Romanulu, octombrie 1873 (Anul 17)

1873-10-24

ANULU ALU ȘEPTE-SPRE­ PECELE VOE8CE ȘI TEI PUTE Redtfctinnéa și Administra ți unei Strada Academici No 2(5. Oi-î-ce cereri peru.ru România, se afire­­«47& la administrațiunea <j iar inimi, ANUNȚURI In pagina a IV, spațiului de 30 litere 40 bani In pagina a III, linia 2 lei. A se adresa LA PARIS, la C-níl Drain et Mi­­coud, 9, rue Drouot, 9. LA VIENA : la d-nîl Haasenstein și Vogler Neuermarkt, II. Scrisori și ori-ce trimiteri nefrancate vor f S­­i efusate.—Articlele nepublicate se vor arde. 20 BANI ELEMIPLARULU. <A. Edițiunea de sera MERCURI, 24 OCTOMBRE 1873. LUMINEZĂ-TE ȘI TEI EI ABONAMENTE [și Capitale s­unt ană 48 lei; șăse luni 24 lei trei luni 12 lei; uă, lună 5 lei In Districte :nna anü 58 lei; jese luni 29 le trei luni 15 lei; uă lună 6 lei. Francia, Italia și Anglia, pe trimistru fr. 20 Austria și Germania, pe trimistru franci 1. A se adresa LA PARIS: la d. Darras-Ha legrain, Rue de l’ancienne comedie 5, șil d-niî Órain et Micoud, 9, rue Drouot, 9. LA WIENA: lad. B. G. Popovici,Pleisoh markt, 15. SERVICIULU TELEGRAFICII ALU­I ROMANULUI­» Viena, 3 Noembre.—La fața oficiala con­firmă că diferendula iscată între Austria și Turcia, în privința afacerii din Bosnia se consideră ca aplanații. Porta a desaprobate în totă forma procederea diplomatică, care produsese aici uă impresiune penibile, de­­clarându că este gata la ori­ce act­ de sa­tisfacere pe calea diplomatică. Imperatura va deschide Reichsrab­ulit la 5 (11) prin­­tr’unîi discursut alii tronului. Belgrad, 3 Noembre. — Ministeriul­ Ris­­tics și-a dat­ demisiunea. Noule cabinetü s’a compusă astă­feră: Marinovici, președinte și ministru de externe; Christies, represiune­­tele de la Constantinopole, la culte; Zumics, advocată, la interne. Dirk­îllirerf 23 Bramärelü. IlLLLIllAL!!, 4 Brumarfi. Suferințele mai imediate sunt: a­­celea cari facți pe omeni mai nerăb­dători, mai iritați; altele mai mari potü se amenințe, chiar a­cestiuni na­ționale pot ă se fiă puse în periculo, și amulă, egiostü precumj este în cea mai mare majoritate, se mișcă mai multă de cea­ a ce o să atinge mai directă. Și fiindă­ că paristulă trebuie se fiă re­­sunetulă princeloră simțiminte pu­blice, ne vomă ocupa și noi astăzi de nesce suferințe în câtă-va locale, dară cari, prin natura loră, se generalisază și iubescă țara de teribilulă flagelă ce înspăimântă pe ori­cine consultă sta­tistica nostră. Acestă flagelă este mortalitatea, despopolarisarea, care astăzi mai multă de câtă totü­de­­una întinde crepulă s­tă funebru a­­supra țarei și cu deosebire asupra ca­pitalei. De mai bine de­uă lună, Bucures­­cii sunt­ bântuiți de tóte epidemiele ce se potă închipui; tote seceră cu cea mai mare furiă, și singură ciuma de un­dinióra mai lipsesce, pentru ca toți aginții morții se fiă represintați în acestă funebru cortegiă; și chiară și ciuma este în destulă represintată prin varietățile sale, scarlatina și con­­chinada. De la 1848 nu s’a mai verjuta epidemia eholerei stăruindă atâtă de multă și făcândă atâte victime în a­­cestă nefericită orașiă, unde omulă nu pate absorbe de cât bună aeră in­fectă și încărcată de miasme ucid jé­­tare. Pe lângă h­oleră, anghina, care a distrusă deja oă generațiune, este mai violentă de­câtă totü-de-una; variola (vărsatură) a căzută de nă­dată cu a­­tâta furiă, în­câtă nu mai cruță nici tineri, nici bătrâni și stinge pe săr­manii copii; scarlatina, conchinada daă și ele ună concursă învierșiunată acestei opere de nimicire ; pojarul, frigurile cel­e mai rele , linge­­rea, evesipelele isbescă pe cine a scăpată de cele­l­alte flagele ; în fine nu este nici una din bólele cele mai grozave, cu tóte variantele și luptă formele cele mai surprinătóre, cari se nu pună în doltă uă întregă popo­­rațiune. Totă pun clopotele bisericelor facă se vibreze aerulă de ună imensă tocsină; enșișî cioelii și săpătorii de morminte nă obosită, și veștmintele de doltă sunt­ mai numerose de­câtă după ună crâncenă resbelă. Asemene mortalitate numai în u­­nele insecte orașie din Galiția a mai esistată­­­unele din urmă, și acolo a secerată 25 la sută din poporațiune, la noi în curândă va ajunge acea­așî proporțiune. Nu avemă dâră teme să se întrebămă : care resbelă a mai a­­dusă uă asemene mortalitate ? Și într’uă asemene stare de lucruri, ce măsuri s’aă luată, ce s’a făcută spre a înlătura pe câtă se póte flagelele ?... Nu vedemă absolută nimică, de câtă cea mai îngrozitare infecțiune pretu­tindeni, departe de a se desinfecta o­­rașială prin curățire, prin veghiare, și prin felurite măsuri polițienesce, pare din contra că infecțiunea se a­­limenteza nu numai prin negliginre, dară prin disposițiuni anume, între cari n’avemă de câtă se citămă permi­siunea de a se descărca tóte murdăriele adunate de ună întreprine­ătură de prin prașiă, lîngă bulevardă, în cen­­trul­ orașiului. Se va în­ce­pate că starea îngrozi­­tóre, care a pusă orașiulu întregă în doltă, este uă, nenorocire, contra că­­reiaă omulă nu pate nimic. Asta vorbescă fataliștii, acești trântori cu mintea, cu inima și cu corpul ă, cari de lene abdică la rațiunea loră, cari de frica suferinței caută în absurdă să consolare, și cari, spre a­ scuza culpa­bila loră inacțiune morală și materială, admită în toté uă provedință arbitra­­ria și unică. Dară daca omulă nu pa­te nimică, pentru ce înșiși Turcii, fi­ințele cele mai fataliste, facă cordane de carantină și respingă cu baionetele câtoră-va soldați epidemiele cele mai îngrozitore ! deca omulă nu pate ni­mică, pentru ce, de cândă se secară, printr’uâ canalisare ingeniosă, bălțile putrede ale Egiptului, teribila ciumă -de ua-diniora nu mai există ? Dară se nu mai citămă asemeni exemple, căci amă ajunge a ne arunca în neste considerațiuni, cari nu intră în cadrulă și în caracterul­ unui ar­­ticulă de partă. Adoratori ai rațiunii și ai sciinței, singură cercă în care o­­mul­ pate se se mișce și se lucreze și afară din care cade în contempla­­țiunea beată a unui fakir, se ne în­­trebămă din nou, făcutu-s’a­celă mai mică lucru în facia flageleloră ce iu­bescă în același timpă capitalea ? Și daca nu s’a făcută absolută nimică, precum generalmente se scie, n’a­vemă are dreptul ă a califica de asasină pe autoritatea comunală, care vede perindă uă poporațiune și totuși nu renunță la intrigele și uneltirile cele mai înjosite, spre a se ocupa esclusiva­­mente de suferințele acestui nefericită orașiă ? Ună primară pe altulă se dă afară, ună consiliară contra altuia intrigă, altulă cumuleza funcțiuni spre a ave apartamente mai multe, se facă certuri cu poliția pentru sacagii, se înscriă fonduri cu uă destinațiune și se întrebuințâză în scopuri imorale, se chivernisesce din contribuțiunile o­­rașiului cota aginților­ electorali, și în acestă timpă uă poporațiune în­­trega se stinge, înecată de miasmele necurâțenieloră*ce se întindă pe tóte stradele nelocuite de vre­ună înaltă persona­iă. Se înscriă în bugetul­ co­munei sume însemnate pentru cu­­rățitură stradelor­ și pentru între­ținerea sergenților­ de prașiă, cari au misiunea de a veghia și asupra salubrității publice. Easc­unde și cum se întrebuințază aceste fonduri ? Stradele nu se curăță de rocă, necu­­rățeniele cele mai infecte se aruncă pretutindeni; există câți­va mătură­tori, case numai pentru alegeri și pen­tru stradele ministeriale; există ser­genți în parte, pe când­ fondurile se mistuiescă tote, dar și acești sergenți sunt­ ocupați numai ca slugi pe la înaltele persone oficiale, ca spioni, saă spre a face cortegiă înalteloră per­sone la­pte de paradă și a bate și tortura pe cei neplăcuți regimului. Locurile virane, chiară în centrală o­rașială, au devenită focarie de infec­țiune, și deca vre­unulă se închide, este totă în considerațiunea vre­unei înalte persane, pe cândă chiară în fa­ța Academiei, ia spatele birtului De­­bler, se încinge ună imensă focariă de infecțiune, de unde numerosulă pu­blică ce se prezintă sera pe bule­vardă aspiră gemenii epidemieior­, cari strigă poporațiunea capitalei. Se se cobore domnii miniștrii, se se cobore ânsuși Domnitorulă, déca are vr’uă solicitudine pentru acestă nefericită orașiă, ce­a devenită ună focartă de infecțiune pentru țara în­­trega, se se cobore din elasticele loră f­etone și se visiteze mai în amănuntă stradele capitalei, și nu numai acelea pe cari ii voră duce interesații de la comună și de la poliție ; atunci voră vede infecțiunile splimentatare ce aă stinsă vă fragedă generațiune, și strigă astă o mică și mare, fără deosebire. Se se cobor­e, căci mâne­cate răulă va deveni atâtă de mare, în câtă va strebate chiară în palatele loră, de unde parfumurile și curățe­nia respinseră până acum miasmele. Vepndu'i că n’aă de­locă animă pentr’uă nefericită poporațiune, ape­­lăm­ă chiară la egoismulă loră. Se asigură că d. Alesandru Lah­o­­vary ară fi numită miinistru ală jus­tiției. Acesta numire­ coincid findă cu isbenda d-lui Boerescu, în afacerea Hiotu, suntemă ispitiți a ne întreba: óre nu cum­va d. Boerescu cugetă a relua rolul­ de cloșcă pe care l’avu mai înainte D. Iepuri nu ? D. Carp, tifiliTu din puii cloșcei de-ua­ diniará, și-a dată deja de câtă­va timpii demisiunea din postură de agio­te ală României la Roma. Nu cum­va este destinată la uă posițiune mai înaltă în Bucureșci, spre a pacifica pete Orientală Europei, după cum un­dinierii pacifică Occidentală ? Pressa de a­ se certa cu camara­dele iei, ca se dovedescă că n’a fostă nicîuă discordia între miniștr­ii pentru darea afară a d-lui Hiotu. Pe cândă fotele isbite prin căderea d-lui Hiotu afirmă că acestă faptă a dată ocasiune d’a se semnala, în re­giunile cile înalte..., nesce zîzăm­î,nesce personalități meschine, de natură a discredita un guvernă.“ Pressa trium­­fatore le respunde : „Nici discordii­, nici ne’nțelegemi, nici chiară discuțiuni n’au fostă între miniștrii asupra aces­tui subiect­.“ „A fostă scandală prelungită in cursă de mai multe ore, se striga de do­uă parte,“ scandală „transportată pe la Sinaia“ și’n care unii din miniș­trii „devenise rebeli pene la căpiare.“ „Bine ară fi se taci^se respunde d’altă parte; căci, „acesta este multă mai prudinte“, și d’aci apoi insulte, espresiuni din cele mai triviale din partea paraponisită, derîdere și amenin­țare din partea cu isbândă. In care din aceste părți se fia nea­­devĕrulu ce și’să aruncă în facia una alteia? Cândă amă înregistrată căderea d-lui Hiotu, mai târpă de câtă alte pare, pferămă că acesta provine din causă că faptulă n’avea nici uă însem­nătate. Stăruindă în acea­a­și opiniune, nu putemă se poemă totă astă-felă în­­tr’ună modă absolută și ’n cea­ a ce privesce necuviinciósa gâlceva la care a dată nascere între­­ barele diferiți­lor ă miniștrii căderea d-lui Hiotu. Cândă unele din aceste foi afirmă c’a fostă scandală pâné la căpiarea unora din miniștrii, și că acestă scan­­dală s’a petrecută chiară și la Sinaia, 0ră altele le amenință (jicândă : „tă­ceți bufoneloră, căci acesta este mai prudinte“, atunci trebuie în câtă­va se dămă atențiune lucruriloră, de­și totă în reservă și de departe, ca sĕ nu ne mânjimă. Reproducândă dură aci cea­a ce taice Pressa, vomă vedé déca cei ce’și des­­legaseră limba voră amuți, fără a spune totă ce sc­ă, în facia amenință­rii „că ară fi mai prudinte se tacă“, sau déca cei ce mustră în modă indi­rectă pe însuși ministrulă de interne, pentru scrisarea cu termini de politeță către d. Hiotu, voră avea curagia să se facă prudinți pe cei neînțelegători. Eco ce citimă în Pressa de astăzi. Prefectură poliției capitalei, d. V. Hiotu, a demisionată filele acestea, și demisiunea seas’a primită de ministru. Apropo de acesta demisiune, fiarele oposițiunii au spusă totă ce le-aă tre­cuta prin gându și aă directată pu­­bliculă cu totă felulu de ipotese, cari mai estravagante de câtă altele. Ensé tóte acestea n’ aă produsă nici uă impresiune: adevĕrul­ se scia; și de acea­a nici noi n’amă crezută că subiectulă merită d’a ’lă menționa. Ensé acum, că incidintele părea ter­minată, éce altă soră de forțe, că gă­­sescă de cuviință a ’și plăti pote uă datoria pură de vechia amare și re­­cunoscință către d. Hiotu, și facă din fostulă prefectă ună eroă tragică, că­zută victimă devotamentului și abne­­gării sale! Facă din acestă eroă ună subiectă de discordiă între miniștrii; ne spună că cutare ministru ară fi propusă se ’să destituie, că cei­l­alți miniștrii sară fi mulțumită se a­­ fi că a se retrage; ba e’ ară fi fostă afec­­ționată ; ba c’ acestă noă Ercule era stâlpulă dinastiei și uă necesitate pen­tru ordinea publică, și alte asemenea frase și ipotese pe atâtă de fantasti­ce pe câtă și de bufone. Încă avu grijă a se publica și a­­dresa d-lui Hiotu, cu termeni de po­liteță, prin care d. Catargi a primită retragerea fostului prefectă. A mai desminți aserțiunile acelei foițe, a mai declara, după informa­­țiunile pos­tive ce avemă, că ele sunt­ absurde și cu totul­ imaginate, este de prisasă. Totă lumea scre adevĕrul­, și pentru ce d. Hiotu a fostă silită a se retrage din polițiă. Nici discordia, nici neînțelegeri, nici chiară discuțiuni n’au fostă între miniștrii asupra aces­tui subiect­. Amicii d-lui ’i facă pre rea servin­ă apărându’lă, cum o facă. Bine ară fi se tacă, acesta este multă mai pru­dinte. Noi iotă ce putemă spune este, că retragerea d-lui Hiotu a produsă un escelinte, oă imensă bună impresiune și că toți amicii guvernului, toți fără deosebire, felicită guvernală pentru a­­cestă actă, care’î măresce prestigiulă și considerațiunea. E ce acum și scrisórea de care face mențiune Pressa, și ’n care, ca comen­­tariu, suptlimiămă câte­va cuvinte : Bucuresci, 17 (29) Octombre, 1873. Domniei-sele domnului B. Hiotu. Domnule, Amu primită demisiunea d-vóstre din pos­tură de prefectă ală poliției capitalei, și făceadu abstracțiune de motivele ce invocați printr’ensa, me simții détoru, ca șefă ime­diată ce v’amă fostă, a ve mulțămi pentru concursură activă și leale ce mi-ațî dată în tote grelele împrejurări ce s’aă desfășiurată în timpulu câtă ați ocupată acestă impor­tante funcțiune. Primiți, domnule, încredințarea osebitei mele considerațiuni. Ministru. L. Catargi. (Poporulu). Reproducemü seriile urmatóre după edițiunea de dimineață a pa­riului nostru din numerulu trecuta; Paris, 30 Octombre. — Duminecă, la 26 Octombre, s’a făcută alegeri muni­cipale la Saintes (în Charente-inféri­­eure) pentru șapte consilieri. Lista re­publicană a triumfată în întregul t­iei, c’uă majoritate sdrobitore pentru cle­ricali. Lyon, 29 Octombre. — ț­iarul ă la „ Decent­ralisation“ publică ună decretă ală mare și ale lui de Mac-Mahon, prin care se disolvă consiliulil comunale din Lyon și se inlocuiesc o c’uă comisiune numită de prefectă. Berlin, 28 Octombre. — țbatulă Staatsonzeiger pce că ’mpăratura a primită atâtă la Baden-Baden câtă și la Schoenbrunn numerose telegrame de adesiune la răspunsul­ sau către Papa. Ap s’aă făcută în totă Prusia ale­gerile directe pentru camera deputa­­ților­; alegerile definitive se voră fa­ce la 4 Noembre. Nu se cunosce penă acum de câtă resultatele câtoră­va o­­rașe. La Berlin, resultatele sunt­ pro­gresiste. Partita liberală a triumfată completă la Magdeburg, Wiesbade, Königsberg, Erfurt, Cassel, Kiel, El­berfeld și Stettin. Clericalii au trium­fată la Munster. La Colonia liberalis­tă obținută 1 § părți. Posen a alesă 142 Germani și 50 Polonezi. Fulda a a­­lesu 23 liberali și 15 clericali. Madrid, 28 Octombre. — Gacesta a­­nuncță că banda carlistă a lui Que­­vedo și Maralla a fost a­bătută la 25 în provincia Burgos; între răniți este și Quevedo. Liberalii din Turleques, în provincia Toledo, au respinsă m­ă atacă ală car­­liștilor­. Voluntarii din Miranda au făcută gă eșire și au luată 14 grăni­ceri carliști, cari se instalaseră în sa­tele vecine. Escadra spaniolă a trecută ieri în facia Terrelaneî, îndreptându­­se spre Vest. Manifestul­ fusioniștilor­ radicali și republicani unitari a apărută, el­ e suptscrisă de 190 semnături. In fine, ultimul­ descedinte din vila atâtoră regi cavaleri ai Fran­ciei remâne totă cavaleră. După cum ne-a anunțată și servițiulă nostru te­legrafică, totă asemenea citimă și ’n parală le Danube de la 1 Noembre un telegramă din Paris cu data de 30 Oc­tombre, în urmatórea cuprindere: „ț­iarulă L' Union publică o­ scri­­sóre a comitelui de Chambord către d. Chesneloug, în care com­itele espri­­mă înalta sea­stimă ce parta acestui deputată și declară că nu retrage ni­mică din președintele sale declarațiuni. Nu voie see se inaugureze, printr’ună actă de slăbiciune, vă domiia repa­rator­ia. Cornițele adauge: „Mirnicită ap, aș să fi mâne neputinciosii.“

Next