Romanulu, ianuarie 1874 (Anul 18)
1874-01-28
ANULU ALU OPTU-SPRE SECELE Redactiunea și Administrațiunea, Strada Academiei, No. 26. TOESCE SI TEI PUTE b Orî ce cereri pentru România, se adreseză la administrațiunea diartului. A fUNȚURI. li pagina IV, spațiulu de 80 litere 40 bani In pagina III, linia 2 lei. A se adresa Ei PARIS, la d-nil Drain et Micoun, 9 rue Drouot, 9. Li YIENA: la d-nil Haasenstoin și Vogler Neuermarkt, II. Scrisori și ori ce trărostorî nefrancate vom fi fi refusati.—Articlele nepublicate se vor arde. 20 BAMI EXEMPLARULU. (13) Edițiunea de Dimindia SERVICIULU TELEGRAFICU Al« «ROMANULUI.» Paris, 8 Februarie. — leri s’a judecată, la curtea cu jurații din Melun, procesulu de duelu între do-nii Sutzu și Ghika. D. Sutzu a fostă condamnată a patru anî de ’nchisore, cei douî marturî ai sei la câte trei ani, eră cei douî marturî ai d-luî Ghika la câte douî ani. LUNI, MATȚI 28, 29 IANUARIU, 1874. LUMINEZATE ȘI TEI FI ABONAMENTE In Capitale: unu anm 48 lei; șase luni 24 se trei luni 12 lei; uă ună 5 le Instricte: unu and 58 lei; șase luni 29 le trei luni 15 le î;nă lună 6 lei. Francia, Italia și Anglia, pe trimistru nr. 20 Austria și Germania, pe trimestru franci 18 A se adresa Li PARIS: la d. Darras-Halegrain, Rue de l’ancienne comedie 5, și la d-nî Drain et Micoud, 9, rue Drouot, 9. LA VIENA: la d. B. G. Popovici, Fleichmarkt, 15. l dUlE3U. 28 Călindaru, 9 Păuniță. De cându esistă lumea istorică, de cândă triburile barbare și nomade de pe globu s’au stabilită în locuri fixe și s’au transformată în asociațiunî, în popore și națiuni civiliste, multe și mari probleme s’au deslegatü prin știiițe. Numai una singură este necontenită studiată și încă departe, cu totul departe d’a fi posibile se se formuleze, se se definescá, într’una modă astăfelă încâtă se potá fi primitóre de demonstrațiuni. Acesta problemă este dreptulă d’a pedepsi. Toți cugetătorii, toți filosofii, veelil și noul ș’au muncită creierii pentru a descoperi sorgintea și scopulă acestui mare și teribile dreptü, derű toți, și spiritualiștii, și materialiștii, și utilitarii n’au putută încă se.jică în acestă mare cestiune mistică ultimulu loru cuvântă. Tote cugetările, tóte filosofurile lorusurită simple doctrine, eră au regule fixe. Doctrina este supusă contradoctrinei, și unde se ciocnescu două doctrine esiste controversă, și tota ce este controversată e supusă schimbării. Regula fixă nu póte avea contra-regulă, ea este nediscutabilă, și totă ce e nediscutabile e neschimbător ü. De acea a mare lucru este a pedepsi, și mai mare a legiferată pedepsă. A legifera ca cetățenuliî se plătescă 99 % din averea sea, ca contribuțiune către Stată, lucrulă ară fi estravagantă, deră n’ară fi neraparabile. Sărăcită ații supt nesce legiuitori descreerați, poți să’ți revii mâne în fire supt alții înțelepți. A legifera însă că cetățenulu trebuie se sufere, fiă martea, fiă ocna pe vieță, fiă uă oră de ’nchisore, pentru cutare seu cutare faptă, acestă măsură, aplicată a-i unui omu, nu se póte repara nici mâne, nici poimâne, nu se póte repara nici uă dată. Uă decisiune a unui tribunale civile rea averea unui omu ș’o dă altuia, este tristă, dară averea se póte face la locă. Din contra, uă sentință a unei instanțe criminală rădică unui om și onorea sau vieța, este lucru grozava, căci nici onorea, nici vieța nu se mai potă restitui. Solința lui Hipocrate n’a ajunsă încă cu experiențele vivificațiunii de câtă pené la mișcările galvanice; și onerea pătată, chiar pe nedreptul n’a aflată âncă în înaintata industria a secolului al 19-lea acelă săpună atâtă de perfectă, care se potă spăla pata unei calomnii, confirmată de puterea legii penale, încâtă se dispară cinară din ochii calomniatorului. Eeă pentru ce societatea modernă caută necontenită a micșiora și îndulci pedepsele ș’a afla și perfecționa mijlocele, prin cari se dea mai multă asigurare de justiția și legalitate nefericitului, peste capul căruia ară amenința paloșulu legii penale. E ce pentru ce în tóte țările în cari s’a pătrunsă adâncă de legiuitori și de jurisconsulți filosofia sclinței dreptului penale, nici uă lege penale nu se schimbă, decâtă ca se modifice în bine, ca se uștureze pedepsele. Daci apoi și causa séu mai bine sorgintea teoriei impunității. Numai la noi s’a putută vedea tristulă esențlu ca legiuitorii se cerceteze și se voteze în trei jile ună codă penale întregă, cu totală noă și mai îngreunătoră decâtă celă în vigore, piiemă cu totulă noă și mai îngreunatore, căci ela este întemeiată pe doctrine de dreptă penale cu totală noul pentru țera nostra, introduce noui fapte pasibile de pedepse și noul pedepse în cea-a ce privesee natura și gradarea serii, corecționalisându unele crime, pe cându crează în locu-le altele neesistente a<jt. Tóte inovațiunile draconiane însă ce conține nouă codice penale nu sunt făcute cu altă scopă, nu sunt îndreptate de câtă în contra a două mari drepturi ale omului, consfințite de paetură fundamentale ale țării și proclamate de cei mai mari jurisconsulți și filosofi ai lumii: libertatea presei și juriulă, adică drepturi naturale de a cugeta și a ’și esprime ideiele, și drepturi sociale, ca poporulü se se judece și se se pedepsesca singură pentru erorile séle. Pentru ca se strivescă aceste două mari principii, guvernanții nostrii s’au apucată se dezîme din temelia tóte legile și instituțiunile liberale, pe cari poporulu română și le-a dată în urma a trei revoluțiunî politice și sociale și după 58 de ani de lupte în contra despotismului invasiuniloru străine și ’n contra tiraniei priveligiațiioru din întru. Și cari suntă argumentele pe cari ’și întemeieză ei aceste reforme de structure, „aceste îmbunătățiri rele,“ cum e zice poetulu nostru? Ce motive opună ei cândă îi întrebă cineva despre mobilele acestoră sdruncinări sociale aduse legislațiunilor și instituțiuniloră țerei, unele transformate prin vechimea lorü în moravuri, și altele forte, plăpânde, ca unele ce sunt plantate abia de ieri. — „Garanția libertății, înfrânarea pasiunilor, ordinea sociale, corecțiunea, ómenilor rei,“ respundu toți doctorii falsului cari țină astațji în manele loră drepturile poporului română. Ceră adeveratură legiuitorii, „adeveratură filosofii,jice ună scriitoră însemnată, nu este acela care rădică unu zidu de aramă înaintea pasiunilor umane, ci acela care le lasă a străbate în libertate uă atmosferă, în care ele suntă nevoite a se curați. „Legiuitorele filosofii trebuie se se ocupe nu a înfrâna pasiunile, ci a regularisa joculu lorü, a dirige activitatea lorü. Instituțiunile, cari n’au luată acestă punctă de plecare, au creată mai multe crime decâtă aă împedicată, și resistențele victoriose ce au provocată sunt mai numerose decâtă obstaclele neînvincibile ce au stabilită. Intrenarea face pasiunea mai viuă, mai energică, mai ingeniosă. Cine nu scie ce farmecă daă succeseseră dificultățile luptei, și cum din contra câtă de multă ascute îmboldirea de a satisface uă dorință.“ Oricâtă ară voi prin urmare legiuitorii noștrii actuali, ca se restrîngă drepturile naturale ale omului, ori ce legi ară decreta ei, cu scapă ca se ciustesca aceste drepturi și libertăți pe cari le esercită Românii în virtutea instituțiuniloră ce și-au dată ei etișii, prin cari ei le-au consacrata, cu mari lupte și sacrificii, trudifereacțiunii voru fi totu zadarnice. Uuü poporö cândva gustată" vădată din fructele libertății, care este hrana cea mai suculentă a vineței lui morale, cu anevoia se mai póte opri, în tóte generațiunile lui, ea se nu mai le atingă. Cu risiculă de a fi pedepsită în modulă celă mai aspru, ca și Adam cându a fostă pedepsită cu isgonirea lui frumusețea paradisului, pentru c’a a mâncată din pomula oprită, ca și toți descending lui, cari vă perduta împărăția ceruriloru, pentru că l’au imitate, totu asemenea și poporulu, din generațiune în generațiune, nu se va pute stăpâni anu ’și esercită facultățile pe cari i le-a datu natura se le esercite în deplină libertate, și în esercitatea cărora a debutatu vă dată. Făurăriele reacțiunii nu voru pute fabrica atâtea lanțuri câte mâni se vorü găsi cari se le potă suporta și sparge; gherlele inchisorilor, ce voiesce se rădice dânsa nu voru pate se aibă ziduri așia de grose, în câtă se năbușescă strigătele victimeloră închise în intunericul ăloru, de a nu se aud ji în afară; grilele firidelor, acestra închisori nu voru putea se fiă astupate atâtă de ermiticamente, încâtă se nu pătrundă prin ele aburi ieșiți din pepturile suferimților torturați, și se nu se rădice în aeră, formând și nouri negrii și deși. Și se scie, după legile fisice, ce se întâmplă atunci când asemeni nouri se îndesese pre mult. Ei se încarcă de electricitate, producă trăsnetulă, și eTe cunoscută că săgeta lui anjetore se îndreptă și cade mai ântâiă pe punctele cele mai înalte, consumându adesea totu de sosü și penă joșu. Este bine deră ca corpulă celă matură, corpulă conservatore. Senatuliî, se cugete seriosă și două milă de ori înainte de-a ’și pune veridictulă în urnă pentru admiterea noului codă penale. Acestă pravilă ce’i cere reacțiunea conține, precum amu jisă, pe lângă distrugerea juriului și desființarea libertății presei. Fiindă demonstrată în colonele acestui jiaru, prin mai multe articule, cu probe indestulatare, că nu instituțiunea juriului este causa tuturoru achitárilor, credemü de prisosu să recapitulamu aci tote acele dovezi. Senatulu, în care se găsescă mulți bărbați cu esperiență în afacerile publice, cunosce totușia de bine unde stă causa răului. Ne vomă mărgini deră astățji a mai țfrce câteva cuvinte în privința libertății presei. Reacțiunea voiesce să suprime acesta dreptă ală omului, care nu este decâtă dreptulu d’a cugeta, ce atrage după sine libertatea d’a și’să esprime ne’mpedecatu, credende că va putea se astupe strigătură nedreptății și gemătură împilării, în care se svîredlesce țera din causa guvernării actuale. Se încetă ânsă amară, se íucé lá cu atâtă mai amară, cu câtă între coducătorii reacțiunii și chiar între membrii guvernului ei suntă unii cari seă, din esperiința făcută supt regimele dărîmată la 11 Februarie, că asemeni porniri ale sufletului și cugetării nu se potă opri. Ei seă, ca foști colaboratori pe facia al Revistei Dunării și ca foști colaboratori clandestini ai farului Clopotulă, cari aă pregătită și propagată revoluțiunea de la 11 Februariel, că ori câtă de agere ară fi măsurile preîntémpinatore ce s’aru lua, și ori câtă de aspră ară fi legea represivă ce s’ară face în contra libertății presei, totuși acțiunea iei nu se va putea stăvili. Se vor închide, póte, de sine multe fiare, carieră în tóte (filele sau de douătrei ori pe săptămână, cari nareza nelegiuirile și crimele régimenüt' într'ună modă astă-felă, încâtă aă deprinsă pe publică sé le îndure cu multă pacituță; déru voru apare póte altele din câudă in câudă, —fără se se scie de unde esă,—cari voru spune lucrurile mai cu vigóre, mai pe numele lor , și atunci adesea se întâmplă să nu fiă necesitatea eși de câtă câteva numere, precum n’a fostă necesitate nici la 11 Februarie se apară de câtă 3, 4 numere din Clopotulü, pentru ca regimele ce apăsasera atunci, să se spulbere într’uă clipă, în aplaudele și cu aprobarea națiunii întregi. Cei cari se îndouiescă despre puterea esplosibile ce are acestă machină ce se numesce presă, cându i se astupă supapele; cei cari nu voiescu încă a recunoscu din neșciință sau din reacredință servițiele ce aduce într’uâ societate uă presă liberă, citescă și studieze următorele cugetări ale democraților francezi de la 1848. „Libertatea presei nare inconveniente, din contra... ea oferă avantagje positive: „Ea constrînge pe tote partitele a juca cu cărțile pe mesă. Supt libertatea presei nu mai sunt acele ocoliri cari ascundă scopulă reale supt aparințele moderațiunii și prudinței; nu mai sunt mine de acele suzerane, minciuni de cari se conducă omenii cu vederi scurte, ideiele apar în tota nuditatea loră, și ele sunt judecate la momentă. „Orice putere corumptă ară căuta se seducă, ea este pe dată demascată, orice partită anarchică va intra în arenă, ea este dată pe faclă îndată chiar, și, încetândă de a impune, e pusă ’n putință de la începută se’și numere partizanii și se primescă de la opiniunea publică uă lecțiune ușiară. „Ori ce instituțiune favorabile pentru emancipare și pentru veritate este preservatore de libertate. Independința absolută a presei este cea mai escelentă din garanțiele sociale. ...„Când presa este încatenată, ea disciplineza și urmeză partitele; atunci mă articlu de ^iara pate pasiona și rescula totă țara. „Din momentul ce e liberă, ea póte spune orice fără periclu. „Acesta armă a cugetării se asemănă cu iarba de tună, care, e spusă la aeră liberă, pocnesce fără se veteme ceva, și care, comprimată, detună, isbucnesce și ucide. „Pentru a întări presa, este îndestulă a’i pune cele mai mici stavile; ele despartă la momentă două partite : partita victimelor, și partita apăsătorilor, și éeastă luptă îngagiată. „Ună omü emite uă opiniune violentă, exagerată, periculosă; cineva este liberă a o împărtăși sea nu. — Astă felă este fantasia mea, poți jirea mea este diferită. „Dére, déea acestă opiniune apare la lumină cu cele mai mari sacrificii, déea acestă oma a plătită aprópe 100,000 franci pentru a o spune, déea a înfruntată puterea, déea a nesocotită ruina și miseria, déea s’a culcată în ticăloșia închisoriloriî, nu’să mai poți asculta cu nepăsare, nu mai îndrăsnesci a desprețui de aci înainte, nu uă ideiă, ci uă convincțiune care a costată asta de scumpă. Opiniunea acestui luptătoră a unei cause persecutate, fia ea paradosală celă mai urîciosă, te orbesce și-’ți impune respectulă , curagială ’să înconjură c’uă aureeolă, și suferința ’la sanctifică. In manele Senatului stă acum ca să spuie națiunii române déea de aci înainte trebuie „se face cu cărțile pe mesă,“ déea trebuie se lupte pe faclă în contra șiclului arbitrarului, spre a’lă face să intre în matca legalității, sau deea din contra, trebuie să’lămineze în secretă chiaru la sorginte și puindu focă minei pe furișă, se’ia împrăștie, spre a’la face se’și seamnă altă cursă regulată. Două mijjlóce suntă de întreprinsă, pentru a împedica răsărirea sau a stîrpi sămânța despotismului: una este lesniciosă și pacinică, pălindu’lă ca sórele celă arzătoră ală libertății, alta este mai anevoiasa și turbulentă, pârjolindu’lă de tote părțile. Senatulü, ca corpu matoru, și ca instituțiune a cărei istoria îi póte număra mulțime de asemenea exemple, vomă vedea pe care va alege. Senatula a amânată și aita pentru Sâmbătă desbaterea proiectului de codă penale, după cererea guvernului și cu învoirea oposițiunii. Se ne permită însă domnii senatori a le spune că, aceste amânări cerute de a guverna n’aă altă scapă, de câtă a profita de timpn, ea se pute întrebuința totu felulu de miijloce, prin cari se ’și asigure că majoritate în favorea proiectului, majoritate pe care o simte că ’i lipsesce până arji. Vomă vede, prin urmare, déca toți d-niî senatori voru fi îndestulă de tari, ca se resiste ispiteloră guvernului. Admirabilele exemplu ce ne dă Euglitera, cu pensiunea alegerilor pentru parlamentul disolvată, despre adevărata practică a regimului constituționale, în care guvernanții noștrii esceleza atetă de multă prin falsitate, ne obligă a continua și ar fi, ca învățăminte, darea de semn despre marea luptă electorală dintre partita Tory și partita Wigh. E că mai ântâiă, după unu corespondinte din Londra ală ziarului le Siedle din Paris, nesce curiose, dar forte pacinice și eficace mijloce de propagante și combateri electorale. „Zidurile,ji pe corespondintele, îngrădirile așezate în jurul caselor, ce se construiescă, parapetele podurilor, părțile de susü ale vagonelorü căeloră ferate, suntă la vederea ochilor, împodobite cu afișe tipărite în litere albastre, vergii roșii; și, în multe lo-