Romanulu, iunie 1870 (Anul 14)
1870-06-10
ANULU ALU PATRU-SPRE PECELEA Administrațiunea in Pasagiulu Roman, No. 1.— Redacția mea Strada Colțea, No. 42. MERCURI 10 lUniu 1870. VOIESCE ȘI VEI PUTEA Lei n. Lein-Pe anu.....p. capitală 48 p. distr. 58 Pe gese luni « « 24 « 29 Pe trei luni « « 12 « 15 uă lună « « 5 « 6 Unu esemplaru 25 bani. Pentru Paris,pe trimestru fr. 20. Pentru Austria « fior. 7 val. aus ARTICLELE NEPUBLICATE SE VORU ARDE. — REDACTORE EUGENIU CARADA ZIURUE BAZA-TE ȘI VEI FI Pentru abonamente, anuntiuri si reclame a se adresa In Bucuresci, la administratiunea pariului. In districte la corespondinții pariului prin poștă. La Paris la D. Darvas-Haus grain, rue de l’ancienne comedie No. 5 ANUNTIURXI.B Linia de 30 litere................ 40 bani Inserțiunî §i reclame, linia.. 2 lei noui Pitescu, 18 iuniu, 1870, TELEGRAMA Redacțiunii diariulu „Românulu“, .ruă copia diariului „Tora.“ Procesulu Cuca-Măcău se jidică la Câmpu-Lungu, la 23 curentu s. v.. Nenorocirii acusați face apelu prin mine la membrii baroului din Bucuresci se vină a’i apăra. Negulescu, saav&Tig telegrafica ALI R © IKAKI'Iii.i. PARIS, 20 Iuniu. Ministrul Gramont, respung énde In Cameră interpelării relative la calea ferată a muntelui Saint Gothard,zice că guvernul), reasigurată asupra consecințelor politice ale construirii acestei căi, nu avea nici dreptul, nici datoria de a se opune construirii iei. Liboeuf, ministrul de resbele, declară că calea ferată a muntelui Saint Gothard du este delocă primejdiosă din puntule de vedere ală stategiei. Keratry impută guvernului c’a lăsat s- se se facă Sadowa. Servițiule privata ale Monitorului] PARIS, 18 Iuniü. — In Corpulu-legislativă, înareșaluia Lebeuf, respunz ende lui Karatzy, declară neîntemeiate sgomotele respăndite In privința unei espedițiuni In Maroc. Marquisillu de Piré a depusă oă interpelațiune prin care intrébáde ca după plebiscitaiia care întăresce dinastia imperiale, n’ar fi de cuviință de a permite reinturnarea In Francia a celor două ramure burbone și de a restitui familii d’Orleans averea sea. BRUXELLES, 19 Iunie. — Monitorul adice: „Aflămă că miniștrii ’s-aă depusă demisiile în mâna regelui. Independița belgică crede că un administrațiune clericale ară fi posibile, și că nouia ministeru s’arti compune de d-nii^Mayer, Facob, Thompson, Royer, Rehr, Delcourt. Bucuresci, 2? Ciresiar, 1870. Gazetta Sateloru, Intr’unu articlu cea publicată ’naintea alegeriloru suptă titlulă, veștile din orașuu, spune, între altele, următoria anecdotă. FQITS A ROMANULUI O. TAINA MAGDALENEI XVI Paul D'Hyves către Ludovic. „Bade. • „Ce poveste »’ndrăcită ’m’ spui! A! făcută uă nerozie, iubite, d’a provoca astafele veninulu bătrânului zeii nebunii scălii mortu, din causa visitei de unchie téle nenemerite ! și cu tóte că nu te scun atâtu de iubitorii In câtă se ’ți încarci consciința cu ataculă seu de apoplesie, trebuie se fii necăjiții ! Pe câtă timpui trăia, puteai se ai speranța d’a recâștiga, printrune mijlocii pre care, p’acești bătrână burgravă de Haut-Val, care, pentru că nepotule seu a făcuții nebunii de junetă,a credută de cuviință se ia numele de Bernard ! Dar acum cănd Bernard este morții, cu ce ’ți vei plăti cridi!.) A vedé „Românulu“ de la 1—,9, 14—24 Maiu, 4—9 Iuniu. „Informéza-mé despre tóte și mai cu sema lucrezu câtă poți mai bine, „Amiculă te”, „Paul d’Hyves.“ Același către același: „Ești fericită din nastere ; planul ă teă este admirabile și din cele mai infalibile. Grăbesce-te d’a petrunde pene la acea mică nevada, care este milionare fără se scie. Ce fericire pentru tine că prostulă de B marci n’a putută se spuie nimică acestei fete maî nainte d’a muri ! Ai fi fostă prinsă la celă d’aotein pasă, pe cândă acumă poți se faci pe generosulă în tóta siguranța ; reală este că trebuie se te ’nsorî . . . Ș’apoî 1 cu atâtă mai reă 1 <jie. „Voiă mai remânea âncă la Bade câte-va Blonda d-na de C. . . . îmi pare mai frumósu aci de câtă acolo ; bărbatulă eî s’ocupă mai puțină de dânsa. . . Iubite, nu voiă fi la Paris de câtă după cineispre jece țjile. Norocă bună . .. „Paul.“ „Se povestesce c’uă dată mă visiită țigană, mergându pe drumă cu căruța, ajungândă la uă pădure stătu, lăsă hățurile din mănă, și clise stepănului seă: — „Légumé, stepăne, legăme, căci nu respundă de mine, nu seă ce se póte ’ntâmpla. — „Vizitiulă, săraculă, fusese uă dată houă de codru și se temea ca nu cumăva intrăndă în pădure se-i de draculă în gândă se omore pe stepănulă scă. Vorba vechiă, paza bună trece primejdia rea, a gândită întru sine vizitiulă, și d’aceaa se rugă se lă lege pâne va trece pădurea. ” Gazetta Satelorü amintesce alegerile de la 1860 și darea în judecată a d-lui Iepureanu, aminteste făgăduielile ce dacă alegerile voră fi libere ș’apoi adauge: „Déru totă ar fi mai bine cândă amă pute se să legămă, măcară numai pâné cândă voră trece alegerile, câtă voră trece cu carulă Statului prin pădure.“ Vizitiulă Iepureanu, băgă pentru a doua oară carulă Statului în pădure, și d’astă dată îlă predă cu bâta, cu arma și lă înnecă în sânge. Suntu unii carii speraă — ba mulți încă credeau — că junii miniștrii vor lega pe vizitiură Iepureanu; din nenorocire faptele dovediră și dovedescă că nu numai nu-lă legară, deră încă predară și uciseră legea împreună cu dânsulă. Multe și numerese suntă fără de legile comise de guvernă de la 19 Maiă și pe ne astă-est. Numai cele publicate în Romănulu formeză deja un dosară greă mai ca și pecatele puterii esecutive, deră câte mai suntă abuzurile și violările de lege ce nu ne dă parvenită ăncă? Câte mai suntă acele ce se voră depune pe biuroulu Adunării de către adevărații aleși ai națiunii, și carii d’astă dată suntă destulă de numeroși! Și noi ânșine căte pecate mai avemă încă de ’nregistrată, și câte dovedi autentice că tóte erimile s’aă comisă prin ordinile guvernului, prin spirea și încuviințarea tutoră miniștriloră! Publicarămă erî uă declarare, subscrisă de 58 de cetățiani din suburbia Bărbătescu, prin care facă cunoscută represintanțiloră țerei și națiunii întrege că „de cinci toriî ? Cu atâtu mai multă că mai dreptu la nimicit, pentru că bătrănulă țî-a probații, negru pe albii, că domnulu tatalü tea a fost destulă de strângătoră pentru a nu ’ți pute lăsa nici una bană. Acestă Îndrăcită de nobilă, unchiulă teă, ară fi trebuită se ’nțelege că ce nasce din pisică șorecî mănâncă ! De ce dracu baronulă de Haut-Val nu este ună adevărată Bernard, cauteo du pânză și panglice in vr’uă prăvălie ? Celă puțină atunci mai fi avută urechiele rase de onorea numelui seă ! Sarcină grea, de care bucurosă te-aî descărca. „In fine singurulă lucru bună, pe care ’să ai găsită în ultima ta visită la acestă ne ’nduplecată bătrănă, este că sciî că banii suntă la densulă, In casa lui. Ce neroijie! Cui voră trece acești bani ? Ore testamentul se va putea ataca, și cu ce bani s’atacî acestă testamente, déci ele estete cumă ai spusă ? Acesta va fi cu atâtă mai anevoie cu câtă, făr’a-țî face imputări, suntăare cari lucruri din trecută neplăcute d’a fi reînviate ; lumea are nesce prejudice atâtă de netude. „oile suferă, cu mică cu mare, din „partea bătăușiloră pușcăria și felă „de felă de casne, bătăi, tăiărî cu „cuțitele, oă, pene și chiară con„sortele loră suntă maltratate și batjocorite, și că și-aă părăsită și ca„sele.“ Nici renumita vădinîdră pădure a Vlăsiei nua fostă mai bântuită de tâlhari de cumă este astăze bântuită capitala României. Țipă femeile și copiii, strigă cetățianii, și puterea esecutivă dorme în cântarea țipeteloră, și mlegănă de sânge mișcată de mănele bandeloră de pușcăriași. E că în acestă privință încă dă dovadă, ce asemene se află în dosariul redacțiunii. „DOVADA. „Suptu semnațiî, mahalagii și proprietari din suburbea Bărbătescu Noe, colorea Albastră, arezămă In consciința nostru că, de la 1 ale lunii corințî, aă Începută bătăușii a bate ș’a jefui Iusus.Zisa suburbe; de cinci file a ’ncepută operațiunea bătăușilor asupra nóstra. Noi, soiodii c’avemă despărțirea în acestă suburbe, amă aretată in mai multe rânduri d-loră suptă-comisară și epistată respectivă, a june măna ș’a constrânge pe bătăuși, ore dumnélare ne declară, chiar d in presința nóstra, ce nu au ce le face și că nu potii lua nici uă disposițiune asupra hătâușiloru: „Grigore loan, D. Kăpitanescu, Gortache Radu, A. Gănescu, și alți 70 de cetățiani din suburbie.“ Și m urma arătură dovedi că capitala este dată în ascluta domnie a bandelor de pușcăriași, cine este acela care va mai putea susține că bandele nu suntă guvernulă și guvernulă bandele? Cine este acelă care ar mai cuteza se Șilă că crimele comise de către administrațiunile din districte nu suntă ca și cele comise de către bandele din Bucuresci, după ordinile puterii executive ? Ca se nu mai remăse cnsa nici chiară unulă măcară dintre miniștrii care se cuteze a nega că tóte crimele s’aă comisă și se comită după ordinile*]întregei puteri esecutive, se reproducemă aci două acte autentice, oficiali și ’n facia cărora, cumă diseramă, nici ânșiî miniștrii nu mai potă nega că crimele nu s’aă făcută și nu se facă după ordinile dumnelor’. Cititorii Romanului ’și aducă aminte că noiamă publicată câteva demunțțări din Călărași, despre ilegalitățile ce făcea administrațiunea cu ocasiunea alegeriloră colegiului ală II ș’ală IV. ’Și aducă aminte asemene că ministerială a publicată ună Comunicata prin care declară c’a cercetată și că tóte acele reclamări și denunțțărî au fostă neadevărate. Ei bine, e că acumă și comunicatula ce dă guvernului redacțianea Romanului: „D-lui A. Lahovari, ministru alu justiției. „Călărași. — No. 1608. „Primindă telegrama d vostră cu No. 4608, grăbescă a va raporta confidințiale cele petrecute astăzi cu ocasiunea alegerilor”. „Directorele prefecturei, în lipsa prefectului, a esercitată felurite presiuni, amenințândă pe funcționarii alegători cu destituirea și pușcăria, eră pe particulari cu bătăi s. c. 1. „In mare parte, plângerile adresate d-lui ministru de interne sunt adevăr; te: „Rogă, arătați-mi ce este de făcută. „Substitută, Teodorescu.“ Ce făcu inteligintele, învățatulu, junele și ultra-liberalele ministru ală [justiției cândă primi acestă telegramă ? Nu pote fi îndoiela că ordină îndată trimiterea culpabililor înaintea tribunalelor. Nu , nu asemene lucreză miniștrii bandelor. Junele și liberalele ministru lasă pe criminalii funcționari să-și îndeplinescă misiunea și, crezând că face ună actă de dibaciă, de „iuschiuz arlică“ iepurenescă, înlătură pe ne ’nțelegătorele supstitută și ordină procurorelui se facă elă uă altă cercetare. Aci ânse n’avu, se vede, mână bună Ministrul justiției; nu găsi aci procurori ca în Bucurescî și Pitescî, care se aibă mirasă, cari se înțelegă pe miniștrii pe sprâncenă și cari se puiă onórea și datoria loră de cetățeni mai prejosă de funcțiunea loră, și pe Miniștrii mai presusă de legi și de onórea și datoria loră. Procurorele de la Călărași nu înțelese joculă celă iscusită și nostimă ale ministrului și luândă ad-literam ordinală, cercetă seriosă, descoperi, închiăiă mă procesă verbale ce să sub-scrise de mărfuri și lătrămise plăcintă Ministrului. E că acastă bună și plăcută plăcintă. PROCESU-VERBALE: „Anulă 1870, Mață 21, Noe Răducanu Nicolaescu, procurorele tribunalului Ialomița, în urma ordinului ce amă primită prin Ű- rută electrică din partea d-lui ministru al justiției, care cerceteză plângerile adresate d-lui ministru de interne contra agenților administrativi pentru ingerințe, cu ocazia alegerii delegaților a colegiului ală 4-lea, după ce amă constatată cele conținute în deosebitul procesă-verbale, cercetândă pe lângă alegătorii colegiului ală 4-lea și alte persone de considerație din orașă care suntă alegători In colegiul ală 2-lea și ală 3-lea, amă constatată cele ce urmără: „1. Din alegătorii colegiului ală 4-lea, personale acestea: Cercelü Mioacre Dumitrache Gavrilă Ștefană Simionă Ionă Nistoră Manole Călăreșeanu Ghiță Boțea, și Nica Lascu, „Me-a declarată că, fiindă Împreună cu alți alegători, în numără de 40, pe cândă mergeau la localul alegerii, le-a eșită Înainte pe uliță d. polițață, și pe unii din eî în crămată Ia biuioală d-lui Constantină Poenaru și le-a d'se se nu merga la alegere, căci are se până se -i bată cu ciomegile. „2. Totă cei coprinșî mai sușű mi-au declarată că, mergendă la localură destinată pentru alegere, la ora 9 de dimineță, din primară, Petre Stănescu, a Întârziată deschiderea ședinței păne la ora 10 și jumătate — măcară că alegătorii se numără de peste 50 cereaă a forma biuroulă — supt protestă „că asia voiesce,“ tn care timpă a sosită „comisarii poliției cu gardiștii“ și un grupă de amen carii „n’au respunsă la apelulă nominale.“ Atunci d. primară a încredințată biuroală „acestoră din urmă", deși aceștia eraă Întronă numără mai mică de câtă cei veniți la ora 9. „3. Asemenea ’mi aă mai declarată cei de mai susă ci la timpulă acestoră șicane, d. directorială prefecture se afla la curtea localului de alegere. Însoțită de dorobanți. „4. Amă Întrebată pe unii din alegătorii colegiului ală 2-lea ș’ală 3-lea și anume: Ghiță Gheorghescu Gostache Cucută Același către același: „Este urîtă,jidi tu, dére nu ne róda; cu atâtă mai bine, partita nu va fi de câte mai frumóse pentru tine. Curendă, amăgesce, ie, ființă virtuosa, găsesce ce cauți, și la revedere, milionarul ă meă ! „Paul.“ Același către același: „Iubite amice, Bade, 12 Iuniu 1860. „N’amă delocă timpulă d’a-ți respunde; vă prosta afacere mi se’atemplu. Turbatule de . ... acutoată a găsi că meuitama pred’aprópe la femeia lui. M’a provocată apoi pentru că nemira. Mâna la nouă ore ne batemă , a alesă pistolulă. Ce cred!? Ună nenorocită care n’a pusă nici vă dată mâna p’uă armă ! Amă se’să culcă la pată pentru șăse septemânî; nu me va mai supăra in acestă limpă. „Alăteă „Paul.“ Apoi numai âncă acesta carte de invitare : „Domnulă și domna d’ Hyves, domnule etc... aă onore d’a vă face cunoscută perderea durerosa ce aă suferită In persona d-lui Paul Hyves, ființă soră, nepotulă etc. lacetată din viață la Bade, 13 Iuniu curinte, In vărstă de douăzeci și șăpte de ani.“ La 13 Iuniu se Intămplase acea intălnire cu turbatul de B...........despre care nefericitulă paulă vorbia cu atâta ușiurință. Astfelă tată fusese favorabile lui Ludovic, totü pene și mortea ! Ună duelă oprise chiară pe Paul d’Hyves d’a face cea mai mică destăinuire ; biletul de Invitare era puțină camă boțită, și cugetai că, făr’ indoiéla, cu veselie d. de Haut-Vall să alăturase pe lângă epistolele amicului sec.“ Totă era sfirșită ; voisemă se ’nțelegă și să scă: Ințelegeamă și Sciamă. Unde mergeamă acumă ? La ’udobitocire sau nebunie ? Stamă impetrită. In piciore, dinaintea oglindei de pe căramă , uitându-mă făr a mă vede, cu ochii ațintiți, cu creierii turburați, cu corpulă nemișcată, lotrui stare de uimire durerosii.