Romanulu, iunie 1873 (Anul 17)
1873-06-10
ANULU ALU fEPTE SPRE tYENELE VOESCE ȘI VEI PUTE ORT'ce cereri pentru România, se <ntregezi la administrațiunea diariului. ANUNȚURI In pagina a IV. ..pațiulu de 30 litere 40 bani In pagina a III, linia 2 lei. A se adresa LA PARIS: la d-nii Crain et Micoud, 9, rue Drouot, 9. LA VIENA:la d-nii Haasenstein și Voglei Neuermarkt, II. Scrisori și ori-ce trimiteri nefrancate vor fi refnlate.— Articlele nepublicate se vor arde. 20 BANI EXEMPLARUL I. DEPEȘI TELEGRAFICE. (Serviciul privată ală Monitorulul oficiale). Paris, 18 iuniü. — Adunarea va începe în curendă discuțiunea asupra reorganisațiunii armatei. Baragnon a depusă raportului prin care propune autorisațiunea pentru urmărirea lui Ranc, care este refugiată la Londra ca să evite inchisorea preventivă. Adunarea hotărîtă ca acestă raportă să se discute mâne. Itedficliunea și Administrații mea, Strada Academiei, No. *26. — ——ti IT'" "'"^""TIMBTTHITWHHfrnW—mnT—iummm—1 II I twirmrr——n—— Falimentculți generale din Austria a atrasă falimente în mai tote țările ce erau strânse legate, prin relațiuni financiare, cu onestele piețe ale Vioriei și ale Pestei. Astfel, chiar la Berlin — deși lumea se părea a crede că, prin cele 5 miliarde luate de la Francia, se asigură Prusiei că vecinică avuția — totuși dezastrula austriacă avută contra-lovitură îngrozitore : piața care, după a Vienei, a suferită mai multă, a fostă a Berlinului. Cele mai puțină afectate au fostă ale Parisului și Londrei. Parisul începe chiar a se câștige prin încrederea care tata se raportă asupră’i. In Rusia asemenea se resimte greă efectură deplorabilelor speculațiuni austriace, care provocară ruina atătora case, a atâtoră capitaliști și a atâtoră familie. Falimentul companiei ce construia linia de seră rusă pene la Prută, spre a se îmbina la Ungheni cu calea nostra ferată, este un consecință a desastrului austriacă. Strânsă legată cu casa Verkersheim, compania de construțiune din Rusia că^u împreună cu dânsa. Astăferă calea ferată se va termina cine spre cândă, și linia nóstră Iași-Ungheni remâne trunchiată la Prută, Ece ce va sed ică concesiunile străine: puternicul imperiu alu Rusiei pentru câtu-va timpă remâne pe locă cu liniarea ferată, pe cândă mica România va ave linia sea gata cu totulă la termină, fiindă ca fostă concedată unui constructore Românu, care crede in terasea, în stabilimentele țărei sale, spre a -și face lucrarea, eră nu în speculațiunile străine. Dară cestiunea principală nu este aci , ceea ce resultă mai cu sema din falimentul companiei de peste Prută, este perderea ce va resulta pentru România din reactivitatea liniei solo pene la Prutu. Nimicit, afară de tranșită și transportul peste Prută , nu pute alimenta circularea acestei linii, și, din momentul ce va remâne trunchiată la Prută, fără comunicațiune până la Chișăneu și Odesa, va fi cu totulă neproductivă. Asta de la linia română se va termina la epoca otârîta, constructorele va fi neapărată plătită, se voră adauge nouă anuități la chieltuieli in nefericitulă bugetic, ș’acesta fără se s’adauge mai a mică la venituri din paralizata circulațiune. E că ce dobândirămă d’uă cam-dătă din singura joncțiune efectuată, cu tote silințele ce’și deferă d’a’i împedica votarea cei mai prevedători și mai prudinți dintre Români. Și, daca ne vomă gândi c’acesta înprejurare e cu totulă neprevăzută de adversarii joncțiunii, de îndată vomă vede cu câtă mai multă suntă de temută acelea cari erau atât de vădite, încâtă nu puteam scăpa din vederea nimănui! Vomă vede acum ce va face guvernulă. Ce e dreptur ă, amă văzută graba sea de a conceda oă linie de joncțiune ce costă mai multe milione, mai nainte de a dobândi convingerea că și Rusia va veni la aceași epocă la Prută, pentru ca linia se nu rămână neactivă, déri grăbi se-va ore și acum, totă atâtă de multă, se cere și se contribuie a se preveni pagubele ce potă resulta pentru România din falimentul companiei rusesci, seu mulțămise-va numai se platéscu miliónele, atâtă de grele pentru țară , fără se facă nimică ? Pressa, cu buna-credință ce o deosebesce în ori-ce ocasiune, ne acusa, mai zilele trecute, că și’n privința joncțiunii cu Rusia la punctulu Ungheni, faceamă totă atâtă de mare oposițiune ca și’n privința joncțiunilor cu Ungaria, dară că ’n urmă, fiindăcă una amică politică ală nostru luase în concesiune construirea liniei, n’aiuu mai cjisu nimică. N’amă relevată atunci acésta nedemnă calomnia, căci ară trebui se ne creăm o c’amă mult de lucru, decá amă respunde la tote calomniele de care suntă capabili adversarii noștril. Astăzi însă acasiunea, se proöinf ca. ile em.Gj ȘÎ j ühiRFŰ cu risiculă de-a respunde la uă aculare ce nu merită respinsă, vomă declara aci, pentru a vă sută ara, că și astinji, ca totii-de-una, joncțiunea pe la Ungheni o prigiină ca perniciasa pentru partea de roșii a României de peste Milcovă, căci cela puțin nuă parte din tranșită, în locă dna se face pe la Galați, va trece pe la Iașî-Ungheni la Odesa. Vomă mai spune chiară că, deca totuși acesta joncțiunea putută trece, causa este că pericululă strategică, deși esiste, nu este énsetată atâtă de mare ca ală joncțiuniloră pe la Oituză și Predela, deorece e mică distanța ce desparte Prutul de Iași, ș’că invasiune eventuale, ajungându pene la Iași, d’aci nainte găsia gata calea ferată, fără se aibă a trece peste dificultățile unui lanțu de munți. Apoi, dacă acesta joncțiune s’a putută dobândi, causa mai este și legitimele compensări ce se detoriau Iașiloriî pentru sacrificiele făcute principiului Unirii. A retuma aceste împrejurări, cari au contribuită a se admite joncțiunea pe la Prută, spre a vede adversarii noștrii și ai oricării idei naționale, că lucrul nu e totă ațâță de lesne pentru joncțiunile austro-unguresci. Câtă despre noi, precum nimică nu ne-a putută opri de-a combate joncțiunea pe la Prută și de-a o declara și astăzi ca totu-de una, de perniciósa pentru țară, totă asemenea vom combate cu neobosire joncțiunile austrounguresci, și le vomă combate c’uă neobosire neclintită, căci totă neclintită ne este și convingerea că aceste căi sunt menite a ne aservi in totă casulă pe terâmuru economică, și, la momenta oportună, chiaru milităresce, căci in fine nu este nici ună omă de bună-ființă și cu cunoscințe în câteva speciale, care să nu recunoscu că aceste linie sunt esențial mintii strategice. Acesta este deja generalminte cunoscuta în Europa, și scopul Austro- Ungariei de a-și crea linii strategice de revărsare în basmnul Dunării dejosă este deja uă convingere pentru tote cabinetele Europei. Ca probă despre acesta, vomă cita, uă corespondință militară din Paris a Ziariului vienesc let Danube, care, vorbindă despre liniile de joncțiune ce se construiescă, termină în modulă următorii : „ Insemnătatea lojii strategică este dâră forte mare, mai cu semn din punctul de vedere ale debușeurilor, în basinulă Dunării, care este crămată a juca unii rolă însemnată în resbelele viitore.......... Acestea suntă cestiuni care intereseza viu armata, totă atâtă de multă câtă și înarmarea, organisarea, etc.“ Etă ’n ce modă se desbate, în cercurile militare din Europa, însemnătatea strategică a linielor ferate: numai la noi se găsescă omeni politici și publiciști, cari se voiéscá a’și bate jocă ș’a glumi cândă se vorbesce despre strategia în cestiune de căi ferate, și cari pretindă că suntă Chinei! cei ce combată acele joncțiuni pe care le vede periculose din punctul de vedere strategică. Dórii, spre a reveni la cugetările ce inspiră falimentul companiei de construire a cărei ferate din Basarabia, nu sunteműare în dreptă a pune cestiunea și din altă punctă de vedere, curată materiale și de-a ne întreba : voiesce are regimele ca, după ordinele ce a mersă se primescá de la Viena, se repete însutită, pe totă linia Carpaților, pagubele ce vor resulta din falimentul companiei liniei de pene la Plută? Mai pute óre țara sé plutescu ș’alte zecimi de milione, fără nici ună profită, pe cândă deja chieltuielile ce is’aă creată suntă mai presusă de puterile sale? Décá cu Rusia, arendă numai una singură punctă de joncțiune, d’uă cam dată o păți ramă câtă de bună pe tőrâmulă materiale, ore de la Austro- Ungaria, cuiicula inveterată ală f'alimenteloră, ne putem accepta la ceva mai bună? Vedemă că guvernul actuale nu caută absolută nici uă garanția: elă se supune ordinilorii de la Viena și acordă orbesce joncțiunile, adică aruncă orbesce milionele pe care țara nu le mai pute da, liberi fiindă apoi stăpânii din afară se ne facă acele joncțiuni cândă le va place, cândă interesele lor strategice sau economice le vor impune neapărată se le facă! Acesta este numai una amănuntă dată la lumină prin falimentul companiei din Basarabia, și totuși câte zecimi de milione póte costa elă pe nefericita țară! Cestiunea principale, cestiunea cea mare, remâne éa se tată cea economică și strategică, de care ne preocupămă cu neliniște d’atâta timpă și de care, din fericire, pare a fi începută se se ocupe și Europa intrega, ceea ce negreșită va contribui a deschide ochii tuturor Românilor. Cu acesta capitală cestiune economică și strategică, care de sicură se va agita Zilele acestea și ’n suverana primire din castelulu imperiale de la Viena, stă în strînsă legătură uă cestiune și mai gravă pentru România : cestiunea completei indipendințe, pe care o speculă astăzi regimele și creaturele sale. Ense crearea de căi strategice pe teritorială unei Românii sustrase într’ună modă dibaciu, dâră perfidă, de desupt garanția colectivă a puterilor, asigurată prin tratatul de la Paris, este uă cestiune pre mare, spre a fi atinsă numai în câteva linii: ea va forma da a fi subiectului unui studiu mai întinsă, pe care să vomă începe chiară de la numera la viitoră. Lloyd de Peștii desminte scomptele după cari principele Carol I din România ară ave din nou intențiunea d’a abdica. Suntemă în posițiune se confirmă că acesta desmințire, deorece rumorile în cestiune pară că nu se baseza pe nici ună temeiă seriosă. Bonseceva de mirare cura telegrafulă din România pǎstreza în acesta privință cea mai absolută tăcere. Oricine va conveni că acesta tăcere nu e făcută ca se infirme acela rumori, oricâtă de imaginare ară pute fi. (Le Danube). SCHULE MAI NOUS Le Danube publică din Paris scriea că d. Jules Favre a renunțată la interpelarea ce voia se facă guvernului în privința unei circulare a ministrului de externe. Agința Havas califică de absurditate scomotală respândită de Gazetta de Colonia, după care guvernul francese și-ară propune se esileze în coloniile de disciplină câteva sute de republicani îndată după completa liberare a teritoriului. Mai nainte d’a pleca ’n Londra, era vorba ca d. Ranc se merge singură a se pune la disposițiunea consiliului de resbelă, făr’a accepta decisiunea camerei. E înse positivă că, într’uă epistolă adresată comisiunii însărcinate a examina cererea de autoritare pentru urmărirea sca, negă Adunării naționale dreptulă da judeca p’unu alesă alu sufragiului universale. vt huperatură Rusiei s’a ’ntorsă la Ems in sera de 17 Iuniu. Principele moștenitore ală Germaniei a fostă in Darmstadt la ÎS ale curintei. Citimă în le Journal de Belfort. Preludiere evacuării a fi începută deja prin ridicarea tunuriloru francese depuse la arsenale. Cu câteva zile mai nainte, furgonele au transportată la gară proiectile găunase și pline, asemenea de origine francese. Cei mai increduli se pot doja convinge astăzi că convențiunea nu cuprindea nici să reservă în favorea materialeloră de resbelă din cetate, care ară fi putută se fie distruse și scăpate din manile inamicului. Oitimă despre Francia in le Liecle, piariele oűcióse, desmințindă scomotilă despre retragerea ministrului de interne, anunță că ministeriul ordinii morale arese DUMINECA, 10 IUNIU 1873. LUMINEZI-TE ȘI TEI FI ABONAMENTE In Capitale: unii anii 48 lei; șase luni 24 lei trei luni 12 lei; luni 5 lei In Districte: unii anii 58 lei; șase luni 29 In trei luni 15 lei; un lun.5, 6 lei. Francia, Italia și Anglia, pe trimistru fr. 20 Austria și Germania, pe trimistru franci 18 A se adresa LA PARIS* la d. Darran-Halegrain, Rue de l’ancienne comedie 5, și la d-nuí Drain et Micoud, 9. rue Drouot, 9. LA VIENA: lad. B. G. Popovici,Fleischmarkt, 15. remâie astăfelă cum a eșutu din coalițiunea de la 24 Mas. Cu tóte acestea Imnapartistix se miră și se indignă că protegrația soră din ministeriă nu le facă mai curând și mai bine treburile, și de aceaa îî ridiculiza, îi injuliă, le aruncă noroiă în facă și puțină lipsesce ca Ratappil se n’amenințe a ’i asvîrli pe ferestra. Mai pe scurtă, protectorii d-lui de Broglie nu lasă se le scape nici uă ocasiune făr’a atinge cu degetulu fragilitatea ministeriului. Votulă dată asupra propunerii d-lui Cremieux probază edi bonapartistii aă începută s’o rupă cu pactul ă coalisațimii. Miniștrii orleanistî trebuie se se ferescă și se’șî puie portofoliele la locă șicură, căci esiste oă cetă întregă cu figură suspectă care n’ascepta de câtă uă ocasiune spre a li se lua, ș’ună riscursă de cureudă pronunțată de d. d’Audiffret-Pasquier despre inepțiele și turpitudinile imperiului a sfirșitu prin a pune turbarea 'u âuima unora. A scote strigăte furiose, întrebuințândă cuvinte nedemne spre a 'șî esprime ura, a ultragia ș’a calomnia, era ceaa ce Francia și Europa găsesce dimineța și sera infiamele ordinii morale. D. Baragnon, însărcinată a presinta ună raportă despre alegerile bionese din 11 Main, s’a vertură silită se recunoscă că operațiunile electorale fuseseră cu totulă regulate, cnse urele monarciștiloră din Adunare în contra republicaniloru din Lyon cu tote acestea găsiră ’ntr’énsu’ ună interpretă esociate. Raportorele, neputețidă contesta legalitatea alegerilor d-loră și liane Gnyot — pe care Adunarea le-a validată — a crezută că pate calomnia chiară pe alegători, puindă în banuiela corpulă electorale din Lyon. Alegătorii cnse se voră mărgini a da din umeri, dacă consciința publica va cere comptu d’asemenea esense celoră ce le comită și celoră ce le aplaudă. Nicîntă dată, în nici uă fără și ’n nici uă adunare, spiritulă de partită nu mersese pene la atâta dispreță ală suveranității naționale. Le Danube, într’uă corespondință din Paris, publică urmatorele: Urmăririle în contra d-lui Ranc au fostă autoritate c’uă mare majoritate: oposițiunea, care cerea uă anchetă prealabilă mai nainte d’a da unu colegă in mâna consiliului de resbelă, a fostă învinsă cu 13 voturi în contra a 2, ale d-lor Bozerian și Pelletan. Desbaterile ’n secțiuni au fostă in genere liniștite. D. Dufaure, directă pusă in causă de membrii dreptei, a păstrată tăcerea, dără d. de Larey a afirmată că consiliul de miniștrii nu fusese nici-uădată incunosciințat de autoritatea militară scă de cea judiciară despre vr’uă autoritate pentru urmărirea d-lui Ranc. Cu totă acesta declarațiune puțină suspectă, venită de la unul din urbitorii dreptei, pianele acestei partite, cu reuacredință ce le caracterisă, continue a pretinde că guvernatorele Parisului a fostă oprită, din ordinile d-lui Thiers, d’a dispune de dosariulu d-lui Ranc și că urmărirea nu s’a părăsită de câtă după espresa voință a fostului președinte al Republicei. Acesta persistență calomniosă d’a voi se facă pe d. Thiers adeveratură culpabile, negreșită că’nu va face se intervie ’n desbateri. Nu, nu e adevărată că d. Thiers ară fi acoperită pe d. Ranc cu protecțiunea sea personale, dar si ceaa ce e sigură e că Camera a luată deja, în privința deputatului din Lyon, dă decisiune contraria aceleia care i-se cere a fî. Lucrul e judecată. In privința lui Rochefort, s’a ordinată uă nouă consultațiune medicale. Va depinde deră de opiniunea mediciloră ca fostulă redactore ală Lanternei se fiă sau nu efilată. Acesta inversiunare în contra unui om, ale cărui zile sunt ă numărate, e ună spectaculă din cele mai sfășiătore.