Romanulu, aprilie 1874 (Anul 18)

1874-04-22

Refractiunea și Administrați*iea, Strada Academiei, No. 26. LUITI, MARȚI 22, 23 APRILE 1874. ANULU ALU OPTU-SPRE­ PE CELE TOIESCE ȘI TEI PUTE ORi-ce cereri pentru România, se adre­­seza la administrațiunea pariului. ANUNȚURI. in pag­­­a IV. spațiulu 30 litere petit 40 bani In pagina III, linia petit 0 leî. A­re adresa LA PARIS; la d-nii Drain et Micoud, 9 nie Drouot, LA VIENA; la d-nii Haasenstei­n i Vogler u i Wallfischgasse.10. Scrisori §i ori­ ce trimiteri nefrar.care vor­ fi refusate.—Articlele nepublicate ne vor arde. 20 BANI EXEMPLARULU. Ediț­iunea de sora LUMINEZA­TE ȘI TEI FI ABONAMENTE" in Capitale: unü ană 48 lei; șase luni 24 lei trei luni 12 lei; nn .ună, 5 lei. In Districte: un ana 58 lei; șese luni 29 lei trei luni 15 lei; uă, lună 6 lei. Francia, Italia și Anglia, pe trimistru fr. 20. Austria și Germania, pe trimestru franci 18." A se adresa LA PARIS: la d. Darras-Hal­’ grain, Rue de l’ancienne comedia 5, și la d-nu­ Drain et Micoud, 9, rue Drouot, 9. LA VIENA: la d. B. G. Popovici, Fleich­­markt, 15. " Din causa sărbătorii sf. Gheorghe, Șiarulu nu va apare de câtă Mercuri săra. SERVICIULU TELEGRAFICU ALS «ROMANULUI.» Viena, 2 Maiü.— Uă corespondință din Madrid amind­ă că Bilbao a fostă deblo­cată și mare șiaîele Serrano a intrată în ce­tate, unde a fost­ primită ca una intusiasmă nemărginită. BUCURESCI, FLORARU. Esataniarăm în trei artidle precedinte constatările comisiunii parlamentare in privința situațiunii administrative și financiare a consilieloru comunale din anii 1866, 1867 și 1868, și vodu­­rămile cu tóte culpele ce li­ se pot­ im­puta se reducă la nesce simple nere­­gularități in sistema ecilibrării bu­­getelor­, și acestea, după cum dove­­dirămă, din cause independinte de voința loră. Vomă esamina d’aci înainte și con­statările relative la consiliere cari a fi administrată și administreza comuna de la 20 Mai( 1869 l) și péne a$î, și numai pe cele mai principale din ele, ca se nu lungimü pre multă acesta desbatere. Înainte case da intra în acesta materia, se stabilimu­ ună punctă asu­pra căruia atâtii membrii din actua­lele consilii comunale, prin apărarea ce publică în mai multe f­iare, câtă și unele din aceste organe de publici­tate, caută a’lă esplica­nții in sensulă ce convine celora amenințați d’a fi dați judecății, după constatările și pro­punerile comisiunii de anchetă. Acestă punctă este, daca guvernulă are sau nu dreptulă, după legea co­munală, se trimită în judecată pe ună consilii comunale. In adeverü, legea comunală de la 1864 constituie consiliul­ comunale autonomă, suverană, ca și corpurile legiuitore. Uuă consilă comunale, după legea sea constitutivă, nu este pusă supt dependința puterii centrale, de­câtă numai în acele atribuțiuni, în cari membrii lui exercită și funcțiunile de aginți ai puterii executive, și numai în acesta singură calitate fară pute sus­ține că un­ membru comunale este respunț­ătorii către guvernul­ centrale și pasibile de disciplina și chiară de urmărirea în justiție din partea a­­cestei autorități. Ună corpă deliberativă, cum este consiliul­ comunale, ca și corpurile legiuitore, nu pate fi chiamată la res­­pundere și judecată pentru actele ce­a deliberată, de­câtă numai de fi­­rescii lui judecători, de alegători. A susțină contrariulă, că ună con­­siliă comunale sau judeciană, — care constituie, chiară după spiritul­ Con­­stituțiunii, quasi a patra putere în stată, emanată din alegere și re­­presintândă „interesele esclusive ale judeciului sau comunei,“ — pate fi dat judecății de putere esecutivă, este a două greșită interpretațiune principie­­loră pe cari se întemiază Constituți­­unea nóstrá, este a necunosce cele mai elementare principii de dreptă constituționale, este a distruge ori­ce putere morală a unui corp­ delibera­tivă, supunându-­la capriciului unui ministru de interne. In principiu dorit, suntemă pentru deplina respectare a autonomiei comu­nale și judeciane, neputendu admite 1). Intre acesta epocă, și 3 Noembre 1868, a mai funcționați­ unui consiliu, compușii în majoritate de amicii noștrii politici și arendü primare pe d. dr. Iatropolu, derit despre administrațiunea acea­­s­tuia «omisiunea nu face nici un mențiune.­­ că aceste corpuri deliberative pot­ fi urmărite de justițiă pentru actele loră, de câtă numai de alte consilie ce-ară veni în locu­le séu d’a dreptură, printr’ună mandată dată puterii judi­ciare de către corpulă alegătoriloră. Principiele case, în materiă de drept constituționale, într’ună felă se aplică d’uă partită și ’ntr’altă felă de alta. Intre ómenii ordinii la putere as­tăzi și ’ntre noi, nu este altă luptă, de­câtă de modulă aplicării principielor­ din Constituțiune, in lipsă apoi, de la 1866 și poné­nții, de tóte legile necesare cari se a­­rată modulă aplicării acestoră prin­cipie înscrise în Constituțiunea nostru, neapărată că usulă ține locă de lege. Omenii ordinii, din cari facă parte actualii membrii ai comunei Bucuresci, au târâtă înaintea justiției, de cândă suntă la putere, mai multe consilie comunale, fără altă culpă, de­câtă nu­mai că ele nu erau docile ordi­­neloră, mai cu osebire in materiă de alegeri. Un­ exemplu, ce ne vine în memoriă în acestă momentă, este co­muna Ploiescu, ai cărei membrii au fostă citați de judele de instrucțiune, ca neece criminali ordinari, ținendu’i ore întregi în plaia, supt acusațiunea c’aă risipitü sau delapidată banii contri­­buabililor­. Și ’ntre acești membrii, cărora li se imputa asemeni acte, erau bărbați ca d-nii Grigorescu, Radovici, Stănică Marină, Apostolescu, etc., ale căroră nume suntă singure că garan­ția de onestitate pentru concetăția cn­ loră. Și care era pretestulu acestei mal­tratări? Acela că comuna făcuse în regiă localulă primăriei, c’uă sumă mai scăzută și ’n condițiuni mai bu­ne de câtă cum sară fi făcută în în­treprindere, faptă care se póte con­stata ori­cândă de ameni speciali și o­­norabili. Ale vóstre dorit dintru ale vóstre, onorabili membrii municipali ai capi­talei. Patronii voștrii aă făcută acestă ușă cu adversarii loră : suferiți ații consecințele, cum trebuie se sufere fiiul dejenele părintelui, ori­câtă de aspre ară fi ele. Acestea <zise, în numerula viitoră vomă începe a trata despre tóte con­statările comisiunii de anchetă, privi­­tóre la consiliele comunale ale omerii­­lor­ de ordine. Amă reprodusă după Telegrafulü, in numărul­ nostru de Duminecă, scomp­­tură ce circulă că d. Iona Deșliu, de­legată din partea senatului ea să a­­siste la tragerea sorțiloră pentru obli­gațiunile rurale, ce trebuie a se plăti, după lege, la 24 Aprilie, ar­ fi consta­tată la casa de licidare că nu se află In numerariă de câte 4 milione în locă de 13, suma capitalelui ce trebuie a se respunde la citatură termină. Dac­a acestă scomotă se va adeveri ca faptă positivă, întrebarea ce tre­buie sé și facă ori­care posesore de a­­semeni obligațiuni este acesta: péné la ce sumă se va trage la sorți? Péné la 4 milióne câtă se găsesc e­numerară in casă, sau péné la 13 milióne, câtă urmeza, după lege, a se plăti la 24 Aprilie? După noi, procederea cea mai regu­lată, cea mai drepta, și totă-d’uă-dată cea mai puțină înlesnitóre de abuzuri,, Sntr’un asemenea tristă situațiune, este ca domnii membrii, delegați ai corpurilor­ legiuitóre, să nu permită a se trage sorți peste h­ut­erariulă a­­flată în casă, ci să se opresca la suma ce s’a constatată că esiste acum, în­­chiriândă pentru acesta operațiune ună procesă-verbale, în care să se mo­tiveze și considerațiunile pentru ce­ a­ procedată astă-felă. Legea rurală, prin articlulă 42, ali­­niatulă 2, prescrie că „numerula se­­rieloră și ară obligațiiyn­loră eșite la sorți se va publica prin Monitore și ele vor­ fi plătite multă în termină de 15 f­ile după tragere la sorți“. Deca­derii în casa comitatului de lieidare nu se găseșee în numerară uă sumă ’ndestulatare pentru achita­rea numărului de obligațiuni, pe care legea să prescrie să se tragă la sorți, atunci punemă acestă ’ntre­bare, în casă d’a se trage în sorți pentru suma de 13 milióne, cari vom­ fi acei noro­ciți cari se vor­ împărtăși mai ântâiă, în cele 15 z­ile prescrise de lege? ce regulă se va păstra ’n distribuirea celor­ 4 milióne la 13 milione, și cum se va pute controla cu eficacitate a­­cesta operațiune, ca sĕ nu se dea o­­casiune în protecțiuni privilegiate ? Fi­vorü óre d-nii membrii al comi­tatului de lieidare destulă de tari ca se se opuie cândă se va presinta înainte-le vre-u­ii domnă deputată sau domnă senatore din majoritate,— însorită și de câte doui-trei alegători,— ca se cere plata obligațiuniloră contra ordinii în care aă eșită la sorți? Faptulă lipsei din casă a peste 8 milione, far’a se sei­déca nu suntă încasați, sau déca suntă întrebuințați la altă destinațiune, contra art. 52 din legea rurală; diferitele scompte cari aă circulată și circulă despre gestiunea acestei case; urmăririle ce se facă chiară a$i de justiție spre a se des­coperi autorii cari aă făcută se se libere­ze și se se platescá obligațiuni asupra u­­nui sondă care nu esiste, și alte ase­meni fapte, tóte acestea ne dau drep­tul ă a ne ndoui despre cerbicia ce­ară pune domnii membrii ai comita­tului în facia influințeloră ce s’ar fi esercită asupră-le. Pentru ’nlăturarea dorit a unoră a­­semeni abusive urmări domnii dele­gați ai corpurilor­ legiuitóre ară tre­bui se se mărginescă a trage sorți nu­mai pentru suma de patru milione, și totă-d’uă-dată a asiste chiară în cele 15­­ file la efectuarea plățiloră, căci controlulă ce-a avută în vedere le­­giuitorele cândă le-a dată acesta ’n­­sărcinare, nu se reduce la simpla ju­­cărie a inocintelui copilă, pu să se tragă biletulă din cutiă. Altă­ fetă, voră trece luni întregi, și mulți din proprietari sau posesori de obligațiuni i eșite la sorți se voră preumbla cu ele n posunare, de la locuințele dum­nelor, pene la Bucu­­resci și vice-versa , chiăltuindă și penienda timpulă fără se puta ob­­țina plata loră, afară daca nu se va oferi vre­ună bancheră de mâna doua, care se le achite cu vreuna câștigă. Reproducem­ urmatorele din edi­­țiunea de dimineța a numărului pre­cedinte : (Servițiul­ telegrafică ale ROMANULUI) Madrid, 1 Maiü. — Carliștii au părăsită astăi­i­ mai multe posițiuni, pe cari trupele republicane le-au ocupată îndată. Libera­rea cetății Bilbao este considerată ca imi­­ninte. Din afară,­­ ea depeștă carlista anun­­ciă din Balmaseda că, de 8 z­ile, 2000 de prisonieri lucreză la fortificarea pasurilor­ de lîngă ríala Cadagna, pe cari e însărci­­nata se le apere Velasco cu 10 batalione castelane și 3 asturiane. Primo de Rivera a sosită la Madrid, unde a fost­ primită cu intusiasmă: sănătatea sea continuă a se ameliora. Se­­ fice că d. Castelar va face ’n curendu­ră călătoria ’n Portugalia- Patru pene la cinci mii carliști, comandați de Palacivo­ Valles, a­ intrată la Chelva. In Valencia s’a e liberată 52 soldați prisoniari. Forțele republicane crescă din­­ ji ’n ’jh Bil­bao are provisiuni pentr’uă lună și chiară pentru clone, în casă d’a ’șî impune ore­­cari sacrificii. —Se vorbesce’n Londra ca Don Alph­ons, fiiul­ reginei Englitezeî, va ’ncepe să ur­meze cursurile școlii de artileria din Wol­­wich.­­Seriile transmise din Egipt anundță că, după ce kedivulu ocupase cu forțe militare canalul­ de Suez, d. de Lesseps a cedată, primindă tarifele fișate de comisiunea in­ternațională, și reservând­ drepturile com­paniei. Aceste tarife au începută de la 28 Aprilie. In curendă se va convoca aduna­rea generale a acționarilor a companiei. Din întră.—Noulă ministru ală culteloră și instrucțiunii, mergendă în Iași, a pro­pusă d-lui Bonifaciă Florescu postură de șefă­­ ală divisiunii școleloră, pe care­­ lă o­­cupase d. Nițulescu, sau direcțiunea și ca­tedra de filosofie la licență din Botoșiana. D. Florescu case, refuzândă, a cerută consi­liului de miniștrii să reparare morale la a­­tacul­ ce­ i s’a făcută prin decisiunea d-lui Maiorescu. Ultimele ziare din Paris constată că guvernulă italiană nu numai că este străină de incidintele deputatu­lui Piccon, dară încă e’ară fi luată u­ atitudine forte corectă, dândă­­­ gu­­vernului francesă asigurăm­ că cesiu­nea Nice­ și Savoiei este ună faptă împlinită, asupra căruia n’am­ puté se aibă vr’uă influință nici uă mani­­festațiune din partea cetâțianiloră cari aă devenită, în tota libertatea, Francesi, Z­iarele prusiane, zice Independința belgică, aprobă purtarea acestui depu­tată și ’lă apără. Scomotulă respândită că cornițele de Chambord va intra în Francia se con­firmă într’ună modă positivă la Paris. Se susține chiar că dânsula ar­ fi și so­sită aci și trasă în gazdă la d. La Rochette, unul­ din cei mai fideli a­­mici ai sei. Aflarea șefului legitimiști­­lor­ în Francia, în ajunul­ reînce­perii ședințelor­ camerei, — întru­câtă acastă sorie va fi adevărată, — se consideră de parele republicane ca uă nouragiare pentru estrema drepta d’a’și manifesta din nou tendințele pen­tru uă restaurare monarhhică, dérü în același timpă nu mai puțină și ca uă impulsiune tutoră fracțiuni­­loră stângei și centrului stângă ca se cerá disolverea Adunării și alegerea alteia, care se sporă Francia din sta­rea de incertitudine și provisoriă în care o frământă a$i reacțiunea fac­­țiunilor­ monarchice. In camera deputaților­ din Belgia, d. Frére Orbán, șeful­ partitei libe­rale și conducătorele oposițiunii, a ata­cată printr’ună lungă discursă poli­tica generală a ministeriului, de îa venirea lui la putere și pene a<fi, ’ș’a imputată în parte ministrului de fi­nance că nu și-a ținută promisiunile făcute în profesiunea sea de credință, că va abroga mai multe legi pe cari densula le-a combătută, când­ era la putere partita liberale, déra pe cari ar ji le menține în vigore. Parlamentul­ germană, votândă noua lege de presă ’nainte d’a se închide, a votată totă-d’uă-dată cu mare majoritate ș’uă resoluțiune, prin care se decide ca procesele de presă se se judece de jurați. Acesta propu­nere adoptată probeză, d­ice indepen­­dința belgică, că parlamentul­ germană ține la instituțiunea juriului, pe care guvernul f ară voi s-o uihiieze, ca și la noi. Că ordine de ții, care cerea amâ­narea resoluțiunii pene după votarea procedurii criminale pentru tetă im­perială, a fostă respinsă. Cestiunea cea mai importantă la ordinea­­ jilei în tota presa germană este scrisórea comitelui d’Arnim către canoniculă Döllinger din Munich, scri­­sóre prin care fost­ulă ambasadore ală Germaniei la Paris confirmă ca adevă­rată tota corespondință în privința conciliului, urmată între densula (d’Arnira) și ’ntre d. da Bismark, și publicată de Pressa din Viena, déja contestată de Gazetta Germaniei de Nord. Foiele oficiase, și mai cu sema Ga­­zetta Germaniei de Nord, blameza fórte aspru pe d. d’Arnim pentru scrisórea ce­a adresată d-lui Döllinger și ’lă acusă de indiscrețiune oficială. Gazetta naționale ții ce asemenea că ’n Germania n’a fostă și nici nu do­resc a se fie obicei­uri ca­re verja pe s­ emenii de stat susținendă publică, unii contra altora, uă polemică privitóre în cestiuni pendinte de politică. „Nu putemă­âncă și mai puțină, adauge acestă t­iară, se găsimă conve­nabile ca ună personagiu diplomatică, care este însărcinată se represinte politica imperială germană în străină­tate și care trebuie, în consecință, se fie personificarea acestei politice, se declare publică că nu se unesce cu a­­cesta politică într’una din gestiunile cele mai importante. „Publicarea scrisorii nu pote dori avé pentru noi de câtă uă semnificare: ea probeza că cornitele d’Arnim re­­nuncia a represinta pe viitoră politica împăratului și a principelui de Bismark.“ Daily­ News publică și ele­uă tele­gramă, care confirmă posibilitatea ca d. d’Arnim se nu mai voiască a merge la­onstantinopole, dérü în același timpă adauge : „De altă parte, ami­cii d-lui d’Arnim răspândescă vorba că, în casă cândă cine­va s’ară purta rea cu dênsula, va publica, în interesul­ apărării sale personale, ore­cari docu­­minte, prin cari declară că va afunda în confusiune pe d. de Bismark. “ Uă telegramă din Haye, cu data de 27 Aprilie, anunc­ă că pavilionulă o­­landeză s’a arborată la Gighen și că Pediculă, care pen’aci era ostile, ară fi voindă se se apropie de Olandesi. „Solii de la Gibraltar vestescă că nou­tățile din Maroc nu suntă bune , nou­ă Sultană nu este dispusă a favoriza că politică comercială liberală facră cu puterile străine. Er­ a ’nființată la Mogador uă tasă de vamă forte în­semnată asupra peiloră de capră cari se esportă. „Consulii străini din Moga­dor,­­fiec uă telegramă din Southamp­ton către la République frangaise, aă protestată contra acestei taxe, cari ară fi oă Violațiune a tratatului co­merciale esistente între Maroc, Marea­ Britanie și Spania. Cestiunea a fostă adusă înaintea miniștrilor­ din Tan­ger, cari represintă puterile străine, șî se asigură că într’uă ’ntrunire ținută­ la legațiunea engleză de către corpulă diplomatică, s’ară fi decisă a se lua măsuri pentru a obțină desființarea Șișului imposit­.“ „Ordinea publică, adauge aceași telegramă, nu pre este satisfacetóre în totă interiorulă imperiului. Turbu­­rări isbucnescă necontenită printre tribunele situate între Rabat și Ca­sablanca.“ La Turqu­e publica urmatórele te­legrame din Grecia: Atene, 28 Aprilie.—In urma demisi­­unii cabinetului, d. Zaim­is a avută uă conferință cu regele. După acestă conferință a fostă chrămată și d. Cu­­munduros, care a stat­ la paiață pa­tru ore. Atene. 30 Aprilie.—Ieri, d. Cumun­­duros a supusă regelui ună memo­riă, în care elpunea programa politi­cei sale interiore și estam­ere. In ace­lași timpă dânsuma cerea deplină și ’ntrega libertate de acțiune și aplica­­țiune în reforme privitóre la descen­­tralisare. Regele neprimindu acesta programă, d. Cumanduros a ren­unț­ată a forma unü noă cabinetü. D. Zaim­is a fostă chiămată apoi din nou la paiață. . Estragemă de pe Independința bel­gică urmatórele: Conflictul­ dintre cele două secte armeno-catolice din Constantinopole nu s’a putută resolve prin buna ’nțe­­legere, cu tota intervenirea vizirului. Tóte conferințele, ce s’au ținută între­­ represintanții ambilor­ secte pentru a se ajunge la ură compro­misă, n’au avută nici ună resultată. Armenii romani pretindă că, ca copii supuși ai Papei, rom­anii la biserică pe­stă timpă ei se conformă învățămin­­telor ă­i ei, șî că prin urmare ei își re­

Next