Romanulu, octombrie 1873 (Anul 17)
1873-10-24
ANULU ALU ȘEPTE-SPRE PECELE VOE8CE ȘI TEI PUTE Redtfctinnéa și Administra ți unei Strada Academici No 2(5. Oi-î-ce cereri peru.ru România, se afire«47& la administrațiunea <j iar inimi, ANUNȚURI In pagina a IV, spațiului de 30 litere 40 bani In pagina a III, linia 2 lei. A se adresa LA PARIS, la C-níl Drain et Micoud, 9, rue Drouot, 9. LA VIENA : la d-nîl Haasenstein și Vogler Neuermarkt, II. Scrisori și ori-ce trimiteri nefrancate vor f Si efusate.—Articlele nepublicate se vor arde. 20 BANI ELEMIPLARULU. <A. Edițiunea de sera MERCURI, 24 OCTOMBRE 1873. LUMINEZĂ-TE ȘI TEI EI ABONAMENTE [și Capitale sunt ană 48 lei; șăse luni 24 lei trei luni 12 lei; uă, lună 5 lei In Districte :nna anü 58 lei; jese luni 29 le trei luni 15 lei; uă lună 6 lei. Francia, Italia și Anglia, pe trimistru fr. 20 Austria și Germania, pe trimistru franci 1. A se adresa LA PARIS: la d. Darras-Ha legrain, Rue de l’ancienne comedie 5, șil d-niî Órain et Micoud, 9, rue Drouot, 9. LA WIENA: lad. B. G. Popovici,Pleisoh markt, 15. SERVICIULU TELEGRAFICII ALUI ROMANULUI» Viena, 3 Noembre.—La fața oficiala confirmă că diferendula iscată între Austria și Turcia, în privința afacerii din Bosnia se consideră ca aplanații. Porta a desaprobate în totă forma procederea diplomatică, care produsese aici uă impresiune penibile, declarându că este gata la orice act de satisfacere pe calea diplomatică. Imperatura va deschide Reichsrabulit la 5 (11) printr’unîi discursut alii tronului. Belgrad, 3 Noembre. — Ministeriul Ristics și-a dat demisiunea. Noule cabinetü s’a compusă astăferă: Marinovici, președinte și ministru de externe; Christies, represiunetele de la Constantinopole, la culte; Zumics, advocată, la interne. Dirkîllirerf 23 Bramärelü. IlLLLIllAL!!, 4 Brumarfi. Suferințele mai imediate sunt: acelea cari facți pe omeni mai nerăbdători, mai iritați; altele mai mari potü se amenințe, chiar acestiuni naționale pot ă se fiă puse în periculo, și amulă, egiostü precumj este în cea mai mare majoritate, se mișcă mai multă de cea a ce o să atinge mai directă. Și fiindă că paristulă trebuie se fiă resunetulă princeloră simțiminte publice, ne vomă ocupa și noi astăzi de nesce suferințe în câtă-va locale, dară cari, prin natura loră, se generalisază și iubescă țara de teribilulă flagelă ce înspăimântă pe oricine consultă statistica nostră. Acestă flagelă este mortalitatea, despopolarisarea, care astăzi mai multă de câtă totüdeuna întinde crepulă stă funebru asupra țarei și cu deosebire asupra capitalei. De mai bine deuă lună, Bucurescii sunt bântuiți de tóte epidemiele ce se potă închipui; tote seceră cu cea mai mare furiă, și singură ciuma de undinióra mai lipsesce, pentru ca toți aginții morții se fiă represintați în acestă funebru cortegiă; și chiară și ciuma este în destulă represintată prin varietățile sale, scarlatina și conchinada. De la 1848 nu s’a mai verjuta epidemia eholerei stăruindă atâtă de multă și făcândă atâte victime în acestă nefericită orașiă, unde omulă nu pate absorbe de cât bună aeră infectă și încărcată de miasme ucid jétare. Pe lângă holeră, anghina, care a distrusă deja oă generațiune, este mai violentă decâtă totü-de-una; variola (vărsatură) a căzută de nădată cu atâta furiă, încâtă nu mai cruță nici tineri, nici bătrâni și stinge pe sărmanii copii; scarlatina, conchinada daă și ele ună concursă învierșiunată acestei opere de nimicire ; pojarul, frigurile cele mai rele , lingerea, evesipelele isbescă pe cine a scăpată de celelalte flagele ; în fine nu este nici una din bólele cele mai grozave, cu tóte variantele și luptă formele cele mai surprinătóre, cari se nu pună în doltă uă întregă poporațiune. Totă pun clopotele bisericelor facă se vibreze aerulă de ună imensă tocsină; enșișî cioelii și săpătorii de morminte nă obosită, și veștmintele de doltă sunt mai numerose decâtă după ună crâncenă resbelă. Asemene mortalitate numai în unele insecte orașie din Galiția a mai esistatăunele din urmă, și acolo a secerată 25 la sută din poporațiune, la noi în curândă va ajunge aceaașî proporțiune. Nu avemă dâră teme să se întrebămă : care resbelă a mai adusă uă asemene mortalitate ? Și într’uă asemene stare de lucruri, ce măsuri s’aă luată, ce s’a făcută spre a înlătura pe câtă se póte flagelele ?... Nu vedemă absolută nimică, de câtă cea mai îngrozitare infecțiune pretutindeni, departe de a se desinfecta orașială prin curățire, prin veghiare, și prin felurite măsuri polițienesce, pare din contra că infecțiunea se alimenteza nu numai prin negliginre, dară prin disposițiuni anume, între cari n’avemă de câtă se citămă permisiunea de a se descărca tóte murdăriele adunate de ună întreprineătură de prin prașiă, lîngă bulevardă, în centrul orașiului. Se va începate că starea îngrozitóre, care a pusă orașiulu întregă în doltă, este uă, nenorocire, contra căreiaă omulă nu pate nimic. Asta vorbescă fataliștii, acești trântori cu mintea, cu inima și cu corpul ă, cari de lene abdică la rațiunea loră, cari de frica suferinței caută în absurdă să consolare, și cari, spre a scuza culpabila loră inacțiune morală și materială, admită în toté uă provedință arbitraria și unică. Dară daca omulă nu pate nimică, pentru ce înșiși Turcii, ființele cele mai fataliste, facă cordane de carantină și respingă cu baionetele câtoră-va soldați epidemiele cele mai îngrozitore ! deca omulă nu pate nimică, pentru ce, de cândă se secară, printr’uâ canalisare ingeniosă, bălțile putrede ale Egiptului, teribila ciumă -de ua-diniora nu mai există ? Dară se nu mai citămă asemeni exemple, căci amă ajunge a ne arunca în neste considerațiuni, cari nu intră în cadrulă și în caracterul unui articulă de partă. Adoratori ai rațiunii și ai sciinței, singură cercă în care omul pate se se mișce și se lucreze și afară din care cade în contemplațiunea beată a unui fakir, se ne întrebămă din nou, făcutu-s’acelă mai mică lucru în facia flageleloră ce iubescă în același timpă capitalea ? Și daca nu s’a făcută absolută nimică, precum generalmente se scie, n’avemă are dreptul ă a califica de asasină pe autoritatea comunală, care vede perindă uă poporațiune și totuși nu renunță la intrigele și uneltirile cele mai înjosite, spre a se ocupa esclusivamente de suferințele acestui nefericită orașiă ? Ună primară pe altulă se dă afară, ună consiliară contra altuia intrigă, altulă cumuleza funcțiuni spre a ave apartamente mai multe, se facă certuri cu poliția pentru sacagii, se înscriă fonduri cu uă destinațiune și se întrebuințâză în scopuri imorale, se chivernisesce din contribuțiunile orașiului cota aginților electorali, și în acestă timpă uă poporațiune întrega se stinge, înecată de miasmele necurâțenieloră*ce se întindă pe tóte stradele nelocuite de vreună înaltă personaiă. Se înscriă în bugetul comunei sume însemnate pentru curățitură stradelor și pentru întreținerea sergenților de prașiă, cari au misiunea de a veghia și asupra salubrității publice. Eascunde și cum se întrebuințază aceste fonduri ? Stradele nu se curăță de rocă, necurățeniele cele mai infecte se aruncă pretutindeni; există câțiva măturători, case numai pentru alegeri și pentru stradele ministeriale; există sergenți în parte, pe când fondurile se mistuiescă tote, dar și acești sergenți sunt ocupați numai ca slugi pe la înaltele persone oficiale, ca spioni, saă spre a face cortegiă înalteloră persone lapte de paradă și a bate și tortura pe cei neplăcuți regimului. Locurile virane, chiară în centrală orașială, au devenită focarie de infecțiune, și deca vreunulă se închide, este totă în considerațiunea vreunei înalte persane, pe cândă chiară în fața Academiei, ia spatele birtului Debler, se încinge ună imensă focariă de infecțiune, de unde numerosulă publică ce se prezintă sera pe bulevardă aspiră gemenii epidemieior, cari strigă poporațiunea capitalei. Se se cobore domnii miniștrii, se se cobore ânsuși Domnitorulă, déca are vr’uă solicitudine pentru acestă nefericită orașiă, cea devenită ună focartă de infecțiune pentru țara întrega, se se cobore din elasticele loră fetone și se visiteze mai în amănuntă stradele capitalei, și nu numai acelea pe cari ii voră duce interesații de la comună și de la poliție ; atunci voră vede infecțiunile splimentatare ce aă stinsă vă fragedă generațiune, și strigă astă o mică și mare, fără deosebire. Se se cobore, căci mânecate răulă va deveni atâtă de mare, în câtă va strebate chiară în palatele loră, de unde parfumurile și curățenia respinseră până acum miasmele. Vepndu'i că n’aă delocă animă pentr’uă nefericită poporațiune, apelămă chiară la egoismulă loră. Se asigură că d. Alesandru Lahovary ară fi numită miinistru ală justiției. Acesta numire coincid findă cu isbenda d-lui Boerescu, în afacerea Hiotu, suntemă ispitiți a ne întreba: óre nu cumva d. Boerescu cugetă a relua rolul de cloșcă pe care l’avu mai înainte D. Iepuri nu ? D. Carp, tifiliTu din puii cloșcei de-ua diniará, și-a dată deja de câtăva timpii demisiunea din postură de agiote ală României la Roma. Nu cumva este destinată la uă posițiune mai înaltă în Bucureșci, spre a pacifica pete Orientală Europei, după cum undinierii pacifică Occidentală ? Pressa de a se certa cu camaradele iei, ca se dovedescă că n’a fostă nicîuă discordia între miniștrii pentru darea afară a d-lui Hiotu. Pe cândă fotele isbite prin căderea d-lui Hiotu afirmă că acestă faptă a dată ocasiune d’a se semnala, în regiunile cile înalte..., nesce zîzămî,nesce personalități meschine, de natură a discredita un guvernă.“ Pressa triumfatore le respunde : „Nici discordii, nici ne’nțelegemi, nici chiară discuțiuni n’au fostă între miniștrii asupra acestui subiect.“ „A fostă scandală prelungită in cursă de mai multe ore, se striga de două parte,“ scandală „transportată pe la Sinaia“ și’n care unii din miniștrii „devenise rebeli pene la căpiare.“ „Bine ară fi se taci^se respunde d’altă parte; căci, „acesta este multă mai prudinte“, și d’aci apoi insulte, espresiuni din cele mai triviale din partea paraponisită, derîdere și amenințare din partea cu isbândă. In care din aceste părți se fia neadevĕrulu ce și’să aruncă în facia una alteia? Cândă amă înregistrată căderea d-lui Hiotu, mai târpă de câtă alte pare, pferămă că acesta provine din causă că faptulă n’avea nici uă însemnătate. Stăruindă în aceaași opiniune, nu putemă se poemă totă astă-felă într’ună modă absolută și ’n cea a ce privesce necuviinciósa gâlceva la care a dată nascere între barele diferiților ă miniștrii căderea d-lui Hiotu. Cândă unele din aceste foi afirmă c’a fostă scandală pâné la căpiarea unora din miniștrii, și că acestă scandală s’a petrecută chiară și la Sinaia, 0ră altele le amenință (jicândă : „tăceți bufoneloră, căci acesta este mai prudinte“, atunci trebuie în câtăva se dămă atențiune lucruriloră, deși totă în reservă și de departe, ca sĕ nu ne mânjimă. Reproducândă dură aci ceaa ce taice Pressa, vomă vedé déca cei ce’și deslegaseră limba voră amuți, fără a spune totă ce scă, în facia amenințării „că ară fi mai prudinte se tacă“, sau déca cei ce mustră în modă indirectă pe însuși ministrulă de interne, pentru scrisarea cu termini de politeță către d. Hiotu, voră avea curagia să se facă prudinți pe cei neînțelegători. Eco ce citimă în Pressa de astăzi. Prefectură poliției capitalei, d. V. Hiotu, a demisionată filele acestea, și demisiunea seas’a primită de ministru. Apropo de acesta demisiune, fiarele oposițiunii au spusă totă ce le-aă trecuta prin gându și aă directată publiculă cu totă felulu de ipotese, cari mai estravagante de câtă altele. Ensé tóte acestea n’ aă produsă nici uă impresiune: adevĕrul se scia; și de aceaa nici noi n’amă crezută că subiectulă merită d’a ’lă menționa. Ensé acum, că incidintele părea terminată, éce altă soră de forțe, că găsescă de cuviință a ’și plăti pote uă datoria pură de vechia amare și recunoscință către d. Hiotu, și facă din fostulă prefectă ună eroă tragică, căzută victimă devotamentului și abnegării sale! Facă din acestă eroă ună subiectă de discordiă între miniștrii; ne spună că cutare ministru ară fi propusă se ’să destituie, că ceilalți miniștrii sară fi mulțumită se a fi că a se retrage; ba e’ ară fi fostă afecționată ; ba c’ acestă noă Ercule era stâlpulă dinastiei și uă necesitate pentru ordinea publică, și alte asemenea frase și ipotese pe atâtă de fantastice pe câtă și de bufone. Încă avu grijă a se publica și adresa d-lui Hiotu, cu termeni de politeță, prin care d. Catargi a primită retragerea fostului prefectă. A mai desminți aserțiunile acelei foițe, a mai declara, după informațiunile postive ce avemă, că ele sunt absurde și cu totul imaginate, este de prisasă. Totă lumea scre adevĕrul, și pentru ce d. Hiotu a fostă silită a se retrage din polițiă. Nici discordia, nici neînțelegeri, nici chiară discuțiuni n’au fostă între miniștrii asupra acestui subiect. Amicii d-lui ’i facă pre rea servină apărându’lă, cum o facă. Bine ară fi se tacă, acesta este multă mai prudinte. Noi iotă ce putemă spune este, că retragerea d-lui Hiotu a produsă un escelinte, oă imensă bună impresiune și că toți amicii guvernului, toți fără deosebire, felicită guvernală pentru acestă actă, care’î măresce prestigiulă și considerațiunea. E ce acum și scrisórea de care face mențiune Pressa, și ’n care, ca comentariu, suptlimiămă câteva cuvinte : Bucuresci, 17 (29) Octombre, 1873. Domniei-sele domnului B. Hiotu. Domnule, Amu primită demisiunea d-vóstre din postură de prefectă ală poliției capitalei, și făceadu abstracțiune de motivele ce invocați printr’ensa, me simții détoru, ca șefă imediată ce v’amă fostă, a ve mulțămi pentru concursură activă și leale ce mi-ațî dată în tote grelele împrejurări ce s’aă desfășiurată în timpulu câtă ați ocupată acestă importante funcțiune. Primiți, domnule, încredințarea osebitei mele considerațiuni. Ministru. L. Catargi. (Poporulu). Reproducemü seriile urmatóre după edițiunea de dimineață a pariului nostru din numerulu trecuta; Paris, 30 Octombre. — Duminecă, la 26 Octombre, s’a făcută alegeri municipale la Saintes (în Charente-inférieure) pentru șapte consilieri. Lista republicană a triumfată în întregul tiei, c’uă majoritate sdrobitore pentru clericali. Lyon, 29 Octombre. — țiarul ă la „ Decentralisation“ publică ună decretă ală mare și ale lui de Mac-Mahon, prin care se disolvă consiliulil comunale din Lyon și se inlocuiesc o c’uă comisiune numită de prefectă. Berlin, 28 Octombre. — țbatulă Staatsonzeiger pce că ’mpăratura a primită atâtă la Baden-Baden câtă și la Schoenbrunn numerose telegrame de adesiune la răspunsul sau către Papa. Ap s’aă făcută în totă Prusia alegerile directe pentru camera deputaților; alegerile definitive se voră face la 4 Noembre. Nu se cunosce penă acum de câtă resultatele câtorăva orașe. La Berlin, resultatele sunt progresiste. Partita liberală a triumfată completă la Magdeburg, Wiesbade, Königsberg, Erfurt, Cassel, Kiel, Elberfeld și Stettin. Clericalii au triumfată la Munster. La Colonia liberalistă obținută 1 § părți. Posen a alesă 142 Germani și 50 Polonezi. Fulda a alesu 23 liberali și 15 clericali. Madrid, 28 Octombre. — Gacesta anuncță că banda carlistă a lui Quevedo și Maralla a fost abătută la 25 în provincia Burgos; între răniți este și Quevedo. Liberalii din Turleques, în provincia Toledo, au respinsă mă atacă ală carliștilor. Voluntarii din Miranda au făcută gă eșire și au luată 14 grăniceri carliști, cari se instalaseră în satele vecine. Escadra spaniolă a trecută ieri în facia Terrelaneî, îndreptânduse spre Vest. Manifestul fusioniștilor radicali și republicani unitari a apărută, el e suptscrisă de 190 semnături. In fine, ultimul descedinte din vila atâtoră regi cavaleri ai Franciei remâne totă cavaleră. După cum ne-a anunțată și servițiulă nostru telegrafică, totă asemenea citimă și ’n parală le Danube de la 1 Noembre un telegramă din Paris cu data de 30 Octombre, în urmatórea cuprindere: „țiarulă L' Union publică o scrisóre a comitelui de Chambord către d. Chesneloug, în care comitele esprimă înalta seastimă ce parta acestui deputată și declară că nu retrage nimică din președintele sale declarațiuni. Nu voie see se inaugureze, printr’ună actă de slăbiciune, vă domiia reparatoria. Cornițele adauge: „Mirnicită ap, aș să fi mâne neputinciosii.“