrări publice. D. Al. Lahovary, justiția. Firma luptă care se presinteză noură guvernă, amă clisit-o și o repetimă, nu este în nici ună modă că garanția pentru națiunea ro­mână, nici în ce privesce libertă­țile constituționale, nici în ce s’a­­tinge de administrațiune și de fi­­nancie, nici de aperarea demnității naționale, întrun cuvânt nici în po­litică internă nici în cea externă. Cu tote acestea, fiindă­că cele­l­alte elemente ce compună ministerială n’aă, în genere vorbindă, antece­­dente, suntă noue în politică, sun­­temă datori a aștepta faptele spre a ne pute pronunța definitivă. Ele ne voră areta dacă omulu alun­gată de camera din Moldova și dată în judecată de cea din Bucuresci a uitată și a ’nvețatu ceva, dacă vechiele lui deprinderi voru fi re­­gulatoriulu politicei noului minis­­teriă sau dacă, din contra, d. Ie­purianu va primi și va urma im­­pulsiunea unoru ideie mai juni, mai liberali, mai oneste. Pînă căndă se putem fi judeca după fapte, se atragemu atențiu­nea noului ministeriu asupra că­­rora­ va cestiunî în cari se reclamă ar­­ginte îndreptare. D. Candiano-Popescu stă închisă la Ploiescu, contra Constituțiunii și a tutoră legiloră, pentru ună de­­lictă care nu-î póte fi imputabile, și pentru care, în ori­ce casă, aresta­rea preventivă este un enormitate. Moștenii inocenți de la Cuca-Mă­­căî stau de mai multe luni închiși în arestă preventivă, nejudecațî, pe cându violatorii legii, autorii crime­­lor­ și jafurilor, comise la Cuca- Măcăi, suntă nu numai nepedepsiți, der­­âncă înaintați în funcțiuni mari, spre scandalulű tutorii ome­­nilor­ onești. D. Al. Zissu, Intreprindătorii reale ale liniei poștale Bucuresci-Câineni, pentru care are pusă ca garanță totă starea sea, este directore al poște­­loru și telegrafeloră, adică pusă în acea posițiune unde trebue se con­troleze pe întreprinzătorii poștali. Dacă întreprindetorul­ liniei Bucu­­resci-Câîneni ar lipsi la îndatori­rile contractului, d. Zissu ar fi pusă în posițiune sau d’a trăda datorțele sale de directore și inte­resele Statului și ale publicului, sau d’a pune în periclu averea sea în­­tregă, care este garanția disei în­treprinderi. Ministeriul­ póte judeca, după faptele anteriori ale d-lui Zissu, decă d-sea va eșu­a între cele două alternative. Consiliele comunali și judeciane luptele inimei carui ílü conduseră la u­­o­­tărîre ne­î nduplecată și rece. Acesta omit onesta, nedemna trădată, avea cuventu se se despartă d’uă ființă pe care în deșiertfi o iertase pentru prima oră. Redacțiunea ce­lor­ două epistole ale domnei Margerie, ce le avea în mână și le reciti fórte puținu, îlu făcu­se șiorăiască. Femeia care nu span cuteza sau nu mai póte se nege unu legă­­mêntu adulteriu, nu găsesce în genere în ea îasă­și uă formulă pentru a face măr­­turirea. Ea ascepta pasivă ca socia la ultra­giata se-o dicteze și s’o sfiască se scrie fără comentariu aceste puține cuvinte: „Sunta amanta cutăruia.“ Aci, din contra, domna Margerie găsi în mintea ei ce trebuia se scrie, și prin acesta opținu uă primă a­­mănare a pedepsei ce meritase. A doua oră, în adevéra, ea nu mai isbuti; déri acesta procedere era dovada unei duplicități și mai mari ș’a unei ipocrisie mai consumate. Pro­babil e că ea s’a crezută cu totul o secură de imperiulü ei asupra d-lui Margerie ș’a­­vea una interesa considerabile a nu-lț lăsa. Cu tóte că advocatura, voindü a’șî depărta băgarea de semn de la acésta afacere, îșî promise d’e a studia mai în voie, după ce ale mai multor­ centrurî mari ale României au fost­ alese prin aju­­torul­ bâtei, prin violențe și fraude. Ele funcționeză și astăzi în detri­­mentul­ intereselor­ morali și ma­teriali ale cetățianiloru, spre rușinea puterii esecutive și a țărei întrege. Convențiunea drumului de seră Strasberg stipuleză că tote certi­ficatele de lucrări săvârșite, de ma­teriale aduse, de avansuri de bani făcute, se nu se libereze de câtă lupta controlului guvernului; ea a­­dauge încă și disposițiunea că gu­­vernul­ se potă în ori­ce momenta revizui și controla acele lucrări, după cari să se se emită obligațiunile drumului de seră. Ministrulă tre­cută a declarată că n’a exercitată nici un­ controls, că nu scie nimică despre ce s’a făcută. Ministrul­ actuale este datorit a lămuri Gesti­unea, a constata decă emisiunea de obligațiuni făcută este în raportă cu lucrările săvârșite și cu materi­alele aduse. Uă propunere în acestă sensu s’a și făcută în cameră de d. C. Grădiștianu, astăzi ministru. Ea a fostă respinsă este adevărată, dera actualele ministeri are dreptă ca putere executivă a o pune în lucrare, fără intervenirea puterii le­gislative. D. Ambron a fost­ numită co­misarii ale României contra dispo­­sițiunilor­ positive ale Constituțiunii, care nu admite străini în servițiulă țăreî de câtă în coșuri escepționali, anume statornicite de legi. Nici uă lege n’a statornicită că comisariulă românescă la Berlin se fiă străină. Prin urmare înlocuirea d-lui Ambron­iună Romănă este că datoria nu numai constituționale, déra dictată de însuși interesul­ materiale ale statului. Nu vedemă în adever nici uă garanță cad. Ambron, străină care nu este nicî măcară justițiabile de legile țerei, nu va în­trebuința reă sutele de milione ce i s’a încredințată. Traseul­ liniei ferate Piteșci, Cra­iova și Craiova Severin sunt­ fă­cute de concesionariă cu ocoluri de mai multe zecimi de kilometre peste linia admisibile după regulele adop­tate de știință în asemene materiă. Studiile lui Gavan din 1867, fa­va primi dosariulu de l a procuratorele d-lui Margerie, ele nu putu se se opresca d’a se găndi de mai multe ori în acea­­ zi la afacere. Acea­a ce­lu preocupa mai m­ultu, nu era atâtu afacerea în ea ense­șî, câtu răbdarea bărbatului d’a nu-șî resbuna afrontulu. După câtu îlu veisuse, după câtu îlu putuse ju­deca, acestu bărbatu nu era omu a nu re­curge de câtu la lege ș’a nu se m­ulțămi de câtu c’uă despărțire judiciariă. Atunci la ce resbunare cugeta elot­are contra d-luî de Loredan, căci de bună sema pregătia una? C’acesta i-o și dedese a ’nțelege. In acesta casa datoria de avocata a lui Dalac nu era numai d’a se mărgini întruă pledoarie vigu­­rosă în favorea bărbatului, într’un causă fór­te simplă și fórte clară, ci și d’a nu se ’nainta de câtu cu mari reserve, în preve­derea urmariloru mai tărțjie și forte grave pe cari le va atrage după sine despărțirea judiciară dobândită. Aceste felurite cugetări íln ocupau încă a doua z­i dimineață, căndu servitorulu seü ve­ni de ’î spuse c’uă femeie îmbrăcată cu e­­leganță, ensă c’unu velü desü pe faclă, voia se’î vorbescu. Elü ordină s’o poftescu în ca­meră. Ea ’n intră de dată, asceptă ca ușia cute pe terîmă și cari indică anume punturile pe unde trebue se trecă drumulă de seră, ne daă pentru a­­cele doua linie suma de 220 kilo­metre, care este, de nu neînșelătă, cu vre 8 kilometre mai lungă de­câtă a șioșelei. Traseul­ lui Stras­­berg dă pentru linia Pitesei Craio­va 141 kilometre și pentru Craio­va Severin, ni se asigură, 139 ki­lometre, adică în totale 280 kilo­metre, va se uică cu 60 kilometre mai multă de­câtă linia trasă de tavan și 68 mai multă de­câtu a dru­mului poștei, care face mai tot­deauna ocoluri, pe care calea ferată le evită totă de una prin esecutarea de să­­păture, supra-înălțări și lucrări de arte. Traseul­ lui Strasberg înfă­­țișeză deci ună adausă de mai bi­ne de 30 la sută peste acelă per­misă de regulele soiinței pentru o­­coluri. Pentru aceste adausuri, Sta­bilă va plăti peste 16,000,000 în obligațiuni, și comercială, industria și călatorii vor­ fi supuși la uă dare anuale de minimum 2,500,000 lei nouă, cari acumulați în timpă de 90 de ani, ne represintă ună capitale de vre 24 de miliarde, răpită din bazunariele contribuitorilor­ și a­­runcată în punga concesionarilor­. Ministerial­ actuale va pune, spe­­rămă, capelă acestoră abusuri, pre­curmi și altoră asemeni ce se facă în construcțiunea căii și a gazeloră și cari reclamă arginți mâsure și uă priveghiare activă din partea au­torității. Uă notă a puterii executive a ce­rută intervenirea străinilor­ în afa­cerile țerei, supunîndă Biserica ro­mână unei ierarh­ie străine, contra art. 21 din Constituțiune. Ministe­rială trebuie se pură capătă unoră asemeni uneltiri culpabili, rupîndă acele negoțieri netămâtorie intere­­selor­ nóstre naționali, autonomiei Bisericei romăne.­s că cestiunî de celu mai mare interesă politică, economică și na­ționale cari merită atențiunea gu­vernului actuale și­ să întîmpină din Ziua ântâia cerândă îndreptare. Avemă încă a supune la luarea aminte a nouiloră miniștrii multe asemeni fapte; spațiulă însă ne si­­lesce astăzi a ne opri aci. Ne vom împlini datoria în numerele viitorre, se semchidă pentru ca se vorbescă — Dom­nule, dise ea atunci, aî primit a se pledezi pentru d. Margerie contra femeiei lui? — Dómna, o jise Dulac, mai nalnîe d’a­țî respunde, ași voi se scia cu cine amu o­­nórea d’a vorbi. Visitatórea își rădică înceta velulu . — — Suntu d-na Margerie. Dulac tresări, o salută, apropia de dênsa unu fotelit, se reașeză și ’ncepu a o esa­­mina cu curiositate. D-na Margerie păru a se supune bucuroșui acestui esamenu, făr­ași pleca ochii, dérü fără fanfaronadă. Era uă femeiă de la doue-ijecî și șase pene la doue-ijecî și opta de ani, mai multa ’naltă de câtü mică și c’uă taliă incântătbre. Avocatula o ven­use în picióre și fusese mai intâm­ isbita de demnitatea mersului ei. Ea avea perul­ negru și purta bandane mari; fruntea’i era î naltă și pură, puținu cam o dată ’napoî. Privirea ’i era pătrund­e­­tare, anevoie de ghicita, acoperită cu nesce pleope cama grele și cu lungi gene. Cu tóte că acésta privire se uita dreptu în faclă, întruna moda francü și l­alü, ea nu se da cu totulu. Facla în totulu, ovală și regulată, era îndulcită de frescheta tinerețe­. Buzele’i D-lui redactare ale țliarului ROMANULU. Domnule redactare, Consciința alegotorilorű, revoltată, protes­­teza în tote unghiurile României contra a­­cestui guvernu, care amenință esistența nós­­tră naționale. Cu tote presiunile făcute de ad­­ministrațiune, fără nici uă pudere, cu toți zapcii în o^ü în spinarea lor­, alegătorii colegiului II au aleșü senatori cu 40 voturi pe Alesandru Sihlenu, Traiéscu democrația 1, Traiescu^ înfrățirea cetățenilor­ pentru binele­­ patriei. • Traiescu Romania , G. Rosali, G. Zălaru, N. Fleva, G. Or­­leau, Iorgu Mironescu, Mavru, I. Mărgări­­tescu, P. Georgiu,­­Gh. Mana, N. Bene,­­ D. Dimitriu, D. I. Gheorghiu, P. Naștorescu, Ghiță Nicolau, P. Mărculescu, Livescu, M. Aslan, T. Barca, T. G. Săndulescu, P. Ni­­colau, I. Vasilescu, G. Danalachi, Tudor Văr­­golici, G. Nicolau, G. Mărgăritescu, G. Șt. Naculau, M. Crămlău, G. Heresche, D. Ba­lin, C. Polizu, Angh­el Toma, I. Vasilescu, G. Costescu, Danalachi Anastase, G. M. Ion, Tanase Mărculescu, Tipeie, C. Sihlenu, I. Pompie, Iorgu Gheorghi­u, I. Georgiu, Geor­­gescu, FOSTIA ROMANULUI. DOMNU MARGERIE*­­I. (Urmare). După ce se retrase d. Margerie, Dulac se puse Îndată a cugeta asupra afacerii. Acesta era obiceiul lui, își forma mai antei­uă opi­­niune asupra linieloru celora mari, făr’a a­­profunda amenuntele, supt impresiunea ce­lora ce-i spuneau clienții sei. In urmă, serü cu precugetare, numai cerceta cu d’ame­­nuntule acea opiniune, ca se poti s’o gă­­sésca mai tăriji si cu vioiciunea orei d’ânteiü. In intervalu împrejurări felurite, adese ne­­prevedute, puneau pentru elu In relief pun­­turile Indoiuse, ce re neglijase d’a­ le nota, dérit cărora Intr’adinsü nu le dase de câtu însemnătatea secundarie ce a­pareau ave. Deci, în casule de față, d. Magerie îi apăru unu omü fórte oneste, íncetate de socia sea. Supt velulu liniștita alu acestui soclu, des­coperi destugatórea durere, neresoluțiunile și *­­A rede „Romănulîi“ de la 21 Aprile. II. Advocatura rĕmase demolată ’n mirare, déru mai de ’ndată unu surisu ironica ’í Neapoli, 10 Aprile, 1870. D-lul redactare alu Ziarului ROMANULU­ Domnule redactare, Dă-mi voiă a saluta cu deplină fericire inițiativa luată și a ma a­­socia cu părticica mea de contri­­buțiune, cu 40 lei nouî, la oferirea medaliei comemorative a orașului Ploiescu. A onora astă­felă virtutea civică, a ilustra în modulă acesta simți­­mintele datoriei îndeplinite, este a protesta puternică în contra arbi­­trariului și a imoralităței, este sim­­tomă fericită totă­ d’uă­ dată de vié­­ță naționale, plină de forță și acti­vitate, așia cumă am înțeles’o ș’am practicat’o tóte poporele culte și mai cu osebire acele de rasă latine în anticitate și în timpii moderni. Memoria faptelor a­celoră mari și a virtuților­ cetățenesc!, conserva­tă prin monumentele ce întâlnimă la totă pasulă în Occidente și mai cu osebire în clasica Italie, a con­servată m­alterată și a întreținută simțulă naționalităței la atâtea ge­­nerațiuni, cari s’aă succedată neîn­eraü pline, deschise la acela momenta prin­ tr’una zimbeta nedumerita. Intréga fisionomie a acestei june femei oferia uă spresiune nedumerită de mâhnire, de neliniște și de speranță. De alta minhrerea părea a fi forte vióie și dibace, de nn sperimen­tă, a re­produce mișcările interne ale sufletului ei. In scurta, d-na Margerie era frumósa, déru frumusețea ei avea unu caracteru neotârltit ș’aprope ne’ncrertetoru pentru Dulac, care n’o putea privi fără sfiala. După ca trecu unu ore­ care timp­, Dulac reluă cuventulu: — Ce doresci de la mine, dómnu? <jise elü junei femei. — Vino se te rogu se nu pledezi pentru barbatulu meu. — Am promisu d-luî Margerie, și pentru a au’mî ține promisiunea, amü trebui se’mî dai unu cuvéntu fórte gravu, fórte convin­­gêtoru. — Tocmai unü asemenea cuventü îți aducü, domnule. Bärbatulü meü este nebunü.

Next