Romanulu, septembrie 1871 (Anul 15)
1871-09-19
ANUL CAL OINOI-SPRE PEOSLE Administrațiunea la Pasaginlii Somana. Mo. 1.—Redacția ana Strada Colțea, No. 42. DUMINECA 19 SEPTEMBRE 1871, ?£>E80E ȘI VÎRJ FATE ABONAMENTE IN CAPITALE: unu ana 48 lei; șese luni 24 lei trei luni 12 lei; 1 lună 5 lei. IN DISTRICTE : unu ană, 58 lei; șase luni 29 lei, trei luni 15 lei; uă lună 6 lei. Abonamentele începu la 1 și 16 ale lunei Unü esemplaru 20 benî. francia, Italia și Anglia pe trimistru franci 20. Austria și Germania trimestru 7 fl. arg. (18 franc.) ^VI IXJKTXXJHÎ A 'funduri, pagina IV, linia 80 litere — 40 baniLsrți sunt și reclame, p^g. III, linia 2 lei — — Scrisorile și ori-ce trimite H NEFRANCATE voru RĬ FUSATE,~ republicate pe voru arde. R SERVITIU TELEGRAFFCU AI.II ROîHAMILlII. Constantinoole, 30 Septembre. — Monseniorele Franchi, trimisul C. Papei, a primiții din partea Sublimei Porți un notă oficiale, prin care promite stricta observațiune a tratatelor, care garanteza libertatea și independința diferitelor e comunități, în gestiunea afacerilor șilorii religiose. Ca modul, acesta s’a resolvată și cestiunea Armenilor catolici. Munich, 30 Septembre.—Ambasadorii bavarezi de la Paris, Londra, Darmstadt, Carlsruhe, Bruxelles au fost rechismați. (Servițiule privată ală Monitorului). Dragnjewatz, 25 Septembre. — Fă deputațiune a Scuptcinei a remisă astăzi reginnei adresa Scuptcinei prin care exprimă plina încredere ce are în regină. Paris, 26 Septembre. — Cu pensiunea notei lui Arnim, paride fance se consiliă pe Francesc de a se abține de la orice violență sau tracaseriă în contra Germaniilor, mărginindu-se numai în a nu cumpăra producte germane și a nu ’ntrebuința impiegați germani. Constantinopole, 26 Septembre. — Sadik pașa a fost numită ministru de finance și Ahmet Vefte Efendi, directore generale ală contribuțiunilor indirecte. Mai multe schimbări au avută locă în consiliul de Stată, dară nici una în diplomație. UMANULÜ (A, V J ^aaipimea V6 Sor&w% SRL?!8SS^® 4^^^†SS»wsras!rsm«^w>pBssW ® SSSag ® S^»e9aBi»B»« Bucuresci, 180 Răpciune. Câtă putere are voința unanimă și afirmată a unei națiuni într’uă cestiune însemnată, se pate vede în direcțiunea cea luată acumă cestiunea Strousberg în toată Europa. Dacă acastă voință ar fi remasă în stare latentă, ca atâte altele năbușite și uitate în sînulă națiunii române, déca întrăgă presa română, afară de starulă guvernului, și doră încă ună organă care pentru noi nu existe, nu sar fi pronunciată cu atâta energie și stăruință în acastă cestiune, facându-se în acesta vocea neobosită a simțirântului națiunii; déca ea n'ar fi lămurită atâtă de deplină cestiunea, incâtă se demonstrează căruia ne’ndouiala coțcăria propusă de guvernă împreună cu concesionarii, este mai multă decâtă probabil e că conversiunea sar fi votată, căci câțiva deputați din cari aă votată contra coțcărielor, voră fi remasă alături cu guvernul și cu concesionarii, fiă din necunoscerea însemnătății ce avea votulă loră care desbrăca și prăda națiunea în favorea Prusianiloră, fiă din cauză că singură presiunea guvernului sar fi esercitat asupra loră. Acesta este atâtă de adevărată, iu câtă n’amă văzută pen’acumă nimeni cari se n’o afirme. Și pe lângă acestă frumosă succesă ală manifestării cu stăruință a voinței națiunii, este încă unulă, de un totă atâtă de eficace în efectrie , séte, deja multă mai surprindeteră prin locuri unde se produce. Acesta este schimbarea ce desbaterile și decisiunile luate în România aduseră în modulă d’a vedea să întregei Europe, în acesta bestiunm, ceea ce făcu ca, întrega presă și ’n speciale presa germană, revenindă asupra primeloră spie aprobărî, se dea pe deplină dreptate causei României. Acumă se vede câtă de necalificabili că trebuită se fiă simțimentele unui guvernă română, pentru a se pune alături cu nesce coțcari străini, contra intereselor celor mai vitali ale Românieĭ, când d ânșiși compatrioții aceloră coțcari îî stigmatisază și apără drepturile nóstre, imputândă aspru guvernului prusiană purtarea sea în acestă cestiune. In zadară guvernală română caută acumă a se spăla de rușinea purtării sale; pe mâna sea se vede necontenită urma mânei unoră coțcarî; nu póte nimeni uita cu câtă învierșiun.are și rea credință a susținută elă ’naintea Camerei convențiunea cu coțcării s’apoi conversiunea, supremă coțcărie; nimeni n’a uitată cumă eră a ținută ascunse protestările ce primise de la unii direntori de obligațiuni, protestări cari îndată ce ară fi fostă cunoscute de Cameră, nu se mai putea nici discuta măcară conversiunea; toată lumea a vădură cumă acestă guvernă susținu ’naintea Camerei prin felurite amenințări votarea conversiunii, punând înainte argumente pe cari totă elă apoi, în nota către aginții puterilor străine, fu silită se le dărîme. Ce durere de țeră, ce apărare a intereselor ă iei, ce patriotismă în fine, se póte ascepta de la nesce miniștrii cărorua nu le e rușine a da mâna, cu coțcării străini pentru a conspira prădarea națiunii române? Ce seriositate, ce greutate se póte ascepta de la fină guvernă care astăji susține cu învierșiunare uă lucru, și mâne vine de combate întocmai totă același lucru, dortmândă totă ce a jișă și făcută? Ce respectă putemă ascepta de la străini, când ei redă uă asemene ministeriă în capulă nostru, cândă noi comunicămă cu dânșii numai printr’uă asemene ministeriă ? A’să susține déru este — mai cu semă faciă cu străinii — este a conveni că mențâmă în adevără despre ținlă ce el ne aruncă, că aprobândă faptele séle, că suntemă — cumă <jcă acei străini — atâtă de bu’barî, atâtă de decăzuți, în câtă nici nu scimă ce vrea se clică demnitate, respectă de sine-șî, și chiară onestitate, căci purtarea guvernului, pe câtă a fostă brață la brață cu coțcării, procedeulile saie din Cameră, suntă totă ce pate fi mai puțină onestă. Este dorittă adevârâtă satisfacere românescă d'a vede cumă întréga presă română, afară de fiabulă Pressa, se pronunță necontenită și categorică contra acteloră acestui guvernă. Prin atâte organe națiunea respinge orice solidaritate cu guvernul, și pe câtă timpii vocea iei nu este auzită, totă responsabilitatea situațiunii, împreună cu despreținlă străiniloră, remăne asupra puterii care să numi noptea, cu respingerea unui ministeriă parlamenmentariă și cu despre ținlă simțimîntului publică. Diserămă mai susți că însăși presa germană, în urma decisiunilor luate în România în cestiunea Strousberg, a reventă cu totulă asupra primeloră sése aprobărî, atâtă de injuriase pentru noi, și acumă impută aspru guvernului prusiană purtarea sea, și dă concesionarilorü calificările ce merită. Mai multă decâtă atâtă , ea se servesce de argumente cu totul identice cu cele prin cari probame noi, suntă deja câteva luni, coțcăria concesionarilor și, a guvernelor prusiane și române. țHarulă Algmeine Zeitung, cela care a publicată epistola câtre Auerbach ș'atâte injulte contra Românilor”, publică acumă în acestă sensu ună articlu forte însemnată. Guvernul amenința țara cu invasiune turcescă, noi respundeamu că este inepție d’a crede că pentru câțiva coțcari se va declara resbelă României, și că tare trebuie se desprețuiască guvernul, națiunea și Camera, decă are coragial d’a le spune asemeni povești. Articlul din Allgemeine Zeitung, adresându-se către guvernul prusiană îi jice tocmai acelașă lucru; el îî contestă mai anteiă dreptulă d’a interveni într’un asemene cestiune, aretă ridicdură chiară ală unei asemeni intervenirî, ș’adauge: „Căci este fără îndouială, că acelua care dice: intervențiune diplomatică,fice declarațiune de resbelă; acestă amenințare trebuie se urmeze atâtă de sigură, câtă și secestru după hotărîre, altă felă n'ar ave nici ună sensu, nici uă vaiere... Din acesta ar resulta, că fiăcare financiară ar ave facultatea d’a angagia terarea într’uă risbolu.... Acela care nu este decisă a se bate eventuale în duelă, nu trebuie se provoce certă “ Allgemeine Zeitung, mai dice că guvernulă prusiană a adoptată în privința României „tactica greșită d'a brutalisa pe cei slabi, și d’a incoragia pe cel tari a comite nedreptăți.“ Pentru a proba că este absurdă intervenirea unei puteri într’un asemene cestiune,jubula germană observă că obligațiunile fiind anonime, „nu cunoscă de câtă mâna care le posede, și acea posesiune se pote schimba din minută în minută. Ieri, adauge elă, obligațiunea se afla în mânele unui prusiană, azi dimineță, pe cândă impiegatură ministeriului afacerilor străine își ascițea condeiul, spre a scrie nota ce are să fie rămisă la Bucuresci, se presintă ună Olandesti care pe acea a hârtie oferi prusianului unu beneficia de duo crințarî, eră ministerială afacerilor străine din Berlin ca sublimarea inocință, continuă a scrie!“................... „Asemene mesurî suntă pe atâtă de nedrepte pe câtă și de stupide și perniciose...............................nimică n'ar fi mai stupidă și mai condamnabile decâtă un asemene politică de intervențiune. Sensulă și scopulă acestei politici ară fi ca unu poporfl întregă se sacrifice averea sea, să-și verse sângele seu, spre a asigura unoră concetăți ani setoși de aurü, nisce beneficiuri esorbitante“. ■ Allgemeine Zeitung demonstra că România este în drepții a nu plăti ceaa ce este rău făcută, fiice prin urmare mai multă de câtă noi, cari cereme se se platescá, reu seu bună totă ce asiste, numai se nescăpămă de coțcari Acestă siabă își resumă ideia în aceste energice cuvinte: „Déca drumurile in România sunt așa de rele, în câtă unu călătorii prusiană își rupe gâtulă, Prusia nu are nici una dreptă d’a reclama de la guvernulă română, uă renal, pentru cei ce le aă făcută.“ jplariull germanii face chiară pe guvernulă prusiană complice cu coțcării, și e că în ce modă probezi acesta: „Mai ântâiă a tolerată că persone din înalta aristocrație, ofîcialî superiori, omenî cu posițiunî mari la Curte, să se puie în cap dă unei asemene intreprise. Asta ar fi (așa judecă lumea) inspirată conființă publicului. Să’mî dea voie publiculă să combată cu totulă moiulu scă d’a judeca, să învâțe publiculă din speranța ce a fâcut’o, că asociațiuni financiare, ornate de nume pompose sunt ă cele cari inspiră de obiceiu cea mai mică încredere. Societățile comerciale cari recurgă la nume ilustre, n’aă alții scopii de câiii a orbi publiculă credulă. „Al douilea pantă ală complicității guvernului prusiană, este că a tolerată, se veria că ună consiliară intimă și ’n » activitate, a putută primi uă ninoți«neoficiale în întreprinderea în cestiune.“ Și dacă după siariulă germană, chiară guvernulă prusiană este complice cu coțcării, ce trebuie se fiă guvernulă română care s’a făcută gazda unduriloră loră nerușinate? Ce trebuie se fiă elă, care a ’ntrebuințară și neadevârată, și amenințarea, și tăinuirea acteloră celoră mai însemnate, numai spre a face se reușiască proiectele rapitóre ale coțcariloră prusian! ?.. Lăsămă se ’su califice, nu indignarea românéscá, nu simțimântele de onestitate și de patriotism, ci simpla logiă, și va fi dajunsă. Pentru resolverea definitivă a cestiunii ni se pare acumă că nu póte se esiste cea mai mică neliniște ; ea nu pate fi decâtă conformă intereselor române, căci nu se mai găsi nimeni care se cuteze a casa sentința dată de lumea în regă contra coțearilor, și ’n favorea drepturilor și intereselor României. I Gitimit în corespondința slava din 16 Septembre : „Se scie că jurisdicțiunea consulară se esercită în Orivnte într’una modă cu totul p escepționale. România, care se află, la rendule seă, într’uă posițiune particulară în miijloculă națiuniloră orientali, protestă âncă de multă contra unei asemenari pe care nimică n’o justifică. Marile Puteri ’î au da‘ă satisfacțiune în frecare măsură, darü cestiunea nu este încă pe deplină resolută. Sntemă fericiți d’a anunța că unu noă pasă se face pe acestă cale. Imperiul austro-ungarü întreținea în România aginți consulari cari, supt nume de starosti, se bucurai de dreptură represintativă ală guvernului soră. Guvernul imperiale și regale a suprimată acești starosti și ’î a ’nlocuită cu vice-consuli onorari, cari vor presida la Turnu-Severin, Craiova, Ploiescu, Botoșani, Roman, Fâlticeni și Focșani. Citima în Le Siècle din 17 Septembre: „Numerose petițiuni, cerândü disolverea Adunării, au fost depuse pe biurcă de doi. Alphonse Gent, A. Naquet, Millant, I. Gazot și Ferrouillat, în numele a cinci comune, Lorguez, Lapalud, Cavaillon, Aubignan și Perenes, din orașul de la Commercy, Amboise, Tours, Nimes, d'Alais, Saint-Hilaire, Brethmas, Saint-Cristol, Sant- Chaples și Draguignan. Ună decretă inserată in jiabilă oficiale fiicza pentru 8 Octombrie viifoză ziua alegeriloră pentru consiliile generali și consiliile de condirmente în Francia. Comisiunea pentru revizuirea actelor a guvernului de la 4 Septembre, dorindă a asculta pe președintele Republicei, francese, acesta a informat-o că este la disposițiunea iei. Comisiunea s’a întrunită la 17 cuvinte în ospelulă președinte î. piariulă Memorialului Loirei, care se publică și la St. Etienne,face: „Desarmarea gardei naționale din Lyon s’a operată anevoie, dérü cu cea mai mare liniște. Șase sute pusei peste totă au fostă înapoiate. tnspkezate și vezi ABONAREA ÎN BUCURESCI, la Administrațiunea ^iakului. IN DISTRICTE, la corespondinți.Îsei și cu pas Pentru Aouniturl a cu adresa la administrația in-XI-A. PARUI t’eotru abnsmente: la d. Parras-Hallegraip, pentru anunțiuri: la dl.în Găsimu în siariulă XIndépendant de l’Oise din 17 Septembre precarî amânate despre pornirea trupelor prusiane. Le resumămu precumă urmeză : „Departamentul Seinei și Oise este completă evacuată. Locuitorii surntă într’uă bucurie lesne dențelesă: „A proposito d’acesa, uă recomandațiune poporațiuniloră cari aă a se bucura de plecarea Prusianiloră : ele acceptau, pentru a ’și manifesta supărarea, depărtarea celor din urmă soldați germani. „Orașul Corbeii a fost lovită d’uă indemnisare de plecare de 6.000 fr. pentru a nu ’și ține bucuria încă câteva ore mai multă. „îndată după evacuarea departamentului Sennei se va ’ncepe lucrările de fortificare pe placul Campigny, acolo chiară unde s’arată sângerosa bătaie din 2 Decembre, 1870: „Are a se construi că fortăreță asemene cu aceaa de la Mont-Valérieu, care va domina totă valea Marnei. „Prusianii au începută a evacua Chammilly. Se crede că evacuarea în acestă rocă va fi pen’acumă pe deplină terminată. Ună jiabă rlvețiană afirma săptămâna trecută în modulă cela mai positivă că întrevederea diplomatică între d. Thiers, președintele Republicei, și principele Gortschakoff, de care se vorbesce, era în pantură d’a ave locă la Lucerna. Principele Gortschakoff, se zice c’ar fi fostă sosită deja în acestă orașă. Pe d’altă parte, se scrie de la Sank Petersburg către ună dariă din Viena că, încă de la ntrevederea ambilor împărați la Gastein, tzarulă și principele Gort.-chakoff, în particulară, au evitată consciințiasă tată ce ar fi putută inspira umbra unei temeri. A dorită chiară de mai bune succese conferințelor de la Gastein. Déra pe cândă fzbrulă și guvernul ă scă practicaă acestă strictă neutralitate, moștenitorele tronului făcea din palatulă săă în oLirile adversariloră celor mai cunoscuți și mai influenți, atâtă a desvoltării interiore a imperiului rusă, câtă ș al noului imperiu germană. Corespondintele siabului viene să adauge: „Vă potă afirma că aci este mai multă decâtă uă surprindere, văitândă uă agitațiune produsându-se de susa in josă, care pe do uă parte, póte compromite pacea Europei, și pe dalta a aprinde, chiară fițeră, foculă sedițiunii, fiindăcă se lucrezi la surparea edificiului rădicată pe uă basă liberale de împăratul Alesandru. Principele moștenitore pare că voiesce fi considerată în străinătate ca ună adversaria din cei mai încărcați ai elementului germană, devenită astăzi predominante în Europa; și ’n acelașî tiropü combate instituțiunile liberale ale tatălui său. Cela ce vorbesce astă felă este ună Germană; nu pate fi inutile d’a atrage atenționa asupră-le, în facia curiosității precum ă ș’a gravității învățătorițeloră pe elă ne transmite. Cíttoiű ín le Siècle: „Prusianii ne pârăsescă teritoriulăonândă cu el bogățiele nóstre; dérü ’in pârăsescă desonorați în faca lumii. Ne-am confirmată că merită detestabila reputațiune de jefuitori. Ar crede cineva că, evacuândă forurile Parisului, iéț cu dânșii nu numai materialule de resbelă, care este totă în stare naturale, dérüica și cea-a ce nu ține de eî: ltmnăriele, porțile, urletele de bronz, séu de plumbă, etc., etc., totulă e bunulă loră, și până in veritare în ochii noștril cea-a ce ne iéü!“