Romanulu, noiembrie 1871 (Anul 15)

1871-11-25

1022 Déca Langrand a priimitd titluri de nobleță, acesta s’a făcută, pentru că a cristianisatat capitulările. Ascultați lim­­ba giulă­fântului părinte.— Oratorul­ dă aci citire unei epistole a Papii. Se întrerupe pentru a citi un­ pasa­­giu din scrisorea d-lui Brasseur. Acesta protestă și dice că va cita teste. Acesta incidență escită râsetele adunării. D. Bara reia citirea epistolei Papii care dă lui Lanstrand laude fără reserve în privința instituțiunilor­ sale, și pe care îl d esortesă ca și cu asociații sei ca se urmeze întreprinderile săle fără a fi stimulată prin momela bogățiiloră. Acestă scrisore se termină prin uă bine­cuvântare colectivă. D-lară, continuă d. Bara, se zice că nu este nici­decumfl justă când a­uă ins­trucțiune este deschisă, se se facă a se cunoscă actele. Se presupune că acastă imputare fon­data, cuî­are se póte face? Ore none? Cine a provocată desbaterea? Negreșită nu suntemă noi. Noi nu venimă se pro­­băm­ă că d. Langrand a înșelată pe pu­blică. Proba este făcută. Dară, din puntură de vedere morală, putemă se demonstrăm­ că ministerială a sevârșită uă greșală nereparabile che­­mândă pe d. Decker în funcțiunile de guvernatoră ale Limburgului. Nu voi­ afirma nimica prin mine ân­­su’mî, voiă lua probele mele din memo­riile curatorilor”. Tote actele suntă în do­­meniilă publică A șiă fi putută se te­amă în tóte modurile, dera amă fostă fericită de a le găsi în aceste memorii. Sera grupe numeróse au parcurat orașul, făcândă demonstrațiuni diferite, cândă tre­­ceau pe d’inaintea locuințelor, represin­­tanțiloră liberali sau clericali vivaturî aă resunat înaintea locuinței d-luî Bara, a d-lui Dansaert și a altora, urlete prelungite au salutată locuința d-lui Brasseur. Péné aci ordinea n’a fostă turburată. Clamuri simpatice sau antipatice, nimică mai multă. Diariul „Ecoulu Parlamentului“ dice că după ședința de ieri grupe numerose s’afi formată înaint­a palatului Regelui, și au reclamată acolo, cu mari strigăte de mi­­siunea ministeriului. Acela­șă chiam­ă anund­ă că măsuri mi­litare au fostă luate. Se menționa că în ordinea următore : „Dimineța, ună pichetă de 400 omeni „a eșu­u din vreme din casarma’ cara­­„binerilor”. „Garda cea mare și garda palatului „au fostă îndouite. „Ună oficialu superioru este în perma­­­nență la paiață. „Postură de la teatrul­ Parcului a fostă „întărită pentru astă dimineță, în timpă „de 8 ore. „Ună pichetă de 600 omeni și cu ar­­mele în piramide în curtea casărmii mi­­­cului Castelă. „Trupele garnisorii consignate în ca­­sărmi. “ [Va urma]. ROMANULU 25 NOEMBRE, 1871 CMBDI DE PAMEMTO DIN PRAHOVA. Mo,literale de la 10 Noembre publică una comuni­ată prin care face cunoscută că ministerială luc­răriloră publice s’a gân­dită fi­ fine că trebuie se facă ceva pen­tru studiulă geologică în țară. De­și numai în cee­a ce privesce necesitățile imedia­t ale momentului, sunt mă­șicuri case nu va trece multă și» a st­mi necesitat* i> pe care o repetă mă de atâția anî, de studii geologice ale țarei din puntură de vedere șciințifică; căci a estea se f că­m;<i S’Stem­-itică și­­ e două efecte d ■­o­potrivă in­portante: l­e de apu­ e­are cu timpul ă uă h­artă geologică a țăreî și a­l 2-lea de a cun­esce în ace­ași timpă și tote bogațiele sale geologice. Comuni­catul­ ne mai spune că minis­­terială a dată ordine prefecțiloră distinc­­telor­ de­­ a­mante se caute a desco­ri depozitele de cărbuni de pomp­ată ce s’ar­ afla în dis­petele loră și se trăm­tă mi­­nisteriului probele; de altă parte a rugată pe d. ministru d- fn­­ancie se însărcimze pe inginerii săi de mine, se caute și el nisce asemene dep­osite. Câtă n’ară fi de bine, cândă și ingi­nerii de poduri și șiosele, ba și chiară co ductorii, ară are cunoscințe geologice! Câte lucruri n’ară descoperi el în lucră­rile loră zilnice prin districte? Deră cine se gândesce la as­emene cunoscințe, când­ n’are uă necesi­ate momentană? Făptu­itorii programei scelei nóstre de poduri și șiosele au găsită că este de prisosă a învăța pe elevii săi geologia. Încă de la anul­ 1863, artă scrisă de la Pans ună a titlu supt titlu idei­ generale de geologia și utilitatea ei, articlu ce s’a publicată în același ană în Revista română și prin care arăta mib între altele, câinii înșiși inginerii de po­duri și șiosele cei mai însemnați ai Fran­ciei, după ce din practica de tôte dilicté văzuseră de câtă importanță este studiulă geologiei în meseria loră, se plângeau că nu se învăță într’ună modă și mai apro­fundată geologia în școli imperiale de poduri și șiosele! Se sperăm­ă­nnse că astă­zi, cândă mai că nu suntă studii șciințifice în cari se nu se predea și geologia, nu va întârzia d’a se introduce și în acesta școlă și atunci d. ministru se va pute adresa și la conductorii și inginerii sói, cari voră cunosce celă pu­țină ce este unu gr., un tu, ună calcară, ună gipsă, și va sei se deosibescă unii lignită de uă uliă etc« D’uă dată cu acestă comunicată, Mo­­nitorele publică ș’m­ă raportă ală d-lu’ ingineră de mine Anastasie Georgescu tăiie ministerială lucrăriloru publice a­­supra invest­­ițiunilor­ sele dintr’uă parte a districtului Prahova, pentru a descoperi căibuni de pomentă. Nisce asemene in­­vestigațiunî fin in d’uă Í>,,ríe mare impor­tanță pentru țâră cosiră, nu numai cumă dice comu­­natuSu Monitoreiul cu o asi­ UM9 cásetorii fe­rate, de ră âncă și pentru înd­ ditură caseloră, căci se nu se scape .Din vedere că, decă nu astă­zi, de ră­mâne vomă avé uă imperiosă ne esitate de a­­semene combustib­ie spre a ne încălzi lo­cuințele­ nóstre, ne­­ esitate și mai simțită .entru om ni fără mistóce, cari nu vo­i fi în stare să-și mai procur lemnele tre­­buincióse, cari aă ajunsă deja astă­ d a se vinde cu șapte și opta galbeni stâ­n­­jenilă, și se vo­r mai scumpi încă din ca usă că pădurile nóstre, parte se esploa­­teză fără nici ună metodă, și parte se scotă pentru a se transforma în locuri de arătură, ceă ce amu arătată cu a tă ocasiune câtă este de mare și câtă pate, mai cu sumă, deveni de vătămătoră cli­matologii­­ nóstre. Urmază deră se cer­­cetâm o raportulă d-lui Georgescu cu tota scrupulositatea sciințifică. Mulțămindă mai ântâlă d-lui Georgescu pe­ntru persistența cu care a urmărită cer­cetările sale cu totă persecuțiunea tim­pului, nu ne putemă opri casé d’a atrage seriosa atențiune a d-sele asupra unoră ore­ căroră nedomirirî ce amă găsită în lucrarea de care este vorba. Nedomiri­­rile nóstre suntă: l­ o in cea-a ce privesce natura chiară a combustibililoră, ale că­­roră probe le-amă esarcinată la ministe­riulă lucrăriloră publice și alt 2-le în cea-a ce privesce posițiuma ce aceste combus­tibile ocupă în casa globului, în privința etății lor­ geologice. Observândă și examinândă cu totă aten­țiunea ce se cere în asemene cestiuni tóte eșantilionele de artă, etictate de însuși d. Georgescu, m­-a fostă imposibile se găsescă tóte caracterele proprii acestui com­bustibile. Cea­ a ce d-lui a considerată ca altă, nu este de­câtă uă varietate com­pactă de ră­piciformă de lignită. Deră marea asemănare ce acesta lignită are cu unele varietăți de uliă, recunoscă c’a putută se inducă în erore pe d. Georgescu, care neapărată s’a mărginită într’uă esa­­minare nu tocmai scrupulosă a eșantilio­­nelor­ sale, Rindu amăgită de marea a­semănare esterioră, care’să face adesea imposibile de deosebită de unele varietăți de artă. L­ia are caracterele următore : este ne­­gră, lucitóre, fragile, arde cu flacăre mai multă sau mai puțină lungă, res­­pândesce furaü grasă și odóre bituminosă caracterist­că, și dă ca resultată ală combus­­tiunii ună cărbune poroșu, cu aspectă metalică ca plumbulă, care se stinge în­dată ce­ lă dămă la­să parte și consti­­tuindO calculu. Unu altă caracteru spe­cifică ală­uliei este că pulberea sea este negru. Eșantilionele aduse de d. Georgescu du, din contra, mai tóte caracterele ligni­tului, sunt ă și ele negre, lucióse și ardă cu flacăre mare și fuma grasă, dară nu suntă fragile, fumul ă loră are odóre iute, caracteristică lignitului, era nu bitumi­­nósá ca ulia; cărbunele soră nu se stinge pe rocă, ci stă incandescentă c­âtă-va timpă, după ce l’amil dată la uă parte, și nu presintă caracterele unui adevărată coka. Déca ară fi observată pulberea eșantioianeloru séle, d. Georgescu ară fi văzjutu că ea, în locu d’a fi negră ca a uliei, este brună-cafeniă, colore propriă pulberii lignitului. Déci, încă uă dată, asemănarea între acestă varietate de lignită și unele va­rietăți de uliă este forța mare, erorea era lesne de făcută, și ori­cine ară­scula pe d. Georgescu pentru acesta. Cee­a ce oasé nu i se póte ierta, și mai cu semn ca ingineră de mine, este, cumă a putută lua eșantilionele sale din stratură No. 3 din valea Isvorului și cele din valea Dragzei, comuna Vălănescu­ ca turbă, pe când­ ele suntă de lignitură celă mai caracteristici­, din varietatea șistosă sau foiosá, de care avemă în mai multe lo­calități în țară. A­i confusiunea nu mai putea ave locă Diferința între­ turbă și lipnitu este așa de mare, în­câtă în­­douiala ară fi uă crimă de los-solință, și cu atâta mai multú eă d. Georgescu trebuie se sciă că turba nu este forma­­țiune terțiară, niî chiară cuaternară, ci uă formațiune modernă, uă formațiune a etiocei actuale; apoi stratele sale No. 3 și cele din valea Dragzel, după ânsăși mărturisirea d-sele, sunt­ terțiare. Decă treb­emit acumu la determinațiu­­nea etățiloră stă la posițiun­ea relativă ce ocupă în casa globului diferitele strate studiate de .d. Geo­gescu, găsimă că d lui a fostă pre îndrăsneță în aceste determinațiunî; ’i a fost o inci stulă să gă­­sască uă locă, care se semene cu alta, dintr’uă for­mațiune pre­ care, spre a dice, ad­ a­ue formațiunea cutare. Nu asta­le la case se determină etățile formațiunilor­ geologice; căci, ori­câtu de sicură ară fi ca­racterulu minerit logică ală roieloră, ela pute varia în multe cazuri, și nu ne putemă reejima numai pe elă; deră nu asta pare că judecă și d. Georg­icn. D-lui numai fiindu c’a găsită ariă (?) într’ună felii de gresiă micacee (psamită) și fiindu c’a găsită u­ă feră de șistă albă­­venéta, a disti­­ aci amu terêmulu uliaru­ cea propriele séle cuvinte. „Observândă cu minuțiositate, amă­ constată cu satisfacțiune că ele au ca­­racterulă greșuriloră și sisteleră terîmu­­lui carboniferă.“ Prin ce s’a constată a­­ceste caractere? Nu ne spune nimică. Apoi gresia micacee în cestiune este uă rocă ce se găsesce în mai multe etape în casa globului, era nu numai în tere­­mule carbo­niferă, și șistul- carboniferă ală d-luî Georgescu este ună șistu ar­­gilo-micaceu și puțină talcosu, albo-vâ­­năta, cea­ a ce­sta asemănă forte puțină cu șisturile carbonifere, cari sunt­ mai de ordinară negre. Gresia de altă parte este do­uă colore vânătă gălbuiă, eră nu negră sau negriciosă cumă este mai a­­desea cea uliară, și, dacă se observă pe dânsa fragmente de plante carbonifate, acesta este una caracteră ce se găsesce pe mai multe rone și chiară terțiare. Doru d-lui Jiingui d mârturisesce că n’are probe, că argumentulu celă mai nediscu­tabile fosilele, nu-lă posede, „de­și, d-le ministre, dice d. Georgescu, n’amă avută fericirea d’a găsi fosilele caracteristice ale terâmului uliaru....totuși potă afirma cu deplină certitudine că basenulă des­coperită este ună adevărată basenă uliară.“ Pe ce se baseza dorű d. Georgescu ca se afirme cu certitudine că are a face cu ună deposită carboniferă ? Pe carac­­terulă gresiei și ală șistului? Dară aceste două voce amă arătată că se potă găsi la diferite niveluri în cata globului. Pe presința uliei? Dară chiară de amă ad­mite că d. Georgescu are dreptate, că acesta este adevărată uliă, totuși, în lipsă de alte probe, presința iei n’aru fi îndes­­tulătore, căci d-lui trebuie se sciă că alta nu se găsesce esclusivă numai în teremula carboniferă, ci se găsesce și într’uă epocă mai nouă, în epoca secun­dară și anume în teremula jurasică. Se mârturisimă dor­ că d. Georgescu s’a pronunțată cu pre mare ușurință asupra acestoră formațiuni, și trebuie se recu­­noscemic că, în asemenea cestiuni, când­ n’are cine­va destule probe spre a se pronunța în cunoșcință de causă, se se mărginescă a anunța nisce simple presu­puneri, nisce simple posibilități, oră nu se afirme cu certitudine. Dintr’un­ altă pasagiu alu raportului d-lui Georgescu, se învederază și mai multă înlesnirea cu care d-lui se pro­nunță asupra naturii depositelor, ce cons­­titue rasa globul-iî. d-luî dice : „Turba și strateze terase, în cari este „închisă, suntă formațiuni de apă dulce, „eru cele de desuptă de la masă, cari „suntă in stratificațiune discordante cu cele „de d’asupra sunt„ deposite marine scă de „locuri sărate (neapărată că a vou­ă se „(jică lacuri: nu pate fi de­câtă erore „tipografică) căci diferă cu totulă prin „natura lor” de cele superpuse compu­­­nându-se de marne și argiluri salifere „vinete și ascundă lupt­ele spre gemă.“ Pe ce se bașază d-nu Ge­orgescu, ea se afirme că aceste depoz­ite suntă marine? Pe natura loră ? Deră difer­ința de natură a rocelor­ sedimentare nu ne indică nici decum o modulă loră de formațiune; suntă marne sau marge și argiluri ma­rine, cumă sumă marge și argiluri de apă dulce. D-luî mai atru­­ge că acel­e argiluri sunt­ salifere și că ascundă lupt­ele rare gemă. Acesta încă nu este că probă: sarea s’a putut­ forma din apele lăsate de mări în retragerea lor­, cum­ s’a putut­ forma și din lacuri produse de isvarele de apă sărată după suprafația globului. Nu credu că va veni nimului in minte se­­lică că, déca aluviunile produse de isvórele și i­âraiele nóstre sărate din țâră i și de cari suntă forte multe în districtulă Buzău și mai cu sumă în districtulă d-sele în Prahova, și a­nume unulă la Drăgă­­neseî, suntă sărate sau coprindu sare, că aceste aluviuni sunt­ marine. In cea­a ce privesce discordanțele de­ strate și fălcile de caii vorbesce d-nu Ge­orgescu în raportul ă seă, neavându secți­­­unile grafice ală acestoră discordanțe și fălii, și nevisitândă prin mine eusu­mi acele localități, nu me potă pronunța asu­pra valorii loră. In interesulă sciințeî și în interesulă d-lui Georgescu ârisu-șî, ’lu rugămil se continuie cu cercetările séle, pelu puțină, prin localitățile din ’mprejurulă Slănicului, unde se află ca ingineră, déra se siă cu mai multă atențiune, cu mai multă scru­­pulositate asupra d-lui însu­și, și se nu se pronunțe într’ună modă categorică, în cestiuni de stratificațiune de­câtă atunci, cândă va avea probe irecusabile, seu va avea mari probabilități, déru în acestă casă espuindă motivele acestoră probabilități și făcându-șî reservele cuvenite. Terminându, îi urezu curagiu și per­­severanță și se fră sigură că va aduce serviții țărei. Grigore Ștefănescu. ADUNAREA DEPUTAȚILORU. Ședința de Marți, 23 Noembre, 1871. Președința d-lui Dimitrie Ghica. Presințî 93 d-nî deputați. Se acordă mai multe concedii. D. C. Greceanu ’și dă demisiunea din deputată, fiind­ numită prefectă la Râm­­nicu-Vâlcea. Se declară vacantă colegială ală I­ din acestă județu. D. G. Brătianu, luândă cuventulu, a­­reta Adunării, în cestiune de regulamente, cumu se alege biuroulü secțiuniloru și cumu s’a alesă președintele în secțiunea a 6-a din care d-sea face parte. D-sea spune că biutoulă s’a alesă în tótu re­gula, âră d. Maiorescu n’a voită se ’să recunoscă, supt cuvântă că n’a fostă pre­­siune, făcândă ș’acésta după constituțio­­nalismulă ce să propagă și pe care ’să supune pasiuniloru séle personali. (aplause) D. Maiorescu a făcută uă moțiune prin care s’a alesă ună aici biurcă. D-sea rogă pe Cameră se resolve acestă ces­tiune. D. Cesaru Boleacu, ca președinte ală acelei secțiuni, explică și narază tóte cele ce s’aă petrecută în acastă cestiune, și rogă pe Cameră a decide ’ntr’ună felă, e d-sea președinte sea nu ală secțiunii a 6-a? Déca din consiliul­ județiană din Vlașca a fostă ștersă, de­și președinte, și din secțiunile Camerei se fiă esclusit d-sea de la președenț­ă? D. Ventura susține că că asemenea cestiune nu trebuia se se aducă în des­baterea Camerei, ci se se fi convocată secțiunea și ea se decidă. După d-sea alegerea d-lui Boleacă era ilegale, di óre­ce în același timpă Camera era în ședință publică. Cestiunea dorit, décá s’a adusă în Cameră, este ca ea se decidă dacă d. Boleacă a fosta I< gale scu nu a»­asăși dacă d. Maiorescu are dreptu sau nu. D. Agarici cere a se recunosce preșe­dintele ca bine alesă, fiind­ alesă de ma­­joritatea secțiunii, conformă regulamen­tului. Se cere închiderea discusiunii și se primesce. Se citesce că moțiune a d-lui G. Bră­tianu supt­ semnată de mai mulți deputați, prin care cere a se recunosce președin­tele secțiunii a 6 ca alesă conformă re­gulamentului și a se trece la ordinea bilei. Se nasce mare ne’nțelegere dacă a­­cestă moțiune pate fi pusă la vot­ sau nu, de­ore­ce nu s’a presintată mai îna­inte de a se închide disensiunea. D. Titu Maiorescu citesce că moțiune prin care se zice: „Camera, referindu-se la decisiunea din secțiune, trece la ordinea bilei.“ După uă discusiune în cestiune de re­­gulamentă, la care iaă parte dd. Titu Maiorescu și V. Boerescu, Leon Eraclide, se pune la votu prin bile­mai ântâiă pro­punerea d-lui G. Brătianu, care recunosce alegerea d-lui C. Boleacă, ca președinte al­ secțiunii a 6-a, ca făcută conformă reglementului și cere a se trece la or­dinea bilei. Propunerea se primeșce cu 62 bile, contra 30, din 82 votanți. D. Primu-ministru citesce țnă me­sagiu pentru acordarea unui credită de 11,400 lei. D. ministru de financie citesce ună mesagiu pentru acordarea unui credită de 5,841 lei, bani 46 pentru înființarea unui laboratoriu de chimie la scala de agricultură de la Herăstrău. Camiera trece apoi în secțiuni. Jurnalul­ Romănului, în numerulö seu de Sâmbătă, 20 ale cuvintei, comentându desbaterile din Cameră de Jour 18, asu­pra interpelării d-lui Orad­e, în privința esploatării căieloră feratei Sucéva-Roman, susține că, prin noua convențiune, supu­să examinării Camerei, Statulu, îndată ce

Next