Romanulu, octombrie 1873 (Anul 17)

1873-10-24

940 lüMANULU 24 OCTOMBRE 18V 3 Pe lingă acestea, totü în statul ă le Danube mai găsimă, supt titlulü de „informațiuni particulare,“ și următórele: „Cornițele de Chambord, care trebuia se părăsască chiar ar fi (1 Noembre) Frohsdorff pentru a se apropia de fruntaria francesc, a renunțată la acesta strămutare.“ Va sătjică nota diplomatică, ce adresase cornițele de Chambord către cabinetele Europei pentru politica ce are se ția facia cu celelalte puteri, remâne josă, va se jică cei doni cari despre cari se anunța printr’uă telegramă din Frohsdorff către Noua presă liberă din Viena, „că s’au pornită în Francia,“ negreșită ca se se serve cu dânșii la intrarea’l triumfale în Versailles, se voră întoree în grajdurile castelului de la Frohsdorff, fără ca lumea se’l admire cum avea se parte în sărituri pe bulevardele Parisului pe Henric al I V-lea; va serica ducele de Chambord remâne totu în frumósele séle casteluri de Spania, împresurate de frumósele flori de crinü, alei cǎrora parfuma mirositorii te adorme ! Admirabile abnegațiune, în adevĕrü, în facia atâtoră acte sevârșite ca preludiu ale restaurării sale, ca confirmare a drepturilor séle divine peste drepturile omenesce. Ori ce s’arti <jice, cornițele de Chambord este și remâne unü mare cavalerű. Déra nu numai atâta, cornițele de Chambord este și remâne și unu buna chreștinii, care, déca n’a pututu isbuti se aibă p’acestul pámêniü îndestul servitori fideli, celu puțină se consoleza că are câțiva regaliști devotați personei sale pe lumea cealaltă. Voiți vă dovedi ? E ce urmatórea mea epistolă către văduva marchisă de Coislin: «Salzburg, Octombre, 1873. „Me asociezu din totu sufletulu, demnă marchisă, cu simțimintele ce’mi esprimeți, anunțându’mi martea fidelului servitore pe care Dumnezică l’a rechlămatu la dênsulu. Este uă mare consolațiune pentru mine a cugeta că una regalistă atâtu de devotată persónei mele și causei dreptului a părăsită acésta lume ca adevărată chrestinil. Dumnezică a voitü se’i acorde astăfelu recompensa datorita admirabilei sale conduite, cândü ela a revendicată onorea d’a intra, ca simplu voluntară, Inzuavit de Charette, în zilele nefericirilorü nóstre. Acesta eroică resoluțiune era demnă d’una Coislin, și prin acesta faptă, memoria sea va trăi în memoria ómenilorü. Resignațiunea sea în crudele suferințe ale lungei séle maladii a revelată sinceritatea credinței séle. Acesta credință a susținut’o péné la ultima orá; mulțămescă pentru acésta lui Dumnezeă cu dumne vóstru împreună, și ve re’nouiescă asigurarea tuturoră simțimintelor mele.“ „Henric.“ Ei bine, ce fericire pate fi mai mare pentr’ună pretendinte de tronă, decâtă aceaa cândă, negăsindă pe pámântu „pâne la ultima oră“ destulă credință în fidelii sei servitori, se póte consola că cei trecuți în ceruri au fostă fórte devotați personei sale. Intradevérit, cândă unu pretendinte la tronă este atâtă de bună chreștină, incâtă, în locă se se mânie pe cei viul, dérü rel pentru dênsulü, se consoleza cu cei morți, déri buni, atunci este și mai lesne de înțelesă cum ducele de Chambord este capabile de abnegațiunea și de cavalerismul, de care a dată probă prin ultima sea bulă de la Frohsdorff. Monarhhia sea după acesta bulă a murită, trăiască case cela ce era se fia monarhhă, ca se se putá consola și despre acestă repausată, pe care negreșită că Tarechiamatu totu Dumnezică Intru împărăția sea* Uă scrie a servițiului nostru telegrafică ne-a anunțată acum cinci zile aderea teatrului din Paris Grand-Opera. Găsimă a jîi în fiarele de la 30 următorele amănunte în acesta privință : Focul ă a isbucnită în noptea de 28 spre 29 Octombre, între 11 l2 și 12 ore, luândă naștere, după cum se crede, din magasinele de costume cari erau atunci góle și ’nchise. De la aceste magasine s’a comunicată cu răperjiciune la magasinele de decoruri. Cu tótu energia desfâșiurată de pompieri, cea mai mare parte a edificiului, coprințjendă sala, scena, foierulă, magazinele de decoruri, a fostă cu totul distrusă de flăcări, cea mai mare parte din ziduri s’aă sfărâmată. Numai atelierele costumelor și biurourile despre partea stradei Drouot n’au fostă atinse. Casele din vecinătate n’au fostă vătămate. In sera incendiului n’a fostă represintațiune. Cea mai mare parte din amploiații ce locuiau în teatru se culcaseră și a trebuită să se puie pe din afară scări pentru a merge se-i vestesca pe ferestre. Prin distrugerea acestui teatru, rămână în disponibilitate oă mulțime de impiegați. Le Siecle promite a da ună tabloă exactă de acestă personale. Ca se aibă case cititorii nă ideiă cum la ce numără se póte urca acestă personale , este îndestulă a da aci, după citatură ifiară, câteva cifre de funcționarii ce-a avută teatrul ü Grand-Opera, de la fundarea sea în 1820, Februarie în 13, și péné au jf. Éco aceste cifre : 24 șefi de orchestră; cântăreți forți și cântărețe legere 75 ; tenori, baritoni și bași 72;dănțuitore și baletiste 80; maeștrii de baletă și de mimică 48. Amă publicată în numerulü de ieri procesur ă-verbale ală întrunirii ce a avută grupa apelului la poporă. Le Sieche publică ca anecsă la acelă actă și următorea declarațiune a fiarelor bonapartiste : „In numele a 65 fiare din provincii, devotate apelului la poporă, declarămă că aderămă la principiele espuse în documentul ce precedă. „Suveranitatea naționale constituie ună dreptă, care n’am puté se se înlăture fără peliculă. Iei singură aparține a determina forma guvernului Franciei. Credemă a ne îndeplini că datoria cerânda ca se fiă consultată și ca nimică se nu se facă fără dănsa. „ Asceptândă acésta, menținerea puterii în mânele reale ale mare șiale lui de Mac-Mahon este oă necesitate patriotică. Singură în circumstanțele actuale este în stare se susțiă securitatea ordinii și triumfulü marelor interese ale țărei. «Ernest Merson». «Președintele sindicatului fiarelor apelului la popor fi». Atâtă din procesul-verbale publicată în numerala trecută, câtă și mai cu semn din cuprinderea acestui actă, se vede clară că bonapartiștii sunt deciși a vota prelungirea puterilor mareșalului Mac-Mahon, măsura de espedientă, la care se va ralia, negreșită de nevoiă, și fracțiunile dreptei și centrului dreptă. Remâne înse a se vede de va isbuti și acestă proiectă în facio mai cu semn cu decisiunea luată de uunanimitatea centrului stângă, „că momentulă este sosită pentru a eși din provisoriă și a organisa Republica conservatóre“. Fusioniștii, purtjéndu tóte speranțele pentr’uă restaurare monarchică, recurgă acum la nesce mijloce forte ordinare, prin cari se pute a’și resbuna în contra celoră cari se aă stată în potrivă: se conspiră, se complotezá, éeé care este acum strigătură loră de alarmă. Relativă la acesta, citima în le Danube de la 1 Noembre, supt rubrica „ultimele noutăți.“ „Manoperile ce se obicinuiescă, la sfîrșită începă. țiarulă Vissemblée nationale anunță că guvernul ăa descoperită de curândüuă conjurațiune radicală în departamentul Saône și Loire. Ună consiliară generale este capului ei. Listele de proscripțiune descoperite conțină numele mai multor personalități din departamente, și mai cu sema numele marchizei de Mac-Mahon (nu femeiea mare și ale lui). „Nu s’am pute lăuda pre multă acești inventatori ai acestei noutăți, fiindă că s’au mărginită numai la ună completă departamentale. „Gazetta tribunaleloru asemenea semnaleza mai multe arestări cari saă făcută la Autun, cu ocasiunea descoperirii unei societăți secrete, care ară fi decisă se aresteze și se oprescu ca o tagiă pe marchiza de Mac-Mahon, nepotá a mare și ale lui, care locuiesce în castelul Sully. Avisuri din Versailles confirmă acesta noutate și adauge că ancheta și urmeza cursulă.“ Circulă scomptură la Versailles despre retragerea din cabinetă a generalului Du Barail, ministrul de resbelă și despre înlocuirea lui cu generarele Ducrot. Din Austria, găsimă prin parele de la 30 urmatórele schi mal noul: După le Danube, „numerulü deputaților” aleși se urcă pene ații la 295, din cari 189 suntă de partita constituționale și 106 de diferite fracțiuni din oposițiunea federalistă. Din numeral deputaților, ce trebuie a se mai alege, este probabil e că 21 voră aparține oposițiunii și 36 partitei constituționale.“ Camera Seniorilor va ține prima ședință la 4 Noembre. Citimă în Independința belgică. „In urma unor deliberațiuni cari aă ținută mai multe zile, guvernulă a decisă de a propune Reichsrathului, la deschiderea sa, măsuri cari se aducă ajutare eficace crisei financiare; ministrul de finance a declarată că este gata să aloceze ajutare materiale pentru esecutarea lichidațiunilor și fusiunilor.“ Noutățile cele mai recente din peninsula Iberică sunt: Hendaye, 29 Octombre.—Ună călătoră, venindă din Navara, spune că Moriones se află la Pafalla cu 10,000 ómeni împărțiți prin vecinătate. Primo Rivera are cu densula alți 7000; Bregua, 6000, ș’uă altă colona de 2000 suntă gata a’l veni în ajutoră; în fine 10,000 omeni ară fi plecată din Castilia pentru a ’ntâli armata lui Marrones. Același călătoră spune că Don Carlos e la Estella, unde s’a dusă să se ’ntâlnesca cu fratele seu; armata sea forte numerósa ocupa posițiuni forte tari. Cinci sau șase companii din corpul Lizarraga ocupă vecinătățile orașiului Irun și oprescă intrarea provisiunilor, în acestă orașă Lizarraga are cuartia rulă seă generale la Ostenia și Loma la Andoain. Tolosa este totü împresurată. Drumul de seră dintre Barcelona și Taragona este întreruptă, în urma distrugerii căsei de către carliști, cari să arsă stațiunile Sans, Urni, Granada și Gelida. D. G. I. Vernescu ne trimite uă epistola ca răspunsü nouă pentru nescelinii ce amă reprodusă mai deună-țjr de pe alcarul Telegranulü, în privința unor d esecuțiuni ilegale ce se susținea că se facă locuitorilor din comuna Smeeni, districtulu Buzeu, spre a li-se lua pământurile date fară de legea rurale. Cândă amă reprodusă câteva linii de pe Telegrafulű, în acesta cestiune, n’amă luată de câtă pe acelea ce anunțaă mămcă Cuca-Măcăi. Noi n’amă ții să nici mă cuvântă în cee a ce privia fondulü cestiunii. Ne-amă spăimêntatu numai de modulă cum se anunța că se esecută locuitorii Smeeni, și amă reprodusă afirmările Șișului (fiară spre a le da uă mai întinsă publicitate și ună miijlocă d’a se desminți, daca nu erau destulă de eșacte, sau a se opri reula de cei în dreptă, déca erau adeverate. Asia fundă, dérü , tóte câte alegă autorele epistolei, ca apărare a sea îndreptată la adresa nóstru, ele nu se potă raporta decâtă la istarul ă de pe care ne-amă procurată acele rânduri. Acestea tjnse, satisfacemă cererea d-lui G. I. Vernescu. Eco scrisorea d-sele : Acestea sunt, do, redactori, erourile pe cari amă voită a le rectifica, și lasă ca publiculă, supremală judecătore, la care facă apelă în contra atacuriloră nedrepte ce mi se aducă, se prețuiască décară, care mă e’uă sentință judecatorescá și ceră esecutarea iei legale, sau locuitorii, carii s’aă revoltată în contra legii, sunt buni cetățeni, și care din ambele părți servă adevérata libertate: acela care urmăresce esecutarea legii, sau acela care o desfide și se revoltă în contra iei. Primiți, cu acesta ocasiune, do. redactori, espresiunea considerațiunii mele celei mai distinse. G. I. Vernescu. Domnitorii redactori ai ROMANULUI. Domni redactori, îmi iaă permisiunea d’a vérespunde la atacul în contra mea, ceațî înserată în numerulü Românului de la 7 Septembre. M’amă crezută în dreptă d’a’mi face apărarea în colónele onorifiară ce redactați, pentru doué resene : 1, că nu toți lectorii Românului suntă ș’ai Telegrafului, și ță ca tóta lumea sé cunoscu acésta afacere, pe care n’ați pré presintată-o în favorea mea; 2, pentru că voiă se rectifică âncă vă dată inesactitatea ce se află în acesta inserțiune. Amicală anonimă ală Telegrafului zice că așiă voi se esproprieză pe locuitorii Smeeni de câminurile loră, concedate definitivă la 1864, și pe cari le posedaă de nouă ani trecuți. Este inesactă, domni redactori, c’așiă voi sé-’i desposedeză de căminurile loră, cândă că nu voiă se le schimbă nici chiară locurile ce le-amă concedată provisoriă, căci că nu tindă prin sentința super-arbitrului , de câtă a’mi menagiană bnnă despărțitóre între pământurile loru și ale unui vecină ce ’mi face concurință la proprietate. Comite uă erore, susțiindă că posesiunea locuitorilor este de nouă ani trecuți, cândă în realitate n’aă posedată de câtă două ani, timpă de care am profitată dânșii, pentru că că pe atunci, fiindă, consiliară la curtea din Focșiani, nu mi-a permisă serviciulă de a me ocupa cu facerea formelor cerute de legea rurală. Cândă, după aceea, voindă a regula darea pamânturiloră, amă fostă respinsă prin rebeliune de către dânșii, și s’aă urmată judecăți, până la alegerea super-arbitrului. Prin urmare el n’am posedată șapte ani consecutivi, n’aă avută de câtă uă detențiune materială, arbitrară și de rea-credință. In ceaa ce se atinge de ameliorarea pământuriloră ce se pretinde c’ară fi făcut’anumiții locuitori, acesta aserțiune este în contradicțiune cu cele mai simple elemente d’agricultură, căci pământulă cu câtă se ară mai multă, cu atâtă se deprețiază, și nu este în deprinderile țârei ca elă se se îmbunătățască prin îngrășăminte artificiale, la câmpă mai cu semn, și nici n’aă făcută vr’uă plantațiune sau îngrăditură pe densele. SIRODULU BISERICEI ROM. Presa română s’a ocupată puțină de lucrările sântului Sinodă ală României. Afară de scrierea d-lui Mârzescu, întitulată „fără-de-legea canonică“ și de câteva articole prin fiarele din Bucuresci, în care se combăteau unele tendințe reacționare ale acestui sântă Sinodă, noi nu cunoscemü că să se fi publicată vr’uă scriere mai seriosá în privința sântului Sinodă, fia ca se’la apere în tendințele sale reacționare, fiă ca sé’i arate calea cea retrogradă și contrariă spiritului soclului nostru cea apucată. Suntă multe de <jisă în contra sântului Sinodă ală României. Noi ne vom ocupa aci numai de unele prescripțiuni regulamentare făcute de acestă sinodă și sancționate de guvernă și de discursurile de deschidere ținute de mitropolitulă Nifonă, primatulă României. Noi nu scimă după care lege sau regulamentă mitropolitulă Nifonă, ca primată ală României, vine cu discursuri să tragă precum cerculă de lucrare ală Sinodului, se spuse unele lucruri, cari nici că esiste pe la noi, precum a făcută în discursul de deschidere a sesiunii trecute, spuindă că biserica precum ară fi persecutată în România; că era mijlocită ca legile nóstre făcute în țară se fie recunoscute de patriarhal Constantinopolul, ceea ce este în contra constituțiunii, care proclamă independința bisericei române, și ’n fine ca să condamne educațiunea ce se dă în seminariele nóstre, fiindăcă nu suntă pe mâna episcopiloră, voindă cu acesta să ne aducă aminte de epoca grămăticilor și de tristă memoriă. Publicămă d’uăcamdată discursul de deschidere ală sesiunii presinte a sinodului, pronunțată de către mitropolitul Nifonă, primatulă României, și ne reservămă dreptulă ca ’ntr’unulă din numerile viitore să revenimă asupra tendințelor Sinodului României, spre a arăta care este causa că episcopii noștri mergă nu conformă cu progresul societății nóstre moderne, ci vară să introducă la noi instituțiuni și tendințe reacționare, contrarii spiritului bisericei ortodoxe. Eco discursură : Pre sântiți și fraß episcopi și archierei. Cu acésta ocasiune a deschiderii sesiunii a doua a sântului Sinodă, mai nainte d’a ne ’mplini însărcinarea pusă asupra nóstru, prin ordinea de lucruri stabilită, d’a espune nevoiele bisericei, recunoscema de trebuință a ve face cunoscută raporturile în cari se află astăzi biserica nóstru autocefală ortodoxă română facia cu biserica mamă ortodoxă de răsărită, în urma legii organice,din 14 Decembre, 1872, ce România s’a dată bisericei sale. Și ’n acesta privință, ve anunciama, cu cea mai vină mulțămire, că, la respectuasa intervenire ce s’a făcută,