Romanulu, iunie 1871 (Anul 15)

1871-06-10

486 __________________ ROMANUL!] 10 IUNIU 1871 décá nu cer fi puținii financele? Ați acu- gir; satu fostele camere d'anarchiă: anarhai chiă politică nu s’a vedut fi nicăiri, ci nu Romat anarchia financiare, care ne va duce toc la cea mai deplorabile stare: acea de faliu! Conservați dérQ fiinancele de acestă anarhiă! D. Iepurenu respunde că partita con- ’d °servatóre va conserva onorea statului rotecraion în deplorabila stare financiare moștenită din trecută, condu, c’unu simplu amendamentu propusă de dd. P. Buescu și M. Cogălnicenu ’n 1867, se da guvernului 14 milione de lei pentru armare, nu pentru ca puscele se stea ruginite. Enumeră apoi dificultățile unei atari în case, care nu póte fi de cătii separată, spre a pute lucra cu regularitate. Sa cere ’ncchiderea discusiunii. D. Leon Eraclide o combate, căci, lăsându-se redacțiunea guvernului, are se fie totalfi numai la discreția celor 2 bancheri ș’a advocatului, deorece deputation și senatorul fi nu voră fi ’n totă timpulă în capitală și președintele curții de corupturi va fi ’mpoverată în lucrări. Discusiunea senchide. Amendament tul să d-lui Agarici se respinge. Aici d-lui Sutzu se primesce. La art. 9 se propună mai multe amendamente. d. Manu propune ca primele se mergă descrescendo. D. Menelas Ghermani, Sutzu și alțiî unii amendamentu prin care se specifică modulă operațiunilor și cu prima de 1 la sută. D. Boleac, Aninoșianu și Vernescu propună suprimarea articlului. D. Su’zu ’și susține amendamentulă propusă, care faciliteză venirea capitalelor indigene, modulă operațiunilor si principială primelora. In adevără, acestă principiu face imposibile ca capitalele indigene se potă concura, căci cea mai mare subscripțiune din țară nu se va sui de câtă celă multă pene la unfi milionă. Voră veni deră străinii, cu capitale mari; ș’acesta va pune sartea acestei operațiuni în măna bancherilor străini, cea a ce ’n timpurile de față e ceva gravă. E bine derfica, far a exclude capitalurile străine, 09OO face luca concurnței și indigeniloră. Atragândai capitale indigene, economiele din țară, toți cetățenii se vor îngriji de interesele statului, de buna ordine și liniștea ’n afacerile publice. Prima propusă de guvernă e cu atât e mai mare, cu câtă subscrierea e mai însemnată. Ei bine, acestă primă este aristocratică și ea constituie un mare greșielă 1 ’n lege. Cândă subscrierile vor fi trece peste suma totale, pe cine va preferi guvernul? D. Iepurem. Repartiția egale. D. Sutzu. Repartiție egale ? Acesta nu se prevede nicăiri și nu stimă de va urioa astfelfi, căci ară fi uă ’ngreutare ca atâtea capitale se vie aci pentru ca la repartiție se fie respinse. Apoi mai e și uă cestiune de bună placă: se póte interpreta legea n sensulă d a se primi cel ce s’afi presintat și mai ântâiă. D’acea noi amu preferită sistemului ‘ versăminteloră, prin oferte. îndată ce jumătate din sumă se va fi subscrisă, atunci legea trebuie se funcționeze și coraitatulü se’șî începă operațiunile: ei bine, proiectul guvernului nu spune nimică în acestă privință, unde lasă uă lacună. D. Bonachi este pentru suprimarea acestui articlu : acordândă vă primă pentru acestă împrumută,ne abateam cu totul de la seriositatea cuvenită unei leori o t .In loc si de beneficie, țara 'și va perde creditată ! Puține împrumuturi se facă cu garanții solide ca celă de aici: se ipoteeză mă sondă de miliarde și aceste mo - și întrecă, în ce privesce venitulöloru f cu multă mai multă peste dobândire ce tamă are de plătită. - Deja oă mulțime de doritori s’au pre - statată : la ce deră se mai acordăm fi X , cele prime, cândă garanțiele surită atâtă de mari ? D’amă acorda-o, amă face copiii cari, spre a ave bani, se ducă tu,sam,sari, și le dau dobândi enorme. Noi iaaföroü âîicâ,i ca 'Francia, pr marile prăpăstieî, și cei ce voru se deajm ii nu întrebă decă :i daă Franciot séü românieî, ci e destulű se aibă garanții Lleinice. ]om parațiunea ce se face între bonuri rurale și ’ntre bonurile legei în ce s Jie nu e fericită; acele bonuri n’aveau U#ece, pe lande acestea au nesce ipoe imense. ]ni primele ce acordămu, dămu drul lui numai străinilorfl și oprimă cu toți pe indigeni. D. Iepurenu în raportulu seu dice : „încrederea de care se bucură bonure rurale în țară, ne lasă a separa căi ; noile obligații hipotecare voru găsi de la ii în totalu, deră în mare parte unul la sement și chiar în țeră ; s’a avută Uuse în vedere prin proiectulu de lege ere este presintatu din partea guvernului și legitima preocupare d’a ia ” tresa și capitalurile străine, a cărora participare nu pote de câtă se producăă binefacere; — și astafel, putemüjpera că plasarea acestora obligațiunii se va pute face în condițiunile cele mai favorabile. “ Is Comparațiunea nu e exactă și cu tot c la ușioră, căci nu s’a ținută complüje originea și menirea bonurilor acestei c ji. 11 D. raportare mai dice: ( „In adeverii, d-lore, împrumuturile fiindu uămesură estremă la care recurge I .c inu Stătu, nămesură prin care se ests lompiéda, ca se dicenvii asia, venitului generațiuniloru viitóre, ele nu se legi 15 ;imedă de câtă atunci cându suntu pro-L luctive, seu cându, esistința Statului l üiindu periclitată, simțimântulu de con- L servațiune ’î impună sacrificii mai pre L susu de veniturile séle ordinarii, etc.“ « CumQ dére vomă lua măsuri pentru " istrarea venitului generațiunilor și viitóre indu noi, în locă se întroducem fi eco- Iimit, dămu prime capitaluriloră străine, 1 ’n discusiune, în locă d’a fi serioși, tre- ’ miă cu atâta ușurință? II Dup’uă scurtă discusiune de regulamentu amisiunea, trece se se consulte asupră-le. I,edința se suspinde pe mai multe minute r.» rprlpaííliirtovoü șnrlințni; Președintele declară că comisiunea nu ii-a terminată disensiunea n privința arendamenteloră. Cu nvoirea adunării, ședința se rădică i ora 4 dup’amedi și cea viitóre s’anunță pa doua di. Marcuri, 9 Iuniă, 1871 I mormântului marelui Domnă și eroă acea mulțime de suflete românjnesci, care singură va pute face ) . V( Comitatule centrale pentru serbarea întru Memoria lui Ștefan celă Mare. Comitatul primeșce corespondințe și contribuțiunile în bani sub presa: Vas. Bumbacă, Viena. Uniersitate. Viena, 12 Iunii, 1871. Vice-președinte, V. Bumbacă. Secretaru, Ion Slaviciu, si splendarea serbării. JUBILEULU JUBILEULU LA MORMÂNTULU LUI STEFAN celű Mare. Comitatulă junime din Viena, cae a primită frumósa, déru greua arcină d’a organisa serbarea comemorativă la momântul lui Steanu-celű Mare, ne trimite spre puilicare uă apelă către junime și către Românii în genere pe care să publicămă mai la vale, împreună cu cele mai căldurose ale noste urări de succesă. Suntemă cu itâtă mai fericiți de decisiunea luată la comitatulă din Viena d’a face mulă acesta serbarea, cu câtă nu vedemă uă mare pedică în lipsa le fonduri, căci nu după numeală banilor, chieltuițî, ci numai după mulțimea sufletelor românesci, alergate din tóte părțile Roi aiăuimei, numai după bătăile puterice de inimă ce voră înconjura Sântulă mormântă ală Marelui nostru Domnă, se va judeca despre splendorea serbării. Asemeni serbări suntu ocazie ardetorie și purificătore, și sângele care a clocotită vă dată, suptă impresiunea entusiasmului ce ele producă, devine acelă sânge ardinte și gemrose, totă-de una gata a se oferi în clocaustă pentru drepturile și gloria Patriei. Până se deri seriosă la lucru junimea română, după cumă o invită comitatulă iei din Viena. Numai se voiescă și se lucreze seriosă, și reușita’i va fi deplină, și mai cu semă «u va lipsi din jurulă APELU C Către onoratura publică română. Luăndu junimea romănă academică din Viena în considerațiune că uă amânare a serbării întru memoria lui Stefan celu mare Sl ar produce desinteresu pentru totudeuna, a decisă 1) în adunarea seaii generale de 10 Iuniă a. c. ca : „Comitatulă se însărcinezi a esecuta serbarea — cu micilacele de care dispune — în 27 Augustă 1871.“ Primindă comitatul, acesta sarccină grea, pășeșce din nou resolutul și plină de însuflețire la realisarea scopului măreții. In darnă suntă înscă puterile neînsemnate ale unui f I comitată! In daună este zelulă modestă ală unei junimi: Serbarea de la Putna n’are se fie serbarea unuia comitată, nu a unui junimi; serbarea de la Putna trebuie se fie ună iactă produsă de uă națiune întregă. serbarea de la Putna are se fie întrunirea națiunei române în suvernirile trecutului, în însuflețirea presintelui și speranțele viitorului! In trecutulă negurosă ală națiunei române sunt multe puncte strălucitore: unulă dintre aceste și celă mai strălucitoriă este acela, în care apare umbra, măreță a lui Ștefană celu mare. Pe lângă acestă suvenire se ne adunămă, la mormântulă acestui bărbată se ne afimă I mâna, aici se chemă în facia lumei: „ama avută ună trecută și voimă a ave ună viitoră!“ , Boa idof*! Era scopulu serbării! Nu junimea rămănă academică a produsă idea serbării întru memoria lui Ștefană celă Mare: ea purecede din consciința naționale romănă. Națiunea română voieșce cultura, și cultura iei trebuie se üe una : omogena la Prută și la Lomisia, omogenă în sînulă Carpaților, cărunți și pe malurile Dunărei bătrâne! Și viitorulu, cultura viitorului, unitatea spirituale a viitoru Li lui zace în noi, în generațiunile ■ presvitelui! Cu midilacele de care comidiatulă dispune, 2) serbarea nu se va pute arangla în ună modă demnă , de umbra mărâță a eroului, la ală * cărui mormentă ne-am alesă altarulă. Sperămă însă că, cu ajutorul onoratului publică română, 1 mij ló cele nóstre se voră puté în 3 mulți și noi vomă puté arangia uă 1 serbare celu puțină modestă: seriozitatea și însuflețirea generală o Jvoră face grandiosa. Nenorocirea carea lovită fondulă serbării nu putea se inegureze scopulă care fa ■i avută: fatalitatea nu putea se triumfifeze de uă ideiă. Avemă firma convingere că publiculă română nici până astăzi una perdută din zelulăscă nobilă, iadă cu căușele mărețe. • I Apelămă deră la naționalismulă Ii tuturoră Româniloră, rugândă pe ^ I toți acei frați ai noștrii, cari voiescă la conlucra spre realisarea serbării, se bine-voiescă a se pune în coresspondință cu comitatul centrale. 1) Pe baza raportului care i s’a data din part tea comitatului, și în urma promisiuneî on. re- Idacțiunî a „ Curierului de Iassi. * lt . I 2) Veiii raportului comitatului publicata în foile a VII romane, vei fi no. 55 aici „Curierului de Iassi“ tall unde se promite respunderea unei colecte de 1000 APELU la tre junimea română. Frațilori! Nimeni nu e mai multă pătrunsă ie ideia serbării decâtă noi, penru ală căroră viitoră serbarea va se aibă cele mai mari resultate. Prin încrederea vóstra, junime române din Viena i s’a dată sarcina onorifică de a conduce d’uă camă Iată lucrările spre realisarea serbării Vil e momentulă ca se face mi mă pasă resolută, se realisămă dorința comună. — Perchemă mă ani lin vieța nóstra comună, déca mai mânămă serbarea până la anulă viitoră. Apelămă dom la celulă voștri naționale și vă propunemă : 1. A vă organisa în celă ma scurtă timpă în comitate filiale și vă pune în corespondință cu comitatul centrale. (Vas. Bumbacă Viena, Universitatea.) 2. A vă da părerile iadă cu serbarea și in speciale ladă cu moduri în care doriți ca se se realiseze pentru ca uă așia serbare se poti înnultă produsă conformă dorințelor generale. 3. A lucra în cerculă voștri pentru lățirea ideii și serbării și reafișării ei, colectândă contribuiril și trimițându-ni-le noue până în L fiică a. c. 4. A vă îngriji mai cu deosel: se puteți fi represintați câtă mă numerosă la loculă serbării. Până la finea lunei acesteia aculă comitată centrale va compun programul Q și vi-le va face cunoscută. La lucru derű, fraților ü! — Del energia Junimei române depinde de afișarea scopului. Viena, 12 Iunie 1871. 1) In numele comitatului Vice-președinte, V. Bumbacă. Secretară, Ion Slaviciu, memoriei valorosului erou, și Duminică, 6 cuvinte, se făcu de către acestă societate pentru prima oră pomenirea martirului de la 1821. Cotrocenii la locul unde ostile ui Tudoră poposiră la ajungerea oră în Bucuresci, câmpulă Cotrocenilor, fu derű alesă pentru sărbătorea comemorativă. Ună vastă torță de verdeță, împodobită cu numeróse stindarde tricolore ce fâlfâiaă la adiarea ușiară a vântului, atrăgeau din depărtare privirele, prin frumusețea potrivirei și prin escelintea posițiune ce ocupa ’n crescetură dealului, între spațiul de la șiosea la monastire și la depositură de ierbărie. Portretul pandurului-eroă, încongiurată d’uă magnifică cunună de flori și așezată între trofee formate de drapele, cuprindea cu patruu jetórele’s priviri întrega asistență. Un tribună pentru vorbitori și mese longitudinale forma o modestală interioră ală pavilionului. Serbarea, conformă programului discutată și adoptată de adunarea generale a societății, începu prin servițiul divină, pentru pomenirea eroilor români și a speciale pentru a martiriului lui Tudoră Vladimirescu. După sfințirea apei și după sfîrșirea servițiului religiosă, se rosti următorea rugăciune întitulată „Dumnedeulu nostru“ compusă de junele nostru poetu d-la I. Lepădatu: Lăudați-mi, că e mare Dumnedee, Ce-a păzită cu mâna-i tare Pe Români, poporală seă. Elt din veci ne-a fostă părinte Și stăpână : Nici de astă dî înainte N’o se uite pe Română. Mare este-a lui putere Și va fi, Și, de căte ori vomă cere Se ne-ajute, va veni. Secuii avemă mărturie Ca să seuscută, Apărându-ne ’n urgie, Printre valuri ne-a trecută. Cândă veniră glote barbare Peste noi, Dumnedeală nostru tare Ne da animi de eroi, Și, conduși de sânta-î mână, Amă sfărmată Cruda tabără păgână, A străinului spurcată. Turcuțu, Nâmțulă și Maghiarulă Tremura, Cu Sarmatură și Tătarulă Cândă eternulă se scula. Lăudați-mi, că e mare Dumnedee, Ce-a păzită cu mâna’n tare Pre Români, poporală seă. E1a ne-a dată uă Ștefană nouă Ș’ună Mihaiă, Ce-au tăiată dușmanii ’n două Ș’aă dusă spaima în Serată. Elit a scrisă pe sânta-I cruce: „Biruinți! „Și, pe unde ve veți duce, „Laurii se grămădiți!“ Și ne a dată apoi cercării S’aratămă Că și ’n timpulă apăsării Alăseu nume nu’să uitămu. Cândă purtamă în grea robie Lanțulu greă, Noi credeamă în bărbăție Și ’n fr’ală nostru Dumnedeö. Lamă chiămată se ne rădice, Ș’a venită, Și din fere inamice Bradele ne-a deslipită. II TUDOR VLADIMIRESCU. Tudoră Vladimirescu este liben ,orele României de sub jugulă 1 pitoriloră din Fanară, ce împilai mă seculă națiunea română și storiseră suculă vitale. Tudoră Vladimirescu este creatorele epocei de renașcere, de manfestarea simțulă naționalității, ca ardea năbușită în animele românesci. Trăsară deră sufletele nóstre aducerea aminte de acestă lucefei neperitoră. In 4 Iuniă, anulă curinte, se ’n plinesceuă jumătate de seculă ( cândă puiulă de bă ală Oltenia Domnulă Tudoră Vladimirescu, represintantele Românității ’n timp de ’mpilare și de jafă, mult asasnată mișelesce p’uă luncă de lân Târgoviște de către eteriștii Ipsilaitescu. Inspirată de mărețulă scapă ș’a propusă, junimea din societat Românismulă întreprinse serbar 1) Suntu rugate tóte stimatele redacțiinî mâne de a bine-voi, a reproduce aceste speli a-șî da părea față cu serbarea și de a trăi comitatului centrale câte una esemplari din i merile, în care este ceva spre serbare. — î malașia voma fi în stare a arangia confor opiniunii publice Rugămii de uă dații stimmtele redacțiuni umâne de a sprjini causa serbări!. . Comitatuiü.