Romanulu, aprilie 1872 (Anul 16)
1872-04-22
ANULIFALU SfISE-SPRE-pFCFSR A4alilstr&da»cf fo fas«gi*im & mJtafe, R« — fie^aeuBMa, Mirai» Colțean, No. 42. SAMBATA, DUMINICA 22-23 APRILIE 1872. UOESCE ȘI VEI PUTEA ABONA MINTICII CAPITALE : unu anii 48 lei; ?ese luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă, lună 5 lei. IN DISTRICTE : unu anii 58 lei; șase luni 29 lei; trei luni 15 lei; uă lună 6 lei. Abonamentele începu la 1 și 16 ale lunei. un esemplaru, 20 bani. Francia, Italia și Anglia, pe trimistru franci 20. Austria și Germania, trimestru 7 fi. arg. (18 franci) ANUNȚURI Anunțuri, pagina a IV, linia 30 litere — 40 bani. aserțiuni și reclame, pag. III, linia 2 lei — — Scrisori și ori-ce trimiteri NEFRANCATE voru fi REFULATE. — Articlele nepublicate se voru arde. ENUMEZATE ȘI VEI FI ABONAREA IN BUCURESCÎ, la Administrațiunea pariului; IN DISTRICTE, la corespondinții sei și cujoșii Pentru Anunțuri are adresa la administrațiune. Pentru abonamente: la d. Darras-Hallegrain, Ru de l’ancienne comedie, 5. Pentru anunțiuri: la d-ne Drain et Micoud, 7 Ru# Rochechouart. Pentru abonamente: la d. B. G Popoviel, Fliemarkt, 15. Pentru anunțiuri: la -nii Hiaeenstein și Vogi Neuermarkt. 11. TjA. jpiskis I—A. WIENA SERVICIU TELEGRAFIC AU «KOMASHID.III.» Paris, 3 Main. — Guvernulă a tradusă pe mareșialele Bazaine naintea unui consiliu de nibelă. Că decisiune analogă este aprope slcră că se va lua și ’n privința lui Wimpfen. Londra, 3 Main. —In Camera comuneloră d. Gladstone esprime speranța că uănvoiela satisfaceróre se va face între America și Englitera. Madrid, 3 Masă.— Mierlă insurgințiloră este urmărită de armată, și se îndrepta spre fruntaria francesé. Servițiula privata ala Monitoréiul. Paris, 2 Masă.— Diariută oficiale publică numirea lui Bourgoing ca ambasadore pe lângă Papa și a lui d’Ilarcourt ca ambasadore la Londra, București. ‘1 Destule comunicate la adresa nostră publică Monitorele, și, din fericire pentru pentru acestă organi ală guvernului, se ’ntâmplă ca nu tóte se liă scrise în stilul ă, cu gramatica și cu distinsele espresiuni ale celui din urmă, relativă la revoluțiunea locuitorilor, din comuna Ogrâdeniî, cari ,mergeau prin încuragiări la resistință.“ Astăzi reproducemu unulă cu totulă neobicinuită prin tonulă seă cuviinciosă, prin modulă lămurită și categorică în care spune adevărulă ; înse acestă adeveră este, din nenorosire, atâta de neplăcută pentru noi, încâta nu putemă se remânemă de câtă forte nemulțărațiî. D. directoreală posteloră respunde lămurită la plângerile nostre pentru neîmânarea regulată a diariului abonațiloră notrii de prin județe, nu căutândâ a desminți, după datină, cele disecte noi, ci recunoscându-le într’ună modă tacită esactitatea, și declarândă că „nu pote lua asupra’și solidaritatea nepredării la destinațiune a diamelor, decâtă în acele localități, unde există biuroui poștale.“ Mulțămimă de francheță, dé la noi totă păguba și remânemă ; și în cele din urmă totă pe direcțiunia posteloră o s’o tragemă la respundere, căci trebuie se fiă cineva respunzătoră de regularitatea servițiului postate. Ș’apul, cându va fi vorba la respundere, se va alege care este culpabile, direcțiunea posteloră sca d. ministru din întru. Este înseuă cestiune la care d. directore ală posteloră n’a voită a respunde. Noi sciamă bine că, n< avândă d-sea âucă postea rurale, corespondința pe la plăși este la discrețiunea supt-prefecților, și de aceaa lamă ruga la rânduă d-sele pe d. ministru din întru se nu lase a se discredita cu totulă serviciură poștale de către supt-prefecții și zapcii d-sele. Se vede că intervenirea pe lângă d. ministru nu va fi avută vreună efectă bună, îs va fi găsită după uă nópte agitată, și i va fi respinsă că bine facă supt-prefecții de nu daă corespondința, și mai cu semă Românulu, la destinațiune, precumă respunse în Senată că bine ai făcutu unu prefectă de Dorohoiă de a arestată și maltratată pe cei ce se plângeau în contra’!. Acesta va fi pute causa de nu ne spune nimică d. directore despre rugăciunea ce’Iamă făcută de-a interveni pe lângă d. ministru din întru. In scurtă, nu ne mai rămâne decâtă se „reclamămă la parvasara — cumă jică slujbașii regimenui — căci, decă ne adresămă către direcțiunea posteloră, pentru pagubele ce ne aduce serviciul poștale, d. directore ns respunde cu francheță și politeță: „puteți se fiți păgubași, derű nuiți solidaritatea, căci narați încă poște rurale.“ Dacă ne vomă adresa către d. ministru din întru, ne va respunde, de figură forte supărată: „ce căutați la mine ? Puneți-vă la directorele posteloră!“ „De la Ana la Caiafa“ și nicâirî dreptate, și totă „hoțulu de păgubașul de vină.“ Acesta este caracteristica regimelui actuale, o recunoscemă, démi nu ne putemă supune. Spune deă, domnule directore ală posteloru, n’avemă și noi dreptate ? Și se vedi că avemă dreptate chiară în contra dumitele. Nu negi că se violeză secretulîl scrisorilor, ensé, pentru a face urmăriri — ș’nci ai dreptate — ceri probe. Ce probe se pot ă da cnsé din parte ne — dacă direcțiunea nu se va nsărcina ansa șî a le găsi, în interesul respectului ligii și ală moralei chiară — în următorulă casă. Scriemă trei epistole pe rândă către uă personă din Pitesci, pe flecare punem fi câte ună timbru de ciece bani și se depunemă la poște; nici una casé nu pervine adresantelui, și suntemă siliți a’i trimite uă a patra cu recepisă pentru ca s’o potă în fine primi. Ce dovedi puteam noi da acum pentru cele trei epistole sustrase și pentru secretură loru violată, câudă, încredătorî în regularitatea serviciului poștale, și pentru a ne scuti le uă plată îndouită, amă depusă epistolele la poște far’a cere recepisă ? Se mai dămă d-lui directore âncă ună casă, în care’i va fi forte lesne a descoperită neiertată, dacă nu precugetată, neregulantate, In septemâna care precidea pe acea-a a patimiloră, trămiserămă d-nului Titus Dunca la Focși anouă telegramă, spre respunsă la uă alta din parte’»; nici pe ne astă di adresantele n’a primită acea telegramă, după cumă ne-o spune că epistolă a sea din ajunulu Pascelui. D-in directore, urmândă cu aceaașî francheță, cu care ne vorbesce în comunicatură d-sele, va putea forte lesne găsi originalele telegramei nóstra la birou, și urmări pe culpabili, decă na voră putea face și aceștia cumu amenința se facă Ambroa, arzândă înaltele epistole ce’să autori saă a da în prada coțcariloră depositulu încredințată lui. Nu va părea de sigură nimenul stransă că amă consacrată posteloră partea cea însemnată din numerulă nostru de astăzi. Constituanta a pusă atâtă de susă principiulu secretului corespondinței, încâtă s-a consacrată un articlu din pactură fundamentale ală Statului; și, decă cei mai mulți s’aă deprinsă atâtă de multă cu violările de Constituțiune, încâtă nu le mai dau nici uă atențiune, se ne fiă permisă noue, pe cari aceste violări ne atingă în tote modurile, se urmăm și a da respectivă și importanța cuvenită Constituțiunii și legiloră. D. Costa Foru merse n revisiune prin partea României de peste Milcovă, spre a moralisa și regula autoritățile judiciare și de pe acolo, cumă regulă curtea apelativă din Bucuresci, ca doră va ajunge a le face pe tote demne de inamovibilitate. Acestă lăudabile scapă aiîi inspecțiunii d-lui ministru ală justiției pare éase a fi avută ună efectă cu desevârșire zăpăcitoră pentru precari funcționari judecătoresc. Zăpăcela este forte naturale : în facia celoru două morale ali ministrului justiției, atenna de temperamentală de simțîmintele ale flecăruia de-a alege pe una din două; astăfelă unii alegândö pe una, alții pe alta, și încă alții rătăcindă între amândouă, se produseră invălmășelă, care, între alte victime ce făcu, coprinse și pe președintele tribunalelui de Tecuciu, cu alți inferiori și egali ai d-sele din magistratură și administrații] ne. D. N. R. Muntenia, avocată în Tecuciu, ne spune, într’uă petițiune a sea către d. ministru ală justiției, că ’n sera de Vinerea mere, silică tocmai atunci când M. Sea asista la ceremonia punerii în mormentă la mitropolia din Bucuresci. d. Președinte ală tribunalului de Tecuciu, împreună cu alte însemnate persone oficiale, eșta fără nici uă sfiială, în trăsură, de latină pre care stabilimentu publicu Din acestă singură faptă este lesne a se convinge pe cari din cele două morale ale ministrului o aleseră acești funcționari. Dere, ca se se vedă și mai bine fructată inspecțiunilor d-lui Costaforu, se urmără plângerea d-lui Muntenii. Visiniulă domnului președinte, eredândă de cuviință a nu mai ține în frâu pe caii sei, precumă stăpânulă săă nu mai punea freu aplicărilor sele, dete cu caii peste d. Muntenii, care trecea din întâmplare pe stradă. Pentru a nu fi călcată de cal și trăsură, d. Muntenii lovi ’ntr’unulă din cai și’i făcu astă felă se se ferescă. Revoltată de acestă actă de violență ’n contra dobitocului său, din partea celui ce nu se lăsase ucide de carulă, de triumfă, care purta atâtea persone oficiale, președintele sare, împreună cu tovarășii săi, asupra d-lui Muntenii și’să bate pene ’Iu împle de sânge. Este ore acestă faptă a unui președinte de tribunale calificabile prin vreunulă din toți termini de desgustă, cari există în dicționaru? Logică și dreptă era se fiă, nu bătută, ci pedepsită sau celă puțină mustrată visiniulă. Președintele tribunalelui a găsită, din contra, că trebuiesce bătută acela care era se fiă victima nebăgării de s0mă a visitiului. Ge va sedică a fi în prada celoră două morale ministeriale! Dară nici poliția capitalei nu rămâne în urma tribunalelor inspectate de d. Costa-Foru. Acum trei dile, d. Politimos,— care venise de sărbători din Francia, unde’și face studiere de dreptă — opresce un birjă de pe stradă și se urcă pentru a pleca; ecâ énse că vistavoiului nu mai scimă cărui generaliă îi vine pofta se ié pentru stepânulă seă acea birjă. Birjarulă se opune, d Politimou asemene. In timpul desplicării oră, intervine d. Sașia, comandirulă sergințiloră de prașiă, care, cu uă formidabile salvă de înjurături, trămite pe birjară cu vistavoială și pe d. Politimos ... în arestă la poliție, pentru c’a cutezată a se opune voinței unui vistavolă. Intr’ună momenta îl răpi și birja și libertatea. Patru cinci ore de arestă la poliție deferă d lui Politimos uă lecțiune de dreptă, pe care va uita-o de sicură mai târziiă decâtă tóte lecțiunile care le-a primită de la profesorii sei din Paris. In fine intervenirea energică a d-lui Ion Isvoranu vedetea lui Politimos libertatea și latitudinea de-a se ntorce în Francia, spre a spune care este noua tipiță de dreptă, stabilită în România de domnii Sașia Costa-Foru, luptă regimele instavoilor, de felurite categorii. In Ungaria mișcarea electorale se esprime prin totă felulă de manifestațiuni; partizanii dreptei și estremei stânge desvoltă activitate mai cu semnn districtele transilvane, curândă a se ’nțelege cu poporațiunea română, căci scă bine că ea va esercita un ’nsemnată influință asupra alegerilor. Intr’adevără, Transilvania alege 75 deputați și ’n ultima sesiune a parlamentului din Fesa numai 6 din ei erau din oposițiune , toți ceilalți erau deakiști. E dére clară că, déca Românii se voră lăsa amăgi de d. Koloman Tisza și consorții, oposițiunea maghiară s’ama întări ’n poporțiuni destulă de neliniștitore pentru drepta. Pânci tóte mișteșiugirile stângei aă reeșită forte puțină. Ce se face pentru ca se nu remână neproducătoră și nefolositoră izvorulă de avuție și de viață, care se numesce „apele minerale de la Văcăresc!“? Superioritatea sa este probată și încercată. Atâta este ore de ajunsă? Și trebuie se dămă cu piciorulă chiară în doința ce ne-o umple fără nici uă grijă și ostenelă fecunda Romăniă. Audimă că acele ape se voră sfinți dilele acestea. Noi nile sciamă profanate de câtă de vncuria și nepăsarea autorității comunale. Un epistolă adresată din Pesta Gazettei germane descrie astfel o situațiunea internă a regatului Sântului Ștefanii: In tóte provinciele slave suflă unui spirits d’oposițiune, care ’n unele districte merge până la resistență reală. Transilvania, care altădată din 60 de deputați nu trimitea de câtă 6 din oposițiune, anulă acesta va trimite 30 și greșela de sigură nu e decâtă a guvernului ungurescu, care n’a satisfăcută legitimele dorințe ale acestei țări, și care a făcută atâtă pe Români câtă și pe Iași se simță orgoliulă maghiară. In Carpați oposițiunea cătigă asemenea tărâmă și propaganda slavă își deschide cale printre Slovaci. Câtă despre Croația, ea nu se va ’radubei de câtă daca partita naționale va repurta victoria. Partita unionistă nu mai existe : totă țara e naționale. Lonyay n’a ediută s’atragă partita naționale și și-a ’nstrainate cu totulă și partita unionistă. Corespondintele ’și termină epistola dicendă că e peste putință da sa prevede resultate1e alegeriloru, că totă-d’uă dată, de sară prestata mă șefă abile, care se scie grupa n juru’i tóte elemintele actuali, ară pute forma oă mare partită de miijlocă, care ară succede d’uă dată partitei lui Deak și a lui Tisza. Déca Gazetta germană, pen’adamică devotată a maghiarismului, scote deja asemenea suspine, se pare sigură că partita deakistă și a perdută tărâmulu politică. (Coresp. slave) Cornitele d’Avin, după adoptarea convențiunii poștale franco-germane, se va întorce n Francia. Uă telegramă de la 27, datată din Paris, anunță că era asceptatâ acolo a doua gli. La Lyon s’aă arestată mai mulți membrii ai Internaționalei. Carliștii cari aă trecută pe teritoriul francese, au fostă internați la Angoulême. După joia l'Eclair, s’a deschisă uă suptscripțiune ’n favorea insurgenților din Spania de ducele de Larochefoucault-Bisaccia, care a produsă 645,000 franci. Suptscriitorii nu erau decâtă legitimiștî. Cei mai moderați din partita naționale din Croația sunt consternați cu ocasiunea luptelor electorale, căci, după soliile din Agram, publicate de Lloyd de Pesthară are cunostință despre uă vastă conspirațiune slavă care s-ară intinde peste partea de ntadă din Austro Ungariei și n capulă căreia ară fi puși două Montenegrin!. Semnalul insurecțiunii va trebui se se dea de partita naționale din Croația. (Gaz. des étrangers). Se scrie de la Constantinopole : La 23 Aprile, douî comisari bulgari merseră la patriarhala ecumenică spre a’lă ruga se fișeze uă di ’n care se primeșcá pe exarchulă bulgară. Patriarhhală respinse că nu putea esprime nici uă opiniune făr’a consulta sinodulu. A doua di, vicarură patriarhhale merse la exarchă se’i spuse că cerea ună respinsă la circulara patriarhhului prin care s’acordă 40 de Iile episcopiloru bulgari spre a reintra în supunerea Bisericei și ’n casă de refulare ’i amenința cu escomunicarea. In privința cestiunii d’a primi pe exarhă, mai nainte de tote ele trebuia se ’și ceru iertare de tóte greșialile’s trecute și se condamne purtarea episcopilor ș’a poporului bulgară. Adunarea naționale a Bulgarilor a decisă se comunice acestă respunsu sublimei porți. Byzantin, organisă patriarhului ecumenică, anunță scrrea care produseră imensă agitațiune, că patriarhulă ară avè de gândă se escomunice î ntréga națiune bulgară. La Gazette des étrangers din Viena anunță, la 27 Aprile, că ’ntr’uă audiența acordată exarchului bulgară, Sultanulă s’a asigurată că Bulgarii voră fi totă deuea tratați ca și cele-lalte naționalități ale imperiului. Exarchulă a primită marea cruce a Medjidiei. De la Berlin se comunică vestea forte importante, și după care ’n înalta politică sară prepara mari eveniminte, că Rusia ară ave de gândă ca ’n curendă se intre ’n resbelă c’uă putere străină. Țarulă ară fi sigură de neintervenirea Prusiei, recunostința căreia are dreptulă d’a o pretinde, pentru atitudinea păstrată ’n timpul resbelului franco-germană. Se scrie de la Dresda: R’a ținută la Dresda ună meetingă colosale, care fusese convocată de comitatulă socialistă-democratică cu scopă d’a ofere claseloră lucrătore ocasiunea d’a se pronunța asupra procesului socialistă-democratică ală d-soră Bebel și Liebknecht din Lipsea. Ședința , schidându-se de cetățianulă Müller, care fu alesă ca președinte prin aclamațiune, cetățianulă Otto Walster, redactatele primare ale ziarului socialistădemocratică Volkbote din Dresda, făcută relațiune sumară, déru forte mergică despre faimosulă procesă. Dicândă că, după modulă d’a vede ală juriului din Lipsea, Böbel și Liebknecht ară comite și crima de naltă trădare; că, poliția făcândă uă „măgăria,“ cu teza a o constata ’n publică, — unci comisară polițienescă, care