Romanulu, iunie 1873 (Anul 17)
1873-06-25
ANI LU ALU SEPTE SPREME«—IH>1111 m,a VOESCE ȘTVEÎ PUTE Orî'Ce cereri pentru România, se adresă la administrațiu Mea Jiariului. ANUNȚURI la pagina a TV a patiului de 30 litere 40 banî In p>t; III, linia 2 lei. A se adresa LA t’ ARIS: la d-nii Órain et Mieoud, 9, rne Drouot, 9. LA YTIENA. :1ad-nîî TIaasenstein ți Vogler Neuermarkt, II. Scrisori și orice trimiterî ne fran care voru fi refnsate.— Articlele nepublicate se vor arde. 20 BANI ESEMFLABULU. »fK Editiimea de sera. No. 26. ^TO^gipB!S33aaB^reg3Ka^^BBaaBaB8eBgaBBWBKI6BaBBBBBB LUNI, MARȚI 25, 26 IUNIU 1873. LUMINEZITE 81 TEI FI b ABONAMENTE Ik Capitale: unü anti 18 lei; știau luni 24 lei trei luni 12 lei; un lună 5 lei . fî Districte: und anti 58 lei; șese luni 29 le trei luni 15 lei; un lună 6 lei. Francia, Italia și Anglia, pe trimistru fr. 20 Austria și Germania, pe trimistru franci 18 A se adresa LA PARIS, la d. Darras-Halegrain, Rue de l’ancienne comedie 5, și la d-nui Drain et Micoud, 9, rue Drouot, 9. LA WIENA: lad. B. G. PopovicI, Fleischmarkt, 15. BUCURESCI, ‘1 £.,«• Ifiamulă Viitorului ce, în revista sea, de ieri: „In comuna Panteleimon, se jefuiesce preotulu Dumitru; la Dobrotesci și la Dudescu se fură caii arendașiului din grajdu Jiua; în sătulă Odaia, unuiatä, uă mamă și cinci copii suntă bătuți, torturați și uciși, are trei cai, singura avere a familiei, furați; la Lucianca uă familie jăfuită și torturată, în cătii bărbatulu putea fi murită pe ne astăzi, în Bucuresci, pe podul Benicului, mai multe prăvălii și băcănii sunt jăfuite; casa d-lui Cladini farmacistulă spartă și jăfuită; casa de pe calea Vergului, în apropiere de sf. Ștefan, a d-lui Rădulescu, arendașiă de la Cula (lângă Leurdeni), este spartă și jăfuită; d. X.., din suburbea sf. Nicolae din Sârbi, torturată și jăfuită; primarele din comuna Poenarii lui Vulpache dă cu parură în capulă omeniloră, ca in câui turbați, pentru că unii din ei n’au putută să mai plătască a doua oră cele plătite vădată; unul din acești bătuți își numară orele de viață în spitalul de la Buftea: Iată ca acestă primare facă mulți alții, precum celă din Ilona, din Ogrăzeni, etc. la Copăceni 40 de familii sunt lăsate pe drumuri, căci sapciulu arată locurile soră actualelui arendașiă pe 8 sfanți pogonulți, ca să plătescă pentru a doua seă a treia óra uă detoriă către fostulu arendașiă“. Acestă mică și cu totulă restrînsă dare-de-semn a jafurilor, care bântuie țara ne aminti dureresele suspine ale unui proprietară, reproduse de d. Sililenu în Românulu de la 8 Iuniă. „Nu va trece multă, și se va descepta poporulă, căci la ajunsă la baierile pungei, la căpetâiulă patului, la udătura gurei, la legámula pruncului, în sufletulă, m ânima sociei“. Aci nu mai este cestiune de politică: țara tată este tratată ca un companiă de disciplină supusă, fără contenire, unui regime escepționale. Aci nu mai este cestiune de partite și de sisteme de guvernămentă : că națiune întregă este insultată, fosorită, jăfuită și îngenuchiată spre junghiare, ca vitele în timpulă celoră mai barbare invasiuni. Scimă că omulă este aplecată a ’ntorce facia cu spaimă, cândă i se presintă scene triste, ș’a-și astupa urechile, când ă aude țipetele și suspinele du rerii. In cotro énsé sé ne mai íntór cemă facia, cândă ele ni se presinta din tóte părțile, și cu ce se ne mai astupămă urechiele, cândă țipetele și suspinele se mărescă și se rădică necontenită de la uă margine pâné la ceal-alta a țarei? Scrmă asemene că, omulă avândă trebuință să se scuse pe elă ânsuși, ne jhema flăcare : — Asta este, vai! déri ce putemă face, décá guvernulă este réa ? Guvernulă? Celă este elă óre uă ființă supranaturală, susținută de legiune de lei și paralel? „Statulă, sice mnă invețatu, este națiunea însăși, considerată în viețatea oficială, ală cărei a guvernă este spresiunea-î activă și instrumintele supusă totă-deuna preî nouirii.“ Să nu căutămă deră să ne mai ascundemă rușinea și culpa la spatele guvernului. Elă este spresiunea nóstră activă, și suntemă toți solidari de tóte actele sale. In ziua cândă amă simți ruginea și periclulu actelor séle, guvernulă s’ară supune voinței națiunii sau sară retrage. Delă voră zice unii: — ce putemă face, cândă suntemă divisați, ș’acesta fiindă că nu mai avemă credință, nu mai credemă în presă, în oratori, în parlamentă, căci toți ne aă nndălată? Ani întregi de cândă cugetă, și’mi este peste putință să ’nțelegu cum cei cari se sculă astă-feră naintea conșciinței loră nu vede și nu simtă că scusa acesta este cea mai mare acuzare ce’și facă ei enșil? Ce felü? Fiindă câți fostă încetați de unii, părăsiți de alții, ve ’ncelați acum și ve părăsiți enșive, încetați și părăsiți drepturile vostre, interesele vostre, demnitatea vostra, datoriele vostre, familia și patria vostru? Nu, acestă scusă n’o puteți ave, căci v’aducem aminte respunsul unui Scandinavă care, întrebată fiindă de crede în Isusă scă in Mahomet, response: — Credă in mine énsumi ! Intrebămă pe luna dreptă, întrebămă pe cei din partita liberală, intrebămă pe cei din fracțiunea liberă și independinte, aprobă actele și politica guvernului din nóptea de la 11 Mai, cu care s’aă făcută și se facă solidari prin a lară tăcere și nemișcare ? Déca le aprobă, de ce n’o spună in publică, spre a da astăfelă guvernului tăria morale de care are trebuință? Déca nu le aprobă, căci are se disolvarâ tóte partitele séu s’arésca pe deplină disolvare în ochii națiunii ș’ai Europei întregi? Ce felii? Misiunea loră sfîrșitu-s’a cu noptea de la 11 Maiă, 1870? Căci d’atunci nici ună adtă, nici ună cuvântă chiară nu le mai constată esistența ? Scribitu-s’aă fiindă că unii din membrii loră aă comisă greșieli, sée că i-aă amăgită în speranțele loră ? Dorii acei greșiți, acei amăgitori, din fiecare partită, fostă-acei atâtă de numeroși, încâtă le cosiră cu totulă și le stîrpiră pené și chiară radăcina, ideia în numele căreia se născuseră densele ? Și decă se stîrpiră tóte partitele și ideia loră, stîrpitu-s’a și totă junimea, și toți bărbații din țară ? Guvernul actuale incarnata într’ensulă tóte ideiele și tóte aspirațiunile națiunii române, astăfelă încâtă n’a mai rămasă de dorită nimică, nici chiară pentru fracțiunea liberă și independinte ? Déca este astă-felă, decă guvernulă acesta avu fericirea cea mare d’a represinta, în totă plinitatea iei, ideia națională, căci are nu se unescă toți ómenii de bine, spre a susțină în publică guvernulă și actele sale ș’a pune astăfelă în acțiune unitatea, care este și ’n ideia și fără de care scie oricine că societatea nu póte prospera ? Daca, din contra, aceste partite— cari conțineau în sînulă lară atâția omeni emininți și represintaă atâtea interese— nu mpărtășesc opiniunile politice ale guvernului și n’aprobă actele séle, suntă détore s’o spuie și sé se lapede de orl-ce solidaritate. Ele suntă détore âncă, sunt osânda d’a fi complice, și încă complice care n’aă nici măcară curagială d’a ’și susține credințele loră, se spuie națiunii ceea ce cred că este reă, și cari suntă mijlocele prin care credă că potă rădica d’asupra iei prădările, biciuia, corupțiunea ce-o bântuie și-i usucă chiară suculă vieței. Ele sunt dotóre— în fața situațiunii atâtă de grave, atâtă de periculose, din tote piuiturile de vedere—sé se constituie, sé se reconstituie și se numesc o fiecare ună comitată, care se susțină ’n publică, prin presă, naintea justiției ș’a guvernului, interesele generale, legalitatea și dreptulă tutorii celoră asupriți. Ideiele, ca și,<partie, se supună unei puteri ce li se dă. Cei carii deră suferă de jafuri, carii se rușineză de degradarea în care suntemă,carii vede și ’nțelegu că suntemă în peripiu d’a peri, cu totulă prin gestiunile economice puse în sergițiulă străiniloră inamici, suntă détori să se întrunesca spre a da impulsiune ideielor naționale, comerciale și politice. Suntă détori se opuse, cu liniște, deră in lumina mare, dreptulă în facia arbitrariului, și potă fi șiruri că, ’ndată ce națiunea va vede stindardulă dreptății, se va grupa supt dânsulă și guvernulă va ’ngenuchia in facia aleșiloru națiunii, carii credă in ei enșii și ’n puterea dreptului. Acesta este calea salvării. Voimu binele? Se intrăm pe dânsa. Nu’l voim? Se nu mai criticămă guvernulă, care merge cu tăria pe calea ingagiaminteloră sele, și se nu mai amăgiuii nenorocita națiune, prin speranțele ca avii mai pute avemn fiit Sei CCÎ aleși, se n’o mai frămentămă, prin strigăte și bociri, atunci cândă, din causa nepesárii nóstre, ca trebuie se ș’așeje spre morte! Supunemă aprețuirii d-soră legiști și profesori următorulă faptă : D. Costa-Foru, profesore de dreptă la facultatea din Bucuresci, este aminte ală guvernului pe lângă guvernul austro-ungară. N’avemă a jice nimic în contra numirii acesteia: din contra, puindu-ne în posițiunea guvernului, o găsimu întru tote din cele mai nemerite. Intrebămă énse, ce se face cu catedra domniei-sale? Pe ce dreptă se sufere ea de văduvie, pe cândă d. Costa-Foru s’ocupă de alte interese pe lângă d. Andrassy? Nu ceremă sé se mesare d-lui Costa- Foru cu măsura domniei-sale în privința d-lor T. S.Maiorescu, N. Ionescu, S. Belcescu. N’o ceremă acésta, fiindu-că măsura aceaa, crezând-o noi nedreptă și ilegale, o respingemă chiară cândă s’ar aplica asupră-i. Credemă case că toți ară trebui secera sefiă suplinită, pâne la re’ntorcerea sea, d’ună altă profesore,prietariloră, căci atunci locurile ce la mai rămână dobândescă nă valore mai mare. Comuna a luată de la d. Dumitru Bibescu stânjinii ceruți de lege, din locală ce are și domnia-sea pe malulă gârlei. Actulă comunei este legale și bine făcătorii, căci de sicură, de vreme ce iea acum locurile, lucrarea Dâmboviței va începe în curând fi. Ecö énsc unde se complică Gestiunea . Ni s’asigură că loculă luată din posesiunea proprietarului s’a dată cu chiria de către comună. De va fi asta, noi credemă că acesta este ună actă nedreptă, uă speculă ilegale a Comunei, în paguba proprietății. Espropriarea chiară cu despăgubire, nu se póte face decâtă in folosulă generale. Canalisarea Dâmboviței fiind b ună folosă generale, legea permise espropriarea, bancă și gratuită. Pe ce temeiu âase comuna rea locală și, penă se lă dea cerințelor igienii publice și ’nfrumusețârii orașului, îl speculă ea, in folosulă casei sale ? Stăruimă a susține că Comuna nare, nu póte ave acestă dreptă. Stăruimă a susține că actulă este uă ilegalitate, năjlcuire a drepturilor proprietății și, din acestă puntă de vedere, supunemă easulii d-lor proprietari și celoră carii sciă câtă este de mare dreptură și respectată proprietății. noczy, privitóre la bancă, s’a afirmată că fundarea unei bance ungare, cu privilegiul d’a emite bilete și hârtiă-monetă ungară, ar fi cu totulă inoportună ’n acestă momentă. Supunemă aprețuirii publicului un altă cestiune, care, deși mai mică, ea ne pare forte interesantă, fiindăcă, după noi, în cestiune de dreptă și de dreptate, nici una faptă nu este mică. Legea cere a se lăsa pe malulu Dâmboviței un cutățime de locă, spre a servi pentru canalisarea acestui riă. Legea a cerută de la proprietari acest sacrificiu fiind că canalisarea Dâmboviței este ună interesă generale și aduce chiară ună folosă materiale proReproducemü soirile urmatore după edițiunea de dimineța a planului nostru din numérul a trecuta: Vă corespondință din Viena a Gazetei de Francfort cuprinde următorele asupra primirii și presinței principelui Carol la Viena: «După cererea espresă a comitelui Andrassy, curtea va evita totă ceaa ce ami pute se lase a se crede că Austro-Ungaria încuragieză veleități de independință absolută și de suveranitate a Principatelorudunarene. «Principele României, vasalulu Sultanului, adauge corespondintele, este tratată in totulu ca vasalii imperiului germană, ca principii germani ai imperiului: singura diferință ce i se face este că principele României locuiesce ună paiață imperiale, pe cândă principii germani, ce aă venită aci, s’aă scoborîtă la ospelu scă în propriele loră castele. Reserva este împinsă atâtă de departe, în câtă oficioșii mergă peue a <jice din ordine că, déca s’a pusă la disposițiunea principelui Carol frumosulă paiață de pe strada Himmelspi’orte, in care a locuită inaintea sea principele de Galles, este numai pentru a se face onore unui principe din familia imperiale a Germaniei.» In Severinudă căzută câteva victime ale holerei. Ea s’a ivită numai in tabăra lucrătorilor de la drumulu-de-seră. Este de sperată că, luându-se măsurile prescrise de solință, reală se va curma aci și nu vomă fi amenințațî și d’acestă noă bidiă ală morții. La Atena — spune le Danube — vă crisă ministeriale este iminente. Starea de asediu s’a proclamată la Sevila, pentru că voluntarii spanioli luaseră u atitudine amenințătore și era temere de conflicte intre trupe și poporă. In ședința de la 2 iulie a Camerei deputaților din Pesta, ministrul de financie d. Kerkapolul a respunsă la interpelarea lui Citimă iu le Damide. In Adunarea de la Versailles, fostulă ministru de justiția d. Dufaure a propusă că moțiune în privința proiectelor de legi constituționale, cerândă trimiterea lor în secțiuni și amintindă declarările făcute de membrii majorității, de ducele de Broglie și de mareșialele Mac-Mahon. D. Lauent, din centrală dreptă, a combătută acea moțiune, ficândă că țera e obosită de politică, că ea vrea să lucreze și discutarea proiectelor constituționale ară tulbura-o ’n securitatea și ’n afacerile sale. Prin urmare Adunarea a decisă se alegă după vacanțe, în luna ce va urma după redeschiderea sesiunii, uă comisiune, care se se ocupe cu acele proiecte. D. Gambetta a contestată puterea constituante a Adunării și i-a cerută disolverea. „Adunarea, răspinse ducele de Broglie, n’a avută nevoie de permisiunea d-lui Gambetta care se nască: ea n’are nevoie nici pentru ca se trăiască. Guvernul nu se opune la examinarea proiectelor constituționale, case nu e acum momentul d’a cugeta la dânsele. D. Laurent a aprețuit și cu ’nțelepciune situațiunea. Pe câtă timpă guvernulă se va bucura de ’ncrederea majorității, vase i se poate sarcina puterii fara fi sdrobită de densa“. In zadar d. Leon Say, din centrul stângă, a sprijinit moțiunea Dufaure" a d-lui Laurent s’a adoptată cu intusiasmă de coalisați. Prin urmare fracțiunile monarhiste se ’nțelegă de minune ca se dozime, dar incepă se se certe îndată ce e vorba d’a modifica. Instrucțiunile date prefecțiloră, după Lie Bin public, nu și-a fi dată încă fructele ce s’asceptă de la dénsele, instrucțiuni astfelă concepute: „nu vă preocupați nici de cestiuni de umanitate, nici de cestiuni de persóne, isbiți fără pietate, fiă tatălă seă fiiură d-vóstre“. D. Beulé vorbesee forte cu ’nlesnire. Se isbesca: Deră pe cine? Pe republicani. Perfectă ! Vai! ună prefectă ală coalițiunii nu e numai ună inamică inverșionată ală Republicei, dérut ș’ună legitimistă sce ună orleanistă, seăună bonapartistă. Și fiăcare oră vré se isbescá pe toți câți nu suntă din partită. Indouită Încurcătură pentru ministerial de Broglie. Pe d’uă parte lipsa de coesiune intre membrii guvernului și majoritate, pe dalta lipsă de coesiune între agenții principali ai puterii. Ordinea morală va face multe progrese mai nainte ca cestiunile constituționale se se desbată. Ba chiară e de temută că oprirea de către generarele Ladmirault a represintării piesei Regele sa musă va grăbi multă soluțiunea acestoră probleme. Madrid, 2 iulie, 6 ore sura. — Cortesii au votată uă lege, care dă guvernului depline puteri estraordinare. In ședința de la 21 iunie a constituantei, d. Castelar a pronunțată ună discursă, care a produsă în Spania uă profundă impresiune. D. Castelar a terminată prin acest termini: „Se scimă a ne rădica la nălțimea sarcinei și responsabilității nóstre. Se privimă sortea patriei, se contemplamă Europa care se uită la noi cu neîncredere. Se-l damă acea garanțiă de care, oricari ne-ară fi doctrinele, nu va ave să se tema intru nimică, precum nici de reformele ce vremu setabilismî, nici deliberarea celei de a patra