Romanulu, mai 1870 (Anul 14)

1870-05-16

VOIESOR ȘI VEI PUTEA Levi. Lei­i-Pe anii......p. capitală 48 p. distr. 58 Pe gese luni « « • 24 « 29 Pe trei luni « « 12 « 15 uă lună « « 5 « 6 Anii esemplare 25 bani. Pentru Paris, pe trimestru fr. 20. Pentru Austria • fior. 7 val. aus ANULU ALU PATRU-SPRE-PECELEA Administrațiunea ín Pasagiulu Roman, No. 1. — Redacțiunea Strada Colțea, No. 42. SAMBATA, 16 MAIU 1876. L­UMINEAZA-TE ȘI VEI FI Pentru abonamente, anuntluri și reclame a se adresa în Bucuresci, la administra­­tiunea pianului. In districte la corespondinții pariul­ui prin poștă. La Paris la D. Darras-Halle­­grain, rue de l’ancienne comedie No. 5 ANUHTIURILE Linia de 30 litere................... 40 ban! Insertiun își reclame, linia.. 2 b­înoitî Bucuresci, 27 Floraru 1870. Ier­ seră s-a ținută în sala Slă­­tineni a doua întrunire publică. Reservându-ne a publica măne dis­cursurile d-loră Gr. Vulturescu și Ion Brătianu, publicămă astădi ună notă emanată din acestă întrunire. In zilele trecute s’a publicată m­ă apelă către alegătorii din totă țara, subscrisă de 42. Amă făcută cunoscută că ’ntr’acești 42 de băr­bați de Stază, se află dol. Dumitru Ghica, Petre Grădiștenu, Ion Manu, Generară Tell, Tănase Rioșianu, George Brătianu, C. Brăiloiu, C. Aricescu, A. Plaiano, Vasile Boe­­rescu, Generară Florescu. Amă fă­cută cunoscută că do. Ion Manu, Tănase Rioșianu, C. Brăiloiu, A. Plaiano, Generară Florescu, Colo­nelă Locusteanu, Oprișan Iorgulescu spună că „represintă immensa majo­­ritate a națiunii“ și adaugă: „alu nos­tru este viitorul­.“ In facia acestui manifestă ală amiciloră regulamentului organică, seă, cumă dice astăzi Țera, ală „guvernului căimăcămiei de trei, „ală măcelului de la 3 Augustă, „ală celoră carii îșî facă uă fală „d’a purta crucea lui 2 Manu“ a­­sociați cu dd. Tell, Aricescu, Du­mitru Ghica, Vasile Boerescu, în fa­c­a dechlarării acestoră 42, că cu dânșii este immensa majoritate a națiunii și că ei suntă viitorulă,— mulți credură că este mai bine se nu se mai facă astăzi m­ă apelă către alegători de către ună comi­­tată centrale electorale, ci de către oă întrunire publică și liberă, la care se ia parte tote interesele so­cietății; mulți crezură car fi mai nemerită ca, la apelul­ celoră 42, se respungă aprope 2000 de ce­­tățiani din Bucuresci, și națiunea apoi se respundă prin faptă decă ea voiesce ca viitoriulu sa se fiă invasiunile, servite de mulți d­intre cei 42, regulamentulă organică, servită și iubită de mulți dintre dânșii. Căimăcămia de trei, servită și represintată asemene de mulți din a­ceștia, 2 Masă și 3 Augustă, ce-șî are și dânsulă rapresintenții sei în acestă mare comitată de 42. Plecândă din acestă punte de ve­dere, se redactă apelulă pe care ’lă publicămă mai la vale, care se citi în întrunirea de ieri seră și se a­­doptă printru o unanimă aclamare, remănândă se se supscrie numai de câtre biuroulă adunării, ca garanție de conformitate. D. G. Goga, printr’o­ epistolă publicată în Românulu de Joud, făcu cunoscută publicului că luptă­­prefectură plășii Glavaciocului, din județul­ Vlașca, a fost­ luată în seriosă comunicatur­ă guvernului, prin care promite că nu se va mes­teca în alegeri. Acestă luptă-pre­­fectu, spune d.Goga, nu silui ale­gerea ce se făcu pentru consiliulă județenă, și odată fu destituită și’n­­locuită cu d. Razu „fostă capă ală serginților” din Bucuresci, pe căndă renumitele bande electorale se plim­bai­ cu bâtele la spinare pe stra­dele capitalei. “ D. ministru din întru a bine­voită a respunde printrună comu­nicată, pe care ’să repredă ce mă mai la vale în întregulă sex, căci elă este una din dovedile temeini­ce ce d’acumă deja dă guvernulă actuale despre modulă cumă are se lucreze la alegerile viitore. In acestă minunată comunicată d-nu ministru spune că prefectulă i-a cerută numirea d-luî Razu; că d-sa s’a opusu mat­enteia, déra a tre­buită se cedă cererii d-lui prefectu, ca unulă ce are respunderea pen­tru conducerea serviciului publică. Asia dóra ministrulă a refuzatu cererea prefectului in timpă de 18 ziile, în urmă pusă, adică în urma alegerii cu pricina, în care candi­dații administrațiunii mai isbutită, a trebuită se cedă. Mărturirea este frumósá, și fórte naivă învîrtitura ce voi se-i dea d. Manolache Cos­­tachi. A doua dovedă despre cumă voiesce ministeriulu se se facă ale­gerile viitóre, avennă în aprobarea ce s’a­rată ilegalitățiloru comise în alegerile de la 3 Masă, la Câmpu­­lungu, și pe cari nici chiar ă w­sărutamu, c’uă ardóre, aprópe timidă, mânele albe cari mângâiați pĕrulu mea. — Stepânulu mea Domnulu mea! Re­gele meu ! Ji dh­eamü încetișori. Nu’mi veni nici vă­dată ín gândit cu Lu­­dovico abusa de a­ totü-publicia sea asupra mea. Elü părea, ín adevĕra, că găsesce na­turale supunerea mea orba, și era una felu de condescendință în amorulu ce ’mi dedea. Déru óre nu trebuia se fie asta-felu, ela, atâtü de superiorit mie, și ca putere mora­le și ca inteligin­­ă ? Pute elü se mĕ trateze ore ca egală cu dênsula ? Tóte darurile e­­rau în partea lui; și inferioritatea mea se vede pene și ’n trăseturile fecieî mele. Dac’așî fi fostu maî frumósu, a­și fi cute­zată se fiu cochetă ; aprópe urică, nici nu mĕ ’ncercama, nici nu cautama se ’mî a­­părfi nici spiritul, nici persóna , rolulu mea era d’a me prosterne dinaintea idolului și d’a’i oferi necurmată inima mea, sufletulu mea, gândirile mele. Naturalminte căsuța din strada Blanche fu locuința pe care o ocuparămă. Afară că mi se părea unu actu de dreptate d’a vedé pe nepotulu d-lui de Haut-Val reintrându în stăpânirea acestei case, posițiunea nóstru ne­cesită acastă așcĭjare. Moștenirea pe care municatele oficiale n’au cutezată se le nege. A treia dovadă: urmăririle, de­­nunțiate de d. Emanuelă Saulescu, ce se făcu la Câmpu-Lungă, spre a pregăti pe cetățiani în privința celoră ce să se ved­ă și se­pară în alegerile viitorie. A patra dovadă suntă ilegalită­țile ce doi. Em­. Filipescu, V. An­­dreșiu, Iancu Albu, C. V. Andreșiu și Sotiră Panaitiu, denunțtă că sa facă chiară acum­ă în districtul­ Namțu, ștergându-se astă­zi alegă­­torii neplăcuți din listele electorale, ș’alegerea cu gendarmii, ce s’a fă­cută la 30 Aprile trecută, pentru membrii consiliului județenă . A cincea dovadă este denunită-j rea făcută prin telegramă către d. ministru, de către d. Oțelescu, că suptă prefectură din Podgoria, ne­­potă ală prefectului, desemneză a­­legâtorilor­ pe delegații ce trebu­­iescu numiți. A șesea dovadă este abusură co­misă în Teleormană la 3 Maiu, în alegerea delegaților­. și denunțiate de d. I. Slăvescu. A șaptea dovadă este cele denun­țate de d. Simeonă Mihălescu des­pre pregătirile electorale, ce se facă la Călărași, afirmarea făcută acolo de d. Petre Grădiștenu că lucrază cu guvernul­, promisiunea dată că va schimba pe primară și pe supt prefecți și împlinirea imediată a pro­­ naioiuuiî, fäuutä c.unoooutü pJieî pliu decretă domnesc ii. Și cându d’acumă chiară avemă tóte aceste dovedi, recunoscute și confirmate prin faptele guvernului, pentru ce se nu se credă că ade­­vară se spune că bandele s’aă re­­organisată și că banii s’aă și dată din fondurile secrete ale ministeriu­­lui de interne ? Și pentru ce se nu se cred­ă a­­cesta, cându Pressa astă­ dî o spune curată și limpede prin cuvintele ur­­mătore : „Cumă veți mai pute se ve plângeți de resistența că veți întâmpina, cândă voi singuri sunteți aceî ce ați­ provocat-o ? „Cetățianii capitalei maî alesu se vor­ lui iarma cu tăria ce le dă convingerea loru — (de câte 7 sfatîți léra pe <fi) — și voru aréta și cu acestă ocasiune, cumu sciu­se­ șî apere dreptulu loru, mergêndü se vo­teze pentru aceî ce au luată dreptu devisă libertatea și ordinea. „Alegerile s’apropie și suntemă și cum­ că de la unu capeta la cela-laltu alü țe­­re, victoria va fi a amicilor ă ordinii. “ Nu suntă are aceste cuvinte idea­tice cu cele dise în Cameră d. P. Grădiștenu: „ N’amu năbușită libertatea votului, déru amu reprimată incinta, ș’am­ contribuită asta-felu la schimbarea stării fie lucruri de mai nainte.“ Și nu se ttie­­re că represin­­tanții ordinii sunt: do. Ion Manu, Brăiloiu, Petre Grădiștenu, Dumitru Ghica, Colonelu Locustenu, V. Boe­rescu, Plagino, Rioșianu, Generală Florescu, și candidații lor­ pentru Capitală Petre Grădiștenu, Vasile Boerescu și Generală Florescu? Aicii, domni miniștrii, nu ve mai ascundețî, căci faptele dovedesc­ că cu temeii se susține că plătiți landele și c’ați însărcinată cu a loră conducere în Bucuresci pe domnii Boerescu, Popa Tach­e și Petre Gră­diștenu ! APELU CĂTRE ALEGĂTORI Alegători ai diferitelor­ colegiuri ale României­ ș’a drepturilor, țârei, și voința ne­strămutată d’a le da mulțămire. Uă nouă și durerosa speraință, ce facemă pe totă olina de la în­­ceputul­ alegerilor­ trecute, ne-a convinsă, credemă, pe toți că, de­și causa nostră este totă ce póte fi mai sacru —respectulă legii, apă­rarea onorii și averii, a țârei și a fie­căruia din nou. — de­și numarulă nostru, numarulă­celoră ce suferă, este mare, este țara întregă, stândă isolatî unii de aici n’amă putută nimică, n’amă putută nici măcară încerca d’a pune uă stavilă nele­giuirilor, jafuriloră, violențiloră, scan­­daluriloră și releloră de totă felulă, care ne bântuie de mai bine d’ună ană și jumătate, și nici putemă spera vr’ua îndreptare pentru viitoră, care din contra ne amenință cu rele și mai mari.­­Intr­adevâru, omenii carii de unu cârdă de vreme par­că suntă aleși și chiămațî la putere ca să stingă, ca să sfărîme pâna și simțimântulă patriei ș’ală dreptului în consciința Românului cuteză și voră cuteza din ce în ce mai multă, îmbătați de isbânda ce le-a făcut-o așa lesne in acțiunea nostră, îmbătați de isbânda (jilniceloră și criminalelor) for) a­­tentaturi în contra tutoră dreptu­rilor­ private și publice ale Roma­­nilor­, aă ajunsă a crede că de aci înainte totu le este permisă și­— lu­cru înspăimântătoră!—delirulă de­­sordini­ mor de, delirul ă cugetări­­lor­ antinaționale și liberticide, care înconjură tronulu­­a împinsă dis­prețuia consilierilor­ săi pentru po­porulă română și pentru instituțiu­­nile sale până a face ca guvernul­ României, guvernul­ unui Stării Constituționale, să adreseze — viindu la putere — profesiunea sea de cre­dință nu țărea­scă representanțiloru săi, ci poliției, prefecțiloru, să deghia­­re oficialmente că în ochii sei poliția singură este țera legale. Intr’acelaș­ timpă uă propagandă activă a­cre­dită în străinătate ideia că Români­i nu suntu demni de instituțiunile ce ș’aă dată, că ele suntă și causa pentru care nu se pute da mulțămire dorințelor. Ovreiloră, că­ntrună cu­............... li. -Tr jg. FOITA ROMANULUI 9 TAINA MAGDALENE­ 0 XIII. Trecură trei luni, trei luni de ’mbătare, de fericire, cari nu se potü nara. Eramă fe­meia lui Ludovici­. In fie­care­­ zi, la fie­care oră, neconteniții, vedeamü acea lad­ă adorată, care de mulții deja era gravată în anima mea. Acea privire mândră, acea fru­mos, gură despreț,uitare, acela porta aristo­craticii, acea voce sonoră, u­n admramă în totul­ cu mânele încrucișate, răpită de os­­tase, uimită, fermecată, simț­indu-me forte mică și fórte umilită pe lângă ființa ce iu­­biamű. Eramu fericită­­ déc’ ’mi zimbia ; tre­muram d’a vedé uă ’ncrejjtură desemnându­­se pe fruntea lui; me siliama se ’i gbicesce cele mai mici voințe; și, cândă eramu sin­guri și demna se mi țfică d’acele cuvinte de amorü, pe cari élű singurö scia se le găsescă, fără voie’mi plecamă genunchiele. 1) A vedé „Românulu“ de la 2, 3, 4. 5. 6, 7, S, 9 loi și 15 Maid. mi-o lăsase ”. Bernard era singura mea a­­vere, și pré modestulü venită alu lui Ludo­­vicu ne impunea măsuri da economie. Intre­­buințândă cuvêntulu venitu, mé servescu c’unu termenu nepotrivită, căci nu sciama de locu cari erau resursele bărbatului meu. Contractul­ nostru de căsătorie vorbia des­pre uă sumă de cinci­spre-țjece mii de franci pe cari declarase că’î posede. — Nu este cu putință se trăimă totă viața nostru din acești cinci­spre-țjece mii de franci , îmi țiisese într’uă sora Ludovico rl^éndü. Totu ce sciama, este că banii ce’m­i da îmi ajungeau pentru modestele ’mi nevoi. Neeșindă și nevetjendű pe nimeni, nici nu era vorbi despre toaleta mea. Ce e dreptu, mĕ ’ngrijiamu de multă d’ale mâncării, căci Ludovico era deprinsu cu nesce ospe^iarî de principe. Inse mâncarea lui, pregătită deosebită d’a mea și d’acea­a a unei femei însărcinate cu îngrijirea casei, nu era atâtai de scumpă, și mé lipsiamu cu veseliă de multe, pentru a’lu face se trăiască cumă îi plăcea; eșia în tote «zilele pe la trei ore și nu reintra de câtă pe la șapte ore pen­tru a prândi. După prând­ă făceamu musică. Câte uă dată ședemu de vorbă, elu îmi fu ajunulă alegeriloră, de de­putați și senatori, la care suntemă chiămațî, permiteți-ne se renimă să ve oferimă , în numele nostru ș’ală amiciloră noștri, concursulă nostru frățescu și să vu ceremă p’ală vostru, ca astă-felă puindă în comună creditulă de care ne bucurămu pe lângă concetățenii no­ștri și devotamentulă nostru pen­tru lucrură publică, să asecurămu de astă dată României uă repre­­sintațiune onestă și inteliginte, uă adevărată representațiune naționale, care să aibă consciința trebuințelor, spunea mii de lucruri pe care eu nu le sciama și rîdea de nesciința mea, numindu­­me copilită. Cândă sunau unu­ spre­­zece ore ne despărț­iamu; Ludovicü locuia într’un fru­mosa cameră din cazuia ânteia ; ea pâstra­­semn pentru mine mica cameră a d-luî Ber­nard, acea­a unde’lu vénusema pentru ulti­ma oră , și potu se jură, fără mă lăuda, că nici uă dată terori nebune nu mĕ co­­prinseră; cugetamu cu iubire la acela scumpă mortO, care’mî dedese acolo ultimulu seu suspină. Diminéța, ascultândă cu băgare de semn cea dintâia chiemare a lui Ludovico, intramu încetișiori In camera lui, aducéndu’i ciocolata pe care’î­o facusemu eu énsá’mi. Bărbatălă m­eü se scula mai de diminé’á de câtă mine, căci totu d’auna ilu găsiamu Îmbrăcată cu eleganț­!, ca în ajunu, și fu­­mândă cigara lui., Ore acăstă viéț á era în adevĕra acea­a pe care o visaseră î Pâte nu. Ai legătură mai intimă, doué anime bătândă aprópe una lângă alta, două suflete in armonie, trăindă cu aceleași veselii, vibrândü prin aceleași simțiri, éra visurile mele . Acésta suzerani­tate în am­orű, care mé făcea cea mai su­pusă vasală, mă făcea se­me­mira ca, unu lucru m­ou, despre care nu avuseserau încă ideie. Cându erama aprópe copilă, amorul­ fusese pentru mine povestea lui Feta Fru­­m­osü și ală Elenei Cosentencî; cândă ajun­­sesema a fi femeie, invidiasema pe Romeo și pe Julieta; nu găsiseră lacrimi pentru Francesca di Rimini ș’amantură ei; înlăn­­țui­î unulu de altulu, trecându prin spațiulu nesfirșită, ei duceaă cu denșii, In adevĕru, vecînica durere, déru și veciniculu amorți ! — Asta­fel p aștii voi se mé subfisei ; strigai câte uă dală cu esaltare. Apoi cu­getarea ’mi venia ve^endu­me dinaintea o­­­ glindei, și ’mi (jk:eamü suspinándü: — lulicla era frumösä'. Francesa erea frumösä’. Ludovicü reintra; aurjiamü s metulü vo­ ce­­lui; alergamă spre densula; mé uitamü la dênsula și totulu se contopia un mine intr’un esclamare pe care buzele mele abia o puteau reține : — Câtă ești de bună c’ai vou­ă fe­me­iei! In adevĕra, nu era oma nobilă și bună, era atâta de inteliginte, atâta de sedu­ctură, atâta de bine ’d­eșertată, ca vou­ă se ia de femeie pe sermana feta părăsită, care n’avea de a zestre nici măcară vă lad­ă fru­mosa ? (Va urma). George Grand.

Next