Romanulu, iunie 1872 (Anul 16)

1872-06-10

402 Primele scriî despre alegerile făcute ’n Belgia anunță că lista liberalilorü a reușită întrâgă la Bruxelles c’uă mare majoritate. Catolicii, adaugă depeșele, au unQ locă mai mare ’n cameră, căci posedă 75 de voturi în contra a 49 numai ale liberalilor. Citimă în Corespondința slavă, sunt titlulă de Bulgaria . Escomunicarea majoră pronunțată de patriarhală grecă în contra esarhului și a prelaților, bulgari a ruptă pene și cea mai de pe urmă legătură care mai unmaă pe Bulgari cu patriarhală ecumenică. Astăzi se putem zice că despărțirea e completă. Acastă cestiune bulgară, care se desbate d’atâția ani, pe care reposatul Ali-Pașia o rădicase ’n modă oficiale ca se ’sî resbune ’n contra Greciloru, dora pe care n’avea de gândă s’o resolve definitivă și pe care actualele guvernă turcescă o resolvă cu pre multă grabă, e destinată se modifice multe lucruri in privite și se dea ocasiune la multe și grave surprinderi pentru cel ce s’aă preocupată de soluțiunea iei. Déca se va observa cele ce se petrecă între Bulgari, se va vede că el suntă astăzi intusiasmați și ’n culmea dorințeloru lor, ne mai vorbindă decâtă de recunoscința către Sultană și ne’ndouindu-se măcară că printr’acésta li s’a dechi să țină orizonie politică. Bulgarii ’ncepu se aibă consciință că suntă unu poporu, lucrază, se instruiesc ei și aă ambițiune. Pământulă care’l nutresce, pe care trâiescă și mură, portă numele de patriă, și pare că ’n curânda voră vrea se trăiască uă vieță propriă. Citimă în le Memorial diplomatique . In calculele politice ale Germaniei esiste că dată fatale pentru resbelă, data de 1 Marte, 1874, epocă cândă Francia, după ce ’și va fi achitată sarciitele impuse prin tratatul de la Francfort, va voi se ’și resbune. Etă ce crede d. de Bismark, etă convincțiunea ce se silesce s’a erediteze pentru mănținerea patriotismului germană în ferire și pentru a ’I cere sacrificie mai grele decâtă tetade una. Italia, din parte’I, crede că ’ntr’uă epocă forte asemenea cu evenimentele din 1870, va pute fi amenințată m unitatea iei de victoriele Franciei, și cabinetul din Berlin a și stabilită pe aceste perierile forte imaginare construirea diplomatică a cărei esistență pare c’o revelă călătoria principelui Umbert la cuntea Prusiei. Convingerea nostră e că data de 1 Marte, 1874 nu va aduce resboiulă de care se teme d. de Bismark și pentru care se pregătesc?1. Providința ne permite negreșitu se sperămă, cu tóte rigorile séle, că ultimulă cuvântă ală Franciei nu s’a spusă la Sedan, la Metz și la Francfort; ânsă, desmeticită din multe ilusiuni, spiritul» publică nu va provoca reedunarea ’nora prevestită de d. de Bismark; pentru mulți ani încă, Francia are alte griji, și déca vr’uă dată s’ară da la nesce ’ntreprinderi de cari se teme Berlinulă, călătoria principelui regale ală Italiei la curtea Tuperatului Wilhelm atunci nu va cântări mai multă decâtă uă greutate apreciabile n relațiunile nóstre cu Italia. sei, pe cari și ’strămite se studieze în Francia usurile și artele nóstre. Ardinte, generosă, cavalerescă ca și frații sei de la Loire sau de la Seine, acestă Gală de la Dunăre simte așta de bine că ’I bate anima la totă ce mișcă p’a nostră, în câtă mulți din fiii sei s’aă unită cu soldații noștril ca se apere vechiulă pământăn pe care ’să consideră ca uă a doua patriă și pe care ’să iubescă mereă, chiaru cândă s’aă întorsă în sătulă natale. Ați ghicită că voit se vorbescă despre România. In 1870, aliancțele nóstre — închiriate cu atâta solință, atâtă de sicure și atâtă de doritóre — ne părăsiră retrăgându-se după nescerguții diplomatice. In Moldova și ’n Muntenia patru milione de animi — cari nu ne promiseseră nimică băteaă una cu ale nóstre, plângêndă cu lacrimele nóstre, aclamându-ne efemerile victorii și strigândul de mâniă, cândă telegrafulu desmințindu’șî primele scirî, anunța că nouila négru ne ’nvinsere din noă. Trebuia se vedă cineva la Bucurescĭ, la Iași, la Galați intusiasmulă ce caustă de peștele mincinóse pe cari le credeamă și noi c’uu credulitate atâtă de amețitore Sc ’intâlnină veseli pe strade, în cafenele, beaă în sănătatea Fraudei și strigaă bravorlăstemândă la Prusia. Apoi, ca și la noi, val! adevărulă durerosă sosia și demonstrațiunile disperării era o totă atâtă de scomotese, totă atâtă de sincere ca și cele de pe bulevardele nóstre. Pretutindeni s’adunaă și se especină armateloră nóstre daruri. Răpitorele degete ale femeieloră, răpitore ’ntre tóte, făcină seama care avea se nelege ranele. Și urările tutoră aceloru buze rose se rădicaă la ceră într’uă ardinte rugăciune, pe care destinulă, vai avea se n’o asculte. Eră ceaa ce se petrecea ’n România m tirapusă resbelului. Nu suntemă déru detori s’arezămă uă căldurosă mulțămire, uă strîngere de mână recunoscătore acestoră amici al scumpei nóstre țeri, acestoră Frances! de pe țermiî Dunării ? Da, nu’Iașia? Frați din România, gândiți-ve la noî, cari nu ve vomă uita nici uă dată. D-lm redactare a lu țliariului ROMANULU Domnule redactare. Este uă ’mprejurare despre care n’am văijută nici uă mențiune în vr’unulă din diarnele nóstre. Acesta ’mprejurare să credă că este de ore oare ’nsemnătate, și vră a vă ruga se bine-voiți a’mi acorda ună mică locă în Jianului d-vostră pe ritm a o face cunoscută publicului Prin concesiunea cățelei de drumuri de seră, Târgoviștea a rămasă isolată, fără legătură cu capitala și cu celelalte orașe ale României, arendă la drepta iei linia Bucuresci-Pitescî, la nă depărtare ca de 28 chilometre, la punctulă Găiescî, și la stânga linia Bucuresci-Ploiescî, la uă depărtare ca de 45 chilometre, în punctuio Ploiesci, fără a’I servi nici una nici alta. Consiliulă generale ală districtului Dâmbovița, în sesiunea’ ordinară din anulă trecută, a manifestată către guvernă dorința d’a uni capitala districtului cu anulă din puncturile liniei de seră. Bucuresci-Pitescu, obținendă totă-două dată prin înscrisă de la proprietari cedarea fără plată atâtă a terenului trebuia dosit, câtă și a balastului. Guvernul, răspundendă grațiosă consiliului generale, prin decretulu séu cu No. 321, din E Martie, 1872, îl convocă în sesiune estraordinară spre a chibzui asupra decislunii luate de dânsură în sesiunea ordinară, pentru facerea unei ramure de cale ferată județene Bucuresci-Ploiescu. Unul din membrii consiliului, donmuiă Cioranu, luândă cuvântulă, observă că, în sesiunea ordinară trecută, s’a votată de consiliu în principl ca linia ferată județară se mergă din Târgoviște în calea ferată generale Bucuresci-Pitescu, și că acumă în copia de decretă domnescă, cu No..321, vede cu mirare că acastă linie se destină din Târgoviște pe calea de fcru Bucuresci-Ploiescu. Prefectura, răspunzându domnului Cioranu,zice că linia de seră județană în discuțiune avea în sesiunea președinte de obiectă a lega Târgoviștea cu calea ferată Bucuresci-Pitescu, cra că prin decretură domnescă, publicată în Monitoru, vede că autorisațiunea dată consiliului este pentru Târgoviște cu calea ferată Bucuresci-Ploiescî, și că d-lul privesce acésta ca uă erore de tipărit séu ca uă lipsă de corecțiune. Atunci ună altă consilieră, luândă cuvântulă, zice că a luată informațiuni că la biuioală consiliului sară fi presintatti vă suplică din partea mai multoră orășiani, la răspunsul! că nu există ună asemenea actă, consilierul Brătescu scote din buzunară uă petițiune, prin care se cere de a se da linia ferată județfină în calea Bucuresci-Ploiescu. Atunci mnă altă membru, domnul Chiriță Vasilescu, prezintă propunerea următore : „Veilendă petițiunea orășianilor târgovișteni, prin care se cere ca linia ferată începândă din Târgoviște se dsă în calea generale dintre Bucuresci-Ploiescu, avândă în vedere chiar o decretură domnescă, propunemă ca linia din Târgoviște se dsă în linia căieî ferate generale Bucurescî-Ploiescu, la punctul„ Perișă“. Se pune la votă și se votez cu majoritate de optă, contra de cinci. Guvernulă, mituită de acestă documentă, presintă în cameră ună proiectă de lege, însoțită de o d espunere de motive, în care zice că consiliul generale ală districtului Dâmbovița, în sesiune ordinare și estraordinare, a votată înființarea unei ramure de cale ferată, prin care se legă orașiul Târgoviștea de calea ferată la punctul Perișă sca Movila. Printr-acelă proiectă de lege se concedă construcțiunea și esploatarea liniei pe timpă de 50 de ani, se dă concesionarului (fiele de prestațiune vicinale și județiane, prevădute prin legea drumurilor) din anul 1868; se dă asemenea fără plată două parchete de câte 18 pogone fiăerte din pădurea Statului numită Iuda ; tate terenurile aflate pe propietățile Statului și apărarea de taxe de importă pe timpul« construcțiunii și 15 ani după deschiderea circulațiunii. Deosebită de acestea se autorisă perceperea de către consiliul districtului Dâmbovița de la tóte contribuțiunile câte două decimi județiane, pe lângă acele acumă esistente, precum și darea anuale din fondurile bugetului ordinare ală județiului a sumei ce va rămânea ca escedinte bugetară, cu care se se plătescă. procentele și amprtisarea capitalului ce va depune concesionarul, cu care va contracta județul, esecutarea lucrării, împrăștierea deputaților, nu a permisă dobândirea votării acestei legi. Precumă vedeți, prin suptstituțiunea numelui Ploiescu în loc de Pitescu, metamorfosă pe care domnulă prefectă Costacopolu o numeșce uă erore de țipară sau lipsă de corecțiune, dorü pe care transformare ună membru ală consiliului a atribuită-o promisiunilor și îngaglamintelor luate cu proprietarii interesați, er, pe care alții o credă că ar fi uă pregătire la realizarea ideiei de a desupi Târgoviștea de Găescu, care se potă desființa maî lesne districtului Dâmbovița, alipindă că parte a acestui district« cu Târgoviștea dimpreună de districtulfi Prahova, ar fi cealaltă parte cu Găesci» de districtului Argeșă. Printr’acea frumosă schimbare i dicenul Pitesci prin Ploiesci s’a operată miracolulă ca târgoviștenii cândă voră voi se mergă în Bucuresci se fiă obligați a trece prin Penișă, făcândă 90 de khilometr în locă de 70. Dați’mî voie acumă, domnule redactare â’mî permite ștefi câteva observațiunî asupra unui andrașamentă de drumă de seră care ar sva punctilipseu de plecare din Tergovisten Pe harta ca mare a Statului, lucrată de statulă-maro’e austriacă, distanța dintre Târgoviște și Ptrișă, măsurată cu compas, a voi d’oisceu, cuină sedice, este de 54 kilometri; trăgândă ânsă uă linie cu creionulfi, întâlnești mai pe totă întinderea acestei linii densile și văile vecinătății malurilorălalonițce, inegalități de terenă cari voră trebui evitate prin ocoluri celui puțină 10 la g din linia totale și cari voră ocaziona debleurî și rambleurî însemnate, ceaa ce va face ca tragență se fie celă puținîi de 59 sau 60 kilometri , ducând acea linie la Conțescî, Boteni, Băltenî, Stănesci, Mavrodinü sé și Ghergani in linia Bucuresci-Pitescu, distanța nu pate 1 mai mare de 35 la 38 dinolivitri; trasulă, grațiă conformării terenului, neavândfi trebuință a se depărta câtuși de puțini de linia dreptă. Credă că guvernul are miijlocele de a se fixa asupra deosebirii de dificultăți ce esistă între uă linie și cealaltă făcând mă studia preparatoril în acesta, în loc d’a îngagia și consiliul generale ală județului Dâmbovița și parlamentului țării într’uă chiăltuială de care sară putea apăra, luândă linia cea mai scurtă și mai lesne de construită ; căci chiar dacă chiăltuelile chilometrice de terasment și și de lucrări de artă ar fi egale pe uă liniă și pe cealartă, totuși există uă deosebire în lungime de 20 sau 22 chilometri, adică uă sporire de chiăltueli care va fi ca cifrele 60 și 38, adică de 50 la g. Se cercetămai acumă care este punctulă ării către care locuitorii târgovișteni, împreună cu acei al părțiloră județeloră Dâmbovița și Mușcelu, cari aă sesesc V0 de acelă drumă de seră, suntă mai atrași, care este orașială sau punctulă unde’i chiamă pe dânșii mai desă interesele lor și, deosebitele lor, afaceri de comerciă, de cultură intelectuale, de procese și chiar de petreceri. Credă că fără îndouială acelă punctă este capitala țârii Bucuresci; hotărîrile tribunalului de Dâmbovița sunt justițiabile de curtea de apelă din Bucuresci, acolo îl chiamă interesul crescerii copiilor și soră în pensiune, colegiuri, gimnase și universitate; acolo clasele avute caută și găsesc și distracțiunile și petreceri la baluri, concertări și teatruri. De vomă cerceta interesele materiale ale satelor din drepta și din stânga Târgoviștei, ale locuitoriloră văilor» Rucăru, Dâmbovița, Ialomița, etc., trăgândăună cercă cu Târgoviștea de centru și cu năpadă care atinge marginea locuită despre Austria, avemu tóte satele de la Câmpu- Lungfi până la Scheiu, de la Piatra până la Isvore, de la Brebeni până la Dragomirescu, de la Moroeni și Pietroșița până la Doicescu, nu găsim și nici uă comună care se producă un d escedinte de cereale ca se potă duce cine-va că ’i ar fi vreună beneficiă pentru una dintr’ansele în deosebirea de 14 chilometri cu cari s’ar scurta linia de la Târgoviștea la Brăila, de câtă mergendă pe la Chitila, și chiar dacă acele localități ar fi producetore de cereale, portură soră naturale ar fi Giurgiu, unde ar ajunge parcurând și 150 chilometri trecândă pe la Chitila, în loca de a parcurge 270 chilometri case margă la Brăila, derüici nu este casulă, căci toți scriau că comunele după văile susă citate, precum și acele din prejurur ă și din sătulă Târgoviște!, nu numai că nu producă un d escedinte de cereale, déri! nu potă îndestula nici chiaru propria loră consumațiune, de cele mai multe ori chiaru din luna lui Masă începu a cumpăra producte pentru hrană; ele se țină mai multă cu industria materialurilor și de construcțiune, cherestea, scînduri de totă mâna, șindrilă, vară, piatrá, și de câtăva timpănă începută chiar esploatarea unui soia de cărbuni de pământă ; tote aceste producte se consumă în Bucuresci, acolo este târguit f Jorii, și nici Prahova, nici Argeșlulfi nu l-ar pute dărîma daca ar găsi ună drumă de seră la Târgoviște, chiaru Giurgiu, Alesandria, Turnu-Măgurele șiară procura materialele de construcțiuni din Dâmbovița și Muscelu. Acele materiale fiind grele și grămăditore (lourdes et encombrantes) au voră schi și se voră da înapoi înaintea unui escedinte de plată pe 20 sau 22 cilometri mai multă, și voră căuta a găsi drumulă de seră d’a dreptur ă în Găiescu, Costesci, Boteniscă Mavrodinü scă chiar a da dreptul ă la, Penișă, de câtă se încarce de la Târgoviște pe linia Perișă. S’a pusă înainte și relațiunile de comerciă ale neguțătorilor din Târgoviște cu casele comerciale din Ploiesci, acesta putea fi adevărată atunci cândă Ploiesciî era și la uă depărtare de 45 chilomutri de Târgoviște, érfi îi Bucuresci la 80 kilometri pe ună drumă clisosă, noroioși, impracticabile trei părți ale anului, atunci când Ploiescii, prin avantagiile șioselei Giurgiu-Bucuresci, Bucuresci-Ploiescu și Ploiesci-Brasiovă, devenite ună felă de depositu de mărfuri pentru totă pala muntelui de la Buzeă până la Câmpu-Lungă, dară acumă fie care înțelege lesne că drumul ă de seră schimbă și are se schimbe și mai multă condițiunile, negustorii ploiesceni au începută deja a resimți perderea monopolului de târgG ce aă avută pe timpă de 20 de ani din causa înlesnirii de comunicațiune de care se bucură singuri în timpă de 20 de ani; nu are cineva decâtă se observe la gară dimineța și sora mulțimea, mai alesă a hainelor de provincie, cari vină și împle magazinele făcându-și târguielile, întorcânduse sera încărcate cu obiectele cumpărate, câștigăndă biletul« drumului de seră din prediulă mai scăzută ală mărfei, în superioritatea calităților« și în gustură rafinată ală modelor»; dérü chiarü déca ară fi ună avantagiu pentru fabricatele străine, pentru mărfurile dise lipscănie, a trece pe la Perișă ca se fiă Ploiescii mai apropiați de câtă Bucurescii, și a se destipi importantele orașiă Găiescu de capitala județului din care face parte, și a se asvîrli la uă dinstanță de 147 kilometri, totă ar fi unicul exemplu în care s’ar fi preferită interesele industriei străine intereselor și industriei naționale, in stabilirea mijjlocelor de comunicațiune, șiosele, drumuri de seră, canaluri, etc., s’a căutată și se caută toto-de una înlesnirea materielor ei grele și grămăditore (lourdes et cicombrantes), acelora cari supt ună volume și uă greutate mare, au uă valore mică, mai multă decâtă înlesnirea transportului materielor fabricate și de luxă adică a acelora cari, supt ună volume mică și ușiorfi, aă uă valore mare. Mă așeptă, domnule redactare, a mise imputa că aceste câteva considerațiuni de mai susă îmi suntă dictate de mă interesă personale, de dorința de a fi în vecinătatea acelei linii sau chiar de a o vedea trecându pe proprietatea mea. Respondă la acesta de mai nainte că suntă în drepți a mă preocupa și a mă interesa două lucrare pentru care guvernul propune a fi supusă la uă plată anuale care nu mă lovesce cu mai puțină două sută galbeni pe ană, și acesta pe ană timp de 50 de ani, ceaa ce banchiăti străini traducă printr’ună capitală acumulată două sută mii galbeni la espirarea acelui termen de 50 de ani. Credă că suntă bine informată dicândă că acei interesați, pe linia pentru care guvernul ă a presintată proiectul«, aă și găsită ună concesionară care binevoiesce a se însărcina cu acea lucrare. Se chiaru că acelui concesionară ară fi domnulă Monier. Terminândă, d-le redactare, ve rogă a primi asigurarea osebitei mele considerațiuni. Ion Ghika. ITAI~iXA La Riforma din Roma, în numerul I sßu 149, supt titlurű de „România,“ publică cele următore: Domnulă Drăgescu, Română, ne trimite de la Turin următorea epitolă : Domnului directore alüiliariului La Riforma, în Roma. In Riforma de la 19, No. 139 corespondintele d-vóstre din Viena, vorbindă despre condițiunile actuale ale Austriei sdruncinate și acusândă naționalitățile suptjugate, că se ’ncercă „a răsturna partita constituționale,“ adauge: „o’acastă mișcare află susțiitori în partita tulburătore din Principatele danubiane, cuibul« corupțiunii »'ală ignoranței barbare. Acea partită va mai tulbura încă Europa, până cândă va dispăru de pe harta geografică.“Cunos că necumpătata iubire C8 are Riforma pentru totă ce este teutonică sară că dânsa uită lesne unele ’ntâmplări, a căror ei ținere de minte se credea a fi eternă. Deci nu germanomania mă pune pe mine ’n mirare, ci mai multă ultragială ce se aduce unei națiuni surori, mare, ânsă nefericită, și căreia Europa ’I datoresce nu puțină recunoscință, pentru că n timpurile trecute i-a adusă ună mare servițiu, făcându-se bulevardul chreștinismului în contra barbariei musulmane. Românii săltară de bucurie la săvârșirea unității italiane, și parlamentului din Bucureștii fu colă d’ântâiu, care salută parlamentul italiană pentru recâștigarea capitalei sale istorice. Pildă simpatii pentru frații lor latini, pe cari le manifestară cu ocasiunea nefericirilor ce îndură Francia. E că pentru ce Nemții nu potă ierta pe Români! Acvila cu două capete, orice mască va lua, rămâne totă-dauna ce-a fostă, perfidă și rapace. Ea este represintată astafel prin două elemente sugrumatore de naționalități: elementulă germană și elementulă maghiară. E că partita constituționale austriacă! Lupta ce continuă între diferitele naționalități din Austria se va termina Fs tragemă din Viclair următorele pasagie, relative la România, dintr’ună articlu ală d-lui Henri Tessier. Se dămă unei națiuni bune și viteze, unei amice ’nfocate a Fraudei strîngerea plină de iubire ce la fiecare ocasiune ne adresată din capătul» atetei Europe, care ne-a privită surparea cu atâta indiferință. Transplantată ’n mijloculu raselor, teutonă, turcă și rusă, acestă bieta vlăstară, smulsă din marele arbore latină, își întinde tóte foile spre Occidinte, unde ’nfloresc o gigantele părintescă. Moravurile, obiceiurile sei sunt francese. Rumosa limbă a lui Bossuet ș’a lui Fenelon e aceaa pe care o ’nveță copiii ROMANULU, 10 IUNIU, 187»