Romanulu, iunie 1873 (Anul 17)

1873-06-11

512 presintatü raporturu în privința cererii de autorisiere pentru urmărirea judiciară a l­­ui Halle. Raportul­ conchide a se primi cererea guvernatorului din Paris. Citima la Independinta belgică . Principele Napoleon, care se părea că vo­­iesce se­ șî prelungescă șederea la Paris, cu marea neplăcere a guvernului, a sosită fără veste la Londra, acum uă săptămână. Se zice că ar f­­i părăsită Francia cam fără voia sea, după uă invitațiune primită de la preșe­dintele Republicei. Acesta nu va contribui se consolideze aliand­a deja farte slăbită a or­­leaniștilor, cu donapartisti­. Mai mulți deputați din stânga aă in­­tențiune se interpele guvernul­ despre mi­­­surele luate de nou­ă prefectă din Rhone, în contra vendereii publice a ^iarieloru în departamentulă seu. Pe lângă acesta ară mai pută adauge forte bine și cererea de esplicațiuni pentru că înesnră nu mai puțină seriasa. Imormentarile civile au fostă o­­prite după 7 ore de dimineța și s’a dată or­dină se se facă pe celă mai scurtă dramă care conduce la cim­itiriu. Toți se întrebă pentru care motivă îmormentările civile nu se potă face în aceașî oră ca și îmormen­­tările religiose. Cândă prefectură departa­mentului Loire inférieure invită pe pere­grinii de la Nantes d’a nu se duce la gara în cortegiă, reacțiunea clericale arunca focă și flacără in contra lui. Cu tote acestea magistratură republicană nu lucrase de­câtă ia interesulă ordinii, spre a­­ matura repor­tarea sângeroseloră conflicte, care se produ­seseră și cari amenințau se se reîncuiescă La Lyon nu se produsese nimic de asemene natură Mesnna dură e inspirată numai și numai du­­uă spirită de netoleranță și de reacțiune. Și, cu multă mai multă de­câtă cea de la Nantes, atâtă de criticată, ea da uă lovire directă liber­tății de consciință și indepen­­dinței cetățianiloră de biserică. Pe cândă îmormântările civile sunt­ oprite la Lyon, în același timp, la Marseilles, Toulouse și ’n alte orașie ale Franciei, procesiunile cir­culă pe calea publică, c’uă pompă și c­uă so­lemnitate ne mai pomenită. Ba âncă chiară prefecții aă asistată la dânsele, împreuna cu autoritățile militare, și­ aă învitată pe supralterniî loră se le urmeze exemplulă. Ifiam­ele străine publică iiriMtarele ociri : Pașta, 19 Iunie. — Camera deputaților­ a ’ncepută astăzi discusiunea în privința bu­getului. Raportorele, d. Szell, a motivată raportală combniunii financiare printr’ună lungă discursă. Roma, 18 Iunie. — Camera deputaților­ a primită proiectul­ de lege privitoră la stabilirea în Veneția a ancă 7 noui linie fe­rate, a căroră întindere totale este de 450 c­ilometrii, de acea­a a adoptată bugetulă complimentară pentru 1873. După acestă bugete, chieltuielele anuale se ridică la su­ma de 1,552,000,000 franci. De la Filipopoli, se scrie cu data de 18 iu­­nie, că ’n acea zi s a deschisă linia ferată dintre Filipopoli și Adrianopoli. Suțăia de mijlocă a trenului e de 44 d­ilometrii pe oră. Următorea telegramă a fostă adre­sată Domnitorului în călătoria sea la Iași. In cee­a ce ne privesce, protes­­tăm­ă și deplângema misera sistemă de a fi, ca baioneta se represinte liberta­tea alegeriloră. E că telegrama: Măria Tea. Spre a se restabili ordinea și legalita­tea în comuna nostră, în capulă căreia era d. A. Moruzi, ministeriul­ Măriei télé v’a cerută disolverea ei, și Măria vosteré ați aprobat’o. ț­iua de 3 Iuniă a fostă decisă pentru a se face uă nouă alegere comunală. Administratiunea locală, protegtândă totă pe d. Moruzi, organisase intr'ună modă nu numai cu totulă ilegale și arbitrariă, déra în­­grozitoră,­­ yeefita, z­iua de 5 Iuniă deră va rémâne pentru orașiulă nostru vă <Ji de terere. De la 4 ore de dimineța, prefectură cutreiera orașială și localurile alegeri­lor­. Colonelală trupeloră, călare și cu pistolele la șea, cutreiera asemenea stradele, susocită de ună grandarmă.­­ Soldații de linie ocupau mai multe puncte cu armele încărcate, călărașii, călări, și sergenții asemenea; comisarii și suptcomisarii deghisați alergaă prin suburbie, indemnândă pe alegători, cu­­ amenințări, a vota pentru Moruzi. In­­ jurul­ localurilor­ de alegere soldații­­ și sergenții de prașiă, bandele organi­­­­sate statt gata se năvălescă asupra alegătorilor­ independinți, și iată ce unui geniu reű pute inventa era pusti la disposițiunea d-lui Mor­uzi. Alegă­torii paciurii mergea tt a'și esercita drep­­turii lorii garantații de Constituțiune , și de lege, dérii indignațiunea le fu­­ mare la vederea unei asemenea stări , ce lucruri nepomenite încă in analele I­a țărei. Terorea coprinzându­ sufletului soră, I se ’ntrebaă ce ’nsemneza acesta stare I de lucruri1? Suntemă noi iu ce­va cul­­i­pabili? Conspirămă noi în contra bu­nei ordine, ca se simă puși in stare de asediu ? Cine suntă acești omeni carii voiescă a ne lua comuna cu armele? Déri la acestă întrebare d. prefecții, d. primă­ procurore, d. jude de instruc­țiune, nu le respundea de câtă prin­­ somațiunî in numele legii d’a se re- i trage, pretei­cândă că nură fi alegă­tori, ci turburători al liniștei publice, că ară fi bande de omeni veniți cu a­­cestă scopă. In fine, Măria tea ne oprimă, fundă că a descrie și s spune că asemenea scenă este cu neputință. Ună bătrână alegătoră, facia la acestea. Și cea cu la­crimile 'n ochi : „nici în timpii sani­­ciarilor­, pe cândă țăra era ocupată, n’amă văzută ce­va mai nelegiuită și mai îngrozitoră ?“ Acestei stări de lucruri veniraă a vă ruga se bine-voiți a pune capătă, și­ a ne scăpa orașială de omeni cari. Cu ori­ce preță, voiescă a pune mâna pe comună, și a nu aproba uă închi­puită alegere, care s’a făcută numai d’uă clică de ómeni partizani ai d-lui Moruzi, și sprijiniți de administrați­­une, fiindă că cea mai mare parte din alegători n’au luată parte la alegere, retrăgându-se și protestândă domnului ministru de interne. Despre cele rela­tate aci, putem­ proba cu mii de ce­­tățiani: Ieyaki Mitaki, N. Hagi Nicola, George P. Manta, Basile Dobroviciu, N. Hagi Georgi, M. Sandoviciu, George Urlescu, Hie Alesan­­drescu, P. Neculcea, V. Tatoviciu, B. loan, I. Nicolescu, M. Dem­entriade, N. H. Ivan­­ciă, N. Ionescu, G. Ionescu, D. Ionescu, D. Anagnosti, V. G. Zaharia, D. Petrescu, V. G. Dragom­iru, I. Ungurenu, N. Trandafirä, C. Nebunelci, D. Christoviciu, Ștefană loan, G. Guliță, State Atanasiu, Nicolae loan, A­­lesandru Ursaki, loan Eftimi, N. Christea, Vidrașcu, G. Marină, Ltoiană Ionniță, trecu, supt acestă guvernă, o probéza până la evidințâ. La Craiova, Brăila, Bucurescî, în țera Intrega se scie astăzi ce potă nu numai consulii străini, déra chiară dragomanii și căprarii loră. Mai véra trecută, aci în Bucurescî, ună Evreă, căprară la consulele olan­­desă, insulta, lua de peptă și amenințâ cu destituirea pe ună­rginte poliție­­nescă, în exercițiulă funcțiunii sale. Funcționarulă fu destituită și dată judecății, justiția slă­nchită, și cu tóte acestea căprarului nu i-se făcu ni­­m­ică. Ună jude de pace fu insultată in pretoriu să scă­de­nesce Evrei. Facutu­­li-s’a ce­va? Nimică: în facia regime­lui totă judele se găsi culpabile. Presa și-a făcută datoria de-a în­­registra asemenea monstruoșități, și totuși régimele nu ’ncetéza d’a asculta numai de ordinile stăp­iniloră sei. E că și ună altă faptă, care trebuie înregistrată astăzi. La 5 ale cuvintei, d. Ionița Ionescu se p­estuza la tribunalele Ilfovă, secția I ci­vile, c’uă petițiune, prin care se plângea că socia­tea a dispărută din casă de mai multe zile, lasândă patru copilași, și luândă cu sine mai multe obiecte. Tribunalele, ve­­denda reclama întemeiată, dă­uă ordonanță, cu formulă execatorie, prin care o obliga se mergă la domiciliul­ socrului ei. Acea ordonanță o trimite de urgință portărelu­lui tribunalelui, Nicolae Frangopolu, ca s­ o esecute și se comunice resultatulu imedi­ată. Socia d-lui Ionescu se afla la dom­­nuță Karl Metz, dragomanulă con­sulelui prusiană, domiciliată iu suburbia Pitară- Moșia. Portăreluță, împreună cu d. I Io­­­iescu, pe la orele 2 post-meridiane, aceașî zi. se transportă la domiciliul, unde se afla și, ajungendă aci, se adreseză către d. dragomauți, făcându-i mii de complimente și rugându’să s’o lase a’și urma sociala. D. dragomauü se opune și nu voiesce s’o lase cu nici unul prețit. Atunci d. Ionescu anunță pe directorele comisiei de galbenă, p’uuă epistată și patru gendarmi, dați în ajutorul­ portărelului, spre a a servi la ese­­cutarea ordonanței, în casă de nesupunere: sosindă aginții polițienesci, dragomanul­ începe se stinge că i-au violată domiciliulă, și totă-d’uă­ dată, în facia tuturoră agin­­țiloră și-a patru particulari, începe a pal­ului pe d. I. Ionescu, socială fugitei, a­­menințându pe agințî că la momentă voră fi destituiți și că voră vede ce putere are d-sea. Portăreluîă ordonă gendarmiloră se se ducă la cazarmă, și rogă pe d-na Ionescu se’lu urmeze, în numele ordonanței ce are, la domiciliulă sociului d-sele. După mai multă discusiune, în fine se pune într’uă trăsură cu dânsa și cu sociulă ei, și, ajun­­gĕndu la domiciliulă d-lui T. Ionescu, în suburbia Popa-Rusu, portăreluță închiăiă unu procesă-verbale, pentru împlinirea ese­­cutării ordonanței sale, pe care îl­ supr­­semnă d. I. Ionescu, socia sea, și alți asis­­tenți. A doua zi, d. I. Ionescu reclamă parche­tului în contra d-lui dragomană Karl Metz, pentru bătaia suferită. D. dragomană euse, ca se-și realiseze amenințările promise, se duce la consulele seă prusiană și ’i narâ fap­­tulă, cum i-a plăcută. Imediată, ca printr’uă putere magică, directorele comisiei de gal­benă, u­ă supteomisaru, ună epistată și gen­­darmiî fură arestați, și póte ce ’i d’ântâiă voră fi și destituiți pene acum. La 7 Iunie, pe la orele 6 de dimineță, por­­tăreluță, care esecutase ordonanța, fu chiă­­mată de directorele ministeriului justiției, și întrebată asupra faptului. După ore­care conversațiune, portăreluță fu liberată și in­vitată se se presinte la 12 ore meridiane. Du­­cându-se la acestă oră, găsesce și pe d. Tell, ministrul­ ad-interim la justiție, care începe se’î impute, cu toau­l caracteristică, că­rei­a procedată, etc. Sărmanuță portăreță res­­­punde că asta i-a ordinată președintele tri­­bunalului, de la care e obligată a primi or­dine, în virtutea art. 94 din legea organisării judecătoresc!, ânse ministrulă, care nici că scie de acestea, dreptă recompensă pentru iuțea și exacta aplicare a ordonanței, — con­formă art. 14 din regulamentulu de la 20 Marte, 1866, și art. 18 din regulamentul ă la gȘ­lipsifirie, casa atri­buțiunile portăreiloru, făcându-i responsabili către părți pentru nulitățile acteloră și gre­­șialele ce ară comite în esercițială funcțiuniî­loră, din erore sau negligință, — dreptă re­compensă, ministrulă îi spune că e destituită. Tote acestea, pentru a se împlini voința unui dragomană ală consule­­lor prusiană, se făcură iu 2 <Jile, atâția funcționari destituiți, și câți alții pate că­ră se le urmeze. Cândă înse­m­ă bietă muritoră Își reclamă dreptatea, mergă lucrurile asta găitană ? Nicî­de­cum. Aceia, carii ceră mereu probe, era nu vorbe, mai potă voi are probe mai vădite ca acestea ? Ori­ce amă mai adauge, e de prisosii: faptele vorbescă de sine. Voimă numai a recomanda d -lui ministru ad-interim la justiție ca se citescá legea, era pe cei în dreptă a’i întreba : de ce are pentru m­ă Karl Metz, dragomană ală consulel­ui prusiană, se destituie atâția funcționari neculpabili, pe când­ alții, cari omorâ lumea prin bătăi, stnu ne­urmăriți și chiară ocrotiți, cum <zice lumea ? Da-se­ va are satisfacțiune d-lui Ionescu, care fu bătută de Karl Metz, totă așia de argint, cum se dede trufiei dragomanului prusiană? Asupra acestei întrebări din nainte neîndoarmă că nu se va da respinsă afirmativă, și, pri­­vindă faptele, suntemă în­dreptă a­rice cu opiniunea publică : dura lex, sed lex numai pentru victime, eră pen­tru străină, capriciulă lui e legea și voința lui a ei esecutare. N. Alesandrescu. Câte­va cuvinte despre localele de școl­le. Ocupându-ne de instrucțiunea po­porului, ne isbimă de la prima dată de uă îndouită lipsă, ce face ca instruc­țiunea să mergă înapoi, în locu­ se dea fructele așceptate. Lipsă de școli, lipsa de profesorii Supt lipsă de școle nu înțelegemă numai lipsa numeralul necesară de școle pentru răspândirea instrucțiunii în tote unghiurile țării, dem­­âncă lipsa totală de școle, căci acelea cari există nu se potă numi școle. Nu există una singură în condițiunile cerute de i­­gienă și pedagogie. Școlele rurale mai alesă suntă simple cocini în cari ve­­geteza pe uă se îndură câte șapte optă copii în facia unui învățător, igno­­rinte ca și poporală ce e chiamată a instrui. Lipsă de școle, lipsă de profesori sau școle construite miserabile și profesori ce nu-și înțelegă misiunea, însemnă cea mai tristă stare în care póte fi e­­ducațiunea unui popor­! Și cu tóte acestea stămă nepăsători în facia educațiunii generațiunii ce se rădică. Décá guvernulă este surdă la ne­­voiele țărei, celă puțină este de datoria tutoră adevăraților. Români a se uni și a avisa ce este de facutü pentru a remedia pe câtă se póte răulă. Acestă rou se póte înlătura facile. Nu se cere de câtă voință , și voința din partea bunilor­ Români, ce dispună de ca­pitaluri. Ecă ce propunemă noi. Să se formeze o­ societate de clădiri prin inițiativa câtoră­ va Români. Să se negocieze cu guvernulă a’i asigura pe fie­care ană clădirea unui numără determinata de școli. In condițiunile cerute de sciință și ’ntr’ună intervală destulă de mică (1), și vomă avea feri­ri) Acestă propunere ce pare forte dificile de re­­alitata -i curipisă din partea Viitorului, care cunosce și demonstră fórte adesea ceferi de guvernü avemü, și cum era, în locu d’a dori sporirea, să silesce s­e re­­alișeze stirpirea sculelor.. ( STRAIAUH) SI LEGEA. Maxima dura lex, sed lex e adevărată și se aplică numai pentru victime. Pen­tru puternici, capriciulă e legea și voința esecuțiune: forța primeză drep­­tulă. Cine, funcționară sau simplu cetă­­țiană, cine cuteza se ’și împlinescă do­­doria seü se ’și reclame dreptulă in contra unui puternică, unai favorită, e destituită, arestată. Supt servilismul nu pote fi egalitate înaintea legii. Mai e are cine­va care se nu credu acesta Faptele ce pe totă­l na șe pe­ ROMANULU 12 IUNIE 1873 circa să numărămă multe sc0le ade­vărate, așia cum se fiă proprii pen­tru formarea nouei generațiuni". Pe do­uă parte se va putea înființa oă societate de clădiri românescă, care va funcționa, avăndă de la prima -i ingagiaminte de construcțiuni, căci cea străină — sucursala celei nemțesci din Viena­­­ nu avu viață, era pe­ de alta statulă, în scurtă timpă cu chi­­riele ce plătesce ani, va amortisa cos­­tulă construcțiunilor d in câți­va ani, trezându-se cu sc0te ale sale, în condi­­țiunile cerute de șoiință! Suntemă șicum­ că guvernul­, în fa­­ia unor c­atari propuneri, va fi ne­voită să cedeze și să lucreze, celă pu­țină de ochii lumii, la îmbunătățirea educațiunii. Noi rugămă pe toți confrații ziariști a se asocia cu noi la propagarea aces­tei idei, și, daci va fi necesitate, a pro­voca ș’uă întrunire pentru a stimula și mai multă formarea unei atari so­cietăți. Nu va fi trebuință de ună capitale mare pentru constituirea u­­nei atari societăți, și noi sperămă că sa vă putea face forte multă într’una­ singură ană chiară. (Viitorul!) V DISCURSUL D-LUI EDGAR QUINET. prin care a combătută în secțiunile camerei din Versailles cererea de autorisare pentru urmărirea deputatului d. Ranc. Acorda-veți autorisarea ce vi se cere d’a da pe umilă din colegii d-vóstre unul tribunale escepționale ? M’ași pute mulțămi se repetă res­­punsură ce e ’n mai tote gurile. Fap­tele imputate s’aă petrecută acum două ani și jumătate. In aceste­ lungă intervale, d. Banc­ară fi putută se fiă urmărită, déra n’a fostă. Adunarea naționale, întrebată într’uă ședință pe care v’o aduceți aminte, a prejudecată cestiunea. D. generare Ladmirault n’ă crezută necesariü se cera uă autori­tare de urmărire supt fostulă guvernă. D’atunci încóce este evidente Că justi­ția nu reclama imperiosă uă punere în acusațiune , interesulă societății nu era ’n jocă. Acestea stabilite, tóte motivele ce sară pute da în susținerea cerutei au­tori sa­ri se sdrobescu de acesta rațiune superioră . De cinci-tzeci de ani nu există ună singură omă de bună-simță care se nu repete, că una din marele nenorociri ale celei d’ântâiă revoluțiuni a fostă înlesnirea cu care Adunările au acor­dată punerea ’n acusațiune a unora din represintanții poporului, aruncate fiindă în prada pasiunilor a unei ma­­jorități inamice. Vă dată ce se des­chise porta acestui flagelă, nici că se va mai închid­e. Majoritățile se schim­bară, și același președinte se vădu in­vocată în sensă contrariă. Astă­felă partitele se sfâșiară unele pe altele. E dă incontestabila esperiință a re­­volu­țiuniloră nóstre. E­ bine, puindu­­me mai presusu de tóte partitele, $ică că unii poporü se perde daca esperiință nu e de­locut ținută ’n semn de legis­latorii sei. Invățămentulut ce ne vine de la trecutul trebuie se fiă ascultată. Nu vă lăsați pe priporulă pe care sun­teți târâți, nu faceți celă d’ântâiă pasă, după care e atâtă de greă cui­va se se mai opresca. Punerea ’n acusațiune ce vi se cere a­­i se va cere ș’altă dată într’ună altă sensă, în profitulă altoră pasiuni. Nu vă repetați istoria, nu vă suiți la acel timpi teribili când o fiă-care con­sidera că justiția e a pedepsi pe ad­versarii opiniunilor­ și ideieloră sele. Dă nași soi pene ’ntru câtă ne

Next