Romanulu, iunie 1871 (Anul 15)

1871-06-10

ANULU ALU CINCI-SPRE-PECELA Adm­inistrațiuneardn PasaginliU Romanu. No. 1.—Redacțiunea Sfrada"Colțea,flo. 42. VC ESCE ȘI VEI POTfE ABONA MENTE ÍN CAPITALE: uaű anú 48 lel; ?ése luni 24 lel; trei luni <2 lei; 1 lună 6 lei. IN DISTRICTE : unu anu. 68 lei; ?ese luni 29 lei; trei luni 15 lei; uă luna 6 lei. Abonamentele începu la 1 și 10 ale lunei Unü exemplara 20 bani. Francia, Italia și Anglia pe trimistru franci20. Austria și Germania trimestru 7 fi. arg.­­18 franci.­ ANUNȚIREÎ Anunțiuri, pagina IV, linia 30 litere — 40 bani Înserțiuni și reclame, pag. III, linia 2 lei — — Scrisorile și ori­ce trimitere NEFRANCATE vor­ fi REFUSATE. — Articlele nepublicate­­ se vor­ arde. Edițiune de sora nistici ? Atunci numai cândă și el și noi nu mai puteamă o Jice altă de­câtă : — e pre târziu! — Bucuresci, ș1 Cireșarii. Scrmă că puterea esecutivă nu mai pute audi. Adâncă îmbrâncită de reacțiunea turbată, se duce, se duce cu capulă în josu și cu rănediciunea turbării, făr’a mai vede și făr’a mai audi. Pe deplină con­vinși d’acesta durerosă adevară, nu mai putemu ave cea mai mică speranță; și cu tote aceste trebue se ne ’m­plinimă détoria pene ’n capete. Eco ce­dice, în acesta privință d. Ju­les Favre în circularea sea către tote na­țiunile, prin care arată căușele carii au adusă asupra Franciei sabia și foculă. „Datoria omeniloru cu animă constă în a nu despera nici de timpu­­loră nici de țara loră, ci a lucra, făr’a se desanima de descepțiune, pentru a face se predom­­nescu ideiele dreptății.“ El­ adauge: „Cu câtă reală este mai mare, cu a­­tâtă trebuința este mai mare d’a-i opune coalițiunea omenilorií onești cari voră binele. “ Dup’acestă consiliă bine-făcâtorin dată tutoră omenilor­ onești, d. Jules Favre <zice tutoră guverneloră. „Cândă vede cine­va catastrofele prin care trecurămă, prima impulsiune este d’a se ’ndoui de tată, afară de forță care, apărândă ca m­ă lecă supremă, prin acesta ch­iară ea apare ca singurulă prin­­cipiă adevărată. Fie­care însă, lntrebân­­du-și conștiința, chiară acumă cândă nu S’a risipită âncă fumulă luptei, va găsi într’ânsa călăuza supremă ce nici uă dată n’o putemă părăsi făr’a fi pedepsiți și spre care trebue se revenim și după ce amă sacrificatu-o vioinței pasiuniioră. „D’astă dată lecțiunea este atâtă de ’nvederată și teribile, în­câtă ar tre­bui uă ciudată tăriă de inimă pentru ca se n’admitemă evidința. Francia n’a mersă napoi până la barbariă, cumă s’a disQ cu mare ușiurință, nici nu este pra­da unei nebunii furiose ; ea fu armată, printr’ună șiră de greșiali voluntarie, a­­fară din calea dreptului ș’a adevărului. Ea déru îndură astăzi eșpiarea cea mai crudă și cea mai logică.“ . Și mai la vale. „Francia ar fi imprudinte și culpabile décâ n’ar lucra cu energie a rădica mo­ralitatea pub­ică printr’u­ educațiune să­­nătosă și tare, printr’ună regiune eco­nomică și liberale, printr -o iubire lumi­nată a justiției, prin simplicitate, prin mo­­derațiune și libertate.“ Nu s’ar putea cre ca guvernulu nos­tru se profite d’acéstă lețiune învederată și teribile și se nu sacrifice sermana Ro­mânie orbiei și violenței pasiuniioră ? Nu s’ar putea se curme acelă șiră de gre­­șiale, de crime făcute de bună voie, și se nu se mai abată din calea dreptului pen­tru a nu ’mbrănci și ânsă­și națiunea în fe­luritele prăpăstii ale pei­ii ce s­tă nainte­ I cu gurile deschise ? Și se bage de semă puterea esecutivă, că ea este cu atâtă mai culpabile, mai criminale, cu câtă puțină, forte puțină i se cere ? Pentru ce spre exemplu atâta sete ș’a­­tâta grabă d’a modifica Constituțiunea de la 1866? Puterea esecutivă are astă­ Zî­nă Cameră ș’ună Senată, adâncă pătrun­se de simțimân­ală autorității, și pe de­plină supuse. Puterea esecutivă este, tre­buie se fiă pe deplină convinsă că nici uă lege electorale, fiă ch­iară acea­a a Regulamentului Organică, nu pate se-i dea oă majoritate mai bună, mai blândă și mai guduritare suptă mâna stăpânirii. A­­cestă Cameră are oă viață legale de patru ani. Pentru ce­dere acastă grabă d’a schimba Constituțiunea? Pentru ce nu lasă Camera, se trâiască și se lucreze în termeni de trei ani și jumătate ș’atuncî se’i ceră, décá va voi negreșită, schim­barea Constituțiunii ? „Țara este adâncă obosită“, dice puterea esecutivă. De ce dâră în locul d’a-î da pasă se s’odinescu pu­țină o biciuiesce mereă și cu atâta furiă, ca s’o scule și s’o puie se­ șî încapă viața, se trapede din nou acelea­și căi ce le străbătu cu­ atâtea sudori, de la 1848 și pân’acumă ? Ințelegemă acestă dorință din partea d-lui Grigore Sturdza: domnia-sea vo­­iesce se se suie pe tronuru ocupată atâtă de mulți a­n de părintele seu; domnia-sea a vădută — mai cu sâmă de la 1859 și pân’acumă — că numai cândă puterea esecutivă va înăspri lumea și va sugruma libertatea, sorții se voră putea întorce în favorez. Nu ’nțelegemă ânsă pe d-nui Las­car Catargi, Generală Fogorescu și Ni­­colae Crețulescu, căci nu acesta póte fi și dorința dumnelor­. Ințelegemă că Vodă Cuza se voiască ca puterea esecutivă se sfîșie Constituți­unea de la 11 Februarie, se sugrume libertatea și se biciuiască națiunea până la sânge, nu î nțelegemă ânsă pe d-nu Lascar Catargi și Dumitru Ghica, căci nu acesta póte fi și planulă dumnâloră. An­deva și dumneloru luată-aă asemene mari îngagiamente cu străinii, după cumă spune d. Costa-Foru? Ințelegemă ca Vodă Cuza, cară a dată Statutulă, se voiască ca puterea esecu­tivă se sfișiă Constituțiunea de la 11 Fe­­vruarie, „actusă stării civile a­­ Tronului“, em­in <i­ N. Djaremborgo, și su­cerndu-o ună cocoloșiă se-lu arunce asipra poporului, se-i dea de capă națiunii cu dânsa. Ințelegemă ca Vodă Cuz­a, cară a dată voturii universale, se íire grăbită a vede că se repune în vigore, suptă Carol I, votulă privilegiată. Ințe­legemu ca Vodă Bibescu și Vodă Cuza, cari n'aă esecutată nici vă osândă la morte se ftă grăbiți a vedé nu numai repunerea în vigore a acelei legi, pro­dusă ală blestemului lui Dumnezicu, dară ancă și punerea iei în ese­cutare. Ințelegemă acesta dorință din partea lui Mihail Sturdza, pentru a se spăla de vederile ce a sancționată. Ințelegemă ca Cuza, Bibescu, Sturdza se doresc a forte a vede privilegiulă restabi­lită acumă, suptă domnia principelui Ca­­rol II, se dorescă și mai multă suprima­rea juriului, suprimarea libertății Presei, și pe lâng’aceste, și mai cu sdmă, legea pentru colonisarea țerei cu Germanii legea pentru proclamarea stării de ase­și diu, însoțită de legea, și explicată prin le­gea pentru reînființarea pedepsei cu mor­tea. Bile­scu n’a cerută nici vădată un a­­semene lege. Cuza a primitu-o de la Ca­meră și a refuzatu-o; cumü doru­se nu voiescu el, coloniele germane, cari revoltă țara întrâgă, starea de asediu și împuș­carea căroră-va d’al­ de-noî, ca se facă astă-feră ca țara întrega se stinge cu focă și din bălțile animei: Trăiască Cuza, Trăiască Bibescu, Trăiască chiară Sturdza! căci ei totă aă mai avută inimă de creștină și de Română pentru acestă țară. Tóte aceste le ’nțelegemă déru nu mai ințelegemă setea și graba ce are puterea esecutivă d’a servi cu atâta turbare pe toți candidații la don­niă, d’a provoca cu atăta sete invasiunile și d’a sili națiunea se stinge cu d. N. Blaremberg: „Neno­rocire, în diua acea-a vouă tutuloră!“ Cândă ânsâ înțeles-amu noi pe Domnii și pe miniștrii, și cândă mai cu semn isbuti­­rămă a fi înțeleși de Domni și de mi ADUNAREA DEPUTAȚILOR. Ședința de Mercuri, 9 Iuniű, 1871. La 12 s’ună pătrară dup’ame­li ședința se deschide sub președința d-lui Dum Ghica, prin aprobarea sumarului ședinței precedinte și citirea comunicateloră­­jilei. S’acordă mai multe congedie. Se comunică că raportulă generale ală comisiunei bugetare s’a terminată. Se pune de urgință la ordinea <Ji­ei. D. ministru de finance citesce mesa­­gială, prin care se trimite camerei pro­­iectulă de lege relativă la regularea cre­­ditelor­ suplimentare și estraordinare, des­chise diferitelor­ ministere pe esercițială 1871. Fiindă că comitatul­ delegaților­ de secțiuni nu și-a terminată încă desbate­­rea asupra amendamentelor îl propuse la art. 9 din legea pentru stingerea dato­­riei flotante, ședința se suspinde din nou. La redeschiderea ședinței — uă oră după amé(lt. — D. prim - ministru citesce mesagrele prin care se trimite camerei proiectele de legi relative la noul tase î n comuna Galați, pentru ună credită de 1600 lei, altă credită de 235 și altulă de 3376 lei. D. raportatore­le putem aréta că co­mitatul­ delegațiloră a primită modificarea art. 9 în sensul­ amendamentului pro­pusă de d-nii Sutzu, Ghermani și alții, căruia ’i dă citire de douo ori, Urucia are­ cari explicațiune la modulă cumă se voră face operațiunile. D. Cesar Boliac aretă că ieri pro­pusese suprimarea art. 9, căci a fostă totu­ de­una de părere ca 'mprumuturile se se facă a țară, orő nu numai afară, beneficiindă străinii. Décá ânsă guver­­nulă, în care aretată ’ncrederea, găsesce că modulă cumă s’a modificată acestă art. 9 va fi folos toră și capitaleloru mici indigene, atunci amendamentulă d-sele nu mai are cuvântă d’a fi­ D.P. Mavrogheni, ministru de finance, declară că ’mprumutură de faciă se face dintr’uă necesitate absolută. Cestiunea pri­­meloră a fostă forte multă agitată și discutată. Ea n’a fostă suprimată din proiectulu ce se presintase fostei camere, în care comitatul­ delegațiuniloră admi­sese deja prima de 1 la sută. D-sea n’a adusă altă modificare de câtă d’a o face se fiă gradată. Ce este acesta primă ? E uă recompensă? Nu, căci împrumutulă ofere destule ga­ranții. Prima nu e de câtă uă stimulare: împrumutură e colosală, și trebuie se fa­­cemă ca omenii financiar­, printr’ună a­­vantagiă'pre­ care, se a­tragă subscriitori nu numai din întru, dâră și din afară! Pen­tru nimica nu se face nimica! De n’o fi prime, nici ună bancheră ne și-ară da ostenelă satragă subscriitori prin corespondinții loră din străinătate, lucruri cari ceră cheltuială. Prima se dă dére agințoloră ce se vor sili n’atragă mulți subscriitori. Derb s’admitemă că chiară cu primă nu se subscrie suma totale. Ce pagubă resultă d’aci? Nici una, și prin urmare d-sea crede prima forte necesariă. Amendamentulă în cestiune e forte bună, reguleză prima, nu lasă numai mi­nistrului totă respunderea și dă și uă pri­mă mai avantagiosâ. Se cere ’nchiderea discusiuneî. D. lepurenu o combate, d-lă N. Ceaur Aslan o susține. Puindu-se la votă, se nasce contestare. Se cere voturi cu bile și — procedându-se la votare și la despuiarea scrutinului — resultatul­ este: Votanți 113 deputați. Bile albe pentru 68. Bile negre contra 45. Președintele proclamă c’adunarea a­n­­chisă disensiunea. Dup’acea se primesce ca articulă 9, 10, 11 și 12 amendamentulă d-loră Sutzu- Ghermani. Apoi proiectuia s’a priimită în totale cu nesce miei și numai aparințî modificări. Adunarea trece ’n secții și ’n ședința viitore la ordinea bilei bugetele. Citima în Independința belgică de la 13 Iunie : Colonelul­ Rossel, arestată la 9 Iunie în Paris, inspiră ore care interesă ce­­loră care l’am cunoscută altă dată în și­rurile armatei. Cândă Comuna dă dinioră­­ lă acusa de trădare după luarea fortului Issy, ei protestară: „Rossel, Ț seră dînșiî, nu e ’n stare d’a se vinde“ !— Și cândă eram întrebați despre purtarea junelui de­legată la resbelă:—„Rossel adăugeaă dînșiî, e ună omnă cu moravuri austere, concentrată, cugetătoră, muncitoră, cura­­giosă, ardinte, d’ună patriotismă esaltată, care a trecută peste vescele din causa atâtoră desastre, căzândă mai multă ună felă de despăgubire pentru capitulațiuni do -it* «/, fix nnll i>nmnm'st.n turbată, înainte d’aceste eveniminte nici nu cuno­­scea pe omenii din Comună. Era ună oficială forte apreciată pentru cunoscin­­țele și caracterul ă scă, într’ună concursă la repararea poduriloru în timpul­ res­belului a dobândită ună preță speciale etc.“ După ce identitatea lui Ba­lioray s’a constatată în temnița ’n care se află la Versailles, acumă se scie fără umbră de ’ndouielă că individulă impunată în locul ă lui la scala militară încă de cândă ar­mata a intrată în Paris — victimă a u­­nei fatale asemânări seă a vre­unei ure personale — se scie că acelă individă nu era altulă de­câtă ună asia numită Con­stant, locuitoră într’ună cartiară, cu to­­tulă inofensivă și străină de ori­ce lupte politice. Și nu numai falsulă Billioray, ci oă mulțime d’alțil fură victima grabnice­­loră condamnări sângerose. Principii francesi deferă visită d-lui Grevy. Președintele adunării naționale e celă d’ântâiă persona­lă în Francia aȚ. Are precădere chiară asupra lui Thiers. Se­­ jlie chiară că din acesta causă d. Thiers n’a asistată la ceremonia funebră, celebrată la Versailles pentru generalii uciși în insurecțiune. Principii de la d. Grevy se duseră la d. Thiers, apoi la m­inistrulă de resbelă și de marină. După acea primiră și dânșii visitele. Numele visitatorilor­ sunt­ forte numerose: legitimații cunoscuți aă dată mâna cu Orleaniștii, cee­a ce face ca contopirea ntre dânșii se se confirme și mai mulții. Dintre cei două principi, ducele d’Amate e mai cu osebire la favóre pe lângă o­­m­eniî cam­­­endă în republica c’ună pre­ședinte în capu’I... mai multă saă mai puțină ereditară. JOUL 10 IUNIU 1871. tUELINEZA-TE ȘI VEÎ FI ABONAREA IN BUCURESCI, la Administrațiunea diariului. IN DISTRICTE, la corespondinții cei și cu pofta Pentru Anunțiurî a se adresa la administrațiune­­i 1A Pentru abonamente : la d. 1 »arrao-Haliegr&isr. R­ue de l'ancienne comedie, 5 Pentru anunțiuri la d-nil Drain, Thouine et C-nir Rue La pele­tier, 23. LA VIEN­A Pentru abonamente : la d. l­. Q. Popovici, Fleiseb­markt 15 Pentru anunțiurî: la d-nil Ha­a­sen­stein și Vogl­er Neuermarkt. 11. ADUNAREA DEPUTAȚILORt. Ședința de Marți, 8 Iunin. (Urmare) Art. 7. Se primeste fără discusiune. La art. 8, d. Agancî propune și des­­veltă amendamentulă seă, prin care pro­pune ca operațiunile prevădute prin a­­cesta lege se fiă­­ încredințate comitatului de lichidare, căci pe d'uă parte se face uă economia ’nsemnată, éru pe d’alta uă siguranță și mai mare, căci comitatul­ de licuidare pene a di­a administrată atâtă de bine, în­câtă nu s’a rădicată în con­tră’­ nici uă reclamare. De nu se va adopta acesta, celă pu­țină casa ce se instituie se fie bine or­­ganisata spre a se stinge datoria flotante: de la 1866 péne aici se totă vândă do* raem­e d’ale statului și datoria flotante nu se mai stinge. D. N. Ceaur Aslan combate propu­nerea d-lui Agarici, nu sporirea de im­piegați ne-a adusă in starea gravă finan­­ciare de adi. Comitatul­ de lichidare peste 7 anî Inceteza d’a fi: ce se face atunci cu ad­ministrarea operațiunilor, legel de faciă? incertitudine și nesoliditate 'n lege, n­­troduce ’n ea capsulă care trebuie se fie alăturată. Ș’apoi prin ea se pună aceiași impiegați sub control­ul­ a două comitate de supraveghiere, sub celă preve­lut prin le­gea bonurilor­ rurale și sub celă prevă­zută prin cea de faciă. D. Ministru de financie combate a­­sem­enea propunerea d-lui Agarici: eco-TC’J« T fi,­mică, căci­ chiară de s­ar da casei de lichidare atri­buțiunea lege! de faciă, tată trebuie se s’adauge impiegații. Și cine ne garantază că aceștî bani nu se voră afecta pentru nevoile casei bonurilor­ rurale? Cât­ pentru amendamentulă d-lui Lutzle, care pune ca președinte ală comisiunei de privechiare pe ministrul­ de finance, d-sea nu’să crede tocmai nemerită, căci privegherea acelei com­isiuni se ’ntorce cbu­ră în contra ministrului. Propune dorii a se suspinde ședința și autorii amendamentelor, împreună cu co­mitatul­ delegaților­, cu d-sea și alți de­putați, se se consulte și se găsescă un noua redacțiune acestui articlu. (Aplause) Ședința se suspinde și deputații trecă în sala de consultare. La 2 ore p. m., d. lepurenu raporta­­torele arătă că amendamentul­ d-lui A­­garici n’aduce nici uă economie și comi­tatulă delegaților, s’a reslusfi­ mai ales și că ambele comitate s’ară di .credita, pen­tru că lumea s’ară îngriji de confusiu­­nea ce ară resulta ’n cele două opera­țiuni, de natură cu totulă diftrisă. Se ’nchide disensiunea asupra amenda­mentului d-lui Agarici. Asupra amendamentului d-lui Sutzu, D. George Bratianu stabilesce mai ântâiă că ’n cestiuni financiare nu ’ncape câtuși de puțină cestiune ministeriale. D-sea apoi demonstră că ’ncrederea cea mai efi­cace ce i se va da publicului e buna ad­ministrare de pân’acumu a comitatului de licidare: îngrijirea că unulă ș’același di­­rectore nară pute gera doue administra­­țiunî, scea a bonurilor­ rurale și pe ce­a domeniale, nu e fundată, că economia e mică, idrășî nu e exactă, și prin urmare— fiindă c’amendamentulă d-lui Sutzu nu propune nimică pract­ică și nimică utile— d-sea va vota cu cei ce susțină propune­rea d-lui Agarici. Se zice că santeme conservatori. Ce se conservämü ánsé,

Next