Romanulu, ianuarie 1874 (Anul 18)

1874-01-14

ANULU ALU OPTU-SPRE PECELE VOESCE ȘI YEI PUTE Ori-ce cereri pentru România, semiresézis la administrațiunea 1 lariului . ANUNȚURI. In pagina IV, spațiulu de 30 litere 40 baiu In pagina III, linia 2 lei. A se adresa LA PARES: Ia d-nit Crain et Micoud, 9 rue Drouot, 9. Li VIKA A: la d-nit Haasenstein ș i Vogler Neuermarkt, II. Scrisori și orî-ce trimiteri nefrancate vor fi retușate.—Arti elele nepublicate se vor arde. 20 HANI ESEMPLANULU, Redactiunea și Administrațiunea, Strada Aduleniței, No. 26 msartis A.^anao A IU CA »AULA Socia și mama virtuosa, devotată și iubitore, femeia superiórá și bine-tácétóre nu mai este. Unii accidentă teribilii a răpit-o în Horea verstei iubirii unei lumi întregi de rude, de amici, de cunoscuți, și adorați unii mulțime de orfane din Asiltikii ce dirigea, și pentru cariera mama cea mai simțitorre. Născută Racoviță, nepotă a Goleseilor. Ea a supt germenului virtuțilorii și alți simțimintiloră generese, la siuțilii acestorii familie, cari de atâția ani nu mai formeza de câtă una și aceaași, familia clasică, tipii prețiosă, ce din nefericire începe se dispară din România. A fi socia virtuosă și devotată, a fi mamă iubitore și înțelepții, este deja de ajunsă, este a'și împlini sânta detoriă de femeia. A se gândi case la toți cei ce suferă, a le veni din tote puterile în ajutor, a deveni mama aceloră nefericite ființe, pe cari miseriele lumei le aruncă desmoștenite până și de mamă în momentulă cândă redă lumina, este mai multă decâtă atâta , este a împlini oă misiune cerescă pe pomentă. Acesta fu Alica Davila, odraslă a tată ce ne-a lăsată mai pură vechia România. Semancă Ea asista, înconjurată de orfanele ce crescea, la cursurii de chimie ale soclului său, fiind indispusă, i se recomanda un dosă de guinină, și spre a nu mai trimite la farmaciă, vodă a’i-o da imediată din laboratoriă, printr’uă fatalitate oribile, se comise înse ererea de a’l da chlorhydrat de stricinină, în locă de chlorhydrat de quinină. După câteva minute, Allica Davila cădea fără vieță într’un magazin, unde mersese se cumpere obiecte de lucru pentru Asilulă săfi. Acesta scrie sfâșiătore străbătu orașială cu agerimea fulgerului, și astăzi la 8 ore. Aceaa ce iemancă era plină de vieță și neobosită la misiunea sa, fu pusă în pământă, în micjlocul unei mulțimi imense, supt clocotală suspineloră ce sbuciumă mii de suflete, supt plânsură sfâșiătoră ale orfaneloră sele iubite. Ultimul locașă fu alesă iu grădină, în facia acelui Asilă căruia își consacrase acum vieța; și ultimele cuvinte rostite la mormântul ă se insera ale uneia din acele sărmane orfane, fiicele iei adoptive. Fia ca umbra loi iubită se se protega totude una în chinurile acestei vieți; fia ca amintirea virtuților și și iubirea loi se remână un dulce mângăiare pentru copiii, socială, soiurile și nații sei, și pentru acea venerată familia Golescu, atâtă de durerosă încercată de câtă va timpii (B) jHM Edițiunea de Timinica&£^«i LÜNI, MARȚI, 14 15 IANUARIU 1874. ossus vv- v.îfjr sân LUMINEZA-TE SI TEI FI A 13 ONA MUNTII lu Capitale: unii anii 48 lei; șese luni 24 lei trei luni 12 lei; na urnă, 5 lei Instricte: unii ană 58 lei; șese luni 29 lei trei luni 15 lei; un lună 6 lei Francia, Italia și Anglia, pe trimistru fr. .20 Austria și Germania, pe trimestru franci 18 A se adresa LA PARIS, la d. Darras-Nalegrain, Rue de l’ancienne comedie 5, și la d-nui Crain et Micoud, 9, rue Drouot, 9. LA VIENA, la d. 13. G. Popovici, Fleichmarkt, 15. BUMM, £ CASIODĂRI Cititorii nă luată, negreșită, cunoscință din desbaterile camerei publicate în numărul de alaltăieri, despre mulțimea neregularităților, lipsurilor și abaterilor, ce există în administrațiunea căielor ferate române. Deși represintanții țării au trecută grabnică, după o loră deprindere, la ordinea vilei prin „dare din mâni“, deja fiindă că noul ministru de lucrări publice a declarată că va fi fără cruțare către orice rele ce va afla,căci nu ține la vanitățile puterii, ci ia stma concetățenilor ă sei,“ ne pro- 1 mnemă a’i arăta și noiuă neregularritate care esistă în ceaa ce privesce personalulă căieloră ferate, atâtă în ' administrațiunea câtă și în partea tehnică, neregularitate pe care'd-sea, 1 »otrivită declarațiunii făcute, ei datorü s’o îndrepteze. 1 După art. 5 din regulamentulă afiicării convențiunii din , 1 Pebruarie 1871, societatea căieloră ferate romăn ie este obligată ca, după cinci ani de la dată acestui regulament, „jumătate celă puțină din impiegații exploatării cărelor ferate trebuie se fie indigeni. * Regulamentul purtândă data de 23 Februarie 1872,la 23 Februarie 1874 se împlinescă prin urmare dour din cinci ani ai terminului prescrisă. Ca acesta disposițiune se pot fi aplicabile la espirarea Șișului termină, negreșită că trebuie se se dea măsuri de pe acum și se se primescá impiegați români in servițiul căieloră ferate, spre a se deprinde In acesta specialitate. Pe câtă solinuonse, până aici nu există în totă personalulă, atâtă din administrațiunea centrală câtă și din cea este mare, ele câtă 3 funcționari români mai superiori, și déca pe linii se mai găsesce pe ici pe colo câte unulă, doui, aceia suntă mai toți cantoniari sau servitori. Ce disposițiuni dejű s’aă luată până acum de administrațiunea căieloră ferate și de guvernă, ca se se pregătescă aplicarea articulului 5 din regulamentă, în ziua cândă jumătate din impiegații căreloră ferate voră trebui se fia Români? Pe câtă suntemă informați, nici una alta decâtă darea unei circulari de către direcțiunea societății „către tote organele societății.“ Acesta circulară easé, în loc d’a ne încredința că societatea tinde și se preocupă a pune in aplicare la termină obligațiunea ce are prin regulamentă, din contra, lasă în indouială intențiunile rale în acesta privință. in adevără, ce tjieo acésta circulară ? Ea se esprimă astăfelă: „Art. 5 din regulamentulu aplicării convențiunii din 8 (1.4) Februarie 1872, care reguleza organisarea societății celei nouă, eșige din partea amploiaților și agințiloru servițiului de esploatațiune cunoscinta limbei române.11 „Acésta cerere se conformă chiară cu interesul servițiului, și de acea a sa luată in vedere de către direcțiunea generale a societății în îngagiamentulă personalelni sau celă noăderii, aflându-se mă numără ore-care din amploiații ce suntă deja în servițiă, cari cu totă silința n’am putută încă se ’și aproprieze suficiaminte limba română, și causeza astfelu dificultăți servițiului și provocă reclamatiuni justificate, direcțiunea generale sa văzută nevoită a lua în privința acesta disposițiunile următore: I. „Pentru toți amploiații actualmente în servițiul esploatării și carii prin natura funcțiunii loră se află in contactă cu publiculă, fia la direcțiunea generale, sau pe linii, ș’a dată terminulă de umană cu începere de la 1 ianuarie 1874 spre a învăța a vorbi limba română, și terminulu de 18 luni spre a învăța a seri.“ II. „După terminulă indicată mai susă, adică în cuvintele lunei ianuarie 1875, se va numită comisiune de către direcțiunea generală, care va ave misiunea de a supune la ună examenă orale personalulă susă numită, în urma căruia se va da note fecăruia din amploiați și agințî. „Aceste note se voră înainta direcțiunii generale, care se va reserva după cașuri a se pronunța sau a provoca licențiarea amploiaților”. „Totă acestă comisiune se va aduna în rultă ală aceluiași an, spre a supune pe amploiați la esamenulă prin scrisă, și notele cu amploiații voră dobândi se voră însemna în tabloidă sorft de servițtă și potü ave ore care influintă la înaintarea loră. fit. „Ori-ce amploiată îngagiată din nou pentru una din funcțiunile sasă citate va trebui, — deca în urma marii circumstanțe speciale și în genere esceptionale societatea se va decide alu îngagia, fără ca ele se cunoscu îndestulă limba română, se se supuie după terminalu de 18 luni, cu începere de la intrarea lui în serviliă, la examenele indicate mai susă, și deca atunci cunoșcințele lui în materia nu vor fi suficiinte, se va putea pronunța ștergerea lui din cadrele societății“. Amu (Jisă că disposițiunile luate de direcțiunea societății lasă n índoaiela intențiunile sale în privința aplicării articlului 5 din regulamentu ș’o dovedi unii cu circulara se|. Mai ântâiă de tote- e a stă constatăm și că circulara se abate din litera și spiritulă regulamentului cândă glice că regulamentul „esige“ pentru amploiați numai „cunoscipța limbei române“. Regulamentă esige mai multă decâtă ațâtă , elă cere „ca, după cinci ani de la data lui,moate cell puținii din amploiații esploatării trebuie să fie indigeni“. In facia acestui testă deja atâtă de lămurită, cândă direcțiunea societății iă schimbă cu totulu, nu suntemă indreptă a’i pune în indouială intențiunile în privința aplicării articlului 5? Direcțiunea dă mă termină de 1 ană ca funcționarii se învețe a vorbi și de 18 luni pentru a scrie și promite că va numi apoi oă comisiune examinatore; deja in același timp și declară că „se reserva după cozuri a se pronunța sau a provoca licențiarea amploiaților“ necunoscétori de limba română. Mai ântâiă, de ce direțiunea, care ea însăși nu cunosce limba română îndestulă, voiesce ca densa se numescâ comisiunea esaminatore, și ce este și mai multă, totă densa se s-' pronunțe asupra resultatului esamenului, și încă și atunci arăgându’și dreptulu „a se reserva după cașuri/ deca trebuie „a se pronunța“ sau a provoca licențiarea amploiaților necunoscetori de limba română? Ne aducemu aminte că supt Voda- Știrbei, pe cândă telegrafele erau încă în manile Nemților», cari prin directorele loră Hinterholzer, spuneau mereu marelui administratore că Românii suntă incapabili se învețe telegrafia, acesta, bătându-i din picioru, ia zisă : „voiescă se învețe.“Și pe dată primindu-se mai mulți Români în acesta ser■ vițiu, în diferite rânduri, toți erau examinați după ce făceau studiile necesare ■ atâtă teoretice câți și practice, de 1 comisiunea consiliuM tehnică de patunci, din care făceai parte actualele ■ ministru de resbelă, d-nii Petrache Poenaru, Iancu Roșetă, inginerul, și alții, era nici de cum de comisiuni nu Lmite de direcțiunea nemțescă a lui Hinterholzer; de s’ară fi lăsată examinarea pe mânele direcțiunii nemțesc! I nară fi avută altă resultată de câți mănținerea încă pentru multă timpi i 3 a Nemțiloru in telegatele române. Crede d. actuale maistru de lucrai publice că comisiunile numite de direcțiunea căieloră ferate voră fi destulă de competinte și imparțiale care nu „se reserve“ necontenită d’a „se pronunța“ pentru licențiarea amploiațiloră necunoscători de limba română? Și pre cândă vedemă în acesta circulară asemeni reserve cu chichițe, n’avemă dreptulă a bănui că tendințele direcțiunii societății nu suntă pentru a se putea aplica la termină regulamentulă în privința amploiaților români? Ș’apoi deca însăși direcțiunea declară „că ună orecare număr din amplaiați ce suntă deja în servință, cu totă silința, n’am putută încă să’și aproprieze suficamente limba română,“ atunci pentru ce prin circulara sea mai lasă porți deschise și altor candidați străini, necunoscători de limba română, și le spune că potă fi primiți, de voră învăța limba română în termină de 18 luni după intrarea lor în servițiă? Direcțiunea mai declară prin circulară că nesciința în modă îndestulătorii a limbei române rădică „dificultăți în serviniă“ și provoca „reclamațiuni justificate“ și are aerulă a cjice că voiesce îndreptarea răului prin disposițiunile ce prescrie. Daca aceste disposițiuni ori să se presinte ca astăfelă, în unele părți ale lor, atunci pentru ce ln altele se zice că notele pentru cunoscința limbei române în urma examenului „potă avea“ numai „orecare influință la înaintarea“ amploiaților? Este acesta uă încuragiare pentru toți funcționarii actuali, — cari fia j după cinci ani, fiă astăzi, trebuie, după recunoscereaj chiara ș’a direcțiunii, trebuie se cunosc a românesce, — cândă li se zice ea cunoscința limbei române „póte avea“ numai „orecare influință“ în înaintarea loră? Și nu suntemă în totă dreptură, în fadia acestora prescrieri ale circulării, i se ne îndraimă că direcțiunea voieșce admiterea in servină de funcționari români? Să nu ni se jică că în servițiul căieloră ferate se ceră omeni speciali și că dintre Români nu se găsescă instruiți in acesta specialitate. De vomă cerceta mulți câte unulă pe toți funcționarii actuali străini, nu numai din administrațiunea centrală, déja chiară și, din servițiul linieloră, afară de pre puține escepțiuni, toți ceilalți, chiară șefii de gaze, nu numai că cunoscă specialitatea căieloră ferate, derii n’aă ideiă nici măcară pe ce principii ale fisicei și mecanicei se mișcă uă locomotiva. Adunați din tóte părțile lumii, Slovaci, Unguri, Șerbi, Nemți, Prusaci, evrei etc. și recrutați din tote meseriele și profestele, din cari unele nici nu pre se potă specifica lesne, cismari, berari, chelneri de pe la oțeluri, samsari, etc. constituiescă ună mosaică de naționalități, cari nu se potă înțelege nu numai cu publiculă română, dérü nici între densele, și în același timp formeza uă cetă de profesiuni, cari numai cu drumurile de seră nu potă ave vre-uă înclinare. Lăsă mă lasă parte condițiunile ce li se ceră după regulamentă pentru conduita și antecedintele loră, déca eî le însușescă sau nu pe tote, căci, în adeveră, nu scimă până la ce punctă ară fi posibile se se cunosca trecutul unorameni, a căroră naționalitate póte ca nici nu este bine constatată la unii din ei. Acestea aduse la cunoscința actualelui ministru de lucrări publice, care a declarată în cameră că este gata se îndrepteze orice rău ce is’ară denunța, asceptămă se vedemă ce măsuri va lua, mai cu osebire în faca circulărei direcțiunii, pentru ca răulă, de care sufere publiculă română din causa funcționarilor străini ai cărelor ferate, se înceteze, și pentru ca articlulă 5 din regulamentul de aplicare ală convențiunii din 1872 se pute fi pusă în esecuțiune la termină. Pressa, pentru în parte și scopuri, a susținută în numărul de la 9 ianuarie, că ceea cea pusă pe guvernul francezi în posițiune se insiste multă asupra proiectului de lege pentru numirea primariloră de către puterea esecutivă a fostă „mai alesă motivul^ care a făcută pe fostulă președinte ală Republicei, pe d. Thiers, se se pronunțe pentru numirea primarilor« de către guvernă,“ în 1871. Noi, cunoscăndă neesactitatea aserțiuniloră íoiei oficiase iamă dată de smințire prin ziarulu de la 11 cuvinte, reproducându testulu proiectului de lege presintată camerei în 1871 de guvernul d-lui Thiers, testă din care se vede că cea a cea cerută d. Thiers, ca președinte al Republicei, era ca primarii și ajutorele lor ă se se alega de consiliele comunale din sînulă loră, afară de comunele cuă poporațiune mai josă de 6,000 suflete, în cari primarii și ajutorele se vor alege de puterea esecutivă, înse tată dintre membrii aleși ca consilieri. Pressa, găsindu-se forte încurcată, în faa desmințirii nóstre, se încerca, în numărul ă de ieri, se ne contrazică, ba încă „crede că vomă retracta acusarea ce iamă adusă“, acusare pe care o consideră cu drepta cuvântă „ca cea mai gravă ce se pote aduce unui publicistă, da amăgi“ pe lume „prin neesactități.“ A retracta cine-va că neesactitate sau ua erere cea comisă, fără precugetare, departe d a face uuă actu rușiîio să, din contra dovedesc o cultură ce are pentru adeverii, de la care a fostă abătută fără voia î; și noi amü fi gata se retractămu orice, cândă Pressa neară fi dovedită că noi îieamă servită de arătări neexacte, că noi suntemă în eróre. Din nefericirea Pressei ense, chiară cuvintele iei prin cari voiesce să -și apere esactitatea cunoșcințelor sele „în privința revistelor nesteriore“ confirmă încă vă dată mai multă desmințirea nostră. Cari suntă în adeveră, probele ce aduce Pressa în contra arezărilor nóstre positive, în contra restului legii ce amă reprodusă, ca ea se dovedescă că guvernul actuale alu Drăciei a fostă inspirată, daca nu și susținută de fostul președinte ală Republicei, ca se propune proiectul de lege pentru numirea primariloră? Nici una. Pretinsele iei probe suntă parte simple suposițiuni, parte reflexiuni ale unoră ziare doveditore de cea a ce amă arătată noi. Pressa Zice: „Probă că d. Thiers a fostă pentru principiulă acestei legi a primarilor, este că nu luată cuvântur ă se o combată în cameră Zilele trecute.“ Daca acesta constituie uă probă, lăsă să se judece enșiși cititorii Presses, căci c’uă asemenea logică sară pute deduce că toți oratorii principali ai stângei din camera de la Versailles, câți n’aă luară cuventură în acesta cestiune, și d-nii Gambetta, Arago, Pelleton, etc. am fostă pentru lege!