Romanulu, iunie 1870 (Anul 14)

1870-06-10

ANULU ALU PATRU-SPRE­ PECELEA Administrațiunea in Pasagiulu Roman, No. 1.— Redacția mea Strada Colțea, No. 42. MERCURI 10 lUniu 1870. VOIESCE ȘI VEI PUTEA­­ Lei n. Lei­n-Pe anu.....p. capitală 48 p. distr. 58 Pe gese luni « « 24 « 29 Pe trei luni « « 12 « 15 uă lună « « 5 « 6 Unu esemplaru 25 bani. Pentru Paris,pe trimestru fr. 20. Pentru Austria « fior. 7 val. aus ARTICLELE NEPUBLICATE SE VORU ARDE. — REDACTORE EUGENIU C­AR­ADA ZIURUE BAZA-TE ȘI VEI FI Pentru abonamente, anuntiuri si reclame a se adresa In Bucuresci, la administra­­tiunea pariului. In districte la corespondinții pariului prin poștă. La Paris la D. Darvas-Hau­s grain, rue de l’ancienne comedie No. 5 ANUNTIURXI.B Linia de 30 litere................ 40 bani Inserțiunî §i reclame, linia.. 2 lei noui Pitescu, 18 iuniu, 1870, TELEGRAMA Red­acțiunii diariulu „Românulu“, .ruă copia diariului „Tora.“ Procesulu Cuca-Măcău­ se jidică la Câm­­pu-Lungu, la 23 curentu s. v.. Nenorocirii acusați face apelu­ prin mine la membrii ba­roului din Bucuresci se vină a’i apăra. Negulescu, saav&Tig telegrafica ALI R © IKAKI'Iii.i. PARIS, 20 Iuniu. Ministrul­ Gramont, re­­spung énde In Cameră interpelării relative la calea ferată a muntelui Saint Gothard,­­zice că guvernul), reasigurată asupra consecin­­țelor­ politice ale construirii acestei căi, nu a­­vea nici dreptul, nici datoria de a se opune construirii iei. Liboeuf, ministrul­ de resbele, declară că calea ferată a muntelui Saint Gothard du este de­locă primejdiosă din puntule de vedere ală stategiei. Keratry impută guvernului c’a lăsat s- se se facă Sadowa.­ ­Serviț­iule privata ale Monitorului­] PARIS, 18 Iuniü. — In Corpulu-legis­­lativă, înareșaluia Lebeuf, respunz ende lui Karatzy, declară neîntemeiate sgomotele res­­păndite In privința unei espedițiuni In Maroc. Marquisillu de Piré a depusă oă interpe­­lațiune prin care intrébáde ca după plebis­­citaiia care întăresce dinastia imperiale, n’ar fi de cuviință de a permite reinturnarea In Francia a celor­ două ramure burbone și de a restitui fam­ili­i d’Orleans averea sea. BRUXELLES, 19 Iunie. — Monitorul a­dice: „Aflămă că miniștrii ’s-aă depusă de­misiile în mâna regelui. Independița­ belgică crede că un admi­­nistrațiune clericale ară fi posibile, și că nouia ministeru s’arti compune de d-nii^Ma­­yer, Facob­, Thompson, Royer, Rehr, Del­court. Bucuresci, 2? Ciresiar, 1870. Gazetta Sateloru, Intr’unu articlu ce­a publicată ’naintea alegeriloru suptă titlulă, veștile din orașuu­, spune, între altele, următoria a­­necdotă. FQ­ITS A ROMANULUI O. TAINA MAGDALENEI XVI Paul D'Hyves către Ludovic. „Bade. • „Ce poveste »’ndrăcită ’m’ spui! A! făcută uă nerozie, iubite, d’a provoca asta­fele ve­­ninulu bătrânului zeii nebunii scă­lii mortu, din causa visitei de unchie­ téle nene­­merite ! și cu tóte că nu te scun atâtu de iubitorii In câtă se ’ți încarci consciința cu ataculă seu de apoplesie, trebuie se fii ne­căjiții ! Pe câtă timpui trăia, puteai se ai speranța d’a recâștiga, printrune mijlocii pre care, p’acești­ bătrână burgravă de Haut-Val, care, pentru că nepotule seu a făcuții ne­bunii de junetă,­­a credută de cuviință se ia numele de Bernard ! Dar acum cănd Ber­nard este morții, cu ce ’ți vei plăti cridi­!.) A vedé „Românulu“ de la 1—,9, 14—24 Maiu, 4—9 Iuniu. „Informéza-mé despre tóte și mai cu se­ma lucrezu câtă poți mai bine, „Amiculă te”, „Paul d’Hyves.“ Același către același: „Ești fericită din nastere ; planul ă teă este admirabile și din cele mai infalibile. Grăbesce-te d’a petrunde pene la acea mică nevada, care este milionare fără se scie. Ce fericire pentru tine că prostulă de B marci n’a putută se spuie nimică acestei fete maî nainte d’a muri ! Ai fi fostă prinsă la celă d’aotein pasă, pe cândă acumă poți se faci pe generosulă în tóta siguranța ; reală este că trebuie se te ’nsorî . . . Ș’apoî 1 cu a­­tâtă mai reă 1 <ji­e. „Voiă mai remânea âncă la Bade câte-va Blonda d-na de C. . . . îmi pare mai frumósu aci de câtă acolo ; bărbatulă eî s’o­cupă mai puțină de dânsa. . . Iubite, nu voiă fi la Paris de câtă după cinei­spre­­ jece țjile. Norocă bună . .. „Paul.“ „Se povestesce c’uă dată m­ă vi­­siită țigană, mergându pe drumă cu căruța, ajungândă la uă pădure stătu, lăsă hățurile din mănă, și clise stepănului seă: — „Légu­mé, stepăne, legă­me, căci nu respundă de mine, nu se­ă ce se póte ’ntâmpla. — „Vizitiulă, săraculă, fusese uă dată hou­ă de codru și se temea ca nu cumă­va intrăndă în pădure se-i de draculă în gândă se omore pe stepănulă scă. Vorba vechiă, paza bună trece primejdia rea, a gândită întru sine vizitiulă, și d’acea­a se rugă se­ lă lege pâne va trece pă­durea. ” Gazetta Satelorü amintesce ale­gerile de la 1860 și darea în ju­decată a d-lui Iepureanu, aminte­­­ste făgăduielile ce da­că alegerile voră fi libere ș’apoi adauge: „Déru totă ar fi mai bine cândă amă pute se­ să legămă, măcară nu­mai pâné cândă voră trece alege­rile, câtă voră trece cu carulă Sta­tului prin pădure.“ Vizitiulă Iepureanu, băgă pentru a doua oară carulă Statului în pă­dure, și d’astă dată îlă predă cu bâta, cu arma și­ lă înnecă în sân­ge. Suntu unii carii speraă — ba mulți încă credeau — că junii mi­niștrii vor­ lega pe vizitiură Iepu­reanu; din nenorocire faptele dove­diră și dovedescă că nu numai nu-lă legară, deră încă predară și uciseră legea împreună cu dânsulă. Multe și numerese suntă fără de legile comise de guvernă de la 19 Maiă și pe ne astă-est. Numai cele publicate în Romănulu formeză deja un dosară greă mai ca și pecatele pu­terii esecutive, deră câte mai suntă abuzurile și violările de lege ce nu ne dă parvenită ăncă? Câte mai suntă acele ce se voră depu­ne pe biuroulu Adunării de către adevărații aleși ai națiunii, și carii d’astă dată suntă destulă de nume­roși! Și noi ânși­ne căte pecate mai avemă încă de ’nregistrată, și câte dovedi autentice că tóte erimile s’aă comisă prin ordinile guvernului, prin spirea și încuviințarea tutoră miniștriloră! Publicarămă erî uă de­clarare, subscrisă de 58 de cetă­­țiani din suburbia Bărbătescu, prin care facă cunoscută represintanțiloră țerei și națiunii întrege că „de cinci toriî ? Cu atâtu mai multă că mai dreptu la nimicit, pentru că bătrănulă țî-a probații, negru pe albii, că domnulu tatalü tea a fost­ destulă de strângătoră pentru a nu ’ți pute lăsa nici una bană. Acestă Îndrăcită de no­bilă, unchiulă teă, ară fi trebuită se ’nțe­­lege că ce nasce din pisică șorecî mănâncă ! De ce dracu baronulă de Haut-Val nu este ună adevărată Bernard, cauteo du pânză și panglice in vr’uă prăvălie ? Celă puțină a­­tunci mai fi avută urechiele rase de onorea numelui seă ! Sarcină grea, de care bucu­­rosă te-aî descărca. „In fine singurulă lucru bună, pe care ’să ai găsită în ultima ta visită la acestă ne ’nduplecată bătrănă, este că sciî că banii suntă la densulă, In casa lui. Ce neroijie! Cui voră trece acești bani ? Ore testamen­tul se va putea ataca, și cu ce bani s’atacî acestă testamente, déci ele estete cumă ai spusă ? Acesta va fi cu atâtă mai anevoie cu câtă, făr’a-țî face imputări, suntă­are cari lucruri din trecută neplăcute d’a fi re­în­­viate ; lumea are nesce prejudice atâtă de netude. „oile suferă, cu mică cu mare, din „partea bătăușiloră pușcăria și felă „de felă de casne, bătăi, tăiărî cu „cuțitele, oă, pene și chiară con­­„sortele loră suntă maltratate și bat­jocorite, și că și-aă părăsită și ca­­„sele.“ Nici renumita vădinîdră pădure a Vlăsiei nua fostă mai bântuită de tâlhari de cumă este astă­z­e bân­tuită capitala României. Țipă fe­­meile și copiii, strigă cetățianii, și puterea esecutivă dorme în cânta­rea țipeteloră, și mlegănă de sânge mișcată de mănele bandeloră de pușcăriași. E că în acestă privință încă dă dovadă, ce asemene se a­­flă în dosariul­ redacțiunii. „DOVADA. „Suptu­ semnațiî, mahalagii și proprietari din suburbea Bărbătescu Noe, colorea Al­bastră, arezămă In consciința nostru că, de la 1 ale lunii corințî, aă Începută bătăușii a bate ș’a jefui Iu­sus.­Zisa suburbe; de cinci­­ file a ’ncepută operațiunea bătăușilor­ asupra nóstra. Noi, soi­odii c’avemă des­părțirea în acestă suburbe, amă aretată in mai multe rânduri d-loră suptă-com­i­­sară și epistată respectivă, a j­une măna ș’a constrânge pe bătăuși, ore dumnélare ne declară, chiar d in presința nóstra, ce nu au ce le face și că nu potii lua nici uă disposițiune asupra hătâușiloru: „Grigore loan, D. Kăpitanescu, Gortache Radu, A. Gănescu, și alți 70 de cetățiani din suburbie.“ Și m urma arătură dovedi că capitala este dată în ascluta dom­nie a bandelor­ de pușcăriași, cine este acela care va mai putea sus­ține că bandele nu suntă guver­­nulă și guvernulă bandele? Cine este acelă care ar mai cuteza se Șilă că crimele comise de către ad­­ministrațiunile din districte nu suntă ca și cele comise de către bandele din Bucuresci, după ordinile puterii executive ? Ca se nu mai remăse cnsa nici chiară unulă măcară dintre miniș­trii care se cuteze a nega că tóte crimele s’aă comisă și se comită după ordinile*]întregei puteri ese­cutive, se reproducemă aci două acte autentice, oficiali și ’n facia cărora, cumă diseramă, nici ânșiî miniștrii nu mai potă nega că cri­mele nu s’aă făcută și nu se facă după ordinile dumnelor’. Cititorii Romanului ’și aducă a­minte că noi­amă publicată câte­va demunțțări din Călărași, despre ilegalitățile ce făcea administrațiu­­nea cu ocasiunea alegeriloră cole­giului ală II ș’ală IV. ’Și aducă aminte asemene că ministerială a publicată ună Comunicata prin care dec­lară c’a cercetată și că tóte a­­cele reclamări și denunțțărî au fostă neadevărate. Ei bine, e că acumă și comunicatula ce dă guvernului re­dacția­nea Romanului: „D-lui A. Lahovari, ministru alu justiției. „Călărași. — No. 1608. „Primindă telegrama d vostră cu No. 4608, grăbescă a va raporta confidințiale cele petrecute astăz­i cu ocasiunea alegerilor”. „Directorele prefecturei, în lipsa prefectului, a esercitată felurite pre­siuni, amenințândă pe funcționarii alegători cu destituirea și pușcăria, eră pe particulari cu bătăi s. c. 1. „In mare parte, plângerile adre­sate d-lui ministru de interne sunt­ adevăr; te: „Rogă, arătați-mi ce este de fă­cută. „Substitută, Teodorescu.“ Ce făcu inteligintele, învățatulu, junele și ultra-liberalele ministru ală [justiției cândă primi acestă telegra­mă ? Nu pote fi îndoiela că ordină îndată trimiterea culpabililor î­na­intea tribunalelor. Nu , nu asemene lucreză miniștrii bandelor­. Junele și liberalele ministru lasă pe cri­minalii funcționari să-și îndeplines­­că misiunea și, crezând­­ că face ună actă de dibaciă, de „iuschiu­­z arlică“ iepurenescă, înlătură pe ne ’nțelegătorele supstitută și ordină procurorelui se facă elă uă altă cer­cetare. Aci ânse n’avu, se vede, mână bună Ministrul­ justiției; nu gă­si aci procurori ca în Bucurescî și Pitescî, care se aibă mirasă, cari se înțelegă pe miniștrii pe sprân­­cenă și cari se puiă onórea și da­toria loră de cetățeni mai pre­josă de funcțiunea loră, și pe Miniștrii mai pre­susă de legi și de onórea și datoria loră. Procurorele de la Călărași nu înțelese joculă celă is­cusită și nostimă ale ministrului și luândă ad-literam ordinală, cercetă seriosă, descoperi, închiăiă m­ă pro­cesă verbale ce­ să sub-scrise de măr­furi și­ lă­trămise plăcintă Ministru­lui. E că acastă bună și plăcută plă­cintă. PROCESU-VERB­ALE: „Anulă 1870, Mață 21, Noe Răducanu Nicolaescu, procurorele tribunalului Ialomița, în urma ordinului ce amă primită prin Ű- rută electrică din partea d-lui ministru al­ justiției, ca­re cerceteză plângerile adresate d-lui ministru de interne contra agenților­ administrativi pentru ingerințe, cu ocazia a­­legerii delegaților a colegiului ală 4-lea, după ce amă constatată cele conținute în deose­­bitul­ procesă-verbale, cercetândă pe lângă alegătorii colegiului ală 4-lea și alte persone de considerație din orașă care suntă ale­gători In colegiul­ ală 2-lea și ală 3-lea, amă constatată cele ce urmără: „1. Din alegătorii colegiului ală 4-lea, personale acestea: Cercelü Mioacre Dumitrache Gavrilă Ștefană Simionă Ionă Nistoră Manole Călăreșeanu Ghiță Boțea, și Nica Lascu, „Me-a declarată că, fiindă Împreună cu alți alegători, în numără de 40, pe cândă mergeau la localul­ alegerii, le-a eșită În­ainte pe uliță d. polițață, și pe unii din eî î­n c­rămată Ia biuioală d-lui Constantină Poenaru și le-a d'se se nu merga la ale­gere, căci are se până se -i bată cu cio­­megile. „2. Totă cei coprinșî mai sușű mi-au de­clarată că, mergendă la localură destinată pentru alegere, la ora 9 de dimineță, d­in primară, Petre Stănescu, a Întârziată des­chiderea ședinței păne la ora 10 și jumă­tate — măcară că alegătorii se numără de peste 50 cereaă a forma biuroulă — supt protestă „că asia voiesce,“ tn care timpă a sosită „comisarii poliției cu gardiștii“ și un grupă de amen­ carii „n’au respunsă la ape­­lulă nominale.“ Atunci d. primară a încre­dințată biuroală „acestoră din urmă", de­și aceștia eraă Întronă numără mai mică de câtă cei veniți la ora 9. „3. Asemenea ’mi aă mai declarată cei de mai susă ci la timpulă acestoră șicane, d. directori­ală prefecture­ se afla la cur­tea localului de alegere. Însoțită de doro­banți. „4. Amă Întrebată pe unii din alegătorii colegiului ală 2-lea ș’ală 3-lea și anume: Ghiță Gh­eorghescu Gostache Cucută Același către același: „Este urîtă,­­jidi tu, dére nu ne róda; cu atâtă mai bine, partita nu va fi de câte mai frumóse pentru tine. Curendă, amă­­gesce, ie, ființă virtuo­sa, găsesce ce cauți, și la revedere, milionarul ă meă ! „Paul.“ Același către același: „Iubite amice, Bade, 12 Iuniu 1860. „N’amă de­locă timpulă d’a-ți respunde; vă prosta afacere mi se’atemplu. Turbatule de . ... a­cut­oată a găsi că meuitama pred’aprópe la femeia lui. M’a provocată a­­poi pentru că nemira. Mâna la nouă ore ne batemă , a alesă pistolulă. Ce cred!? Ună nenorocită care n’a pusă nici vă dată mâna p’uă armă ! Amă se’să culcă la pată pentru șăse septemânî; nu me va mai supăra in acestă limpă. „Ală­teă „Paul.“ Apoi numai âncă acesta carte de invitare : „Domnulă și domna d’ Hyves, domnule etc... aă onore d’a vă face cunoscută per­­derea durerosa ce aă suferită In persona d-lui Paul Hyves, ființă soră, nepotulă etc. lacetată din viață la Bade, 13 Iuniu curinte, In vărstă de două­zeci și șăpte de ani.“ La 13 Iuniu se Intămplase acea intălnire cu turbatul­ de B...........despre care nefe­ricitulă paulă vorbia cu atâta ușiurință. Ast­­felă tată fusese favorabile lui Ludovic, totü pene și mortea ! Ună duelă oprise chiară pe Paul d’Hyves d’a face cea mai mică destăi­nuire ; biletul­ de Invitare era puțină camă boțită, și cugetai că, făr’ indoiéla, cu ve­selie d. de Haut-Val­l să alăturase pe lângă epistolele amicului sec.“ Totă era sfirșită ; voisemă se ’nțelegă și să sc­ă: Ințelegeamă și Sciamă. Unde mer­­geamă acumă ? La ’udobitocire sau nebunie ? Stamă impetrită. In piciore, dinaintea oglin­­dei de pe căram­ă , uitându-mă făr a mă vede, cu ochii ațintiți, cu creierii turburați, cu corpulă nemișcată, lotrui stare de ui­mire durerosii.

Next