Romanulu, aprilie 1872 (Anul 16)

1872-04-22

ANULIFALU SfISE-SPRE-pFCFSR A4alilstr&d­a»cf fo fas«gi*im & mJtafe, R«­ — fie^aeu­BMa, Mirai» Colțean, No. 42. SAMBATA, DUMINICA 22-23 APRILIE 1872. UOESCE ȘI VEI PUTEA ABONA M­IN­TIC­II CAPITALE : unu anii 48 lei; ?ese luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă, lună 5 lei. IN DISTRICTE : unu anii 58 lei; șase luni 29 lei; trei luni 15 lei; uă lună 6 lei. Abonamentele începu la 1 și 16 ale lunei. un esemplaru, 20 bani. Francia, Italia și Anglia, pe trimistru franci 20. Austria și Germania, trimestru 7 fi. arg. (18 franci) ANUNȚURI Anunț­uri, pagina a IV, linia 30 litere — 40 bani. aserțiuni și reclame, pag. III, linia 2 lei — — Scrisori și ori-ce trimiteri NEFRANCATE voru fi REFULATE. — Articlele nepublicate se voru arde. ENUM­EZA­TE ȘI VEI FI ABONAREA IN BUCURESCÎ, la Administrațiunea pariului; IN DISTRICTE, la corespondinții sei și cujoșii Pentru Anunț­uri a­re adresa la administrațiune. Pentru abonamente: la d. Darras-Hallegrain, Ru de l’ancienne comedie, 5. Pentru anunțiuri: la d-n­e Drain et Micoud, 7 Ru# Rochechouart. Pentru abonamente: la d. B. G Popo­viel, Flie­markt, 15. Pentru anunțiuri: la -nii Hiaeenstein și Vogi Neuermarkt. 11. TjA. jpis­kis I—A. WIENA SER­VICIU TELEGRAFIC AU­­ «KOMASHID.III.» Paris, 3 Main. — Guvernulă a tradusă pe mareșialele Bazaine naintea unui consiliu de nibelă. Că decisiune analogă este a­­prope slc­ră că se va lua și ’n privința lui Wimpfen. Londra, 3 Main. —In Camera comune­­loră d. Gladstone esprime speranța că uă­­nvoiela satisfaceróre se va face între A­­merica și Englitera. Madrid, 3 Masă.— Mierlă insurgințiloră este urmărită de armată, și se îndrepta spre fruntaria francesé. Servițiula­­ privata ala Monitoréiul. Paris, 2 Masă.— Diariută oficiale pu­blică numirea lui Bourgoing ca ambasa­­dore pe lângă Papa și a lui d’Ilarcourt ca ambasadore la Londra, București. ‘1 Destule comunicate la adresa nostră pu­blică Monitorele, și, din fericire pentru pentru acestă organi ală guvernului, se ’ntâmplă ca nu tóte se liă scrise în sti­­lul ă, cu gramatica și cu distinsele espre­­siuni ale celui din urmă, relativă la re­­voluțiunea locuitorilor, din comuna Ogrâ­­deniî, cari ,mergeau prin încuragiări la resistință.“ Astă­zi reproducemu unulă cu totulă neobicinuită prin tonulă seă cuvi­­inciosă, prin modulă lămurită și catego­rică în care spune adevărulă ; înse a­­cestă adeveră este, din nenorosire, atâta de neplăcută pentru noi, în­câta nu pu­­temă se remânemă de câtă forte nemul­­țărațiî. D. directore­ală posteloră respunde lă­murită la plângerile nostre pentru neîmâ­­narea regulată a diariului abonațiloră notrii de prin județe, nu căutândâ a desminți, după datină, cele dise­cte noi, ci recunos­­cându-le într’ună modă tacită esactitatea, și declarândă că „nu pote lua asupra’și solidaritatea nepredării la destinațiune a diam­elor­, de­câtă în acele localități, unde există biuroui­ poștale.“ Mulțămimă de francheță, dé la noi totă păguba și remânemă ; și în cele din urmă totă pe direcțiunia posteloră o s’o tragemă la respundere, căci trebuie se fiă cine­va respunzătoră de regularitatea servițiului postate. Ș’apul, cându va fi vorba la res­­pundere, se va alege care este culpabile, direcțiunea posteloră sca d. ministru din întru. Este înse­uă cestiune la care d. di­rectore ală posteloră n’a voită a respunde. Noi sciamă bine că, n< avândă d-sea âucă postea rurale, corespondința pe la plăși este la discrețiunea supt-prefecților­, și de acea­a lamă ruga la rându­ă d-sele pe d. ministru din întru se nu lase a se discredita cu totulă serviciură poștale de către supt-prefecții și zapcii d-sele. Se vede că intervenirea pe lângă d. ministru nu va fi avută vreună efectă bună, îs­ va fi găsită după uă nópte agitată, și i va fi respinsă că bine facă supt-prefecții de nu daă corespondința, și mai cu semă Românulu, la destinațiune, precum­ă res­­punse în Senată că bine a­i făcutu unu prefectă de Dorohoiă de a arestată și maltratată pe cei ce se plângeau în con­tra’!. Acesta va fi pute causa de nu ne spune nimică d. directore despre rugăciu­nea ce’I­amă făcută de-a interveni pe lângă d. ministru din întru. In scurtă, nu ne mai rămâne de­câtă se „reclamămă la parvasara — cumă­­ jică slujbașii regimenui — căci, decă ne adresămă către direcțiunea posteloră, pen­tru pagubele ce ne aduce serviciul­ poș­tale, d. directore ns respunde cu fran­cheță și politeță: „puteți se fiți păgu­bași, derű nu­i­ți solidaritatea, căci narați încă poște rurale.“ Dacă ne vomă a­­dresa către d. ministru din întru, ne va respunde, de figură forte supărată: „ce căutați la mine ? Puneți-vă la directorele posteloră!“ „De la Ana la Caiafa“ și nicâirî drep­tate, și totă „hoțulu de păgubașul de vină.“ Acesta este caracteristica regimelui actuale, o recunoscemă, démi nu ne pu­­temă supune. Spune deă, domnule directore ală pos­­teloru, n’avemă și noi dreptate ? Și se vedi că avem­ă dreptate chiară în co­ntra dumitele. Nu negi că se violeză secretulîl scri­­sorilor­, ensé, pentru a face urmăriri — ș’nci ai dreptate — ceri probe. Ce probe se pot ă da cnsé din parte­ ne — dacă direcțiunea nu se va nsărcina ansa șî a le găsi, în interesul­ respectului ligii și ală moralei chiară — în următorulă casă. Scriemă trei epistole pe rândă către uă personă din Pitesci, pe fle­care pu­­nem fi câte ună timbru de ciece bani și se depunemă la poște; nici una casé nu pervine adresantelui, și suntemă siliți a’i trimite uă a patra cu recepisă pentru ca s’o potă în fine primi. Ce dovedi pu­team noi da acum pentru cele trei epistole sustrase și pentru secretură loru violată, câudă, încredătorî în regularitatea servi­ciului poștale, și pentru a ne scuti le uă plată îndouită, amă depusă epistolele la poște far’a cere recepisă ? Se mai dămă d-lui directore âncă ună casă, în care’i va fi forte lesne a des­coperi­tă neiertată, dacă nu precugetată, neregulan­tate, In septemâna care precidea pe acea-a a patimiloră, trămiserămă d-nului Titus Dunca la Focși ano­uă telegramă, spre respunsă la uă alta din parte’»; nici pe ne astă­ di adresantele n’a primită acea te­legramă, după cumă ne-o spune că e­­pistolă a sea din ajunulu Pascelui. D-in directore, urmândă cu acea­așî francheță, cu care ne vorbesce în comunicatură d-sele, va putea forte lesne găsi originalele te­legramei nóstra la birou, și urmări pe culpabili, decă na voră putea face și a­­ceștia cumu amenința se facă Ambroa, arzândă înaltele epistole ce’să autori saă a da în prada coțcariloră depositulu în­credințată lui. Nu va părea de sigură nimenul stransă că amă consacrată posteloră partea cea însemnată din numerulă nostru de astă­­zi. Constituanta a pusă atâtă de susă prin­­cipiulu secretului corespondinței, în­câtă s-a consacrată un­ articlu din pactură fun­damentale ală Statului; și, decă cei mai mulți s’aă deprinsă atâtă de multă cu violările de Constituțiune, în­câtă nu le mai dau nici uă atențiune, se ne fiă per­misă noue, pe cari aceste violări ne a­­tingă în tote modurile, se urmăm și a da respectivă și importanța cuvenită Consti­­tuțiunii și legiloră. D. Costa Foru merse n revisiune prin partea României de peste Milcovă, spre a moralisa și regula autoritățile judiciare și de pe acolo, cumă regulă curtea ape­lativă din Bucuresci, ca doră va ajunge a le face pe tote demne de inamovibili­tate. Acestă lăudabile scapă aiîi inspec­­țiunii d-lui ministru ală justiției pare éase a fi avută ună efectă cu desevârșire ză­­păcitoră pentru pre­cari funcționari jude­cătoresc­. Zăpăcela este forte naturale : în facia celoru două morale ali minis­trului justiției, atenna de temperamentală de simțîmintele ale fle­cărui­a de-a alege pe una din două; astă­felă unii alegândö pe una, alții pe alta, și încă alții rătă­c­indă între amândouă, se produse­ră in­­vălmășelă, care, între alte victime ce fă­cu, coprinse și pe președintele tribuna­lelui de Tecuciu, cu alți inferiori și egali ai d-sele din magistratură și administra­ții] ne. D. N. R. Muntenia, avocată în Tecuciu, ne spune, într’uă petițiune a sea către d. ministru ală justiției, că ’n sera de Vinerea mere, silică tocmai atunci când­ M. Sea asista la ceremonia punerii în mormentă la mitropolia din Bucuresci. d. Președinte ală tribunalului de Tecuciu, împreună cu alte însemnate persone ofi­ciale, eșta fără nici uă sfiială, în trăsură, de la­tină pre care stabilimentu pu­­­blicu Din acestă singură faptă este les­ne a se convinge pe cari din cele două morale ale ministrului o aleseră acești funcționari. Dere, ca se se vedă și mai bine fructată inspecțiunilor­ d-lui Costa­­foru, se urmără plângerea d-lui Muntenii. Visiniulă domnului președinte, eredândă de cuviință a nu mai ține în frâu pe caii sei, precumă stăpânulă săă nu mai punea freu aplicărilor­ sele, dete cu caii peste d. Muntenii, care trecea din întâmplare pe stradă. Pentru a nu fi călcată de cal și trăsură, d. Muntenii lovi ’ntr’unulă din cai și’i făcu astă­ felă se se ferescă. Re­voltată de acestă actă de violență ’n contra dobitocului său, din partea celui ce nu se lăsase ucide de ca­rulă, de triumfă, care purta atâtea persone oficiale, președintele sare, împreună cu tovarășii săi, asupra d-lui Muntenii și’să bate pene ’Iu împle de sânge. Este ore acestă faptă a unui preșe­dinte de tribunale calificabile prin vre­unulă din toți termini­ de desgustă, cari există în dicționaru? Logică și dreptă era se fiă, nu bătută, ci pedepsită sau celă puțină mustrată visiniulă. Președintele tribunalelui a găsită, din contra, că trebuiesce bătută acela care era se fiă victima nebăgării de s0mă a visitiului. Ge va se­dică a fi în prada celoră două morale ministeriale! Dară nici poliția capitalei nu rămâne în urma tribunalelor­ inspectate de d. Costa-Foru. Acum trei dile, d. Politimos,— care venise de sărbători din Francia, unde’și face s­tudiere de dreptă — opresce un birjă de pe stradă și se urcă pentru a pleca; ecâ énse că vistavoiului nu mai scimă cărui generaliă îi vine pofta se ié pentru stepânulă seă acea birjă. Bir­­jarulă se opune, d Politimou asemene. In timpul d­esplicării oră, intervine d. Sașia, com­andirulă sergințiloră de prașiă, care, cu uă formidabile salvă de înjurături, trămite pe birjară cu vistavoială și pe d. Politimos ... în arestă la poliție, pen­tru c’a cutezată a se opune voinței unui vistavolă. Intr’ună momenta îl răpi și birja și libertatea. Patru cinci ore de a­­restă la poliție deferă d lui Politimos uă lecțiune de dreptă, pe care va uita-o de sicură mai târziiă de­câtă tóte lecțiunile care le-a primită de la profesorii sei din Paris. In fine intervenirea energică a d-lui Ion Isvoranu vedete­a lui Politi­mos libertatea și latitudinea de-a se n­­torce în Francia, spre a spune care este noua tipiță de dreptă, stabilită în Româ­nia de domnii Sașia­ Costa-Foru, luptă re­­gimele instavoilor, de felurite categorii. In Ungaria mișcarea electorale se es­prime prin totă felulă de manifestațiuni; partizanii dreptei și estremei stânge des­­voltă activitate mai cu semn­n distric­tele transilvane, curândă a se ’nțelege cu poporațiunea română, căci sc­ă bine că ea va esercita un ’nsemnată influință asupra alegerilor­. Intr’adevără, Transilvania alege 75 de­putați și ’n ultima sesiune a parlame­n­­tului din Fes­a numai 6 din ei erau din oposițiune , toți cei­l­alți erau deakiști. E dére clară că, déca Românii se voră lăsa amăgi de d. Koloman Tisza și consorții, oposițiunea maghiară s’ama întări ’n p­o­­porțiuni destulă de neliniștitore pentru drepta. Pâ­­nci tóte m­ișteșiugirile stângei aă reeșită forte puțină. Ce se face pentru ca se nu remână neproducătoră și nefolositoră izvorulă de avuție și de viață, care se numesce „apele minerale de la Văcăresc!“? Superioritatea s­a este probată și încercată. Atâta este ore de ajunsă? Și trebuie se dămă cu pi­­ciorulă chiară în doința ce ne-o umple fără nici uă gri­jă și ostenelă fecunda Romăniă. Audi­mă că acele ape se voră sfinți di­­lele acestea. Noi nil­­e sciamă profanate de câtă de vncuria și nepăsarea autorității comu­nale. Un epistolă adresată din Pesta Gazettei germane descrie ast­­fel o situațiunea internă a regatului Sân­tului Ștefanii: In tóte provinciele slave suflă unui spi­rits d’oposițiune, care ’n unele districte merge până la resistență reală. Transilvania, care altă­dată din 60 de deputați nu trimitea de câtă 6 din opo­­sițiune, anulă acesta va trimite 30 și greșela de sigură nu e de­câtă a guver­nului ungurescu, care n’a satisfăcută le­gitimele dorințe ale acestei țări, și care a făcută atâtă pe Români câtă și pe Iași se simță orgoliulă maghiară. In Carpați oposițiunea că­tigă aseme­nea tărâmă și propaganda slavă își des­chide cale printre Slovaci. Câtă despre Croația, ea nu se va ’ra­dubei de câtă daca partita naționale va repurta victoria. Partita unionistă nu mai existe : totă țara e naționale. Lonyay n’a ediută s’atragă partita naționale și și-a ’nstrainate cu totulă și partita unionistă. Corespondintele ’și termină epistola di­­cendă că e peste putință d­a sa prevede resultate1e alegeriloru, că totă-d’uă dată, de sară prestata m­ă șefă abile, care se scie grupa n juru’i tóte elemintele ac­tuali, ară pute forma oă mare partită de miijlocă, care ară succede d’uă dată par­titei lui Deak și a lui Tisza. Déca Gazetta germană, pen’ad­­amică devotată a maghiarismului, scote deja a­­semenea suspine, se pare sigură că par­tita deakistă și a perdută tărâmulu politică. (Coresp. slave) Cornitele d’Av­in, după adoptarea con­­vențiunii poștale fran­c­o-germane, se va în­­torce n Francia. Uă telegramă de la 27, datată din Paris, anunță că era asceptatâ acolo a doua­ gli. La Lyon s’aă arestată mai mulți mem­brii ai Internaționalei. Carliștii cari aă trecută pe teritoriul­ francese, au fostă internați la Angoulême. După joia l'Eclair, s’a deschisă uă suptscripțiune ’n favorea insurgenților­ din Spania de ducele de Larochefoucault-Bisaccia, care a produsă 645,000 franci. Suptscriitorii nu erau de­câtă legitimiștî. Cei mai moderați din partita naționale din Croația sunt­ consternați cu ocasiu­­nea luptelor­ electorale, căci, după sol­iile din Agram, publicate de Lloyd de Pesth­ară are cunostință despre uă vastă conspirațiune slavă care s-ară intinde peste partea de ntadă­ di­n Austro Unga­riei și n capulă căreia ară fi puși două Montenegrin!. Semnalul­ insurecțiunii va trebui se se dea de partita naționale din Croația. (Gaz. des étrangers). Se scrie de la Consta­ntinopole : La 23 Aprile, douî comisari bulgari merseră la patriarh­ala ecumenică spre a’lă ruga se fișeze uă di ’n care se pri­­meșcá pe exarchulă bulgară. Patriarhh­ală respinse că nu putea esprime nici uă opiniune făr’a consulta sinodulu. A doua di, vicarură patriarhhale merse la exarchă se’i spuse că cerea ună respinsă la cir­culara patriarhhului prin care s’acordă 40 de­­ Iile episcopiloru bulgari spre a reintra în supunerea Bisericei și ’n casă de re­­fulare ’i amenința cu escomunicarea. In privința cestiunii d’a primi pe exarh­­ă, mai nainte de tote ele trebuia se ’și ceru iertare de tóte greșialile’s trecute și se condamne purtarea episcopilor­ ș’a popo­rului bulgară. Adunarea naționale a Bul­­garilor­ a decisă se comunice acestă res­­punsu sublimei porți. By­zant­in, organisă patriarh­ului ecu­menică, anunță scrrea care produse­ră imensă agitațiune, că patriarh­­ulă ară avè de gândă se escomunice î ntréga na­țiune bulgară. La Gazette des étrangers din Viena anunță, la 27 Aprile, că ’ntr’uă audiența acordată exarchului bulgară, Sultanulă s’a asigurată că Bulgarii voră fi totă­ de­­uea tratați ca și cele-l­alte naționalități ale imperiului. Exarchulă a primită ma­rea cruce a Medjidiei. De la Berlin se comunică vestea forte importante, și după care ’n înalta politică sară prepara mari eveniminte, că Rusia ară ave de gândă ca ’n curendă se in­tre ’n resbelă c’uă putere străină. Țarulă ară fi sigură de neintervenirea Prusiei, recunostința căreia are dreptulă d’a o pretinde, pentru atitudinea păstrată ’n tim­pul­ resbelului franco-germană. Se scrie de la Dresda: R’a ținută la Dresda ună meetingă co­losale, care fusese convocată de comita­­tulă socialistă-democratică cu scopă d’a ofere claseloră lucrătore ocasiunea d’a se pronunța asupra procesului socialistă-de­­mocratică ală d-soră Bebel și Liebknecht din Lipsea. Ședința , schidându-se de cetățianulă Müller, care fu alesă ca președinte prin aclamațiune, cetățianulă Otto­ Walster, re­dactatele primare ale ziarului socialistă­­democratică Volkbote din Dresda, făcu­tă relațiune sumară, déru forte mergică des­pre faimosulă procesă. Dicândă că, după modulă d’a vede ală juriului din Lipsea, Böbel și Liebknecht ară comite și crima de naltă trădare; că, poliția făcândă uă „măgăria,“ cu teza a o constata ’n pu­blică, — unci comisară polițienescă, care

Next