Romanulu, august 1870 (Anul 14)

1870-08-05

_ANULU ALU PATRU-SPRE-PECELEA Aaministrațîunea ín Fasa^Inlui Roman, Vo. L— Redacțiunea Strada Colțea Mo. 4S. VOIESOE ȘI VEI PUTE ABONAMENTE L. n. L. n. tJnii anu .... în capitale 48 districte 58 Sase rud. _ _ 24 _ 29 Trei luni ” ” 32 " 15 m lună ” ” 6 ” 6 Abonamentele începu la 1 și 16 ale lunei. Unii exemplară 25 bani. Fricia, Italia și Anglia trimestru franci 20 Aus­tria și Germania trim. fl. arg­. v. aus. 7­­ A-Ntintsti­. r­l. b. Linia de 30 litere. ..................— 40 Inserțiunî și reclame, linia ... 2 — ARTICLELE NEPUBLICATE SE VOR U ARDE. — REDACTORE EUGENIU CARADA. LUMIHÉZA­IE ȘI VEI PI Pentru abonamente și anunțiuri a se adresa­­u Bucur­e­s­c­i la Administrațiunea ziarului In Districte, la corespondenții sei și cu poșta I.A. PARIS Pentru abonamente: La d. Darras-Hallegrain Rue de l’ancienne comedie, 5 ’ Pentru anunțiurl: La d-iî Órain, Thomas et C-ie Rue Lepeletier, 23. LA VIZE IST Al Pentru abonamente : La d. G. B. Popoyicî, 16 Fleischmarkt, Pentru anunțțuri: La domnii Haasenstein și Vogler, 11. Neuerm­arckt. SERVIT CU TELEGRAFICI) AK IV HOlf d­VI­ UI (Primită la redacțiune la 6 ore 10 minute dup’amétií) CONSTANTINOPOLE, 1­6 Auguste. In mi­­nistere s’au făcutii urmatórele modificațiuni: Mustafa, ministru de finance ; Sadik Evkaf Adhek, ministru de justiție ; Maider, pre­fecții ale Stambulului. Halil s’a numit­ am­­basadore ale Turciei la Viena, érő Rüsten la Petersburg, PARIS, 16 Auguste. Prusianiî someza C­­rașiulO Taul ca se se predea. Francesii ensé refusa. Servițiunii priva­tii ale „Monitorului,“ PARIS, 14 Auguste. (Sorginte berlinese). Diarurii oficiale constată că planuri diplo­matice ale d-lui de Bismarc, In privința a­lianțeî cu Engliteza, Rusia, Italia și Spania a căd­utit pretutindeni, adaugând­ că simpa­­tiele Danemarcei pentru Francia sunt­ forte mari. Escadra francă se află dinaintea Kie­­lului. In acesta parte se prepară mari e­­venimente și nici că pote fi vorba de ne­­gociațiuni pacifice. Ideia unei învingeri nu pote trece prin mintea nici unui Francesc Bucurescf, Augustü 1870. Cândü­uă luptă de uriași se des­­fâșiară în sinulu Francei chiar si, când si națiunea francese, pe care tote naționalitățile neolatine o con­sideră ca sora lora cea mai mare, a ’ncercatü cele d’atitâie învingeri clle l’Eiholnu­lIf; f onrlii orficiailî «vxvfC*.* m­lorfi germane, —cari, îngâmfate de primele avantagie, se silescu acum a rădica resbelului la înălțimea unei lupte între ginți, — calcă pământulu generoșilor și luptători ai libertăți­­i ș’aî eliberării naționalităților și, cănd și puternicii reconstituitori ai statului românü încercă învingeri cari de multü n’au întunecații gloria trico­lorului lorii, — atențiunea și inima tutorii Românilorü nu pate se fiă de­câtă acolo unde palpită și inima plină de amărăciune, dór­ și de spe­ranță, a consăngenilor și lorii din Oc­­cidinte. E că pentru ce nu ne ocu­­pamu de câtu íntr’unü modu fórte superficiale și, putemu dice, chiarü cu negligință de totu ce se petre­ce în întru, și neglegemu aprópe cu desevărșire totu ce nu are ra­­portu cu marea dramă transportată acuma pe malurile Mosellei. Nici ac­i n’amu releva­tă ade­vărată mistificare, unii adevărată furii comisű de guvernu ș-a că­rui victimă suntem­ü, decă elfi m ar avea de efect și d’a ne arunca în ne­dumerim și confusiune tocmai asu­pra marilor ei evenimente din Occi­­dente.­ ­ «Ö 1) Cititorii noștri afi trebuiții se ob­serve că de câtfi­ va timpii „servi­­ciul si nostru telegraficii,“ pemacuma atâtii de consciențiosii ș’atâtii de ne­părtinitorii în depeștele sale, a de­venit mai esclusivamente unui biu­­rou de înregistrare și de transmitere a depeștelorfi din Berlină; noi, cari biciuiam fi „sorgintea berlinese“ a depeștelor și guvernului românii, ne vedem și acuma și noi siliți a ne­­ nneca în acea cotropitóre sorginte. E că explicarea acestei mistificări, pe care mamă putut-o pătrunde de cât și în urma cercetărilorii făcute chiar­ în biuroulü de corespondințe de la Viena. Nu este asta de mulții de când fi am­ fi prinsă pe guvernă în flagranții delicifi de surfi arfi de peștelor fi nestre, pe care le dedea la orga­­nulfi favorită arfi peștelorfi, care le publica supun­ rubrica de „serviciulu privată alfi Presset.“ Prinși asupra faptului, prin pro­bele cele mai convingătore, atât și guvernului cât și și organului șefi —de pe atunci — neavend fi ce mai dice, tăcură, și câte­va di­le ne puturămu bucura în deplină proprietate de depeștele nóstre. Ensa acea bucu­­rare nu avu lungă durată, căci e că că într’uă $ ne sosi­tă depeștă a serviciului nostru, purtând și ca a­­dresă: „Românului și ministeriului de exter­ne.“ Din acelsi momentfi C3/~lH*'T'rv -----l -** t­a’lfi plăti ca și mai nainte, — nu mai e numai alfi nostru, ci ș’alfi Presses ș’alfi Monitorului ș’alfi tu­­turor fi celor fi căror fi-a guvernului îi place a le transmite câte uă copie. Cumfi se chiamă are fapta fi­nul guvernei, care, descoperind și pe espeditorele regulată ar fi unor fi te­legrame câtre uă personă pre­ care, se duce și plătesce acelui espeditore pentru a’i da și lui uă copie de pe­­ște depeștele? Acesta nu este óre uă violarea corespondinței? Ori­ce telegramă este presupusă a fi se­cretă, și d’acea­a și impiegații te­legrafului sunt fi legați prin jură­­mântu a păstra secretului tutorii de­peștelorfi; în nici una casfi uă te­legramă nu pate fi considerată ca publică, căci, chiarü d’ar fi adresată către redactorele unui­­ jhiarfi, ea nu devine publică de­cât și din mo­­mentul ei ce redactorele crede că este bine s’o dea publicității. Cu ce drepții derii, guvernulii violeză secretului de­peștelor si­nestre și ne fură proprie­tatea, plătind unii micii bacșiști pen­tru a i se da și lui copie de pe­­ tote telegramele nóstre ? In ce țar­­ din lume sva văd­ută să asemine in i famie? Venit­a guvernală se pro­­­pune Românului d’a se învoi pen ■­tru ca aceleași depește se fiă trans­­­mise în îndouită esemplarui și Mo­­­ni­torului și Românului, svastu­feli ! ambele ^iarie, decă învoiela s’am­­i fi putută face, se dea flă­ care pi­i jumătate spesele necesarie ? Nu, gu­­­vernulă s’a mărginită a ne tur? depeștele, plătindă vă simplă copii espeditorelui de la Viena, pe cănd î 1 nu numai că urmămăd va plăti de­­peșta întregă, ca și mai nainte, dem­­âncă acum plătir­ă noi, din banii noș­­trii, pentru fie­care depoștă, și adresa „intre ministerium­ de ester­ne“... . Aud­i istorie nepomenită! Se plătimă noi adresele ministeriului actualei... Dacă s’a mai vedută unde­va, și suptă vre­ună altă ministeriă, m­ă asemene fură complicată, a­­tunci vomă admite chiară că noi suntemă culpabili că minister­iară ne fură depeștele! Deră nu e destulă atâta; nu e des­tulă violarea depeștetoru; nu e des­tulă că suntemă furați în depeșie și ’n bani, dâră ancă și sorgintea serviciului nostru, pemacumă atâtă de pură și nepartenitare, de cândă guvernulă s’a atinsă de ea, s’a­ciu­mată cu desăvărșire de acea veci­­nică „sorginte prusiană“ a regi­melui actualei. Nic­­i asujv­a Viena n’a putută scăpa neco­ruptă d’acestă sorginte a regimelui . Decă și de astă-dată guvernulă nu este prinsă asupra faptului de ură și de corupere, atunci și ban­dele sale de pușcăriași, și asasina­­tele ce­a comisă la Pitesci, și tote cele­l­alte asemeni isbânde, suntă acte virtuose, acte românesce. Acumă, după ce aretarămă te­vatura la care fu supusă și nefe­­ricitulă nostru serviciă telegrafică, pe care guvernul­ din Bucuresci îl­ înnecă tot în sorgintea lui pru­siană, se renimă la soirile ce, bine reă, ne vină de la teatrulă­resbe­­ului. După ultimele depește, posițiunea armatei francese nu pare atăta de desperată. Mai cu sema­nă depe­ștă a Monit­or­ului, totă din cunos­cuta sorginte, ne reasigură multă; ea ne spune că planurile de alian­ță ale d-lui Bismark aă căzută; sun­­temă în ajunulă pate d’a vede for­­măndu-se alianțe cari nu vor­ pro­fita de locă acestoră planuri. Scadra tră francesă, — uă scadră formidabile — n- se află naintea Kielului, pe mare; ■o­ Baltică, la distanță două di, cel­­a­ multă, de Stetting, care servesce d­­is­­portă de mare Capitalei Prusiei, de­­o­­părtată­­ de puține k­ilometre. De­­lu­pesia dice că mari evenimente să­ră pregătescă în acea parte, și dia­­ae r­ule oficiale francese, nepăsătorit a­­de învingerile de pen’acumă, adauge­ra că nici vorbă nu póte fi de nego­­ie d­ări de pace. lă Pe de altă parte, întorcându-ne­­­ la Mosella, după depeștele din urmă,­­ se pare că avantagiele prusianilor­ s- nu sumtă tocmai așia de imense, ia după cum ă sa părută la primele­­ depește. Vedem­ă că despre acea­așt­ă încăierare, în care totă avantagială .. era ală Prusianilor­ — pentru că a f­ii atacată armata francese tocmai în­­, momentulă cândă trecea Mosella,­­ cândă jumătate din trupe era pe o formulă dreptă și jumetate pe fer­­­­mulă stângă — despre acea­ași în­căierare, clicemă, depeșia din Paris spune că Prusianii au fost­ res­pinși, după patru ore de luptă, eră a cea din Berlin spune că victoria a­­ fostă a Prusianiloră, din două, una , trebuie se spuse neadevără. Cea­a , ce reiese însă din acastă contrazzi­­­cere, e că victoria a fostă forte dis­putată, dintr’uă parte și dintr’alta și că, ceîă mai puțină, Prusianii n’aă putută înainta­ primele victorie ale Prusianiloră ș’au o acțiune mai decisivă, nu ni se pare­­ asemene de piază bună pentru suc­­cesulă armattdoră prusiane , care înainteză necontenită p’ună pământui , inamică, pe c­ând Francesii aă suptă­­ mână tóte motiv­­ele de întărire, și l ’și apără, în sîuală țere, soră chiară, onerea și esistinii naționale. La casă d’uă învingere, perde­­rile armatei prusiane în retragere spre fruntariă, vor­ fi teribile. [­­ I. L Oțelescu, D. Bujoianu, T. Mariuțenu, E. Armatu, St. A. Georgescu, A. Aslan, N. Theodoru, G. Urianu, N. Vasilescu, N. Cons­­tantinescu, Scarlat Turnavitu, Grigore Ma­­nolescu, G. Tănăsescu, N. Galesescu, Si­­mescu, G. Pandele, I. Mumuianu, St. To­­mescu, I. G. Rătescu, C. Tomescu, Adi­ M. Aslan, I. Pandele, E. Tom­siu, Tache G. Aslan, Pelinescu, G. Pelinescu, Ion Mihail, G. lonescu, T. Constantinescu, I. Anestin, D. Filibos, G. Protopopescu, Z. Filibos, I. Corcovenu, S. Filibos, I. Bezdedenu, C. Po­­pescu, A. Nicolau, I. Trifonescu, I. Nicolau, Stoica Nicolau, Stan Dimitriu, Popescu, Franci Rilutescu, G. Hristea, Petre Dancovici, Ba­dea Carasolu, C. Negulescu, I. Alesandru, Ion Trifonescu, Ghiță Pandidhe, T Gocu, Ion Tomescu, R. Condeescu, Nic. Stefanescu, Ghiță Lazar, D. Contescu, St. Budue­scu, I. Vasilescu, I. Topolovenu, A. Erchengiolu, G. Davidoiu, Grig. Craiovenu, Toma Stefanescu, Burariu, C. Costantinescu. MIȘCĂRILE DIN PARIS astragemü dintr’uă corespondință particulară, cu data 7 Augustă din Paris, urmatórele pasagre cari— fiind scrise de unii marture ooularfi, cu totulu nepartenitoru— ne aretă cu si­­guranță adevératului caractersi alfi miscărilor si din Paris, în ta­x—?—i falsa Si­ ii» ca Mac Mahon ară fi bătută pe Pru­ian! I­­­arii a luatu 40 de tunari, fii - . éudu 500 pd'Oiu­­ri și prind­endii chiaru pe Principal Coron, ereditariulu coromu Entusiasn ü mare în urma acestei sciri false, drapeluri tricolore prin ferestre și Marseil­­la cantată pretutindiana ! Mai târzii, mul­țimea de pe bulevarde, înțelegendă neauten­­­citatea scriei, se duse înaintea ministeriului și sili, se ffice, de două ori pie Oslivier se i țină discursuri. Ministrul a a­­fisa că nuvela de la Bursa e falsă. Mulțimea cere noutăți; ministeriulu­iilic ci n’are. Unii din cetățeni ceru închiderea Bursei, ba o arm nințâ chiarul cu incendiu. Séra și peste nópte se aud­eaă în multe locuri strigăte de: Traiesca Națiunea! Trăiescă Republica ! Se făcură unele ares­­tațiuni. Intruna locă se aud­­ acestă pasagiu dintr’una cântecă : „Le people souverain avance: 1) Tyr.ns, descendez au cereueil!“ Cei de prin pregiură răspunseră: „La République nous appelle.“2) Entusiasmulă în Paris , fără margine; poporulă franceză Începe a co bu­nă parti­cipare la evenimente. Ne temerari se nu se­acă revoluțiune republicană în Paris. Str­ 1) „Poporulű suverană naintezS: „Tirani, coborîți-ve ’n incruseatü!“ 2) „Republica ne chiamă“ ----------------------------------------------­ Pitesci, 15 Augustü 18Î0. ' TELEGRAMMA. I D-lub consule generale ale Franciei s'uă copie jurnalului RO­MANU­LU­LU. Sub­scriși, orășanî Pitesceni aducă omage­­ sincere și căldurase imperatului Napoleon;­­ fraterne urări de reușită poporului francesă ,­ și bravei armate, care acumă, ca și totul­­ deuna, va pune luptă puterniculă eî picioră pro trufașii săi inamici: Petre Gecropide, Teodor Lerescu, M.­­Mi­­­­haescu, N. Meculescu, Niță Vasiliu, G. Bu­­n­disteiu, Ghiță Simionescu, N. Grigorescu, FOITIA ROMANULUI Fritz de Neueneck *) IV. După pranirCi în aceia­ așî ^ni, de pe Inal­țimî, zăbirămfi sătului nostru la marginea rîu­­lui, dére ce schimbare, Dumnezeule­­ ce schim­bare ". — Uite, isicea Hans, uite lânga podo lu­mea cea multă. — Se vedeau mergendu și venindu printre a zborî m­fi mare numerfi de soldați, cari umblați ca furnicile prin satu. — Sunt fi ai noștri!, isicea Gottlieb, îî cu­­noscQ d’aci. Apoi, cândfi ne mai apropiarăm fi, pe tóte înălțimele nu­ntălui amfi de cât și posturi, sen­*) A vedé „Rom­anulu“ de la 29, 30, 30 Iuliu J fi 3 Augusta, tinele rechimate pe puscele lorii, cu mantaua lorii cafenie bine închiriată. Mai departe toba bătea și trămbițile o însociați. La drepta și la stânga, omenii mnord­ațî și acoperiți de tină, eșind fi de prin case, se urcaui la dealfi. Aceștia erau­ aceia cari reveniseră de la Morat după ce capitulase Friburgului. Co­lo sulfi, pe Landstuhl, unde de­sedii se ra­­parte justiția, se vedeau cai grupați în ju­­rul ei unor fi­chesene, și la­uă sută pași mai nainte tunurile era fi așezate asupra deal­uri­­lor si din faclă. Se vedea fumândfi fitilulfi a­­prinsfi lângă fie­care tunfi. Trecend fi pe dinaintea cârciumei pe care o cunosc 83m fi mai bine de­cât fi ori­cine, veți urăm fi sala cea mare garnisită de oficiări de infanteriă, de artileriă și de dragon! Deju se vedea de ’ndată că nu era ordine căci pe drum fi uă grupă de omeni de la Friburg țib­ea un glir3 mare. — Nu mai avem și nimieni de făcuții aci ne’ntorcemü acasă. Nu era nimeni care se ve­de că se remână ! Multe alte grupe îî urmară și mai multe case se deșertară întrunii momentfi. Ceva mai departe, în dosule sculei, furăm fi nu­­merațî și puținii după acesta sosirăm și unii după alții în sala cea mare a cârciumei. Oficiării era fi totfi acolo în jurulu mesei ce­lei mari, convorbind d­intre dânșii. Mama Gretiiî alerga mereu­ prin casă, după lucru; ea nu ne cunoscu mai ânteiü, dorii apoi ne sărută pe câte trei suspinăndfi. Eram și neliniștiții, dorii buna femeie ’mi dise: — Vedi bine ce cauți, Fritz. Gretii e la tine acasă cu tata-seu, căci pretutindeni sunt și soldați de găzduiții. La mine, în adeverii, și ură, camere, potu era plinit de soldați. Fiindu­că șoptea se a­­propia, trebuia a pune pe fle­care la adă­postii contra frigului. Tata scotea paie, cu cari acoperise curtea, în grajde, cai de dra­goni cu șosele pe deașii asverliați și se mușcasi între dânșii, in bucătăriară Gretli închidea ferestrele. Cândii me vecihi, credui că are se cadă, atătfi de tare păli. — Bunulu meu Fritz, dise ea> vedi cumfi dispunem fi de casa ta. Eî, ce se face rad! Ce se face mii cu atâțî omeni buni, cari vinii se ne apere. Sărutai fi pe fidanțata mea și o ținuifi multu timpii lipită pe inima mea, ea plângea ca în ore care di de Iulia în gră­dina Cârciumei. Ș’apoi, prin plânsetele ei, dicea: — Nu este asta că nu vor fi trece pe aci? Se vor fi opri la Morar, ce afi nevoie se vie la noi? Cât și despre mine, care sclarifi că din ne­fericire sătulii este în mijloculfi văiei și pe drumulfi celui mare, prin urmare în calea directă a Francestorü, abia dar a avuiü ca­­ragiciu d’a-î respunde. Pentru că veii d-ta e lucru îngrozitorii d’a atinge fericirea cu mâna și d-a n’o putea gusta. Este fórte durerosfi d’a vedé casa sea cu totulü resturnată, de ómeni cari vinii se te apere. Inoptase cu totului; era într’uă Vinere 2 Fevruariu 1­798. Toti noptea soldații treceafi prin satii, mergându la drepta și la stenga prin taberele unde căntaui asceptândui pe b­­oemieri. A doua­ zi, timpul­ era frumoșii; sarele, ascunșii mai ânt­iü de uă negură grosă, se aretă la orisonte. Era deja de multu două, cândfi­id desceptaii și eștifi din șiura mea. Soldații de la trenuri adăpau caii lorii larîși. Pe dealfi toba bătea, și chiar­ dinaintea căr­­ciumeî se schimba sentinela de pe pode. Trebui­atâtacî se cer e teza de care corpu ne țipeam fi toți trei. Furăm fi puși In celfi

Next