Romanulu, noiembrie 1871 (Anul 15)

1871-11-25

ANUL" AL 0»W01-8PRB-PBOBLB VOESOB ȘI VEI PUTS ABONA­MENTE IH CAPITALE: ucA ar.a «8 lei. și ee lant 24 lei trei luni 12 lei; 1 lună 5 lei. fî* DISTRICTE : uni anfi, 68 lei ț șese Inn! 29 !«în trei luni 15 lei; uni lună 6 lei. Abonamentele íncepț la 1 ți 16 ale lune! Unii esem­plarü 20 beni. Franeia, Italia și Anglia pe trimistru franci! 20. Austria și Germania trimestru 7 fl. arg.­­18 franci.) A­ lSMUNȚIT TEI Anunț­uri, pagina IV, linia 80 litere — 10 baci j­erți Buni și reclame, prg.’ Uf, linia 2 le! —­­Scrisorile și ori­ ce trimiteri NEFRANCATE vor­ BIFULATE.— 4­««ele ««publicate se vor­ arde. Administrajiunea la Pasaginist Românii. No. 1.— Redactiunea Strada finitei, No. 42.­ ­ CLUBULU „UNIUNEA LIBERALE.“ Adunarea generale, conforme art. 16 din statute, este convocată pentru cjiua de Duminică 28 Noembre, spre a procede la alegerea consiliului de administrațiune pe anulă 1871—1872. Acesta alegere va dura trei­­i^e­ Totü cu acesta ocasiune, în conformi­tate cu aliatulul 2 de la art. 22, aduna­rea va ave a procede și la numirea co­­misiunii verificatore a socotelilor, gesti­unii comitatului provisorial. Membrii comitatului provisoriu­: C. Ciocârlanu­, G. Petrescu, P. Buescu. SER­VICIU TELEGRAFIC ALV ROMANIM­­. Washington, 5 Decembre. — Asta­­zi s’a deschisű Congresulö, mesagiului pre­ședintelui Republicei menționeză despre învoirea făcută c­hestiunea Albania, prin­­tr’unii arbitra­iă pacífice. Visita marelui duce Alexis probeza plăcutele relațiuni cordiale și continue cu Rusia: purtarea neecusabile a lui Chî­­­szy, represintantele acestei puteri, a facut a se devie necesa­­riă măsura de a fi revocate. Cesti­unile pri­­vitóre la Cuba se vor­ regula amical­­minte. Mesagiul­ recomandă desființarea tutore impositeloru interne, afară de cele puse peste spirtóse, tutunü și timbru.­­ Paris, 5 Decembre. — Diariură oficiale spune că Constant-Biron s’a numitű am­­basadore al­ Republicei francese la Berlin, Berlin, 5 Decembre. — Pe totu­ ’ntinde­­rea teritoriului francese ocupate, s’a pro­clamată star­ea d’aselle și s'ac instituite tribunale militare germane. (Servițiulă privată ale Monitorului). Temneilies, 4 Decembre. — In adunarea deputațilorfl, fiindfi presind­ aprópe 500 deputați, s’a trasă la sorți biurourile și după acea­a s’a rădicată ședința la 4 ore Principii d’Orléns n’au asistată. Mâne se va face alegerea biuroului președin­­țiale și, daca acésta alegere se va ter­mina mâne, citirea mesagiului va ave locă Mercuri­scn, la casa contraria, Ionî. Bucuresci, Monitoranu de ieri publică una comu­nicată, sea mai bine dispi­ună articlu de $artă, prin care respunde la unele din cele ce a­disă Românulă, relativă la ces­tiunea căreloră ferate. I­ă reproducemu mai la vale, făr’a’să însoți de nici ună co­mentând, reservându-ne a releva în nu­­merulü viitoră neesactitățile ce conține și sforicelele advocățesci ce descopere. JOUI, 25 NHEMfIRE 1*71. LUJUINE^A-TE ȘI VSI Wt î» Adaslaistrațiun«a­dlartate ; 1» coresponmnții sev și cw ] 2a Administrații Anunțiuri M­W Callegrain, R­ia jram­p^l MIcond, 7 Bua Pentru Pentru an Pentru ac­easra ami foviel, Fleisch­stein și Vogler Aretarămă ieri de ce minunatii ajutoră fu pentru Prusianu guvernuiă ce­nim să îm­puseră în noptea de 10 Martie, in ajun­gerea scopului lară de umilire și batjo­corire a națiunii române, pentru a o pe­depsi de ardintele iei simpatii pentru Franeia. Primulă ajutoră de acestă feră cu care guvernară actuale mulțămi celorii ce în secretul­ nopții îl­ aduseră la putere, lu recunoscerea și recomendarea oficiale că­tre autoritățile țerel a agiotelui Germa­niei, revenită in România cu berată tur­­cescă. . Ală douile ajutoră prin care se dete uă lovitură și mai gravă demnității și drepturiloríi nóstre de Stată suverană, este protestarea Porței în privința proiec­tului de convențiune închiriată cu Rusia pentru jurisdicțiunea consulariă.. Deji se Va striga: oposițiune sistema­tică! Ce e culpabile guvernulă deca Porta face ună protestă care atinge demnitatea și drepturile nóstre de Stată suverană ? Cine e cuibabile ?. . . Despre acesta se ’ntrebămă pe însuși organulu guvernului, pe ânsuși diab­ulă Pressa, care, susți­­nâa da cu uă nelealitate de care ne-am­ deprinsă a nu ne mai mira că noi amă fi „aplaudândă să asemine intervinire a Porței,“ este totuși silită a da argumente cari tate se întorcă în contra iei și a ami­­ciloră iei de la putere. Spre exemplu, căutândă a demonstra lipsa de logică și de consecință în pro­testarea Porței, Pressa­­ jice: „In faptă noi am închiriată în acești ani din urmă mai multe convențiunî poș­tale, telegrafice, de deserturi, de estradi­­lluni cu mai multe Staturi vecine, și ni­mi!, nici Inalta Porta, nici altă putere, n’am pusă măcar d­in îndouială validi­tatea acestora convențiunî“. E că­dem­ că alte cause, ore nu drep­­tul­ nostru netăgăduită de-a închiria con­­vențiuni cu puterile străine, a împinsă pe Portă la acelă pasă umilitorii pentru noi, și la care unii guvernă ce-șî cunosce drepturile și datoriile trebuie se răspundă verde, respingândă acastă nelegale inge­rință. Câtă despre căușele ce au silită pe Porta a face cea­ a ce n'a făcută pân’a­­cuma, se lăsămă pe ânsăși Pressa se ni se splină: „Ce actă politică este coprinsu, — $dce ea, — într’uă convențiune unda se regu­­leză numai cestinni de moștenire, de fa­­limentu, de juris­dicțiune ?u Și mai la vale : „Proiectulă de convențiune consular­ă cu Rusia, repetămă, e­te relativă numai la administrațiunea interiorii a țerei...a Și câte­va linii mai josă: „Regimele consulară ală capitula­țiuni­­loră nu esistată și nu esiste la noi­, nici unu guvernă românu nu’să a recu­noscută, nul ană guvernă română nulă va recunosce.“ Ce amă 4 se­ri0Í Ș* ce 4‘ce Presa ? Noi amă­­rmă că Turcia a intervenită, nu pentru că nu ne recunosce dreptul­ nostru de-a trata cu puterile străine ca Stată suverană, ci că ne puteu da face altă­ felă, a luată acesta de protestă spre a opri înch­răiarea unei convențiuni cu Hum­a, care luptă motivul­ de-a desființa jurisdicțiunea consulariă, stabilia legături cu Rusia și amestecuri în afacerile nós­tre interiore de­uă mie de ori mai umi­­litóre de­câtă jurisdicțiunea consulariă, care după cumă însuși Pressa mărturises ce­i „n’a esistatu nici uo dată la noi; nici ună guvernă n’a recunoscut o." Acesta amă­­ Jisă noi. Ce dice dera Pressa, care ne combate? Ea stabilesce mai ântâiu că noi mered­amă închiriată convențiunî cu puterile străine, și nici Porta, nici vre­una din cele­l­alte pu­eri „n’a pusă măcară în îndouială validitatea acestora convențiuni.“ Ecă­dură confirmarea diselorü nóstre că nu ni sar fi contes­at o ună dreptă netăgăduită ce’IQ avemü, déca alte ra­țiuni nu siliaă pe Portă la acesta. Aceste rațiuni nefaste însăși Pressa le descopere, fa ne spune că convențiu­­nea se ocupă de moștenire, de falimenti­, de jurisdicțiune. Éosé aceste sântă ni­­ciunî cari nu potB se se resolve de câtă conformă codicilor­ nóstre; asupra loră nu mai póte încăpe, nici uă convențiune, nici uă învoielă ; vă­dată ce jurisdicțiunea consulariă este desființată, — și Pressa spune că nici măcară n’a esbtat­ — ori ce străină va lăsa uă moștenire pe pă­­mântulu românescă, ea se va regula con­formă codicelui nostru civile; decă ună supusă străină va da falimentu, i se voru aplica prescrierile codicelui nostru de co­­mtresii, astă-felă pentru jurisdicțiune, astă­­felă pentru tote: legile nóstre interiore și dreptură internaționale dat­ resolverea tutore casurilor, posibili. pr.’n urm­ane a primi se tratămă fiă cu Rusia, fiă cu ori­ce altă putere, asupra unoră cestiuni, de sine resolvite prin legile agrel­­ei,e .,’i permite un­ amestecă vecim­ în afacerile nostre interiore, este a­privat ca ea se ne facă nouă In țară la noi legi diferite de legile nóstre, este, în nici ceva uă mită de ori mai reă de­câtă starea actuale cândă, după ânșiși cel de la Pressa regimele consulară ală capitu­­lațiunilor n­u a esistată și nu esiste la noi.“ Șapoi ce se mai de­monstrămă noi că con­vențiunea contra tevret­a a protestată t­­em este ună amestecă directă ale Ru­­siei în afacerile nóstre interiore ? Pressa o declară acesta în modulă celă mai lim­pede in următorii termeni : „ Proiectul­ de convențiune consulariă relativii numit TEREM NTK ȚI[MNiiA iNTIKI(,)RA­­A Tată ce amă putea dice noi ară fi forte slabă pe lângă acesta categorică de­­clarare a organului guvernului . Convențiunea cu Rusia este relativă l­a administrațiunea interioră a terei și nu­mai atâta. Ș acesta fiindă adevĕrului mărturită de cosuși organulu guvernului, cumă amă p Re noi ore se pretindemă ca Turcia se nu se emoționeze de acésta admitere a Rusul la riga­tarea unoră cestiuni „re­lative la administrațiunea interiorăt a Ro­mâniei ?“ & aQ vărsată comori imense, și șiurdie de sânge pentru a scate țerele române de luptă prot­ctoratură Rusiei, ș’acumă, dacă se găsesce ună guvernă, străină prin naștere și simți minte, care caută a readuce națiunea română suptă acelașă regiune, ce n’aibă ór< cuvântă Turcia celă puțină,— decă națiunea română nu vrè se facă nimi­a,—a se alarma de acest reîntorcere, ro­stra­ie int­resele­r iei, ca și intereseloră nóstre ce oră mai vitali? Ca RouiâDl, nu putemă aproba pasulă Turci­­i. și u­ă demnă guvernă rom­â­­nescii trebuie se ’I spie respunde astă­­felă în­câtă St­’I taie pofta de a ne mai co­ntesta drepturile nóstre netâgâdui­e ; to­tuși Turcia avea trebu­iță se gâsesc­ă una m­­ilocă de-a depărta ingeri­­a di­rectă a Ru­s­ei în România, și fiindă că rațiuni politice o împiedecaă de-a se su­păra pe Rusia, s’a supărată pe noi.—i el mai s­labi plutescă totăde­una în asemene oca­iuni, și d- acea-a totă dibăcia loră constă în a nu se lăsa prinde și globi, j Ași a deja nu Turcia, ci guvernată ac­tuală, care a consimțită la înch­iăiarea unei convențiunî amilitare pentru noi, s'a dată protestă și Turciei d’a face protestarea s­a, este adevaratulă și marele c­apabde. Acestă guvernă, prin purtarea’­ servire către străini, a deschisă calea u­ suite­loră și actelor­ umilitare adresate României, a deschisă calea ingerinței străine, care este calea petrit pentru România. Ieri Prusianul ne insultau, și ministe­­rial, îr­ghiția și primia insulta ca gu­vernă ală României; astă­z­i Turcia ne contestă drepturile nóstre cele mai netă­găduite; mâne cine scie cine ne va mai insulta, și va căuta se impună voința sea în România; ni se va întâmpla ca Leului îmbătrânită din fabulă. Dură ce dh­em­ă­scă deja Ungurii, cari prin amenințări caută a ne impune voința loră ucitjetare pentru noi. In acestă momentă primimă următorea depeșie a serviciului nostru tel grafică : „Pesta, 6 Decembre. In dietă, deputa­­tură Roemiches prezinte oă interpelare în­­trebândă deca ministerială de esterne, în presința discuțiunilor­ ce suntă a se ur­ma în Camera româna asupra proiectului de lege relativă la joncțiun­ea căielor­ ferate române cu cele ungureșci pe la­rnă singură puntă, care intențiunea — pentru apărarea demnității Ungariei, — de-a lămuri guvernului românii că Un­garia nu se va lăsa atrage la primi­rea unor­ soluțiuni eventualmente opuse intereselor ă iei, printr’ună faptă împlinită.“ mea, voiescB âncă se întâmpină fiiri­­tulă raportului d-luî procurore­ generală. D. Procu­rare­ g­nerală afirmă că d. de Decker nu este în prevestiiune. Ei bine, d-nu procurore-generale nu cunosce do­­sarulü sea. D. de Decker este în pre­­vențiune, se află ună rechisitară din 26 Main, 1870, atunci cândă mă aflamă âncă ministru, care în­criminază tote ac­tele societățiloră Laogrand, tote actele ad­ministratori­loră. Și, prin urmare, fără se fiă numită d. de Decker este implicată in urmărire. Cerit d-lul ministru justiției de a pro­duce tóte documentele ce a primită d-sea asupra acestei afaceri, actele ce au fostă primite de d. Mestdach. SperU că d. ministru va face dreptate cererii mele; dacă nu v’a face-o, asiă are d­eptul să se ifipu că aceste acte con­­țină ceva care condamnă opiniunea se a­­flă acum la interpelațiunea mea. Fâ­­când’uă scopul­ mea, nu este de a ră­dica indignatunea publică. Afacerile Lan­grand au mă cunoscute și déca se gă­sesce cine-va care nu a simțită indigna­­țiunea, nu sun­ă cuvintele cari vor­ putu se facă ca se se nas­ă. Déca acestă indignațiune naz ei­sta, ar trebui se cred ntă că rațiunile dr­enare și de delicateță suntă cu totul­ în­tunecate în regiunile cele mai înalte ale societății; că desintere­area, moderațiunea în câștigă, tot o virtuț­ie private nu mai sunt ă de câtă lucruri îmbetrânite fărâ valore. Se pare, în adevérű, că dom­nește în Belgia ca m­ă telă de atmo*, fă­ră pestilenț 0să și că nu mai este de câtă ună singură simțimântă, setea de aură. Am în ore­care privință una dreptă personale se iau parte la desbatere, fiii du­că de câți­va ani, la câte atacuri, amicii mei și că, mai cu sem­n onorabilul^ d. Erere, nu amă fost espuși? sunt em­u repre­­sintați în publică, ca cumă amă fi causa ruinei atâtoră mii de familii, se zice că noi sunt mă­cari anul despuiată pe bieții țerani ai Flandrei. Și nu aveamă drep­­tu să se ne aperămă ! Déja voiescă se va facă uă concesiune. In 1865, cândă amu venită la putere daca avea mă tăria și energia de a lua asupra-mi ca se ordonă urmăriri contra societății Langrand-Dumonceau, câte nur b­óne nu ară fi fostă cruțate, câte fami­lii nu ară îl fostă scăpate de ruină ! Amu avută temă, amă ascultată clamurile unei prese plătită de Langrand, nu mi-amă făcut a deloria. Astă fi putută­ evita o mare parte a zeului. Acesta va fi remușcarea eternă a vieții mele de a nu fi făcut’o. Nu amă intențiunea de a face istoria completă a societăților. Langrand. Dérü tot a cee­a ce priveșce acestă catastrofă faimosă va fi dată la lumină. Adevé­­rul­ va face clivă asupra lucrurilor­ și asupra omenilor­. Se nu ne înșelamă. Afacerile Langrand nu sunt ă afaceri. Ele sunt­ născute din poltică și n’au trăită de câtă prin politică. Efectele de credită n’au putută se reușescă de câtă h adepostală unui vechiă omă politică și prin sprijinuia clerului. E­LGI Interpelațiunea Rara pentru numirea lui de Decker, ca guvernatore al­ Limburgului și presiunea opiniunei publice prin manifesta­ră poporane. — Urmare. Veiji „Românalii" de ieri 24 Noembre. — IN CAMERĂ. AFARĂ DIN CAMERĂ. înainte de a trece la interpelațiunea sa interioră, guarzii circulă în faț­a peri­stil­ului și se ducă se se desghețe în șalele secțiunilor­ adunării, unde sunt­ postați în secretă ag­enți de poliție. Către patru ore și jumătate, spre înse­rată, se pare că mulțimea cresce, dorit fără se formeze uă masă compactă; ea se împrăș­te pe strada Legii și pe aleea parcului care îi este laterală. Acolo suntă mai cu sumă curioșii, aceia pe cari sco­t motulă demonstrațiunii de eri i­nă atrasă, și cari așceptă u­ nouă demonstrațiune. Asceptarea lejii nu este înșelată. Leo­­motulă se răspândesce ca desbaterea se apropie de sfîrșită, că majoritatea este forte decisă a o împedica se se mai pre­­lungesca, îndată, flucrăturî viol­ate isbac­­nescü din tóte părțile și, asupra acestei metopeă pe care lampionele au făcut’uă celebră, se aude s­i.gândă într­uă unire : Hoții! O altă noutate sosesce mulțimii, închi­derea este pronunciată, i se­­ J>ue. Flye­­rile și strigătele reîncepă cu fine, să scie că o ordine d. a d-lui Bara esprimândă regretulo că mini-terul o a­nun­ta pe d. de Decker guv.rnaore­ală Limburgului, este respinsă și că Ședința es­te rădicată. Lă clamare nemărginită, plină de desa­­probare,■ sal ,tă acés­a din urmă scrie. După ședință. — Deputații suntă gata sa iesă. Mult nit­a se strî­ge, face oă miș­care insti­nctivă m­ai..te, și întâlnesce cor­­do­ială ganji'Oră cetateaeod care a men­ținut o l­ â .ă aci. ICa se opreșce. Gar­da se formează în indoi­ă l­uia de bătaie. Ea are o ruină de a sta acolo j­ine cândă să o tună lumină va streluci în palatul­ națiunii. —Ea­­ s­câptă. Represîn­anții apară pe pragul­ pala­tului. Se potă vede fără a se recunosce, și fluerăturile isbucnisou cu furie. Sui­­găte îl în­soțescă . Se trăiescă liberalii! După acea­a vini urlete violind­, înver­­șiunate, urmărindă pe aceia din membrii majorității cari nu reușe­scB a trece ne­­cunosccuți. Scena nu durază de câtă­va clipă, dară ea face impresiune în celă mai mare gradă. Câți­va deputați sunt u­rât tratați. D. Dumortier, între alți, este ună mo­­mentă strânsă numai cu mare d’apière da mulțime, și osteniiă protegiată de câți­va cetățiani și de sfinți de poliție, pate se gasesca refugiu în magasia de pariserie a d-nei Pette-Hanor, în colțul­ trecătorii Parcului. In acestă parte scena este diferită. Se face uă ovațiune entusiastă d-lun Bara, care este mal mai purtată în triumfă. La cinci ore și câte­va minute, pala­tulă este întunecată ; nu se mai vede în elă nici uă lumină. Garda cetățenească se retr­ae. Mulțimile o prvcede­ți o urmeză. Grupe se dirigă către palatul­ Regelui, și, câte­va momente, se aude strigândă : josă ministerială. Alte grupe se întunecă înaintea ministe­rialui lucrărilor­ publice și bata-jocorescü intr’ună modă violenta pe d. Wasseige (ministrul­ de lucrări publice). Garda cetățenească este salutată cu vi­­vaturi.

Next