Romanulu, noiembrie 1871 (Anul 15)
1871-11-25
1022 Déca Langrand a priimitd titluri de nobleță, acesta s’a făcută, pentru că a cristianisatat capitulările. Ascultați limba giulăfântului părinte.— Oratorul dă aci citire unei epistole a Papii. Se întrerupe pentru a citi un pasagiu din scrisorea d-lui Brasseur. Acesta protestă și dice că va cita teste. Acesta incidență escită râsetele adunării. D. Bara reia citirea epistolei Papii care dă lui Lanstrand laude fără reserve în privința instituțiunilor sale, și pe care îl d esortesă ca și cu asociații sei ca se urmeze întreprinderile săle fără a fi stimulată prin momela bogățiiloră. Acestă scrisore se termină prin uă binecuvântare colectivă. D-lară, continuă d. Bara, se zice că nu este nicidecumfl justă când auă instrucțiune este deschisă, se se facă a se cunoscă actele. Se presupune că acastă imputare fondata, cuîare se póte face? Ore none? Cine a provocată desbaterea? Negreșită nu suntemă noi. Noi nu venimă se probămă că d. Langrand a înșelată pe publică. Proba este făcută. Dară, din puntură de vedere morală, putemă se demonstrăm că ministerială a sevârșită uă greșală nereparabile chemândă pe d. Decker în funcțiunile de guvernatoră ale Limburgului. Nu voi afirma nimica prin mine ânsu’mî, voiă lua probele mele din memoriile curatorilor”. Tote actele suntă în domeniilă publică A șiă fi putută se teamă în tóte modurile, dera amă fostă fericită de a le găsi în aceste memorii. Sera grupe numeróse au parcurat orașul, făcândă demonstrațiuni diferite, cândă treceau pe d’inaintea locuințelor, represintanțiloră liberali sau clericali vivaturî aă resunat înaintea locuinței d-luî Bara, a d-lui Dansaert și a altora, urlete prelungite au salutată locuința d-lui Brasseur. Péné aci ordinea n’a fostă turburată. Clamuri simpatice sau antipatice, nimică mai multă. Diariul „Ecoulu Parlamentului“ dice că după ședința de ieri grupe numerose s’afi formată înainta palatului Regelui, și au reclamată acolo, cu mari strigăte de misiunea ministeriului. Acelașă chiamă anundă că măsuri militare au fostă luate. Se menționa că în ordinea următore : „Dimineța, ună pichetă de 400 omeni „a eșuu din vreme din casarma’ cara„binerilor”. „Garda cea mare și garda palatului „au fostă îndouite. „Ună oficialu superioru este în permanență la paiață. „Postură de la teatrul Parcului a fostă „întărită pentru astă dimineță, în timpă „de 8 ore. „Ună pichetă de 600 omeni și cu armele în piramide în curtea casărmii micului Castelă. „Trupele garnisorii consignate în casărmi. “ [Va urma]. ROMANULU 25 NOEMBRE, 1871 CMBDI DE PAMEMTO DIN PRAHOVA. Mo,literale de la 10 Noembre publică una comuniată prin care face cunoscută că ministerială lucrăriloră publice s’a gândită fi fine că trebuie se facă ceva pentru studiulă geologică în țară. Deși numai în ceea ce privesce necesitățile imediat ale momentului, sunt mășicuri case nu va trece multă și» a stmi necesitat* i> pe care o repetă mă de atâția anî, de studii geologice ale țarei din puntură de vedere șciințifică; căci a estea se f căm;<i S’Stem-itică și e două efecte d ■opotrivă inportante: le de apu eare cu timpul ă uă hartă geologică a țăreî și al 2-lea de a cunesce în aceași timpă și tote bogațiele sale geologice. Comunicatul ne mai spune că ministerială a dată ordine prefecțiloră distinctelor de amante se caute a descori depozitele de cărbuni de pompată ce s’ar afla în dispetele loră și se trămtă ministeriului probele; de altă parte a rugată pe d. ministru d- fnancie se însărcimze pe inginerii săi de mine, se caute și el nisce asemene deposite. Câtă n’ară fi de bine, cândă și inginerii de poduri și șiosele, ba și chiară co ductorii, ară are cunoscințe geologice! Câte lucruri n’ară descoperi el în lucrările loră zilnice prin districte? Deră cine se gândesce la asemene cunoscințe, când n’are uă necesiate momentană? Făptuitorii programei scelei nóstre de poduri și șiosele au găsită că este de prisosă a învăța pe elevii săi geologia. Încă de la anul 1863, artă scrisă de la Pans ună a titlu supt titlu idei generale de geologia și utilitatea ei, articlu ce s’a publicată în același ană în Revista română și prin care arăta mib între altele, câinii înșiși inginerii de poduri și șiosele cei mai însemnați ai Franciei, după ce din practica de tôte dilicté văzuseră de câtă importanță este studiulă geologiei în meseria loră, se plângeau că nu se învăță într’ună modă și mai aprofundată geologia în școli imperiale de poduri și șiosele! Se sperămănnse că astăzi, cândă mai că nu suntă studii șciințifice în cari se nu se predea și geologia, nu va întârzia d’a se introduce și în acesta școlă și atunci d. ministru se va pute adresa și la conductorii și inginerii sói, cari voră cunosce celă puțină ce este unu gr., un tu, ună calcară, ună gipsă, și va sei se deosibescă unii lignită de uă uliă etc« D’uă dată cu acestă comunicată, Monitorele publică ș’mă raportă ală d-lu’ ingineră de mine Anastasie Georgescu tăiie ministerială lucrăriloru publice asupra investițiunilor sele dintr’uă parte a districtului Prahova, pentru a descoperi căibuni de pomentă. Nisce asemene investigațiunî fin in d’uă Í>,,ríe mare importanță pentru țâră cosiră, nu numai cumă dice comunatuSu Monitoreiul cu o asi UM9 cásetorii ferate, de ră âncă și pentru înd ditură caseloră, căci se nu se scape .Din vedere că, decă nu astăzi, de rămâne vomă avé uă imperiosă ne esitate de asemene combustibie spre a ne încălzi locuințele nóstre, ne esitate și mai simțită .entru om ni fără mistóce, cari nu voi fi în stare să-și mai procur lemnele trebuincióse, cari aă ajunsă deja astă d a se vinde cu șapte și opta galbeni stânjenilă, și se vor mai scumpi încă din ca usă că pădurile nóstre, parte se esploateză fără nici ună metodă, și parte se scotă pentru a se transforma în locuri de arătură, ceă ce amu arătată cu a tă ocasiune câtă este de mare și câtă pate, mai cu sumă, deveni de vătămătoră climatologii nóstre. Urmază deră se cercetâm o raportulă d-lui Georgescu cu tota scrupulositatea sciințifică. Mulțămindă mai ântâlă d-lui Georgescu pentru persistența cu care a urmărită cercetările sale cu totă persecuțiunea timpului, nu ne putemă opri casé d’a atrage seriosa atențiune a d-sele asupra unoră ore căroră nedomirirî ce amă găsită în lucrarea de care este vorba. Nedomiririle nóstre suntă: l o in cea-a ce privesce natura chiară a combustibililoră, ale căroră probe le-amă esarcinată la ministeriulă lucrăriloră publice și alt 2-le în cea-a ce privesce posițiuma ce aceste combustibile ocupă în casa globului, în privința etății lor geologice. Observândă și examinândă cu totă atențiunea ce se cere în asemene cestiuni tóte eșantilionele de artă, etictate de însuși d. Georgescu, m-a fostă imposibile se găsescă tóte caracterele proprii acestui combustibile. Cea a ce d-lui a considerată ca altă, nu este decâtă uă varietate compactă de răpiciformă de lignită. Deră marea asemănare ce acesta lignită are cu unele varietăți de uliă, recunoscă c’a putută se inducă în erore pe d. Georgescu, care neapărată s’a mărginită într’uă esaminare nu tocmai scrupulosă a eșantilionelor sale, Rindu amăgită de marea asemănare esterioră, care’să face adesea imposibile de deosebită de unele varietăți de artă. Lia are caracterele următore : este negră, lucitóre, fragile, arde cu flacăre mai multă sau mai puțină lungă, respândesce furaü grasă și odóre bituminosă caracteristcă, și dă ca resultată ală combustiunii ună cărbune poroșu, cu aspectă metalică ca plumbulă, care se stinge îndată ce lă dămă lasă parte și constituindO calculu. Unu altă caracteru specifică alăuliei este că pulberea sea este negru. Eșantilionele aduse de d. Georgescu du, din contra, mai tóte caracterele lignitului, sunt ă și ele negre, lucióse și ardă cu flacăre mare și fuma grasă, dară nu suntă fragile, fumul ă loră are odóre iute, caracteristică lignitului, era nu bituminósá ca ulia; cărbunele soră nu se stinge pe rocă, ci stă incandescentă câtă-va timpă, după ce l’amil dată la uă parte, și nu presintă caracterele unui adevărată coka. Déca ară fi observată pulberea eșantioianeloru séle, d. Georgescu ară fi văzjutu că ea, în locu d’a fi negră ca a uliei, este brună-cafeniă, colore propriă pulberii lignitului. Déci, încă uă dată, asemănarea între acestă varietate de lignită și unele varietăți de uliă este forța mare, erorea era lesne de făcută, și oricine arăscula pe d. Georgescu pentru acesta. Ceea ce oasé nu i se póte ierta, și mai cu semn ca ingineră de mine, este, cumă a putută lua eșantilionele sale din stratură No. 3 din valea Isvorului și cele din valea Dragzei, comuna Vălănescu ca turbă, pe când ele suntă de lignitură celă mai caracteristici, din varietatea șistosă sau foiosá, de care avemă în mai multe localități în țară. Ai confusiunea nu mai putea ave locă Diferința între turbă și lipnitu este așa de mare, încâtă îndouiala ară fi uă crimă de los-solință, și cu atâta mai multú eă d. Georgescu trebuie se sciă că turba nu este formațiune terțiară, niî chiară cuaternară, ci uă formațiune modernă, uă formațiune a etiocei actuale; apoi stratele sale No. 3 și cele din valea Dragzel, după ânsăși mărturisirea d-sele, sunt terțiare. Decă trebemit acumu la determinațiunea etățiloră stă la posițiunea relativă ce ocupă în casa globului diferitele strate studiate de .d. Geogescu, găsimă că d lui a fostă pre îndrăsneță în aceste determinațiunî; ’i a fost o inci stulă să găsască uă locă, care se semene cu alta, dintr’uă formațiune pre care, spre a dice, ad aue formațiunea cutare. Nu astale la case se determină etățile formațiunilor geologice; căci, oricâtu de sicură ară fi caracterulu minerit logică ală roieloră, ela pute varia în multe cazuri, și nu ne putemă reejima numai pe elă; deră nu asta pare că judecă și d. Georgicn. D-lui numai fiindu c’a găsită ariă (?) într’ună felii de gresiă micacee (psamită) și fiindu c’a găsită uă feră de șistă albăvenéta, a disti aci amu terêmulu uliaru cea propriele séle cuvinte. „Observândă cu minuțiositate, amă constată cu satisfacțiune că ele au caracterulă greșuriloră și sisteleră terîmului carboniferă.“ Prin ce s’a constată aceste caractere? Nu ne spune nimică. Apoi gresia micacee în cestiune este uă rocă ce se găsesce în mai multe etape în casa globului, era nu numai în teremule carboniferă, și șistul- carboniferă ală d-luî Georgescu este ună șistu argilo-micaceu și puțină talcosu, albo-vânăta, cea a cesta asemănă forte puțină cu șisturile carbonifere, cari sunt mai de ordinară negre. Gresia de altă parte este două colore vânătă gălbuiă, eră nu negră sau negriciosă cumă este mai adesea cea uliară, și, dacă se observă pe dânsa fragmente de plante carbonifate, acesta este una caracteră ce se găsesce pe mai multe rone și chiară terțiare. Doru d-lui Jiingui d mârturisesce că n’are probe, că argumentulu celă mai nediscutabile fosilele, nu-lă posede, „deși, d-le ministre, dice d. Georgescu, n’amă avută fericirea d’a găsi fosilele caracteristice ale terâmului uliaru....totuși potă afirma cu deplină certitudine că basenulă descoperită este ună adevărată basenă uliară.“ Pe ce se baseza dorű d. Georgescu ca se afirme cu certitudine că are a face cu ună deposită carboniferă ? Pe caracterulă gresiei și ală șistului? Dară aceste două voce amă arătată că se potă găsi la diferite niveluri în cata globului. Pe presința uliei? Dară chiară de amă admite că d. Georgescu are dreptate, că acesta este adevărată uliă, totuși, în lipsă de alte probe, presința iei n’aru fi îndestulătore, căci d-lui trebuie se sciă că alta nu se găsesce esclusivă numai în teremula carboniferă, ci se găsesce și într’uă epocă mai nouă, în epoca secundară și anume în teremula jurasică. Se mârturisimă dor că d. Georgescu s’a pronunțată cu pre mare ușurință asupra acestoră formațiuni, și trebuie se recunoscemic că, în asemenea cestiuni, când n’are cineva destule probe spre a se pronunța în cunoșcință de causă, se se mărginescă a anunța nisce simple presupuneri, nisce simple posibilități, oră nu se afirme cu certitudine. Dintr’un altă pasagiu alu raportului d-lui Georgescu, se învederază și mai multă înlesnirea cu care d-lui se pronunță asupra naturii depositelor, ce constitue rasa globul-iî. d-luî dice : „Turba și strateze terase, în cari este „închisă, suntă formațiuni de apă dulce, „eru cele de desuptă de la masă, cari „suntă in stratificațiune discordante cu cele „de d’asupra sunt„ deposite marine scă de „locuri sărate (neapărată că a vouă se „(jică lacuri: nu pate fi decâtă erore „tipografică) căci diferă cu totulă prin „natura lor” de cele superpuse compunându-se de marne și argiluri salifere „vinete și ascundă luptele spre gemă.“ Pe ce se bașază d-nu Georgescu, ea se afirme că aceste depozite suntă marine? Pe natura loră ? Deră diferința de natură a rocelor sedimentare nu ne indică nici decum o modulă loră de formațiune; suntă marne sau marge și argiluri marine, cumă sumă marge și argiluri de apă dulce. D-luî mai atruge că acele argiluri sunt salifere și că ascundă luptele rare gemă. Acesta încă nu este că probă: sarea s’a putut forma din apele lăsate de mări în retragerea lor, cum s’a putut forma și din lacuri produse de isvarele de apă sărată după suprafația globului. Nu credu că va veni nimului in minte selică că, déca aluviunile produse de isvórele și iâraiele nóstre sărate din țâră i și de cari suntă forte multe în districtulă Buzău și mai cu sumă în districtulă d-sele în Prahova, și anume unulă la Drăgăneseî, suntă sărate sau coprindu sare, că aceste aluviuni sunt marine. In ceaa ce privesce discordanțele de strate și fălcile de caii vorbesce d-nu Georgescu în raportul ă seă, neavându secțiunile grafice ală acestoră discordanțe și fălii, și nevisitândă prin mine eusumi acele localități, nu me potă pronunța asupra valorii loră. In interesulă sciințeî și în interesulă d-lui Georgescu ârisu-șî, ’lu rugămil se continuie cu cercetările séle, pelu puțină, prin localitățile din ’mprejurulă Slănicului, unde se află ca ingineră, déra se siă cu mai multă atențiune, cu mai multă scrupulositate asupra d-lui însuși, și se nu se pronunțe într’ună modă categorică, în cestiuni de stratificațiune decâtă atunci, cândă va avea probe irecusabile, seu va avea mari probabilități, déru în acestă casă espuindă motivele acestoră probabilități și făcându-șî reservele cuvenite. Terminându, îi urezu curagiu și perseveranță și se fră sigură că va aduce serviții țărei. Grigore Ștefănescu. ADUNAREA DEPUTAȚILORU. Ședința de Marți, 23 Noembre, 1871. Președința d-lui Dimitrie Ghica. Presințî 93 d-nî deputați. Se acordă mai multe concedii. D. C. Greceanu ’și dă demisiunea din deputată, fiind numită prefectă la Râmnicu-Vâlcea. Se declară vacantă colegială ală I din acestă județu. D. G. Brătianu, luândă cuventulu, areta Adunării, în cestiune de regulamente, cumu se alege biuroulü secțiuniloru și cumu s’a alesă președintele în secțiunea a 6-a din care d-sea face parte. D-sea spune că biutoulă s’a alesă în tótu regula, âră d. Maiorescu n’a voită se ’să recunoscă, supt cuvântă că n’a fostă presiune, făcândă ș’acésta după constituționalismulă ce să propagă și pe care ’să supune pasiuniloru séle personali. (aplause) D. Maiorescu a făcută uă moțiune prin care s’a alesă ună aici biurcă. D-sea rogă pe Cameră se resolve acestă cestiune. D. Cesaru Boleacu, ca președinte ală acelei secțiuni, explică și narază tóte cele ce s’aă petrecută în acastă cestiune, și rogă pe Cameră a decide ’ntr’ună felă, e d-sea președinte sea nu ală secțiunii a 6-a? Déca din consiliul județiană din Vlașca a fostă ștersă, deși președinte, și din secțiunile Camerei se fiă esclusit d-sea de la președență? D. Ventura susține că că asemenea cestiune nu trebuia se se aducă în desbaterea Camerei, ci se se fi convocată secțiunea și ea se decidă. După d-sea alegerea d-lui Boleacă era ilegale, di órece în același timpă Camera era în ședință publică. Cestiunea dorit, décá s’a adusă în Cameră, este ca ea se decidă dacă d. Boleacă a fosta I< gale scu nu a»asăși dacă d. Maiorescu are dreptu sau nu. D. Agarici cere a se recunosce președintele ca bine alesă, fiind alesă de majoritatea secțiunii, conformă regulamentului. Se cere închiderea discusiunii și se primesce. Se citesce că moțiune a d-lui G. Brătianu supt semnată de mai mulți deputați, prin care cere a se recunosce președintele secțiunii a 6 ca alesă conformă regulamentului și a se trece la ordinea bilei. Se nasce mare ne’nțelegere dacă acestă moțiune pate fi pusă la vot sau nu, deorece nu s’a presintată mai înainte de a se închide disensiunea. D. Titu Maiorescu citesce că moțiune prin care se zice: „Camera, referindu-se la decisiunea din secțiune, trece la ordinea bilei.“ După uă discusiune în cestiune de regulamentă, la care iaă parte dd. Titu Maiorescu și V. Boerescu, Leon Eraclide, se pune la votu prin bilemai ântâiă propunerea d-lui G. Brătianu, care recunosce alegerea d-lui C. Boleacă, ca președinte al secțiunii a 6-a, ca făcută conformă reglementului și cere a se trece la ordinea bilei. Propunerea se primeșce cu 62 bile, contra 30, din 82 votanți. D. Primu-ministru citesce țnă mesagiu pentru acordarea unui credită de 11,400 lei. D. ministru de financie citesce ună mesagiu pentru acordarea unui credită de 5,841 lei, bani 46 pentru înființarea unui laboratoriu de chimie la scala de agricultură de la Herăstrău. Camiera trece apoi în secțiuni. Jurnalul Romănului, în numerulö seu de Sâmbătă, 20 ale cuvintei, comentându desbaterile din Cameră de Jour 18, asupra interpelării d-lui Orade, în privința esploatării căieloră feratei Sucéva-Roman, susține că, prin noua convențiune, supusă examinării Camerei, Statulu, îndată ce