Romanulu, iunie 1873 (Anul 17)
1873-06-11
512 presintatü raporturu în privința cererii de autorisiere pentru urmărirea judiciară a lui Halle. Raportul conchide a se primi cererea guvernatorului din Paris. Citima la Independinta belgică . Principele Napoleon, care se părea că voiesce se șî prelungescă șederea la Paris, cu marea neplăcere a guvernului, a sosită fără veste la Londra, acum uă săptămână. Se zice că ar fi părăsită Francia cam fără voia sea, după uă invitațiune primită de la președintele Republicei. Acesta nu va contribui se consolideze alianda deja farte slăbită a orleaniștilor, cu donapartisti. Mai mulți deputați din stânga aă intențiune se interpele guvernul despre misurele luate de nouă prefectă din Rhone, în contra vendereii publice a ^iarieloru în departamentulă seu. Pe lângă acesta ară mai pută adauge forte bine și cererea de esplicațiuni pentru că înesnră nu mai puțină seriasa. Imormentarile civile au fostă oprite după 7 ore de dimineța și s’a dată ordină se se facă pe celă mai scurtă dramă care conduce la cimitiriu. Toți se întrebă pentru care motivă îmormentările civile nu se potă face în aceașî oră ca și îmormentările religiose. Cândă prefectură departamentului Loire inférieure invită pe peregrinii de la Nantes d’a nu se duce la gara în cortegiă, reacțiunea clericale arunca focă și flacără in contra lui. Cu tote acestea magistratură republicană nu lucrase decâtă ia interesulă ordinii, spre a matura reportarea sângeroseloră conflicte, care se produseseră și cari amenințau se se reîncuiescă La Lyon nu se produsese nimic de asemene natură Mesnna dură e inspirată numai și numai duuă spirită de netoleranță și de reacțiune. Și, cu multă mai multă decâtă cea de la Nantes, atâtă de criticată, ea da uă lovire directă libertății de consciință și independinței cetățianiloră de biserică. Pe cândă îmormântările civile sunt oprite la Lyon, în același timp, la Marseilles, Toulouse și ’n alte orașie ale Franciei, procesiunile circulă pe calea publică, c’uă pompă și cuă solemnitate ne mai pomenită. Ba âncă chiară prefecții aă asistată la dânsele, împreuna cu autoritățile militare, și aă învitată pe supralterniî loră se le urmeze exemplulă. Ifiamele străine publică iiriMtarele ociri : Pașta, 19 Iunie. — Camera deputaților a ’ncepută astăzi discusiunea în privința bugetului. Raportorele, d. Szell, a motivată raportală combniunii financiare printr’ună lungă discursă. Roma, 18 Iunie. — Camera deputaților a primită proiectul de lege privitoră la stabilirea în Veneția a ancă 7 noui linie ferate, a căroră întindere totale este de 450 cilometrii, de aceaa a adoptată bugetulă complimentară pentru 1873. După acestă bugete, chieltuielele anuale se ridică la suma de 1,552,000,000 franci. De la Filipopoli, se scrie cu data de 18 iunie, că ’n acea zi s a deschisă linia ferată dintre Filipopoli și Adrianopoli. Suțăia de mijlocă a trenului e de 44 dilometrii pe oră. Următorea telegramă a fostă adresată Domnitorului în călătoria sea la Iași. In ceea ce ne privesce, protestămă și deplângema misera sistemă de a fi, ca baioneta se represinte libertatea alegeriloră. E că telegrama: Măria Tea. Spre a se restabili ordinea și legalitatea în comuna nostră, în capulă căreia era d. A. Moruzi, ministeriul Măriei télé v’a cerută disolverea ei, și Măria vosteré ați aprobat’o. țiua de 3 Iuniă a fostă decisă pentru a se face uă nouă alegere comunală. Administratiunea locală, protegtândă totă pe d. Moruzi, organisase intr'ună modă nu numai cu totulă ilegale și arbitrariă, déra îngrozitoră, yeefita, ziua de 5 Iuniă deră va rémâne pentru orașiulă nostru vă <Ji de terere. De la 4 ore de dimineța, prefectură cutreiera orașială și localurile alegerilor. Colonelală trupeloră, călare și cu pistolele la șea, cutreiera asemenea stradele, susocită de ună grandarmă. Soldații de linie ocupau mai multe puncte cu armele încărcate, călărașii, călări, și sergenții asemenea; comisarii și suptcomisarii deghisați alergaă prin suburbie, indemnândă pe alegători, cu amenințări, a vota pentru Moruzi. In jurul localurilor de alegere soldații și sergenții de prașiă, bandele organisate statt gata se năvălescă asupra alegătorilor independinți, și iată ce unui geniu reű pute inventa era pusti la disposițiunea d-lui Moruzi. Alegătorii paciurii mergea tt a'și esercita drepturii lorii garantații de Constituțiune , și de lege, dérii indignațiunea le fu mare la vederea unei asemenea stări , ce lucruri nepomenite încă in analele Ia țărei. Terorea coprinzându sufletului soră, I se ’ntrebaă ce ’nsemneza acesta stare I de lucruri1? Suntemă noi iu ceva culipabili? Conspirămă noi în contra bunei ordine, ca se simă puși in stare de asediu ? Cine suntă acești omeni carii voiescă a ne lua comuna cu armele? Déri la acestă întrebare d. prefecții, d. primă procurore, d. jude de instrucțiune, nu le respundea de câtă prin somațiunî in numele legii d’a se re- i trage, preteicândă că nură fi alegători, ci turburători al liniștei publice, că ară fi bande de omeni veniți cu acestă scopă. In fine, Măria tea ne oprimă, fundă că a descrie și s spune că asemenea scenă este cu neputință. Ună bătrână alegătoră, facia la acestea. Și cea cu lacrimile 'n ochi : „nici în timpii saniciarilor, pe cândă țăra era ocupată, n’amă văzută ceva mai nelegiuită și mai îngrozitoră ?“ Acestei stări de lucruri veniraă a vă ruga se bine-voiți a pune capătă, și a ne scăpa orașială de omeni cari. Cu orice preță, voiescă a pune mâna pe comună, și a nu aproba uă închipuită alegere, care s’a făcută numai d’uă clică de ómeni partizani ai d-lui Moruzi, și sprijiniți de administrațiune, fiindă că cea mai mare parte din alegători n’au luată parte la alegere, retrăgându-se și protestândă domnului ministru de interne. Despre cele relatate aci, putem proba cu mii de cetățiani: Ieyaki Mitaki, N. Hagi Nicola, George P. Manta, Basile Dobroviciu, N. Hagi Georgi, M. Sandoviciu, George Urlescu, Hie Alesandrescu, P. Neculcea, V. Tatoviciu, B. loan, I. Nicolescu, M. Dementriade, N. H. Ivanciă, N. Ionescu, G. Ionescu, D. Ionescu, D. Anagnosti, V. G. Zaharia, D. Petrescu, V. G. Dragomiru, I. Ungurenu, N. Trandafirä, C. Nebunelci, D. Christoviciu, Ștefană loan, G. Guliță, State Atanasiu, Nicolae loan, Alesandru Ursaki, loan Eftimi, N. Christea, Vidrașcu, G. Marină, Ltoiană Ionniță, trecu, supt acestă guvernă, o probéza până la evidințâ. La Craiova, Brăila, Bucurescî, în țera Intrega se scie astăzi ce potă nu numai consulii străini, déra chiară dragomanii și căprarii loră. Mai véra trecută, aci în Bucurescî, ună Evreă, căprară la consulele olandesă, insulta, lua de peptă și amenințâ cu destituirea pe unărginte polițienescă, în exercițiulă funcțiunii sale. Funcționarulă fu destituită și dată judecății, justiția slănchită, și cu tóte acestea căprarului nu i-se făcu nimică. Ună jude de pace fu insultată in pretoriu să scădenesce Evrei. Facutuli-s’a ceva? Nimică: în facia regimelui totă judele se găsi culpabile. Presa și-a făcută datoria de-a înregistra asemenea monstruoșități, și totuși régimele nu ’ncetéza d’a asculta numai de ordinile stăpiniloră sei. E că și ună altă faptă, care trebuie înregistrată astăzi. La 5 ale cuvintei, d. Ionița Ionescu se pestuza la tribunalele Ilfovă, secția I civile, c’uă petițiune, prin care se plângea că sociatea a dispărută din casă de mai multe zile, lasândă patru copilași, și luândă cu sine mai multe obiecte. Tribunalele, vedenda reclama întemeiată, dăuă ordonanță, cu formulă execatorie, prin care o obliga se mergă la domiciliul socrului ei. Acea ordonanță o trimite de urgință portărelului tribunalelui, Nicolae Frangopolu, ca s o esecute și se comunice resultatulu imediată. Socia d-lui Ionescu se afla la domnuță Karl Metz, dragomanulă consulelui prusiană, domiciliată iu suburbia Pitară- Moșia. Portăreluță, împreună cu d. I Ioiescu, pe la orele 2 post-meridiane, aceașî zi. se transportă la domiciliul, unde se afla și, ajungendă aci, se adreseză către d. dragomauți, făcându-i mii de complimente și rugându’să s’o lase a’și urma sociala. D. dragomauü se opune și nu voiesce s’o lase cu nici unul prețit. Atunci d. Ionescu anunță pe directorele comisiei de galbenă, p’uuă epistată și patru gendarmi, dați în ajutorul portărelului, spre a a servi la esecutarea ordonanței, în casă de nesupunere: sosindă aginții polițienesci, dragomanul începe se stinge că i-au violată domiciliulă, și totă-d’uă dată, în facia tuturoră agințiloră și-a patru particulari, începe a palului pe d. I. Ionescu, socială fugitei, amenințându pe agințî că la momentă voră fi destituiți și că voră vede ce putere are d-sea. Portăreluîă ordonă gendarmiloră se se ducă la cazarmă, și rogă pe d-na Ionescu se’lu urmeze, în numele ordonanței ce are, la domiciliulă sociului d-sele. După mai multă discusiune, în fine se pune într’uă trăsură cu dânsa și cu sociulă ei, și, ajungĕndu la domiciliulă d-lui T. Ionescu, în suburbia Popa-Rusu, portăreluță închiăiă unu procesă-verbale, pentru împlinirea esecutării ordonanței sale, pe care îl suprsemnă d. I. Ionescu, socia sea, și alți asistenți. A doua zi, d. I. Ionescu reclamă parchetului în contra d-lui dragomană Karl Metz, pentru bătaia suferită. D. dragomană euse, ca se-și realiseze amenințările promise, se duce la consulele seă prusiană și ’i narâ faptulă, cum i-a plăcută. Imediată, ca printr’uă putere magică, directorele comisiei de galbenă, uă supteomisaru, ună epistată și gendarmiî fură arestați, și póte ce ’i d’ântâiă voră fi și destituiți pene acum. La 7 Iunie, pe la orele 6 de dimineță, portăreluță, care esecutase ordonanța, fu chiămată de directorele ministeriului justiției, și întrebată asupra faptului. După orecare conversațiune, portăreluță fu liberată și invitată se se presinte la 12 ore meridiane. Ducându-se la acestă oră, găsesce și pe d. Tell, ministrul ad-interim la justiție, care începe se’î impute, cu toaul caracteristică, căreia procedată, etc. Sărmanuță portăreță respunde că asta i-a ordinată președintele tribunalului, de la care e obligată a primi ordine, în virtutea art. 94 din legea organisării judecătoresc!, ânse ministrulă, care nici că scie de acestea, dreptă recompensă pentru iuțea și exacta aplicare a ordonanței, — conformă art. 14 din regulamentulu de la 20 Marte, 1866, și art. 18 din regulamentul ă la gȘlipsifirie, casa atribuțiunile portăreiloru, făcându-i responsabili către părți pentru nulitățile acteloră și greșialele ce ară comite în esercițială funcțiuniîloră, din erore sau negligință, — dreptă recompensă, ministrulă îi spune că e destituită. Tote acestea, pentru a se împlini voința unui dragomană ală consulelor prusiană, se făcură iu 2 <Jile, atâția funcționari destituiți, și câți alții pate cără se le urmeze. Cândă însemă bietă muritoră Își reclamă dreptatea, mergă lucrurile asta găitană ? Nicîdecum. Aceia, carii ceră mereu probe, era nu vorbe, mai potă voi are probe mai vădite ca acestea ? Orice amă mai adauge, e de prisosii: faptele vorbescă de sine. Voimă numai a recomanda d -lui ministru ad-interim la justiție ca se citescá legea, era pe cei în dreptă a’i întreba : de ce are pentru mă Karl Metz, dragomană ală consulelui prusiană, se destituie atâția funcționari neculpabili, pe când alții, cari omorâ lumea prin bătăi, stnu neurmăriți și chiară ocrotiți, cum <zice lumea ? Da-se va are satisfacțiune d-lui Ionescu, care fu bătută de Karl Metz, totă așia de argint, cum se dede trufiei dragomanului prusiană? Asupra acestei întrebări din nainte neîndoarmă că nu se va da respinsă afirmativă, și, privindă faptele, suntemă îndreptă arice cu opiniunea publică : dura lex, sed lex numai pentru victime, eră pentru străină, capriciulă lui e legea și voința lui a ei esecutare. N. Alesandrescu. Câteva cuvinte despre localele de școlle. Ocupându-ne de instrucțiunea poporului, ne isbimă de la prima dată de uă îndouită lipsă, ce face ca instrucțiunea să mergă înapoi, în locu se dea fructele așceptate. Lipsă de școli, lipsa de profesorii Supt lipsă de școle nu înțelegemă numai lipsa numeralul necesară de școle pentru răspândirea instrucțiunii în tote unghiurile țării, demâncă lipsa totală de școle, căci acelea cari există nu se potă numi școle. Nu există una singură în condițiunile cerute de igienă și pedagogie. Școlele rurale mai alesă suntă simple cocini în cari vegeteza pe uă se îndură câte șapte optă copii în facia unui învățător, ignorinte ca și poporală ce e chiamată a instrui. Lipsă de școle, lipsă de profesori sau școle construite miserabile și profesori ce nu-și înțelegă misiunea, însemnă cea mai tristă stare în care póte fi educațiunea unui popor! Și cu tóte acestea stămă nepăsători în facia educațiunii generațiunii ce se rădică. Décá guvernulă este surdă la nevoiele țărei, celă puțină este de datoria tutoră adevăraților. Români a se uni și a avisa ce este de facutü pentru a remedia pe câtă se póte răulă. Acestă rou se póte înlătura facile. Nu se cere de câtă voință , și voința din partea bunilor Români, ce dispună de capitaluri. Ecă ce propunemă noi. Să se formeze o societate de clădiri prin inițiativa câtoră va Români. Să se negocieze cu guvernulă a’i asigura pe fiecare ană clădirea unui numără determinata de școli. In condițiunile cerute de sciință și ’ntr’ună intervală destulă de mică (1), și vomă avea feriri) Acestă propunere ce pare forte dificile de realitata -i curipisă din partea Viitorului, care cunosce și demonstră fórte adesea ceferi de guvernü avemü, și cum era, în locu d’a dori sporirea, să silesce se realișeze stirpirea sculelor.. ( STRAIAUH) SI LEGEA. Maxima dura lex, sed lex e adevărată și se aplică numai pentru victime. Pentru puternici, capriciulă e legea și voința esecuțiune: forța primeză dreptulă. Cine, funcționară sau simplu cetățiană, cine cuteza se ’și împlinescă dodoria seü se ’și reclame dreptulă in contra unui puternică, unai favorită, e destituită, arestată. Supt servilismul nu pote fi egalitate înaintea legii. Mai e are cineva care se nu credu acesta Faptele ce pe totăl na șe pe ROMANULU 12 IUNIE 1873 circa să numărămă multe sc0le adevărate, așia cum se fiă proprii pentru formarea nouei generațiuni". Pe două parte se va putea înființa oă societate de clădiri românescă, care va funcționa, avăndă de la prima -i ingagiaminte de construcțiuni, căci cea străină — sucursala celei nemțesci din Viena nu avu viață, era pe de alta statulă, în scurtă timpă cu chiriele ce plătesce ani, va amortisa costulă construcțiunilor d in câțiva ani, trezându-se cu sc0te ale sale, în condițiunile cerute de șoiință! Suntemă șicum că guvernul, în faia unor catari propuneri, va fi nevoită să cedeze și să lucreze, celă puțină de ochii lumii, la îmbunătățirea educațiunii. Noi rugămă pe toți confrații ziariști a se asocia cu noi la propagarea acestei idei, și, daci va fi necesitate, a provoca ș’uă întrunire pentru a stimula și mai multă formarea unei atari societăți. Nu va fi trebuință de ună capitale mare pentru constituirea unei atari societăți, și noi sperămă că sa vă putea face forte multă într’una singură ană chiară. (Viitorul!) V DISCURSUL D-LUI EDGAR QUINET. prin care a combătută în secțiunile camerei din Versailles cererea de autorisare pentru urmărirea deputatului d. Ranc. Acorda-veți autorisarea ce vi se cere d’a da pe umilă din colegii d-vóstre unul tribunale escepționale ? M’ași pute mulțămi se repetă respunsură ce e ’n mai tote gurile. Faptele imputate s’aă petrecută acum două ani și jumătate. In aceste lungă intervale, d. Bancară fi putută se fiă urmărită, déra n’a fostă. Adunarea naționale, întrebată într’uă ședință pe care v’o aduceți aminte, a prejudecată cestiunea. D. generare Ladmirault n’ă crezută necesariü se cera uă autoritare de urmărire supt fostulă guvernă. D’atunci încóce este evidente Că justiția nu reclama imperiosă uă punere în acusațiune , interesulă societății nu era ’n jocă. Acestea stabilite, tóte motivele ce sară pute da în susținerea cerutei autori sari se sdrobescu de acesta rațiune superioră . De cinci-tzeci de ani nu există ună singură omă de bună-simță care se nu repete, că una din marele nenorociri ale celei d’ântâiă revoluțiuni a fostă înlesnirea cu care Adunările au acordată punerea ’n acusațiune a unora din represintanții poporului, aruncate fiindă în prada pasiunilor a unei majorități inamice. Vă dată ce se deschise porta acestui flagelă, nici că se va mai închide. Majoritățile se schimbară, și același președinte se vădu invocată în sensă contrariă. Astăfelă partitele se sfâșiară unele pe altele. E dă incontestabila esperiință a revoluțiuniloră nóstre. E bine, puindume mai presusu de tóte partitele, $ică că unii poporü se perde daca esperiință nu e delocut ținută ’n semn de legislatorii sei. Invățămentulut ce ne vine de la trecutul trebuie se fiă ascultată. Nu vă lăsați pe priporulă pe care sunteți târâți, nu faceți celă d’ântâiă pasă, după care e atâtă de greă cuiva se se mai opresca. Punerea ’n acusațiune ce vi se cere ai se va cere ș’altă dată într’ună altă sensă, în profitulă altoră pasiuni. Nu vă repetați istoria, nu vă suiți la acel timpi teribili când o fiă-care considera că justiția e a pedepsi pe adversarii opiniunilor și ideieloră sele. Dă nași soi pene ’ntru câtă ne