Romanulu, iunie 1872 (Anul 16)

1872-06-11

506 Pe când­ Kossuthianii isbescu, din tóte puterile, în zidurile dua­lismului, cu orî= ce arme pe cari pot­ pune mâna, în același timp, diferitele naționalități se rădică din nou și -și reclamă drepturile. Petre și națiunea săsescă din Tran­silvania, care abia se suie la cifra de 180,000 suflete, profitândă de ameținla generale și adunându-se întrunii congresă improvisații în urbea Mediașiă, în numără de peste 250 indivizi ai inteliginței loră, au stabilită un programă naționalo-po­litică, care ară face onore ori­cărei alte națiuni de c­ece ori mai nu­­merasă. Sașii adoptă sistema dua­­listică ca basă a nouei construcțiuni a imperiului, însă în cadrul­ ace­lei sisteme își caută m­ă rocă și ’și reservâ unu cercă de activitate a­­tâtă de largă și de asigurătură pen­tru individualitatea ‘loră naționale, cumă nu l’am mai avută aici în cele mai fericite timpuri ale acelei na­țiuni. Tate diferințele și certele din­tre aș­a numiții Sap betraut, și Sași tineri au dispărută ca prin­­tr-ună farmecă. Cei ne pretindă a fi bine informați susțină că 'mpă­­ciuirea Sașilor­ între dânșii și chiară formularea programei simtă resulta­­tatulă buneloră și părintesciloră con­silii primite de la Viena. Sașii persistă în asigurarea pen­tru toto­da­una a unui teritoriu pro­­priă naționale, ’n care elementulă soră se esercite ’n proporțiune­­ a­ceași supremație pe care­­ și-a re­­servat-o elementulă ungurescă pen­tru țara strega. Acesta pretensiune ascunde principiulă federalismului. Trebuie se accentuămă că, de­și Ungurii se vedă constrînși a face ’n mai multe privința concesiuni Sașiloră, nu voră éusé nici s’aum­ă de aplicarea aceluiași principii­ la vr’ună altă elementă naționale, pre­cumü Opte de esem­plu ceh­ româ­nescu, și suntă nenumerate opasiu­­nile m cari corifeii națiunii ungare declară că mai bine d’uă milă de ori marte, de câtă uă asemenea concesiune pentru vr’ună altă ele­mență naționale. D’aci se póte esplica marea fer­­mentațiune și une ori e­rupțiunile, ce se potă asemăna cu cele vulcanice, în diferitele elemente naționale. Abstracțiune fecendă de miculit numără ală elementului săsescă din Transilvania, daca vomă lua prin­cipiul­ federalismului în d’aprope considerațiune și din punctul­ de ve­dere practică, mărturimă că nu ve­­demă altă deslegare a cestiunii na­­ționalitâților­, de­câtă numai în na­­ționalisarea unoră teritorie locuite de câte uă națiune în totalitate sau în majoritate, imperială austro-ungară posede o­ zece limbi și dialecte și mai multe, vorbite de mese considera­bile, începândă de la c­âte ună mi­­lionă de suflete în susü; tote aceste limbi și dialecte ’și-au literatura loră, mai multă sau mai puțină desvol­­voltată și bogată, și fie­care națiune își are istoria cea mai multă sau mai puțină bine scrisă. Chiară re­gimele absolutiste de eleeo au­ s’o vedută nevoită se respecte tóte a­­ceste cjece limbi și dialecte, și de­­cretândă limba germană ca limbă oficiale, se paiă atâtă în centru câtă și pe la guvernele provinciale tran­slatori plătiți din tesaurul­ Statului. Supli cele locuitorilor­ erau primite în ori­care din cele­­ fiece limbi. Cu tote astea naționalitățile erau forte nem­ulțămite, pentru că se vedeau cu totulă limitate u desvoltarea vie­­ței lor) naționale. Nimeni nu putea­­ fu­ce, nici măcară despre uă palmă de pământă, c­ă este de tscuiplu românescă, unguresca sau croată, ci totul ă era austriacă, chiară și numele de „Sachsenland“ din Tran­silvania fu ștersă, cu tóte că Sași­loră, ca Germani, pré puțină le păsa d’acea ștergere, de­óre­ce li s’a­­reta ’n perspectivă Germania soră cea mare, penă la Carpați și chiară până la Marea­ Negră. Fie­care națiune austro-ungară ară vre se posedă ună teritoriă pe care seria patá numi ală seă proprii­, în care se predomine limba­ na­ționale -n tóte ramurile vieței pu­blice. Și î ntr’adevără, nici noi nu ne putemă face ideiă despre un­eai­­ștință și viață naționale fără teri­­toriă naționale, pentru că nici ună popor ă nu’și póte des­volta viața și limba­ naționale în aerulă atmos­ferică, ci numai pe pământ­. Toc­mai acesta este adeverul ă pe care renegații moderni din Transilvania nu voră serva recunoscu. Scrmă și noi că nici ună guvernă din lume nu va pute administra de la cen­tru cu nouă séa (tece limbi, dori! fotă asta este d'adevărată că părțile imperiului locuite de naționalități diverse se potă administra pre bine cu câte una sei! cu done limbi, pre­cu­m­ în Elveția, Belgia, Suedia și Norvegia și, până ’n anul­ 1848, chiară și in Transilvania. Totă a­­cesta unică soluțiune au ved­ut-o și strămoșii Româniloru din Transil­vania cândă, în renumitulă și isto­­riculă „suplețe libelus Valachorum“, din anulă 1791, aă pretinsă, în punctul ă alű V-lea, teritoriă națio­nale. Ni se spune că și î n Transilva­nia s’a pornită agitațiuni fóte se­riose și că, cu voia saă fără voia inamicilor și națiunii, în scurtă se va convoca ună congresă naționale. Déra Transilvania și poporulu română nici nu va găsi pace, nici nu va ave destule garanții pentru desvoltarea e i naționale, până cândă tote ținuturile locuite de Români, esclusivă sau în majoritate, nu voră fi declarate ca teritorie naționali române prin legi fundamentale de Stată și confirmate prin jurământă solemnă. Camiliu, ca­nesce parias și persecutați într’unui modă crâncenă, aă făcută invasiune co­pleșitor« ’n România, mai cu osebire 'n părțile de peste Milcovă. Acastă invasiune, începută cu multă mai ’nainte, încă de la 1813, a luată proporțiuni colosale, incalculabile de la 1848 íncece. In curândă acesta poporațiune ’năbuși România. Ovreii lău­ră un sistemă fatale de însușire în tote, încependă cu esploa­­tarea Românilor, péne a’I slei prin usură, plaga cea mai ruinatóre pentru uă națiune; ei năvăliră peste totă mica industriă și peste totă micuță comercia­, atrăgându totă și tóté pe sema loră, făcândă castă a­parte, storcândă banii din țară fără a’î­­ntorce circulațiunii prin consumațiune, fă­cândă a circula fondurile câștigate de la Români numai între dânșii, fără ca so­cietatea se profite altă­ felă de dânșii de­câtă prin ruinători­a manipulare a împru­­muturiloră cu ușură; ei n’aă avută, pre­­cumă n’aă, scrupulu­ri asupra mijloceloră, și-aă răspândită în societate corupțiu­unea, depravarea, pet­e la gradulu cele mai înjositori­ de ablecțiune, infectândă țara cu tóte viiturile; in sfîrșitui, prin aceste midloce, el deveniră în România uă pu­tere refl făcătore. Cele ce susținemă póte se pară exagerate; unii ne voră tasa de pasionați, într­uă cestiunea , care omulă, publicistulă mai cu semn, nu trebuie să aducă de câtă ună raționămân­tă rece și matură, spre a eși cu triumfă dinți uA discusiune astă­ dî primejdiosii. Dară cele ce amă alegată despre Is­­railițî nu suntă de câtă adevăruri con­statate, scrise, publicate de către scri­itorii noștrii cei mai emininți, lucruri ve­tuste, cercate, pățite de Români. In adeverit: deca amă atla uă statis­tică exactă, cu date certe, la noi, ne-amă pute convinge că n mica industriă, în micuță comerciă, din 100 industriași și comercianți, vom­ găsi 5 Români, 10 Germani, 2 France­, 1 de­uă naționali­tate străină precumă Svețiană, Polonă etc., 5 Austriaci și 77 Israilițî. Israiliții cuprindă, strînga, dérii nu consumă, ei trăiescă vorbescă — negreșită tată de industria și comercială mică—­ în­­tr’uă cămăruță strictă, ală cărui pieță de ’nchiriare este cu desăvârșire minimă; uă familia VtregS, părinți, fii, nepoți, veri, mătușie, unchi, căsătoriți, necăsă­toriți, vediivî, toți la ună locă ; tóte se polivcă in familiă, între dânșii, fără scru­­puluri și fără sfielă ; nutrirea este atâtă de sobră, în­câtă chiăltuiela ce facă pentru a­­­­sta nu se póte considera întru nimici­; îmbrăcămintea le este atâtă de modestă, în­cât­ miseria cea mai sfâșiătore n’o pate imagina mai economică, și chiară acestă îmbrăcăminte, precum­ și nutrirea, nu se iau de la Români, ci totă de la Israilițî, cari, m partea de peste Milcovă, aă acaparată și acesta parte a comerciu­­lui, chiară și pentru creștini. Afară de acestea, tote cele­l­alte națio­nalități se indentifică mai multă seă mai puțină cu Românii, se contopescă în in­terese comune, se nfrâiescă pentru sar­cini sau în momentele periclului. Israiliții și Germanii nu se contopescă, nu se în­­frățescă, nu se identifică cu Românii, ori câtă de ’ndelungată se d­ă tim­pul­ șederii loră în țară. Chiară decă ară fi născuți pe pământură românescă, el facă castă a pane, trăiescă între dânșii, societatea loră o facă între dânșii, profiturile lor­ se ’mpartă intre dânșii, n’aă pusă și nu pană, n’aă făcută și nu facă nimică in com­ună cu Românii. Cândă este cesti­­une de câștigă, de gheșeită de profi­turi, de drepturi, el ceră, pretindă partea Iom­, ș’atunci se <fi ° a Români­­ia datâ ânsă ce este cestiune de obligațiuni, de sarcini, de împărțirea unui periei« cu Românii, el suntă supuși străini, se des­partă, se re­tragă după pavilionul­ unei puteri străine, ală aceleia care este mai puternică, mai tare pentru momentă, de­vină pe í’éndÜ, și fără scrupule, cândă Austriac!, cându Ruși, cândă Germani, cândă Englesii. Până la 1858, toți isra­­iliți erau supuși austriaci și mai cu sem­ă supuși ruși, mai cu osebire in materiă de recrutațiune; asta­ til, de la 1866 în­­cece, și mai alesă de la 1871, mai toți israiliții di­n România simtă supuși ger­mani f­i americani. Ună prefect,0­ară pute­m afirme că n revisuirea recrutațiunilor ă, deoft se ’i,tâmpla vr’ună Israilita căzută la sorți, de­presintă o­uă carte de legiti­­mațiune a vr unul consiliată ; este străină; mal tată de­ una din 10, 7 sau 8 suntă supuși germani, și ia ministeriul­ afaceriloră străine amu pute găsi mii­ de note ale di­­feritelor­ agenții străine, — și n propor­țiuni colosale ale agenției germane — pen­tru scutirea Israilițiloră că a juți la sorți în România. Déca amu are la noi statis­tice exacte, amă găsi de la 1858 până la 1872, adică într’ună intervală de 14 ani, numai 3 Israilițî înrolați în armata nostra, era pénă la 1858 nici unule. Israiliții în România nu s’au mutată în țorá, s’au acățat și de țară; ei nu se bu­cură de prosperitatea României; ruina și decăderea iei le surîde, pentru că n ea constă realizarea speranței loră, speranța d’a face dintr’ânsa uă nouă Palestină. Că broșiura,­­ale cărei traducâtore a vrută se păstreze anonimulă. Intitulată Jidanii și Statura germană, reproduce a­­ceste adevăruri dise de Fichte, în scrie­rile sale asupra revoluțiunii francese, a­­devărurî patente, cari se potrivescă cu desăvârșire la noi, așia în­câtă ele vină în mintea ori­cărui scriitori­ pentru Ro­mânia : «Iudaismulă formezi mnă atată atătă de compactă și separată, și este cu atătă mai per­icul­o­să, cu câtă este basată pe ura ce are Jidanulă in contra întregului genă umană. De la ună poporă care s’a aruncată cu devo­­tamentă în brad­ele comerciuluî detaliată, in brac­ele geneftlîculuî, care enervă corpulă și ucide orî­ ce simRmentu nobile, de la ună poporă care, în obligațiunile sale și chiară in ideia sea despre Dumnez­eu, respinge de la sine pe orî­care altă națiune..............ce putemă accepta? Ș'apoi totă pronunțați cuvinte de to­leranță, de umanitate și de drepturi cetățiă­­nescî!! Nu v’aduceți aminte ce semnifică unu Stată in Stată? N’ațî observată ave că Ji­danii suntă deja cetățianî ai unui Stată mai puternică de­câtă tóte Statele vóstre ? Nu ’n­­țelegețî că, de veți acorda drepturi Jidaniloră in Sfaturile vóstre, eî vor ă sdrobi supt picio­­rele loră pe toți cei­l­al­î cetățianî?" Repetaim! c’aceste cuvinte sunt­ forte potrivite Israiliților­ din România, și nu crede că se potă fi un apreciare mai ve­ridică despre situațiunea și aspirațiunile Israilițiloră către Români. Cee­a ce dice cu dreptu cuvântă cele­brului și iubitură scriitorii, repausatură Marțiană, despre Germani, putemă dice și noi totă cu atâta drepți­ cuvântă despre Israiliții din România. Vorbindă de Germani, emi­­nentele scriitorii constată că l’a surprinsă „ostilitatea cu care șaretă Germannlă — „și noi afirmămă că Israilitulă — către „patria mea adoptivă șî către ori-ce este „Română.“ Această ostilitate resultă nu numai din atitudinea Israelițiloră către Români, din relațiunile loră cu Românii, déri încă din tóte apucăturile loră în vieții so­ciale. Ei înăscă pe Români pene chiară a­ le disprețui limba; douâ părți din trei din Israiliții cari suntă în România nu soră se vorbescă limba româneas­că, și­) părți din 10 nu soiă se citască și se scrie ro­­mânesce , vorbescă, scrin, citescăjimbele spaniole, polonă, germană, șacestea, stii­­cată, deră românesce nu potă, nu voiescu. Suntă și aă fostă mai multe organe de publicitate israelite în România, încependă de la Armand Levy, până la celă din urmă scriitorii Israelitu ; ei nu vom­ face nici uă publicațiune în limba română, și cea mai mare parte din diarrele soră sunt­ publicate, și Româ­n­a, în limba ger­mană. Aceste adevăruri sunt­ atât­ de incon­testabili, în­câtă nici ună economistă, nici ună publicistă română n’a cercată a le nega. D. Ion Ghika se constată în Convor­biri economice, dară d-sca găsesce că puterea Israilițiloră s­ă în apatia, în inac­țiuni a, în leuca Româniloru, că în­­ ziua n care Românii voră munci, voră deveni industriași, comercianți, fabricanți, în dina 'n care spiritul­ de asociațiune se va i­­troduce între Români și ’n care voră în­­vâța că orî-ce capitale și orî-ce muncă produce, puterea și influința Israilițiloră voră fi nimicite. D. Ion Ghika constată că Israeliț­l totă voră ave avantagiul și ce au foto-de-una aceia cari strîngă și nu consumă, asupra aceloră cari muncescă, și cari totut-d'uă-dată și consumă. Și apoi ostilitatea Israiliților­ către Ro­máni este atâtă de crâncenă, in­câtă simtă că acapararea loră va fi pre­­cuma balanțată in­­ fiua cândă inteligința, munca, fondurile Românilor) voră începe se producă, și capitalurile lorfl se unescft totă-d'a­una mai bine cu capitale stră­ine ca se combată capitalurile din România. Se luă­mu ca exemplu practică pe d. de Hertz și ne vomă convinge din fapte despre adevârul­ acestei aserțiuni. Amă vrâ se vedemu­ uă singură concesiune, întreprindere, luată dad. de Hertz, în care se figureze capitalurile din România, seu în capulă căreia d-sea se fi pusă Romant. In gestiunea monopolului tutanuriloră, d-sea s’a aliată . . . , ne'ncelămfi, s’a făcută samsarulu unei companii străine, unei companii austro ungare, ostile prin chiară localitatea sea României; s’a făcută, a fi" cema, samsarulu unei companii care n’aqe de câtă uă firmă, uă mască, francese, ca se combată capitalurile banchieriloru uniți din România, ca se strivască capitalurile asociate din țară, așia în câtă profi­tele isvorîte din acea întreprindere sunt­ destinate a eși din țară, și apoi, ca se arunce să pulbere de românismul asupra unei întreprinderi străine, luată cu străinii, în profitulu străinilor și, cu prețulă combaterii capitalurilord­ române, și’n detrimentulă intereseloră generali ale Româniloru, d-sea’s dă nă ultimă spoielit, punândă pe d. Tetoriană se facă vre câte­va anunțuri prin cari se lase a se crede că ’n acea societate suntă capitaluri române și luând, printr’uă mulțime de Germani și de Israilițî, pe tot pe calea câte ună funcționară română, ca umbră de c insolațiune aruncată Româniloră, soc mai bine, ca se astupe gura Româniloră, prin împăciuirea intereselor­ particulare ale unui mică numără ele persone, și acesta totă In interesul­ întreprinderii, căci trebuie se mărturisă că ’ntre acei funcționari sunt­ unii omeni de onorabi­litate și capacități, care le erau indispen­sabile pentru a face se mârgă câtă se póte mai spre bine uă asemenea esploa­­tare, că asemenea concesiune, luată în realitate ca se combată interesele generali și capitalurile Românilor­, ca se serve de pro­testă spre a mai introduce în țară uă­­drotă de Germani și de Israilițî, și ca* se dea încă tendințelor­­ germano-israilite uă influință și uă putere mai întinsă, spre a sfărîm­a naționalitatea și prosperarea economică a României, prin acapararea bu­nurilor­ celoră mai banuse ale țarei. Eră descrierea fidele și veridică a Is­railiților­ din România, și âtă poporațiunea de gheșeftari ruinători, cărora puterile voră se ne silesc, a le da drepturi, și pentru cari până cuțitură la gîtulă na­ționalității române. Acestea suntă considerațiunile cari, de la 1848 pen’acumü, au iden­til pe Români a se descepta, a calcula periclele cu cari Israeliții ne amenință, sunt pu­nctu­rile de privire economice și naționale; acestea suntă considerațiunile de viață, cari aă făcută pe Români nu a persecuta pe Is­railițî,­ căci persecuțiunile nu suntă de­câtă imaginare, pure invențiuni ale Israiliților, pentru a ajunge la realizarea intereseloră și aspirațiuniloră țară—déri! a deveni cir­cumspecți și a priveghia cu atențiune in­teresele economice și naționale ale țarei, ca se nu fiă înghițite de nesațiulă israi­­lito-germ­ană, care, cu câtă dobândesce, cu atâtă cercă se acapare mai multă, in numerulu viitoru ne vomă ocupa de căușele acestei cesti­uni, de efectele și de­ râsul lor de ce potă se dea ațîțarea iei, și despre aprinderea spiritului publică ro­mână într’uă afacere în care Românii vedă compromisă chiară naționalitatea loră. (Va urma). Pantazi Ghika. CESTRA ISRAILITILOROI ROMANIA Acestă cestiune a luatu proporțiunî atâtu de ’ntinse, atâtu de grave, atâtă de ar­­dende pentru țera nostră, în­câtă a de­venite uă datoriă de consolință pentru fiă­­care Română d'a cerca s'o desbnlă, și, în­câtu stă ’n puterea sea, d’a lumina opiniunea publică asupra iei. Ea s’a rădicată la noi, puțini­ câte pu­țină, déja răpede, din chiară senină, fără ca nici chiară omenii cei mai serioși, bărbații noștrii politi­c, se’șî potă da bine sema din ce ’mprejurări s'a ivită și care suntă căușele care au lățit-o pén’a de­veni am­enințătore, după unele­­ iliam­e și publicațiuni, pentru esistința nostră națio­nale, pure a mișca presa străină și ca­binetele Stateloră celoră mai civilisate, cu favorea Israiliților, cu prețulii sacrifi­cării in­ereselor­ morali și materiali de naționalitate ale unui poporii. Cu tote aceste, efectele am­enințătore care ne’ngr­ijesc și astă-ijl aă căușele loră, și ’nainte d’a ne pronunța asupră-le, ere­­demü de de forța irosită se spunemă pu­blicului care suntă împrejurările istorice, care aă provocată acuimă și căușele și efectele, R­evoluțiunea de la 1848, care a adusă la in­­iire luminele progreselor, morale și civilisătore și tóte pricipiurîle libe­rale, a avută imprudinta și prematura cu­getare d’a ’ntroduce totă-d'uă-dată și idei de toleranță, nu religiosă, dera naționale, în privința Israilițiloră, profilândă d a­ce­ată­usiă ce li se deschidea 1) Evreii, părăsindă părțile Rusiei și Austriei, unde vieța le era aspră și unde erau priviți 1) Nu împărtășiiici părerea autorului. Causa inva­­siunii Israelite în Moldova nu este perspectiva ce se deschidea constituțiunea din 1848 în Muntenia. Ea trebuie atribuită altora împregiurărî, între cari nu trebuie te uităm și interesulö etifismlorű d'a graturădi la noi elemente eterogene și supuse acțiunii din afară, și venalitatea Principilor ii boiarî cari, pentru banî, a fi înlesnită acesta invasiune contra UgUorfi țereî. Nota Redacțiunii. ROMANULU, 11 IUNIU, 187» NOVELIS ALEGERI DIN FRANCIA. Citimă în Independința belgicâ: Caracterulü lămurită, absol­ută republi­cană ale nouilor­ alegeri din Francia d'astă dată fu scutită de ori­ ce contestare din partea inamicilor a­ Republicei. Negre­șită trebuie se se espuie evidința și nu existe nici ună mi­jlocu d’a face vr’ună epilogă, cândă faptele vorbescă atâtă de tare. Asta­felu le Journal des Débats sus­­sită a recunosce, în voturile con­cordante ale alegâtoriloru din departamen­tele Nord, la Somm­e și l'Yonne, desapro­­­barea formale a aspirațiunilor­ monar­­chice ale majorității Adunării naționale. Pate că chiară îî exagereza însemnăta­tea—și acasta negreșită cu precugetare, spre a mișca mai cu succes și pe conser­vatori și a­ le stimula relulă prin frică —­­declarândă că „după cursulă ce-am luată lucrurile, d. Leon Gambetta va fi, mai curândă sau mai tânjră, șeful„ legale ale Fraudei“. Eusé repetima că chiară ca­­racterulă verdictului dată d'alegători nu mai pate fi obiectulă nici unei contesta­­țiuni și formază unui punctă de care e bine a se lua actă. Apoi le piede de la 14 luniü publică totă in acastă privință următorului articlu ală d-lui Louis Jourdan : Resultatur­ alegeriioră de la 9 luniu a produsă în șirurile majorității ună e­­lectă desastrosil. Ne ascepta mű negre-/

Next