Romanulu, noiembrie 1870 (Anul 14)

1870-11-25

1034 ROMANULU 25 BRUM­ARU 1870 Statului Român”, ca delegate ale națiunei, ca consiliere ale tronului; d-sea a declarate „că agenții țerei nu au­ lucrate de câte ca „instrumente ale sele, ca esecutori ai ordi­­­nelor și guvernului; că d-sea adate ordine „d-lui Strate se se facă samsaruld tocmelei „pe tronulu Spaniei, că din ordinuld d-sele „agentule tereî s’a făcute curierale gratis „ale casei de Hohenzolern și a dus­ desis­­­tarea principelui Leopold la Paris, și că „d-sea (Carp) a ordonate acesta pentru că „a considerate că misiunea d-sele era de a „’mpâciui conflictulu iscate in Europa.“ D. Carp — un adevĕrü nu’și póte cineva tine insula — d. Carp se’mpăciuie Europa!., și cumfl? Se discută de puține acésta cestiune. Se ne imaginăm­ unü momente România une State mare, la rândule ei putere ga­rantă; se ne imaginăm­ că d. Carp, mai fericite ca d. de Bismarck In Prusia, cu Al­sacia și Lorena, a reușite a ne anexa Tran­silvania, Banatul­, Basarabia, Macedonia, și că suntem­ regate, ca acele visate de d. Boerescu; se ne imaginăm­ pe d. Carp mi­nistru al­ acestei puteri și pe d. Carp, nu cum este ’» realitate, déma adevărate ome de State, cu capacitate distinsă, cu vederi politice vaste și nemerite, cu uă inteligentă cu totul­ înaltă, și cu uă instrucțiune su­­periora; se ni’10 tochipuime In tóte condi­­țiunile de a aprinde foculO­resbóielor­, séo de a ’mpaciui Europa, și se vedemO, ore acesta are si foste calea? Ore acele Carp celebru, urmând­ ca d. Carp simplu muri­­tor B, ca comunul­ muritorilor­, nu ar fi fi comisO să erare din cele mai grave, mer­­gând­ pe calea pe care a mers si d-sea? Asemenea acte, din partea acelui celebru Carp, pacificatore al­ Europei, ministru ace­lei Românii, ar fi fi avute una întreite incon­veniente: 1-1O arO fi deviate, ar­ fi contra­­ventta la dorințele și simtimintele exprimate de represintatiunea nationale a terei, care, In dreptul si ei de suveranitate, a ordonate gu­vernului se manifeste sus- și tare simpatiile natiunei pentru Francia, cărei detorimü e­ distinta nóstra politică, cu care ne unescö strânsO legăturile nóstre de rasă latină, și datorii sacre de recunoscintă, cărei detorimQ dinastia principelui Carol I; se păstreze ne­utralitatea, dero­uă neutralitate demnă, e­­nergică și pregătită pentru ori­ce casă de eventualitate ; 2-lea, a ajunse tocmai la ținta contrariă scopului de pace universale, ce pare a-și fi propus­ pacificatorulu Europei, ne­­dibăcia d-lui Strato ordonată de d. Carp, pacificatorulu Europei, aducându ca curiera unui felu de desistere evasivă, necompletă, amenintitóre pentru demnitetea și liniștea Franciei, reservată pentru viitor­, în locu de a ’mpăciui Europa a produse ceia ce s’a ’ntâmplatu, resbeluri crâncene și neîm­păcate , și agentule t­ereî, lucrându după ordinul a d-lui ministru Carp, pacificătorule Europei cu atâta mai mult. In responsa­bilitatea ministerului, a fost o mâna care a Intors o machina ostilităteî implacabile ce am ved­ute degenerando In resbelulü de estermi­­natiune; 3-lea, agentulö terei,urmând­,precum a urmate, din ordinul a d-lui ministru Carp, pacificatorul­ Europei, a jucate unu rolu fórte putinu seriose, ancă și mai putinű demne de tera ce represinta, unu role cu totul. In contrazicere cu acela de neutra­litate, impusa guvernului de suveranitatea nationale, și ancă unu rolu amintoru de simplu curiere de cabinete, tarandu chiare brandurile resbelului prin anti-camerele mi­­niștrilorü imperiului Franciei. Și după tote aceste triste și rușinase consecinte ale politicei d-lui Carp, nenorocitulu împăciuitori alfi Europei, se miră de argu­­mentatiunea interpelării d-lui Blarembeg, și de indignatiunea cu totul­ naturale a unui bunO RomânO, pe care nu lea luminata celebritatea d-lui Carp, pacificatorul­ Eu­­ropei. De la ’ncepute și pene acum, atitudinea guvernului a fostű pe fad­ă ostilă Franciei, și acesta ca uă desfidere aruncată sim­pa­­tielor­ și credintelor­ natiunei, fără ca d-nii miniștri se cerce cele putina a da acelei politice de vederată dușmănia către totO ceia ce iubeșce și respectă națiunea română și spoleioli de simpatie. Din ordinulü d-lui ministru Carp, paci­ficatorul­ Europei — acesta a afirmat-o în­­suși In cameră, — d-nn Strat, agentulö­terei se făcea samsarul, și curierul­ de cabinete al principelui Leopold, și făcea anti-cameră la d-nu de Gramm­ont, ca se’o remită pură și simplu um­ plice, role umilitore pentru na­țiunea română ; d-lui Carp, pacificatorul­ Eu­ropei, de scala Westraliei, precum­ este și d-nu Iepureni. Resbelul. Îndată incepute, nu mai avu nici unü­fréți In simpatiele sale prusiane și In sintimintele sale de vrășmășie către Francia. Pe cândű guvernulu României suroră a Franciei, legată cu ea prin rudenia rasei, deture Franciei starea ei politică, di­nastia lui Carol­ I, și esistenta ei nationale, pe când­ guvernulu acestei națiuni conserva către agentul­ Franciei o atitudine mai multa de­câte rea și reservată, și afișia­ză intimi­tate și o cantă de dragoste nu numai cu a­­gentul­ Prusiei, dérű cu tote ce este pru­­siana, pene chiarö și cu conductorii con­cesiunii Strasberg, cari prefere „mai bine se ’nvețe țigănesce de câtă românesce,“ pe cândű guvernulu punea uă grabă și să logiifire scandalosä de a publica imediate ori­ ce scrie, fiă și neexactă, despre triumfu­rile și victoriile, chiar d exagerate, ale Pru­siei sfâșiânde Francia, și isbinde asta­felu In inima Românilor­, și Intârziea pené ce lumea se indigna, séu ascundea succesele re­purtate de Frances! și depeștele ce ni­ le anuntaö» româneau uitate prin cartenele miniștrilor­, acestea— fără se mai vorbimu de cuvintele ce se zice c’a pronunțate unula din miniștrii după acea ședință a camerei, In care repre­sintatiunea nationale și a esprimate credin­țele și simpatiile ei, afirmând­ acela d. mi­nistru că nici uă­dată nu a ultragiate ade­­vĕrulu cu mai mare cutezare, cându și d-sea a profesate In fadia suveranității nationale aceleași simtiminte și credințe pentru Francia. Dacă am­ căta ca logica, rațiunea, bu­­nulü simtä se ne spuse care este națiunea care merită mai multű simpatia nostra, vom­ găsi. Francia dă națiune de vită latină, ca și noi, mare, puternică, generosa și civilisatóre; lumina și măndria lumei, bogata și dăru­­inde naatiunilorö oprimate, esilatilorű, emi­grați din patria loru, uă positiune socială, unü loco la focarule ospitaliere, mijlóce de esistinta, facéndu numele’i bine-cuvéntate In tote universule, și națiunea protectóre a tuturoru ideilor: mărețe de naționalitate, libertate, progrese și prosperitate ; Francia, adunându cu incredere pe toti refugiații po­litici și Intinzendu-le In nefericire să mână amică de ajutor­; Francia, facêndu indepen­­dinta Americei, combatândö cu Anglia și pentru Anglia In Oriente ca se dobare pu­terea cuceritóre și nesătule de dominatiune a Rusiei, care năbușia națiunile, scăpând­ Austria de deamădurare după Sadova, ră­­scându unitatea Italiei, protegtând­ Romănia, înapoindu’î Basarabia, stabilinde dinastia lui Carol, garantându-ne starea și asistenta nos­tru politică, Francia, cuminü alu Înfloririi și desvoltării arteloru , sciiiteloru, literiloru, comerciului, industriei, civilisatiuneî ale cărui lumini se reversa asupra întregului pǎmêntö purtându pe ori unde au trecutu nobilele și puternicele ei falange pe drapelul­ ei „pros­peritate și libertate pentru națiuni“. Fran­cia Incepéndu resbelulu latinității, rădicate de ea In contra Teutonismului, sfâșiată, sdrobită, isbită de nefericirile sortei bătălielor, tră­date de sorta la Sedan, de omeni la Metz, perionde aprópe patru sute de mii luptători ai ei Intr’uă clipă, și tote ce avea mai organisate, soldații vechi ai Africei, ai Se­­bastopolelui, arme, tunuri, mitraileuse, cai și cu tóte acestea renăscende mai falnică și mai tare din ruinile ei, conservând­ nobile încă vechiulu geniu al­ patriei, și mărirea rasei latine, purtând m încă și mai curagiosa stindardulu Latinității, desfășiurăn do­uă e­­nergie care nu are comparațiune în lume, arotondü puternică și neinvincibile după ar­mata lui Napoleon sdrobită după imperiul­ sfprémata, națiunea liberă care se rădică, se scutură, se aruncă răcnetulO leului Înfuriate, și la rândulu seü sfâșie pe inamice, repurtându victorii glorióse. In lupta gigantică ce ur­­meza, arătându lumii In mirare spectaclulu inventiunilorö, prefectiuniloru și progreselor, facéndu se nască din solulu ei săngerăndu milióne de apărători, organisândö cu ră su­flare eroică In­să clipă armate puternice care bate pe marele căpitanu Frideric Carol, și pe Îngâmfații generali Prusiani, organi­sândo­uă artileria care face chiar­ admira­­tiunea adversarilor­ sei, și facendu pe regele Guillaume și pe d. de Moltke se se găn­­descá la retragere, și se’șî aducă aminte la une minute date, că fuga, de­și e camu rușinosă, déru este sanătosul“ Etă Francia ! Se vedeme acum Germania. Domnule de Marsillac, In Journal de Bucarest, ne aduce aminte uă butadă a lui Closing care zicea ca „Prusia este statulu celu mai sclavii din lume !“ și neferi­citule marele Henri Heine Z'cea 1 ° un spi ri­­tuósa glumă, „suntă unu Germană li­berată .“ Germania, rasă teutonică, conservând­ tóte tradițiunile barbare, una momente, una singură momente, scurte In isto­­riă, nu liberă, nu civilisată, déru aspi­­pirândű la libertate, și tinende spre civilisa­­tiune, momente iute înăbușite, intărin­­du-se și crescânde ln sistemul­ milita­rismului, obstinată In idei de cucerire și țintindfi necontenite la isbenzi de arme spre a cotropi provincii, tratandu cu dispretie trufașii pe Austria și amenintând’o de a 'i lua provinciile sale germane, amenintându Italia In unitatea ei și cercândO a o ’mpe­­dica In Împreunarea Romei. Germania, pri­vată de libertate prin năbușitorul si sistemu alü caporalismuluî militare, hrănindu In interiorulu ei tóte descensiunile, animosită­­țile și ura provinciilor. Intre ele, facendu din tera­sea frumósa și fertilă uă vastă ca­­zarmă pentru cucerirea natiuniloru, arun­­cându-se cu pași In adevére teutonici In măcelurile resbóilore și spoliânde populil de drepturile și de independinta lor­, ducêndu după dânșii horde sălbătici, desvastarea, des­­trucț­iunea, pustierea, trufia Învingătorului pene ce ea ii va aduce umilirea învinsului, aruncăndu In Europa brandorile discordiei și atitende pe sub ascunse insațiabilitatea și setea de resbunare a Rusiei, ca doare astü­felü o rupe și ’n acea parte uă bucă­țică de pământO­n Germania, ducêndu In Europa civilisată și spăimântată la apropiarea re­ntorcerei bar­bariei evului mediu, restueile de esterminare, și sfâșiarea nationalitățilore. Și acesta este puterea cărei guvernulu nostru și d-nulű Carp, nenorocitulă paci­­ficcitorii­ala Europei, a date tóte simpa­tiile și chiar­ concursule se țun contra cre­­dintiloru și simpatiiloru natiunei romăne, ai cărei, ca consilieri ai tronului, ministri, ei nu suntu de câte uă delegatîune: guvernulu nostru și d. Carp iubescu caporalismule pru­­siane; acesta le vine la socoteli. Ast­­fel, guvernulu nostru a lncutit une mare­rea națiunei și chiar a șefului statului. Amö auzitit că unii din d-nî miniștri zice „noi avemü din totă inima simpatii pentru „Francia, déru este uă cestiune de curteniă „și de bună cuviință, trebuiesce se­mena­­„giämo 8us captibilitățile Domnitorului.“ Scusă nedemnă, curteniă tristă, care de­­generă In lingușire rec facetóre, fie­ ce Ro­­m­ăno Înțelege și respectă sistimentele par­ticulare ale principelui Carol de Hohenzo­lern, dérii Domnitorulu Romăniloru nu póte se aibă și nu are, suntemii încredințați, de câte simtimințile, simpatiile și interesele na­țiunei. Domnitorulu României, acumö Ro­­mâne de la suirea sea pe tronulu acestei teri, este oneste, leale și raționabil,e min­tea sea si spune pentru cine potü Românii se aibă simpatii și recunoscintă; și avemu convinctiunea că adese­ori a mustrate pe miniștri sei, de acesta politică bismarkiană, care nu pate se intre în ideile une Dom­nitorii, care, ca principele Carol I, a mani­festate, de atâtea ori, adeverate credințe pa­triotice și liberale. Resultatulu politicei și simpatiile către caporalismul, prusian, a fost­ îngrijirea, anesietatea, la care a aruncate pe națiunea romană, nepregătirea și apatia guvernului. Rusia declară că nu mai ține compu­s de stipulațiunile tractatului din 1856 de la Paris, și că voiesce revizuirea lui; ea voi­esce se dispară acestă garantă pentru con­solidarea și menținerea păcii la Oriente; de aci pene a pune 'n lucrare In une con­certe armoniose de surle și tobe, cu d. de Bismark, cucerirea căroră­va provincii de pe marginea Dunărei, nu este de câte une pase, și scima ce ușiorî suntű pașii de cotropiri ai Rusiei, când­ nimeni nu’I opresce; ca se justifice pretentiunile sale, Rusia se acuțtă de noi, și aretă că infracțiuni la tratatul­ de la Paris s’au mai făcute prin unirea Romănieî și alegerea principelui Carol I; și d. Carp, pacificatorulu Europei, crede că acesta trasă in nota Rusiei este fără sense diplomatice și fără intentiune. E buna d. Carpi Rusia, interesa cu d. de Bismark, în­­grija de multe Orientuli și din presupusa alianță ce exista Intre Rusia și Prusia ome­­nii de state se preocupau de pretensiunile ce ea avea se facă in privința tratatului de la Paris, numai d. Carp, pacificatorul­ Eu­ropei, era liniștite, fericitulü d. Carp, care visa cu d. Boerescu la jurnalulö „Pressa“ regate și independinta Romăniei­ „Regată ’și independința României“ create de Rasial Slavismulű,adversarulű cele mai crâncene ale latinitătei în Oriente, li­­berându latinitatea, și acesta pe când e d, de Bismark, ântâia edițiune, casé perfecțio­nată și nedegenerată a d-lui Carp, pacifica­­torulu Europei, cerea se sfâșie Franciei Al­sacia și Lorena, și Rusia nici nu a puse condeiule cele putina se proteste In contra acestei barbare cuceriri, ca și cândö Fran­cia nu ar fi latină ! Se renunțăm­ la pro­­tectiunea Franciei, la garanția puterilor­, ca se ne aruncam, în brațele Rusiei, care de multe ce ne iubesce ne va strânge la si­­nule ei pene ne va ’năbuși, care a avute toto­de­una idei de cucerire în presinta nós­tra, cărei Francia a smulsi Basarabia ca se ne p­redea!... Eră politica d-lui P. P. Carp, pacificato­­rulu Europei, și a d-lui Manolache Costache IepureDu 1 Pantazi Ghica, președintelui de Covurlui­, și nu pentru că ■a destituite, dérè pentru ci acesta s’a fă­cute In urma unei stăruințe a unui consule, cee­a ce e uă ingerință in drepturile nós­tre autonome. Guvernul­ va respunde peste 3 zile. Adunarea decide a lucra lu secțiuni. Șe­­dinta se rădica la ora 12 și 3 carturi p. m. ADUNAREA DEPUTATILORU. Ședința de Marți, 2d Brumară 1870. Sub președinta d-lui G. Costaforu, preșe­dinte, ședința se deschide la 12 și jumă­­tate ore p. m. prin aprobarea sumarului șe­dinței de ieri și prin citirea comunicatelor­ ordinare. Se acordă congedie d-lorö Scafeși­, Te­odor Dobrescu și George Chitu. Se declară vacante colegiale d-luî Dem. Cozadini, a cărui demisiune se primesce. D. Al. Candiano-Popescu, luânde cu­­vântulű, zice că represintantele de Focșianî, d. Voinov, a bine-voit, a lua cuvântulü în pri­vința arbitrarei d-sale arestări. Mulțămesce d-luî Voinov, pentru acésta. Dére mulțămesce totfi-d’uă-dată cu recu­noscintă și acestui parlamente, pentru că nu era uă cestiune personale, ci a apărării pre­­rogativelor, a însuși acestui parlamente. Decisiunea d-vóstre, domnilor­ deputați, dire d-sea, a produse uă mare bucuria a­­s­u­pra tutora amicilor, libertății, pentru c a­­tunci, cândű parlamentulö Infi­ereza cu atâ­ta tărie actele unui guvern­ arbitrarie, a­­cele guvernu trebuie séö se reintre In le­galitate sé­ se se retragă. D. Meitani anunță uă interpelare pri­­vitóre la reclamările mai multor­ alegetori de alte, constatate de procurorele generale de la curtea de apele și că d. ministru de justiție n’a făcute nici uă îndreptare, ci a mustrate pe procurorele care făcuse ancheta, cerându a i se comunica dosarulu privitore la cestiune. Anunță apoi că interpelare d-lui ministru de culte, privitóre la neplătirea de 8 lun; a lefilor, revisorilor­ școlari. Președintele observă că d. Meitan i­ese din regulamente fncendu și desvoltărî. D. Bosie relevă ca președintele se nu mai permită desvoltărî, căci se perde vre­mea și luama — Zice — duci galbeni pe Zi de goba. I­. N. Fleva anunță că interpelare d-lu‘ ministru de justiții, privitóre la destituirea SENATUL­U. Ședința de Luni, 23 Brumară, 1810. După facerea comunicărilorO. d. Ion De­­șliu ruga pe președintele Senatului sa cerá de la ministeriu dosarulu relative la eveni­mentele de la Ploiescu, din 8 Auguste, spre a’le cerceta și a se convinge asupra veraci­tății scopului ce circulă, că d. ministru ar fi participate prin depeși In aceste eveni­mente, ca apoi se pótá face uă interpela­­tiune. D. Ministru al­ justiției zice că a­­cesta miserabile scomote a circulate ln a­­devére, și este unul­ din mijlocele de apă­rare ale acusatilor­, mijlocu care a foste sdrobilit de ministeriulö publica In facia cur­te­ prin dovezile ce a date In acusare. Cu tóte acestea doi. Senatori voiescu dosariule, este gata ada aduce­ ministeriulö énsa de­clară de pe acume că nu va mai vorbi ni­­micű, fiind­­că acestea sunt­ deja constatate de calomnii și sunt­ căzute de sine. D. Bascovenu, ruge pe senate a nu primi propunerea d-lui Deșliu pentru a re­­deșcepta nisce suvenire triste de asemenea fapte detestabile, și cere ca d. Deșliu se’șî retragă propunerea. D. Președinte observă d-lui Deșliu are care lipsă de formalități, conforme regula­mentului. D. Deșliu stăruiesce la cererea s­a. D. Președinte observă că d. Deșliu vrea se prenoiescu une incidinte asupra căruia este triste se se revină pe un cale nele­gale.­ D. Ministru face observați­unite sele: este însa gata a aduce dosariule, déca Se­­natule vrea. D. Deșliu. Anunță că interpelatiune tn a­­cesta privință. D. Ministru respunde că bunule simte chiarü constată camü pene la ce punte ar pute fi adevarate acele scompte: faptele res­punde prin sine. Déca senatule vrea, va a­­­duce dosarulű. După mici disensiuni, se trece la ordinea Zilei, chiămându-se la ordine d. Deșliu, care vrea sa mai anunțe și alte interpela­­tiuni, fără ca sa se fi aretate acele interpe­­latiuni atunci când­ era timpul­, adică pane a nu se trece la ordinea Zilei. Se trage la sorti secțiunile și comisiunea de verificare. D. Deșliu anun­ță uă interpelare, relativă la destituirea unui președinte de la tribuna­­lul­ Galați după capriciule consulului aus­triaco, și uă altă interpelare relativă la mo­tivele din demisiunea a d-lui Răhtivanu, pre­­fectul­ de Prahova. Se alege comisiunea de petitiune. Ordinea Zilei fiinde sleită, după ce se ci­­tesce lista proiectelor­ de legi rem­ase ne­terminate din nainte. D. Deșliu opineza că, la privința pro­­iectelor­ de legi pentru adausul­ de 4 la sută la sate peste preturi de astăzi, și 20 la sută de la fonctionari, trebuieșce a sa continua lucrarea pene ce póte guvernulu se va retrage. D. Președinte explică că unele suntu lu suspensiune, pentru altele se așceptă a se pronunța guvernulu. Gatul pentru acțiune, se constată că d. Deșliu vrea se tie sunîR'd'* la locö. — Ședința se rădică. SOIRI DIN FRANCIA. RESEDIi V­II­ Tours, 22 Noembra, 1870 Uă depeștă, adresată ministeriului, anunță că ieri uă încăierare seriósa a avute locu

Next