Romanulu, mai 1872 (Anul 16)

1872-05-04

ANULU ALUgȘERE-SPRE­ PE CELE VOEACE ȘI VEI PUJTEA ABONAMENTE N CAPITALE: unu anm 48 lei; șese luni 24 lei; trei luni 12 lei;­uă lună 5 lei. IN DISTRICTE: unu anu 68 lei; tjese luni 29 lei; trei luni 15 l$s;­uă lună 6 lei. Abonamentele începu la 1 și 16 ale lunei. nnesemplaru, 20 bani. Francia, Italia și Anglia, pe trimistru franci 20. Austria și Germania, trimestru 7 fl. arg. (18 franci) ANUNȚU­R) Anunț­uri, pagina a IV, linia 30 litere — 40 bani, aserțiuni și reclame, pag. III, linia 2 lei — — Scrisori și ori-ce trimiteri NEFRANCATE vor­ fi REFUZA­TE. — Articlele nepublicate se vor­ ard». SERVICIU TELEGRAFIC AKTU «RO»A1V­IUN­.— Berna, 15 Maiö. — Noua constituțiune federale a fostă respinsă de poporü c­u o majoritate de aprope 9000 de voturi și de Statele cantonale cu 13 voturi contra 9. Madrid, 15 Mai 1l. — Guvernul v­a pre­­zinta astăzi nndi proiectil de lege pentru chrămarea supt arme a 40.000 de omeni. London, 15 Mai 6. — Cele doue Camere au­ amânată, după cererea guvernului, desbaterea cestiunii Alabama pene la sfîr­­șitulu lui Mai 6, guvernul fi a espresa spe­ranța unei învoiri amicale. Administrationen și Rollioliu­n­ea, Sinul» Academiei, No. 26« Edițiunea de sera £ Bucuresci, V Floraru, 1872. Uă nouă și forte gravă lovire s’a dată de către guvernă Constitution­! și legi­ electorale. Acastă lovire este directă, este făcu­tă. Guvernul­ crede negreșitul că nu mai are nevoie de nici uă menagiare, de acea aruncă masca și­­ vine a desființa, printr’uă deliberare a consiliului de mi­niștrii și Constituțiunea și legea electo­rale, a­șî însuși atribuțiuni cari suntă date de pacturi fundamentale altei puteri a Statului și a se amesteca în operați­unea­dresării listeloru de la cari legiu­­torii din 1866 l-au escluse într’unu modă sistematică și precugetatu. E că faptele de cari este vorba. Consiliule comunale din Iași invită pe cele­l­alte consilie din districtu, a se pune în înțelegere cu dênsula pentru dresarea listeloru electorali, în conformitate cu art. 33 din lege. Unele din aceste consilie, — nu cercetări îi supt a lui instigațiune,—• refusă , a respunde la invitare supt di­ferite proteste, și procedă singure la dre­sarea listeloră. Consiliul­ din Iași este­­ astă­felu nevoită a­dresa și publica listele diferiteloru colegie, fără concursulă ace­­lor­ consilie, rebele legii; lăsându, se ’n­­țelege, ca cei interesați se reclame la tribunale și la curtea de casațiune pen­tru omiterile și înscrierile ce le­ară crede­rea făcute. După espirarea tuturor a ter­­menilor­ legali, el­ publică în fine listele definitive. Con­siliele, cari refuzaseră d’a lua parte la lucrare, publică însă și ele alte liste. Prefectura de Iași raporteză, ca­­sulul ministrului seă, aruncândă, se înțe­lege, totă culpa asupra consiliului iășiană. Ministrul­ de interne deferesce faptul­ consiliului de miniștrii și, după cum ne spune prefectură de Iași într’oă publicare forte ciudată care are mai multă aerulă de o Ji­­miă de câtă unu actă administrativă, con­siliulă de miniștrii, însușindu-și atribuți­­unile desființatului consiliu de Stată, a decisă a se modifica listele conformă do­­­­rințel d-lui prefectă. Primindă acastă no­­­­tificare, consiliul­ comunale, printr’uă mo­țiune presintată de d. Pogoră și votată de unanimitatea membrilor­ presinți, a­­fară de ună abținută, respinge­otărîrea ministeriale ca inconstituționale și ilegale și menține listele astă­felă precumă au fostă formate de comuna iașiană. Reproducând, mai la vale, dup­a Uniu­nea liberale din Iași, actele menționate mai sus, împreună cu apreb­ările­­ fisului dhiam­ă și atrăgândă asupră-le atențiunea cititorilor­ și a curții de Casațiune, ne permiteam a discuta și noi următorele întrebări: Care este legea ce da d-seră miniștrii atribuțiunile desființatului consiliu de Stată iji ce privesce conflictele de atribuțiuni ? Care stu­ctu ală legii electorale în vi­­gore chiamă pe consiliul­ de Stată, sec în lipsa lui pe celă de miniștrii, a se a­­­­mesteca în dresarea listeloru electorale și a se pronunța asupra neînțelegerilor ăscă conflictelor­ ivite cu ocasiunea acestora operațiuni ? Cari suntă disposițiunile legii electo­rale ce permită consilieloră comunali ru­rali a forma, ele singure, fără uă prea­labilă înțelegere cu celă de reședință, listele electorale? Nu cunoscemű nici uă asemene lege, nici uă asemene disposițiune. Din contra, precumă observă cu dreptă curentă Uniunea liberale, în ce privesce ântâia cestiune, art. 131 ală Constituțiunii prescrie, în modă formale și positivă, că curtea de casațiune singură are dreptul ă a se pronunța asupra conflictelor­ de a­­tribuțiune. Nu existe nicăiri nici în Con­stituțiune, nici în altă lege posteriori, vr’uă disposițiune care se trece acestă competință puterii esecutive. In ce privesce a doua cestiune, legea electorale nu recunosce de câte două au­torități îndrituite a juca una rolă, a ave­aă acțiune în dresarea listelor­, autori­tatea comunale și autoritatea judiciarii, represintată prin tribunalul­ de prima in­stanță și curtea de casațiune. Nici pre­fectură, nici miniștrii nu potă ave ames­tecă în aceste operațiuni, nici chiară în casulă cândă ună consilii comunale ar fi procesă contra disei legi. Prin urmare, chiară damă admite că lucrarea consiliului de Iași era neregulată, ea nu putea fi desființată de­câtă de către tribunale sau de curtea de casațiune, singu­rele autorități, o repetimă, la cari cei vătămați se potă adresa cu siguranța d’a dobândi uă soluțiune legale. Așia dori, d-niî miniștrii însușindu-șî dreptul­ d’a se pronunța în asemene ma­­teriă și d’a anula­otărîrea consiliului de Iași, au comisă uă ușurpare de atribu­țiuni, una adusă de putere, uă violare patentă și cutezătore a Constituțiunii ș’a legii electorale. Consiliul­ comunale de Iași, respin­­gendă acestă pretensiune a guvernului și declarândă de nulă și fără valore deci­­siunea lui, a îndeplinită vă detoriă către Comuna care l’a alesă, către țară și către legile iei. Elă a apărații independința comunale și cea electorale, regimele con­stituționale și legalitatea. Ela pate și va fi negreșită disolvată, conformă cererii prefectului, lășia int­ensă și națiunea în­­tregă le va fi recunoscătorii pentru demna, energica și rom­ânesca foră purtare. Acestă detoriă îndeplinită, se vede că acumă­decă procederea consiliului de Iași, în revizu­­irea listelor­, era s­ă nu legale. Art. 33 ală legii electorale dice, în modă positivă, că revizuirea listelor­ e­­lectorali trebuie se se facă, în fie­care județă, „de către consiliului comunale alți „orașiului de reședință, în înțelegere „cu cele­l­alte consilie comunali din ju­­­­dețui. „Unii, esempla riv­alii rolurilor” de „contribuțiuni, adauge disură articlu, „certificată conformă cu originalulă de „către împlinitori și adeverită de casia­­„rulă județului, va fi trăiaisă pentru a­­­cestă sfîrșit.ă consiliului comunale res­­­pectivu Se aducemă mai întâiă aminte, ca se inbesnima discusiunea, că la votarea legii electorale, rolurile de contribuțiuni se a­­flaă în minele casiărului districtuale și îm­plinitoriloră sei, cari percepeau tele dă­rile. Prin urmare, legea electorale, pre­­scriindă a se da copiă certificată de pe roluri consiliului comunale respectivă, nu putea se înțelegă de­câtă pe consiliul, de la reședința casiărului districtuale, eră nici de cu mu [te tote con­siliele co­munali, căci atunci nu ar fi cerută nu­mai una esemplariă, ci atăte căte co­mune rurali suntă într’una­ distrnctă. Că a­­semene cerere nici ar fi pututu-o face le­­giuitorulă; elă seia bine că îndeplinirea iei ar fi fostă aprópe imposibile, căci co­­piarea in 50, 60 și chiară mai multe exemplar­e a rolurilor­ de contribuțiuni, cari cuprindă mai multe volume, ar fi ne­cesitată ună timpă și nesce chieltuieli forte însemnate. Legea percepțiunii din 1866 s’a mo­dificată mai târziiu; mare parte din im­­posite se strîngă acumă de primărie și, ca consecință, rolurile de contribuțiuni se pâstreză de către aceste ,din urmă auto­rități. Prin urmare în diteria ce era pusă de art. 33 ală legii electorale asupra casie­rului districtuale și împlinitorilor, cade astăzi asupra primărieloră diferitelor­ co­mune. Acumă ce-a făcută consiliulu comunale din Iași? Conformă disposițiunii alineatului 1 ală art. 33 din lege, el­­a invitată pe con­­siliele comunale din județă, ca, în înțele­gere cu cele de reședință, se procedă la revizuirea listelor­, și, potrivită alineatu­lui 2 ale aceluiași articlu, elă a cerută de la împlinitorii de dări,—astăzi primă­­riele,—a-i trimite copie după roluri. Consiliulu de Iași a fostă deci întru tote corectă, elă a lucrată după testul ă și litera legii. Cei ce au călcată legea au fostă acei cari au refuzatü d’a se conforma disposițiunilor ă iei de proce­­dere în înțelegere cu consiliulu de iași la revizuirea listeloru, și d’a aduce rolu­rile de contribuțiuni necesarie pentru în­deplinirea acestei lucrări. Prin urmare, dacă d. preb­etă de Iași și guvernulö aveau mustrări de făcută și, d’ară fi avută dreptulă a le face în a­­cestă materiă, ele nu puteau, în nici ună casă, se fiă adresate consiliului iașiană, ci numai acelora­a­gari refuzaseră de a respunde la legalea invitare ce le fusese făcută. Consiliulu de Iași nu putea, în facia retușului ce întîm­pina din partea unoră consilie, instigare negreșită, de­câtă a-și termina lucrarea, în înțelegere cu cele ce se conformaseră legii, ș’a publica listele, remâindă ca cei nemulțămiți se reclame la autoritățile competiațe. Nici uă reclamare nici la tribunale, nici la Casațiune n s’a făcută, ci numai, după ce tóte termenile trecuseră și lis­tele rămuseseră definitive, d. prefectă s’a adresată miniștrilor, cerendu intervenirea loră într’u c cestiune care j­u-î priviadelocă. • Acestă procedere nu ne suprinde. Și d. prefectă și d nar miniștrii soleră bine că, decă sară fi adresată la tribunale și la Casațiune, aceste autorități nu puteau de cât ai aproba procederea consiliului iă­­șiană și că miile de indivizii, fără nici una dreptă, pe cari administrațiunea voiesce a-l m­ănține în liste spre a falsifica rezultatulă alegerii, ar­ fi fostă inevitabile exclusî de către justiție. Prin urmare, neputeri să ajunge le scapă pe uă cale legale nu le-a remasă de­câtă se alerge la uă nouă violare a Constituțiunii. Acesta nu le era greă. Am făcutu-o, Constatândă faptulă, nu vomă cere în­dreptarea lui, căci scimă bine car fi uă nebuniă a vorbi dreptate c’ună asemene guvernă. Ne mărginimă numai, înscriind și acestă actă la pasivul­ ministeriului, a saluta cu respectă pe comuna iașiană care singură, in acestă adormire generale, mai spie a rădica vocea pentru apărarea dreptului, a lupta pentru legalitate și li­bertățile constituționali. Citimă în Federațiunea: Conflictul d eșuată între Serbia și Turcia în privința locurilor­ confiniare, Zvorni­­culă și Sacarulu, pare a se fi aplanată definitiva, căci trupele turcesc­, destinate a fi dislocate la confiniele Serbiei, au pri­mită ordine a remâne în garnisonele loră. Chiară și garnisóna întărită de la Svor­­nică s’a redusă la starea’i normale de mai nainte. Gestiunea Svornicului ș'a Șa­calului s’a resolvatu âncă de vre 30 ani, evacuândă Turcii în timpul­ din urmă fortărețele Belgrad, Sabară și Semendria, din nebăgare ’n semn, guvernulu sâr­­bescu a neglesă a reclama și aceste lo­curi. Acumă, cândă tenorulu principe Mi­lan va primi la 10 August, guvernarea, reginței Blaznavatz și Ristici voiescă a resolve și acestă cestiune, ca numai ei sin­guri se și-o potă ’nșira între meritele fă­cute pentru patriă. In perioda acestora trei ani bărbații de Stată menționați au făcută forte multă pentru Serbia ș’au in­trodusă multe reforme salutarie. Spre a obține merite și ’n politica externă, regin­­ții cerură ca Turcii se se retragă cu to­tul­ din Serbia, cee­a ce crescu princi­pal­ulă încă cu ună milă pătrată. Primimă să scrisóre de la una alegă­­toră din Giurgiu care ne întrebă dacă nu cum n-va scima causa care a adusă re­tragerea d-lui Efremă Ghermană și înlo­cuirea sea cu d Pav. Pereță la prefectura de Vlașca. Alții póte vor­ da deslușiri în acestă privință;­­p­e ce putem­ă spune noi naivului alegétorii, este că titlurile d-lui Pav. Pereță la funcțiunea ce i s’a redată suntă scrise cu sânge pa capetele și pe pepturile alegătorilor și colegiului III din Giurgiu și că prin urmare era natu­rale ca d-sea se fiă ce­va mai preferită de câto d. Ghermană. JUDI, 4 MAIU 1872. LUMINEZI-TE ȘI VEI FI ABONAREA IN BUCU­RESCI, la Ad­minist­rațiunea diari-ului; IN DISTRICTE, la corespondinții sei și cunoșui* Pentru Anunțiuri a se adresa la administrațiime. 3LA­ iPARSIS Pentru abonamente: la d. Darras-Hallegrain, Ru de l’ancienne comedie, B. Pentru anunțiurî: la d-nil Drain et Micoud, 7 Rue Rochechonart. XIA. WIEN­A Pentru abonamente: la d. B. G Popovici, lie markt. 15. Pentru anunțiurî: la id -nil Hansenstein și Voigt Neuermarkt, 11. deputatului Damato apasă cu atâtă mai tare, cu câtă la ele a participat ă și ună es­­ministru radicale Beranger. Precum se scie, Salvador Damazo a ți­nută relațiuni forte intime cu generarele Prim, și a totă casulă e sinceră în si­lința d’a scuti de distrugere opera ’nce­­pută de amiculă seă asasinată. Despre revoluțiunea din Spania, soliile sosite constată că Serrano înainteză mereă în contra carliștilor­. Nu puțină sensa­­țiune caută uă scenă petrecută ’n timpuri din urmă în palatul­ regale din Madrid. Deputatul­ radicale Damato se ’ntroduse, prin fostul­ ministru Beranger, la regele, căruia i ținu u­ă discursul fulminante des­pre răutatea ministeriului seă. începu mai ântâi a se-și esprime convicțiunea că re­gele nu cunosce starea lucrurilor­ în tota gravitatea iei. Ca unulă ce face parte dintre deputații cari au contribuită multă la restabilirea constituțiunii și ntemeiarea dinastiei de astă­ ili, oratorele are drep­tul ă d’a spune adevărulă, și speră că re­gele va vede în cuvintele sale reflesiunea faptelor­, era in imaginările unul poli­tică pasionată. Situațiunea țetei e atâtă de rea, în care, déci va merge totă asia, regele, cu tóte resoluțiunile séle mărini­­mase, se va pute vede, nevoită a’șî pă­răsi postulă, pe care l’a obținută prin voința națiunii. Miniștrii nu se interesază de instituțiunile de Stază esistente legal­­minte, și, considerândă violențele, arbitra­­ritățile și violările de legi de totă felulă, cari și­ le permite guvernulu, nimenea pare de ce se mira, decă mulți Spanioli se credă în dreptă a lua armele. Regele tre­buie se procadă cu blândețe ’n contra a­­celora, cari, revoltați d’asemenea ilegali­tăți, s’au lăsată a fi seduși la­ nerespec­­tarea legiloră. Vorbitoriil­ adause apoi că cortesii nu represintă adevărata opiniune a țerei, și partita radicale nu va contri­bui câtuși de puțină, ca, prin presința sea, se le intregescă autoritatea ce le lipsesce și acesta pene cândă cortesii nu vor­ spri­jini, după putință, instituțiunile de Stază, create prin revoluțiunea din Septembre. Elementele ce nconjură an­ti guvernule suntă ună periei» pentru instituțiunile țerei și pentru dinastiă. Cu acastă ocasiune Da­mato aminti și despre asasinarea gene­ralului Prim, și a fine declarară că, la casă cândă regele va considera ca exa­­gerate aceste afirmațiuni, e gata a le re­peta în presința ministrului-președinte Sa­­gasta, în a cărui fidelitate către consti­tuțiune oratorele nare nici uă ncredere. Regele trată forțe amicale pe deputatulă oratere, care’i spuse sinceră opiniunea s­a, și, după mărturisirea chariului im­partial, la despărțire îi manifestă deose­bite semne de bună-voință. Iliariulă Epoca observă că acusările Corespondința particulară a ROMANULUI. Focșianî, 25 Aprile, 1872. Ama străbătută Italia mai în totă lungul ă­rei— de la Neapole la Ve­neția — și simtă trebuință a da semă fraților­ noștriî d’aicî, vă dată cu salutările ce le aducă, despre impresiunile măgulitore și despre interesulă importante ce ni s’arată nouö Românilor”. Sciți că școla modernă a diplo­­maților, fără scrupulă, vreadă se scuie gusturile belice și spiritură de concistă ală stâpânilor, pe cari îi servă, ne spune mereu și pro­­beză prin faptele de tota­diua că, în politică, moralitatea este necu­noscută, cu tote că fie­care pagină a istoriei constată că interesele reale ale unui poporă nu’șî aă primită nici uă dată satisfacerea loră de­câtă de la uă perfectă moralitate internă și esternă. Ast­­fel­, mai de­ună­<jli — precum ă și-aduce ori­cine aminte — politicii speculatori plecaseră urech­ia și ascultau cu com­­plăcere turbatele operațiuni ale Ungurilor­ și ale Teutonilor S aro­­ganțî. Intra­scă nu în iscusitele combi­­națiunî ale marelui imperatore d’a­­tunci, compensațiunile mănose din Oriunte?!.... Adevĕrul­ este că însuși popo­­rulö italiană, cu­ guvernul e sec în frunte, în frigurile de impariință de care era coprinsă, nu vedea altă soluțiune a unității lui complete. Și Austro-Ungaria se lingea pe buze și ’și credea imperiulă întinsă deja pénă la Marea­ Negra. Deja politicii propună despre po­­póre și popórele s’aă mai deprinsă și ele în fine se dispuse de sartea lor­. Același seculü, și mai cu osebire acesta în care trăimu, n’a putută îngădui a se repeta aceași mon­­struositate : asasinarea unei naționa­lități.... Destulă cu Polonia, cu parte din Basarabia și cu cea­ a ce se face acumă în Alsacia și Lorena! Austria re’ntorse în fine Italiei totă pămentulu ce cotropise și fu aspru pedepsită pentru trufia și se­cularele séle perfidii, éra Românii staă la locul ă loră, cu ale loru, sentinelă veghiatóre, cu dreptul ă naturale d’a se conserva ș’ajunge și eî la unitate completă. In­facta Slaviloră de la Nord, carii staă la pândă și se ch­ibzuiescu pe unde le-ară veni mai la ’nde­­mână s apuce ca se dea mâna cu Slavii de la Sud și se își potolesca d’uă-cam-dată setea de cuceriri în seraiurile de pe Bosfora, și a­fagia Germaniloru cotropitori și iscusiți germani datorî, lumea latină, descep­­tată astăzi de crude încercări, se reculege, cugetă și­nțelege în fine că scăpare nu pate fi de­câtă în

Next