Romanulu, iunie 1874 (Anul 18)

1874-06-10

484 ROMAN DL O 11 IUNIE 1874 d’a’și modifica decisiunile sale, dari nu se póte infirma prin simple reclamări ulteriore validitatea unui voto dată in tdtă regula. După aceste explicări, d. Franclieu și-a retrasă propunerea.­­ In urma respingerii de către camera de la Versailles a propunerii pentru restabilirea monarh­iei, au­­torulă­i ei, ducele La Rochefoucauld- Bissaccia și-a dată demisiunea din pos­tură de ambasadore la Londra. Citimă în Messager d'Orient tele­gramele urmatore din Paris: — la ședința camerii de la 17 iunuel. d. Belcastel, avândă în vedere votală din ședința de la 15, privi­­toră la votarea urginței propunerii centrului stângă, a cerută ca regula­­mentulă relativă la votarea deputa­­ților, în concediu se se modifice astă­­felă­, ca votulă acestor­ deputați se nu fiă valabile de­câtă atunci cândă presința loră s’ară fi constatată de președinte. — Totă în acesta ședință s’a înce­pută a doua lectură a proiectului de lege pentru organisarea comunelor­. — Comisiunea constituționale a începută desbaterea propunerilor­ domnilor­ Perier și Lambert de Sainte- Croix s’a decisă ca se delibereze mai ântâiă asupra propunerii d-lui Perier, presintândă asupră’i ună ra­portă speciale. Se crede că conclusiunile comisiu­­nii vor­ fi favorabile moțiunii comi­telui Lambert de Sainte-Croix. — Paris, 18 Iunie. — Centrală stângă sfătuiește din nou pe centrală dreptă, prin­­ Jiarul­ Débats, ca se să a­­lieze cu densulă pentru a constitui Republica, ca singura formă de gu­vernă posibile. El­ lasă se apese pe centrală dreptă totă responsabilita­tea restabilirii eventuale a imperiului, în casă cândă centrală dreptă ară re­­fusa se facă causă comună cu cen­trală stângă. — Corespondința Havas a explicată abținerea guvernului d’a lua parte la desbaterile propunerii centrului stângă prin urmatorea notă ce­a publicată : „In desbaterea de ații (15 Iunie) guvernulă a ținută se lase pe Adu­nare stăpână pe procederea sea ș’a nu face dintr’uă cestiune de urgință ocasiunea unei crise ministeriale. S’a abținută, prin urmare, a lua parte la desbatere, păstrându’și pe d’altă parte fie­care din membrii cabinetului li­bertatea votului.“ Citimă în la République frangaise: „—S’a observată că oratorii cen­trului stângă cari au luată cuvân­­tulă în ședința de la 15 iunie, d-nii Casimir Perier, Laboulaye și Leon Say, au fost­ aleși, în urmă, preșe­dinți în biurourile loră și d. Jules Carot, președintele uniunii republicane, a fost­ alesă președinte în biuroulă șefi. Asemenea în biuroulă al­ 10-lea, amiralele Fourtechon, a cărui atitu­dine, în timpii din urmă, a fostă cu energia­­ ostile facțiunii bonapartiste, s’a propusă ca candidată de deputații stângei și a fost­ alesă președinte în contra generalului Changarnier.“ „—Comisiunea de inițiativă la care trebuie se se trimită tóte propune­rile făcute în cuvinta lună, pentru cari nu s’a declarată urgința, s’a a­­lesă și se compune numai de 9 mem­­bri din drepta, de 18 membrii din stânga și de 3 deputați cari au vo­­tată pentru urgința propunerii Perier. Pen’aci stânga n’a putută nici­ uă­dată se facă a s’alege în acesta comisiune de câtă 10—12 membrii din 30 ce o compună. Aceste numiri probaza că ’n centrală stângă ală Adunării suntă mulți bărbați resoluțî a se pune în partă contra a ori­ce încercare des­perată a partitelor­ monarhice.“ Din Spania forte puține scrii posi­tive . Circulă scomoDusă la Madrid că bătaia începută lîngă Estella ară fi favorabile republicaniforă. Se vestește ierăși din Tolosa că trupele republi­cane ară fi câștigată uă mare victorie contra carliștilor­. Nimică case lămu­rită. Furtișagulii cupanelorü de la casa de liprdare. In privința acestui faptă, despre care amă făcută mențiune în Romu­­nulu de la 7 Iuliu, cee ce ameninte mai aflrmă : Autorele furtișagului s’a descope­rită. Elă este ună funcționară din cancelaria, a­nume Sibicianu. Furti­­șagulă, după câte s’aă putută con­stata, s’a comisă astă-felă : Lăsată de casiară ca sé’i țină loculă doué­­trei­­ file, d. Sibicianu a venită în­­tr’uă serbatóre la cancelariă ca sĕ lucreze, întrebată de intendinte de ce lucreză și serbatórea, ca nici­ uă­­dată, i-a respunsa c’are de regulată nesce socoteli încurcate și l’a conce­­diată adăugendu-i ca sé se duca să’și vedă de trebu, rădicândă totă d’uă­ dată și sentinela de la lățji. In acea zii, d. Sibicianu a stată închisă în cancela­riă, după cum se­­ zice, vre patru ore, și presumpțiunea este c’atunci­­a sustrasă cu penele. Descoperirea furtișagului s’ară fi făcută în modulă următoră : D. Neu­satz, banchiarul­ la care s’a­­scump­­tată cupanele, s’a presintată la ca­­siaria judeciului Iași, cerendă plata loră. Refusându-i-se plata, pe moti­­vul­ că numerile serieloră nară­­ fi adevărate, d. Neusatz telegrafieza ca­­sulă comitatului de lieidare, care ’i răspunde că cupónele ’n cestiune, după numerile serielor­ arătate, tre­buie să fie false. D. Neusatz le tri­­mite ’ndată la banca României din Bucuresci ș’aci se constată din colo­­rea loră, alterată prin procedeuri chimice, cu cari s’a desființată tră­săturile de condeiu ce figuraă pe ele ca anulare, că ’n adevérü sunt­ false. Descoperirea autorelui s’a făcută astă-felă : Luați la interogatoriu mai mulți funcționari, între cari și regis­­tratorele comitatului de lieidare, a­­cesta și-a adusă aminte că d. Sibicianu i-a cerută într’uă aii ștampila pentru însemnată semiele și nu i-a mai dat’o înapoi. Vă­dată descoperită acestă faptă, era lesne a se ’ncepe urmărirea și a se descoperi autorul­ furtișagului, întrebată d. Sibicianu despre ștampilă, respunsurile sale,­de­și afirmative, erau înse forte încurcate. Asigurându-se supt [mandată de depunere, în urma unoră seriose indicii, și călcăindui-se­miciliulă, s’a și găsită într’uă ladă cu rufe 1933 napoleoni. Nu se seie pen’acum déca Sibicianu n’are și complici; există cnse, după cum se aude, óre­cari indicii, și in­strucțiunea continuă a cerceta atâtă în Bucerescî câtă și ’n Iași. Ruma­rea publică spune că înainte d’a se face scomptulă la bacherulă Neusatz deja se respândise în Iași scomptură cum că u­ă têneru a voită se scumpteze la bancă și la ună altă bacheră uă sumă mare de cupene, și nu s’a pu­tută învoi. Persona care s’a presin­tată la bancherulă Neusatz în Iași se afirmă că este însuși d. Sibicianu, supt numele de Ionă Manolescu din Râm­nicu-Sărată. înainte d’a seumpta cu penele la d. Neusatz, se z­­ce că d. Sibicianu s’a mai presintată de două ori la banca otomană ș’vă­dată la ună altă bancheră, unde nu s’a pu­tută înțelege. Se susține că acestă din urmă i-a și făcut observarea cum se face că posedă cupóne neplătite [de 10 ani? Manolescu i-a respunsă c’a fostă supt epitropiă pân’acum și că, avendă mnă procesă la Beriadă, îi trebuie bani, și d’acea­ a scom­pteza aceste cupane. La ’ntorcerea din Iași la Bucuresci, Si­bicianu care își schimbase numele în Ionă Manolescu, și-a schimbată, asta se susține, și figura, radându-și miculă [ barbișonă ce purta. Se vede că L5nă­­ Manolescu se temea nu se ntâlnescă pe drumă cu cine­va din cei cu cari tratase fără isbândă despre scumpta­­rea cupenelor­­, și se fiă astft­felă în riscă d’a perde pretinsa moștenire scosá de la epitropiă. ADUNAREA DE LA VERSAILLES. %­­ Ședința de la 15 iuni­. Presintarea propunerii centrului stângă. D. Președinte.— D. Casimir Perier­a depusă iu­mânele mele dă propu­nere în urmatórea pru­prind­ere : „Adunarea naționale, voindă se pute­m­ă capătă incertitudineloră țerii, adoptă resoluțiunea urmatore: „Comisiunea legilor­ constituțio­nale va lua de basă în lucrările sale despre organisarea și transmiterea puterilor­ publice: „1. Articlul­ I din proiectul­ legii depusă la 19 Mai­ 1873, astă-feră redactată : guvernul­ Republice­ fran­­cese se compune din două camere și de ună președinte, șefă al­ puterii esecutive: „2. Legea de la 20 Noembre 1873, prin care președinți Republice! a fostă dată d-lui mareșiale de Mac-Mahon pené la 20 Noembre 1880 : „3. Consacrarea dreptului de revi­­zuire totale stă parțiale cu formele și la epocele ce se vor­ determina de legile constituționale. D. Casimir­ Perier. — „Articlul­ 48 ală regulamentului prescrie ca cererea de urgință ce amă avută onore­a­re adresa se fiă precedată d’uă expunere de motive. M’aș să putea mărgini a ve­rtice. Vedeți ce se petrece. Ascultați vocea țării care vé ruga se puneți m­ă termină nelinișteloră iei. (Sco­­motă în drepta.) N’auziți plângerile agriculture­, ale comerciului, ale in­dustriei ? Luați în considerare, celă puțină, ce cutesanță dă partizanii unei cause condamnată de d-vóstru de doué ori. Suntă două luni, de când­ ei se declaraă gata a respecta repausulă partiteloră. Ații ei reclamă îndată puterea. Sfruntările loră nu trebuie se ne tulbure sângele rece, derii tre­buie se evită măca poporațiunile se ne facă vre­uă imputare pentru nehotă­­rîrea nóstrá. Din tóte părțile, ele ve ceră a pune m­ă termină provisoriu­­lui care ne ucide. „Ună guvernă provisoriă, ori­care ară fi, nu este nici­ vă­ dată luată d’uă națiune în deplina lui semnificare nici primită cu deplinele lui efecte. (Forte bine! Forte bine­ în stânga). „In adevĕra, e ce­va camă încre­dințată pentru 7 ani puterea esecu­­tivă unui ilustru soldată. (Intrerup­­țiuni în drepta.) "Voci diverse.— Nu sunteți d-vóstra cari ați făcută acesta. D. Casimir Perier.— „Mă simtă în­destulă mai pre­susă de că platitu­dine pentru a declara c’amă cerută acesta înainte de d-vostră... Puindă supt scutură onerei sale uă Republică de 7 ani, acesta este c’amă făcută m­ă pasă mai multă, déri acesta nu este încă destulă. „Poporulă, atâtă de mobile, voiesce se pute compta pe stabilitatea guver­nului său. „Datoria nóstra este d’a asigura pre­­sintele preparândă viitorul”. Restulă va fi lăsată înțelepciunii succesorilor­ noștril. Franciam crezută multă timpă că ómenii ară pute înlocui instituțiu­­nile. Recentele sale descepțiuni i-au demonstrata, contrariulă,(Forte bine! Forte bine­ în stânga). „Suntă șase luni de cândă Francia ascepta legi constituționale: suntă șase luni de cândă uă mare comisiune le prepară. La ce resultată a ajunsă ? Ea a redactata ună proiectă de lege electorale deja compromisă printr’ună vota recentă. Ea a discutată proiecte și teorii: „Ore greșala este numai a iei? Nu. Deliberările iei dă necesitate astăzi d’uă basă, pe care numai d-vóstra pu­teți se-i-o dați. Trebuie s’o scoteți din încurcătură și se-i desemnați calea. (Scomotă în drepta). „Organisarea puterilor­ publice nu póte fi aceași pentru tote formele de guvern. Deci, monarhia a devenită în posibile. (Noul reclamațiune în drepta). „Dreptulă aceloră cari aă căutată acesta soluțiune a fostă respectată, dară u’aă freeșită; se voră mai găsi negreșită printre ei unii cari voră voi sc­osa din proviscrnă chiară cu prețul­ speranțelor l­ loră. „Remâne Adunării vă mare datoria și ea o va ’ndeplini. Nimică nară fa­­vorisa mai multă propagantele bol­­naviciose și [n’ar fi face alegerile mai splimentatore de­câtă spectaclulă di­­visiuniloră nóstre cari ducă la nepu­tință. Trebuie ca iubirea țârii se ’n~ trunesca într’uă cugetare comună pe toți câți profeseza ună simțimentă de egale aversiune și de ună egale dis­­preță pentru cefarismă și demagogia. „N’ară fi őre ce­va pentru acei cari regretă forma monarchică, vet­enda în capulă Republice!­ună președinte alesă de denșii, mai cu semă deca voră cu­geta c’acésta Republică, încă precariâ și contestată, a putută libera Francia de strînsorea streinului ș’a o scăpa de resbelulă civilă? (Mișcări diferite). „Introducendă în proiectul­ nostru clausa de revizuire, credemă c’amă con­ciliată cee­a ce reclamă sinceritatea și respectul­ opiniunilor­ altuia cu cee­a ce cere suveranitatea naționale. „Vă cere să să declarați că exami­­narea unei asemeni propuneri nu pó­te fi amânată. Aduceți-vă aminte de patrioticele consilii ce dedea în 1850 d. de Tocqueville adunării legislative în circumstanțe analoge. Ele n’au fostă ascultare și sch­i câtă a costată pe Francia acesta neascultare. (Apla­­use în stânga).“ După d. Casimir Perier a luată cu­­vântul­ d. Lambert de Saint-Croix, monarh­istă din centrală dreptă (or­­leanistă) care a presintată propunerea pe care amă reprodus-o în post-scrip­­tum de Duminecă, și apoi generarele Changarnier, care a sprijinit-o cu a­ceste cuvinte : „Propunerea d-lui Lambert de Saint-Croix scurteza cea­a ce aveamă de <Jisă. La 20 Noembre, amă n­omisă a constitui puterile d-lui mareșiale de Mac-Mahon, duce de Magenta, trebuie se ne­ținemă promisiunea. Cunoscă de multă timpă pe acestă bărbată politi­­cosă și elă nu se va separa nici­ uă­­dată de conservatori. (Fórte bine! Fór­te bine!) „Elă va fi în totă­da­una curagi­­osală și consciinciosula soldată ale le­gii , trebuie se’i întărimă puterea. (Fórte bine! fórte bine!) „D. Casimir Perier, cu ocasiunea sep­­tenatului, vine se ne propune oă evo­­luțiune desastrofă.... (Fórte bine! Fór­te bine! în drepta. — Scomptă în stânga — ) contrariă moravurilor­ și obiceiuriloră în cari Francia a ’mbă­­trânită. Domniloră din majoritate, îna­inte d’a da un vot care ară românea a­­lipită de numele d-vóstrá, gândiți-va la viitorul­ copiilor­, aduceți-vă a­­minte de crudele încercări impuse de Republică părinți­loră d-vóstrá. Vé rog a vota contra urginței.“ (Aplause în drépta). D. Laboulaye.— „Propunerea d-lui Lambert de Saint-Croix nu póte trece d’uă resoluțiune, ea nu este de­câtă oă enunerare a propunerilor, de cari este sesizată deja comisiunea le­gilor­ constituționale, și ca, membru ală acestei­ comisiuni, potă fjice că este necesară ca Adunarea se’i dea­uă di­recțiune în lucrări. „Nu cunoscă nimica mai imposibile, după patratulă cercului , de câtă uă Constituțiune în aeră. Monarchia sau Republică, acesta nu este uă cestiune din acelea pe cari póte s’o resolve uă comisiune de la sine. N’ați putută restabili monarchia legitimă; sciți că nu puteți s’o stabiliți actualminte; nu trebuie dară se mai aveți de câtă puține speranțe.... D. Carayon-Latour , (legitimistă). „Ne amă păstrată tote speranțele. (A­­probarea în drepta, scomptă). D. Laboulaye. „A$t n’a­veți de câtă s’alegeți din trei lucruri unulă: a menține pro­visor­i­ulă , seă a primi imperiulă ori Republica. „Provisoriulă nu mai este posibile este miseria, a căreia una din cause este anarh­ia puterilor­ publice. ...Trebuie s’a­legeți între Republică și imperiă. „Imperiulă ? Nu voia tjice nimică contra personelor­, injultele n’au ser­vită nici-vă­ dată la nimică. Dară­d­ică că dinastia imperiale a adusă de trei ori invasiunea cu desmembrarea Franciei, c’a isgonită de două ori a­­dunările, c’a restabilită în legile nós­­tre proscripțiunea și confiscarea. Unul­ din drepta. Dară erai unulă dintre plebiscitari. (Scomotă). D. Laboulaye. — „Da, și sunt unulă din acei cari au fostă mai multă în­­cetați într’ună mod nedemnă. (Aplau­de în stânga.) Ni se promitea pacea și libertatea și sciți cum s’aă ținută aceste promisiuni. (Forte bine! Forte bine­ în stânga). „Române dură Republica. Ea va fi cea­ a ce-o veți face. Ea nu este su­­veranulă unei partite, ci guvernulă deschisă pentru totă lumea. (Sco­motă.) ...Sunteți ținuți de neîncrederi, de regrete, de cestiuni de onore! Tóte a­­cestea suntă de respectată; dară este ce­va care trebuie și mai multă res­pectată, este țara, care are necesi­tate de stabilitate și de repausă. (Forte bine, forte bine­ in stânga). „Ne-ați dată m­ă exemplu din cele mai nobile cândă combateați supt dra­pelul­ Republicei... (scomptă). Voci în drepta. Supt drapel­ul­ Fran­ciei. D. Laboulaye... „Faceți totă aseme­nea în contra acestoră întreprinderi cari sunt desordinea și anarh­ia, și nu respingeți mâna ce ve întinde mă.“ (Aplause în stânga.— Scomotă.) După d. Laboulaye a luată cuven­­tulă d. de Kerdhel, deputată ministe­riale, a cărui cuvântare se resumă în acesta: „se se lase lucrurile în cur­­sulă loră liberă, căci comisiunea le­gilor­ constituționale va presința pro­puneri și adunarea va decide asupră-le. D-sea a făcută și uă propunere prin care cerea „se m­ănție mandatulă coe­misiunii legiloră constituționale spr­­e secutarea legii de la 20 Noembre 1873,“ dar în urmă și-a retras’o, după cum scrmă. Apoi, d. Leon Say a com­bătută pe d-nii de Kerdrel și Lam­bert Saint-Croix cu urmatorele ar­gumente : „D-nii de Kerdrel și Lambert de Saint-Croix aă adusă în desbatere uă confusiune. In propunerile dumne­­lor, vi se presintă proiecte de consti­tuțiune; era cu totul­ naturale a le trimite la comisiunea constituționale fără declarațiune de urgință. Dară cee­­a ce ve presinta că noi, nu este ună proiectă de constituțiune. D. Dampierre (estrema drepta). Este mai multă de­câtă acesta! (Scomotă) D. Leon Say-... Este uă regulă ce vé cere să se dați comisiunii. „Când. d. de Kerdhel ye zjicea că lucrați cu multă precipitare, cândă ve ! aducea aminte că ’n 1848 s’aă luată­­ mai multe precauțiuni, uita că ’n­­ 1848 Republica n’a fostă supusă la 3­­ lecturi. (Mișcări diverse.) „Ne zice ca cestiunea este forte im­­­­portantă pentru a o decide printr’ună , singură votü. Vă întrebă déca, asupra­­ cestiunii de monarhia sau Republică,­­ nu’și are formată opiniune și pre u­ Í nulă di­n noi mai are necesitate de­­ trei lectori. (Forte bine, forte bine­­ în stânga.) Cea­a ce vé ceremă, nu este ca se declarați ca cele trei article din pro­punerea nostra se devie article de legi, ei este d’a do­uă basă studieloră comisiunii. (Aplause în stânga.) D. de Kerdrel.—Basa d-vostră este ună felă de încălțăminte silită. D. Leon Say.— Cea­a ce avemă a decide nu trebuie se ne ’neele, este uă cestiune de fondu, era nu de formă (scomptă), și propunerea nóstru tinde a da, în fine, țârii definitivulă pe care comptază și din lipsa căruia sufere, cu tote cele­­ jrise de d. de Kerdrel. (Vină aprobare în stânga) După d. Leon Say, a rostită câte­va cuvinte d. Raoul Duval, (din cen­trală stângă și înclinată către bona­­partiști), care a recunoscută și d-sea ca țara trebuie sc­rsa din provisoriă,

Next