Romanulu, august 1874 (Anul 18)

1874-08-05

ANULU ALU OPTU­ SPRE­ DECESE . - ■ '■ ——— VOIESCE ȘI YEI PUTÉ' Or!-ce cereri pentru România, ge­n îre-v'­1 scrft la ad­ministrațiunea­­ Jiarlnlui .* -ANUNȚURI. In pag­­­a IV, spațiulul 30 litere petit 40 bant. In pagina III, linia petit 6 lei. se adresa LA PARIS : la d. Drain 9 rue Dreraot. LA VIENA: la d-nii Hausenstein și Vogler Wallfischgasse 10. Scrisori și ori-ce trimiteri nefrancate vor­ fi refusate.—Articlele nepublicate se vor arde. 20 BANI EXEMPLARULU. Din causa sarbatorii Transfigurați­unii ,■ giarulă nu va apare de câtă Mercur­­iera. R­edacțiunea și Adiuiuitirațiu­nea Strada Domnei No. 14 ■»——Bgg^T^awtigtW Basaalttw^IMMpmgwsBgg«­^^ Edițiunea de sori BUCURESCI..? AUGUSTÜ. — Austro-Ungaria ne este amica , ne apăra drepturile, ne sprijine inte­resele și vrea binele, fericirea Româ­niei ! Etă limba giulă ce de mai multa tirapa ține guvernulu prin organele’­ oficiase, orbită de susținerea ce i­ s’a­­cordă de la Viena și Pesta, de deco­­rațiunile cu care s’au împodobită pep­­turile unora din domnii miniștrii, în­dată după votarea funcțiunilor­. La aceste aserțiuni au respinsă și respundă conduita, vorbele și faptele multă lăudaților­ vecini, prin gestiu­­nea Porților se deferă, prin necurma­tele încălcări ale fruntarielor­, prin amenințările făcute ’n desbaterea func­­țiunilor­, prin împilarea Românilor, din provinciele supuse corónei habs­­burgice, prin atitudinea ce observă­­ afacerea tratatelor­ nóstre de co­­merciă,etc. etc. Din tote nu resultă de­câtă susți­nerea cu ori­ce preță a intereselor­ sele politice și economice, iubirea Ro­mâniei prin tóte mijjlacele posibile , restrîngerea și negarea drepturilor ă iei neprescriptibile, eră pentru guver­­nul ă din Bucureșci tristulă relă ală umilirii, recompensată prin susține­rea’­ la putere și prin dăruirea de la­­­glice, ca­re contribuie la realisarea programei stabilite: „lățirea Austro- Ungariei în Oriinte“. Amă demonstrată pene la evidință, cu acte ne’ndouióse, fie­care din fap­tele amintite : d’astă-dată vomă pune supt ochii publicului procederile ’ntre­­buințate pentru nimicirea sculelor­ , limbei și naționalității române din provinciele supuse corónei Sântului- Ștefană. E cunoscută faimosulă pactă ală dualismului, care făcu din Maghiari stăpâni absoluți peste tote cele­l­alte naționalități dintre Tisa, Carpați și sorgintele Prutului. In virtutea lui, și supt masca unui aparinte constitu­­ționalismă, tóte legiuirile de la 1867 încece n’avură și n’aă altă scopă de câtă d’a slăbi, d’a ’m puțina, sau mai bine d’a nimici cu timpulă ori­ce ele­­mentă nemaghiară, pentru ca—pre­cum­­ jh­e Augsburger Allgemeine Zeitung —­­,se nege ’n facia Europei esistența naționalităților u și, se ducendă opini­­unea publică, s’arate Ungaria ca ună stată compusă numai dintr’uă națiune omogenă*­. Drepturile, considerațiunile de ap­titudine și de numerositate fiindă cu totul­ nesocotite, singurulă caracteră distinctivă ce rămânea naționalități­­lor, de supt dualismă, și Românilor, în speciale, era limba, scalele, cântecele, obiceiurile tradiționale. A$t tate acestea sunt­’ iu a jună d’a dispare, grația simțimentului de ecitate și legalitate, ce animă pe pre­­tendinții civilisării priintelui. Limba maghiară, decretată ca limbă oficiale, e impusă ’n cameră, în scală, în tribunale, în tóte actele și manifes­tările vieții publice. Fanatismală mer­ge pân’a cere ca chiară rugăciunile către divinitate să s’adreseze ’n aceașî ] limbă, și, de va fi cu putință, uni­­versală întregă s’o vorbescá. In scalele întreținute de bugetă— că și de cele particulare nici că mai póte fi vorba, de­ore­ce suntă perse­cutate și reclamă sacrificie pe care Românii în mare parte nu suntă în­­ stare să le susție— nu se preda de câtă limba și doctrinele maghiare, fiă ’n mijlocul­ celei mai românesce po­­porațiuni. „A aflată statură,­­Jice Pester Lloyd, că inimiciția, că ura unei mari grupe de locuitori e ună periclu pentru dénsule, și are cunoscință că aceste dis­­posițiuni le-a produsă uă scala pre­­care: deci nu pote, nu’i e permisă se tolereze uă asemenea scală, fiă în Iago, în Debrețină, în Sibilă séu ori­unde“. Dére cine plăteșce pentru întreți­nerea scólelorü, dé ea nu acea „mare grupă de locuitori“ în­dreptă d’a cere ca copiii loră se ’nvețe ’ntr’onsele limba părințiloră și strămoșiloră? Care e periclulă ce-ară resulta d’aci ? D’ase­­menea lucruri nu voră se scie stă­pânii: voința le e legea, arbitrariulă dreptatea. Serbările, festivitățile obicinuite la Românii de peste Carpați, și care suntă ună mijlocă de ’ntreținere, de res­­pândire a simțimintelor­ naționale, suntă, déca nu oprite, împedicate, bă­nuite și privealiiate. 05’­­ ’ v­lah­, onoarea cu tncolorulă românescă suntă interzise d’a servi ca dovadă c’acele serbări suntă românescî. Fie­care studiu de română e pri­vită ca ună stâlpă ală înființării Daco- României și d’aprópe urmărită în tóte mișcările ce face. Ceva mai multă, ministrulu instrucțiunii a ordonată uă severă examinare a tutoră părți­­lorfi române, mai cu sem­ă a celoră aduse din România. La ce­derii Maghiarii mai umblată pentru funcțiunea linielor­ ferate , vomă observa cu Gazeta Transilvaniei, déca se temă și de cărțile didactice de la noi, care numai politice nu potă fi? Și ce resulta din luarea unoră a­­semenea precauțiuni, de câtă scopul ă vedimü d’a opri ori­ce desvoltare a e­­lementului română ? Nu mai vorbi­mă despre luarea mni­­celor­ ajutore ce se dau unor­­scule, despre profesorii ce se impună pre­tutindeni după interesele locale și naționale maghiare, spre a propaga că patria se numeșce Ungaria, că limba patriei e limba ungurescă. Vomă nara ună faptă care va șterge ori­ ce um­bră , de -ndouială. Studiații români de la scala prepa­rator­e ăia Deva fură denunțați, de câte­ vai foi maghiare, că escelăză prin simțimintele, serbările și manifestările loră române, inspirate de unele cărți importate din Bucuresci. Ministrulu instrucțiunii se cutremură și pe dată trimite să anchetă ca se constate a­­cele tendințe de „daco-românism­ă“. Ei bine, etă resultatulu cercetărilor“. Reproducemă enseși cuvintele comu­nicatului guvernului maghiară, pu­blicată în organulü séu oficiale : „Nu suntă întemeiate denunțările făcute ’n contra elevilor­ români, pentru că ei progresază 'n învățarea limbei unguresc!. „Simțimintele loră suntă patriotice. La maiale și alte festivități nu ’n­tre­­buințeză tricolorului naționale românii și nici mi cântă versuri naționale. „Adevărată că ’n biblioteca scalei preparatóre se află unele cărți române, care suntă suspecte, case s’au luații măsurile necesarie pentru ’nlă­tu­­rarea și interm­­cerea lorii. Cei ce sară simți nemulțumiți cu acestă co­municată, sunt ă invitați a trimite in­­fomațiuni exacte despre starea litera­lul“.­­ Ca conclusiune resulta din acestea? Că tinerii români sunt­ nevoiți a învăța numai unguresce, daca vară să se lumineze,daca nu preferă se rămâie inculți. Că sistema de maghiarisare a fă­cută progrese atâtă de ’nsemnate, în­câtă s’a constatată cu scrupulositate că, la serbările lor­ intime, nu mai portă tricolorulă română, nici nu mai intoneza versuri și arii naționale. Că ori­ce carte din România va fi înlăturată și interzisă, cum fu mai multă timpă interzisă și Românului d’a pătrunde peste fruntarie. In fine ca acesta inersițiune va con­tinua cu turbare, căci guvernulă in­vită pe orî­ cine nu va fi mulțămită cu constatările sale, sei facă totă fe- f lună de denunțări în acestă privință. Uă poporațiune de trei milione de Români contribuie, cu munca și viața WMij iw ur/w umura UUIC j la Roto­ri­:A tuielele, pentru ea ’n schimbă să n’aibâ scule române, să n’aibă cărți române, să n’aibă profesori și impiegați români. Drepturile îi se nega, limba li se proscrie, de nume nu li se pomenesce. Trei milióne de Hoți, puși supt bi­­ciulă unguresc«, ținuți supt jugulă templu­i, supt jugulă despotismului! Ș’acelă poporă, care comite aseme­nea crime, stigmatisate de principiile dreptului, de tendințele libertății, de simțimintele umanitare, acelă poporă se proclamă, prin: derisiune, amică și protectore­ală rlomânilor­, eră gu­­vernală română, țară animă, fără doză de naționalitate, se prosternă la piciorele maghiare spre a primi prețul­ propriei sale umiliri! Națiunile, care voră pestea altoră națiuni, nu merită se porte acestă nume ’n seclul­ ală XIX-lea, și za­darnice le voră fi ’ncercările, căci na­țiunile au drepturi imprescriptibile, peste care nu e permisă cuiva se trecă multă vreme cu ușiurință. Câtă despre Ungaria n parte, con­duita sea de a fi e ’ndouit de culpabile, după noi, fundă c’abia ieri alaltă­ ieri scăpâ de fugă, și nu trebuie să uite cât de amară e pânea Botului, udată ’n la­­crime, mâncată cu obidă. Cine, uă­dată tiranisată, ajunge tare spre a tira­­nisa la rândulu săă, dă lumii să ’nțe­­legă că merita sartea de mai nainte, eră nu pe cea din urmă. Cugete bine la acestea guvernulă din Buda­ Pesta, ș’apoi ve$ă care e și opiniunea publică despre sistema’­ ac­tuale. Noi unii vomă terminat cu ur­­matórele cuvinte ale fótei Augsbur­ger Allegemeine Zeitung, care ne pară cu totulă juste și nemerite: „Lucrurile ce se petrecă în Unga­ria începă a lumina din ce în ce mai multă opiniune a Europei despre na­tura, caracterul­ și existența statului maghiară. Era ună timpă cândă Un­garia se bucura de simpatiile Europei, pentru că era considerată ca purtă­­tore a stindardului libertății ’n contra absolutismului austriacă. Nimeni nu presupunea atunci că — reabilitându­se ’n drepturile sale —o va ’ntroduce la rândulü séü unui absolutismă cu multă mai aspru de­câtă abso­­lutismuîă austriacă introdusă de gu­­vernul­ lui Bach. Astăzi énsé.... în Ungaria domnesce ună absolutismă de rasă, ascunsă supt false aparințe con­stituționale“. Publicazămii în numărul­ de la 2 ale cuvintei uă circulară a minis­trului de externe al­ Spaniei. Din acestă documentă oficiale, a­­dresată agințilort­ spanioli acreditați pe lîngă curțile europene, ori­cine a putută se vedea cotă de ínfioratóre suntă actele acelora fiére cu figură de omeni, cunoscute sub­ numele de carliști. A rădica armele în contra pa­triei, a o devasta prin incendiă și je­­fuire, a ucide cu lașitate ostatici și prisoniali, cea cum ințelegă resbelulă abia pretinșii apărători ai „dreptului divină, ai tronului și ai altarului“. Tóte cruzimile, tóte infamiele co­mise de dânșii sunt­ descrise de mi­­nistrul­ spaniole cu durerea animei și cu simțul­ de umanitate înspăi­­m­ântate. Recomandămă acestă adtă cugetării tutoră cititorilor­ noștrii, și în spe­­culară de la Pressa, ca să vă­dă faptele acelora pe cari i-aă sprijinită atâta timpă, și contra cărora s’aă declarată în fine numai atunci,cândă am văzută că și Germania se rădică ’n contra lorö. Acesta schimbare de vederi a demon­strată că dată mai multă că cugetulă și consciința celoră de la Pressa nu în România, ci laJlorim­., JUUUuuvtivn MIUV/4UÍ I4l lÄUBli u ci­tii UUUHU impresiunea ce s’accepta, și aici sciiile date de presa europănă spună că re­­cunoscerea guvernului din Madrid de către marele puteri se póte considera ca faptă îndeplinită. Ca modulă a­­cesta, carliștii vor­ fi considerați d’aci­nainte ca rebeli și, grația patriotis­mului vitezei națiuni, grația nouelor­ forțe ce ’i va procura acestă recunos­­cere, fanaticii tronului voră pute fi învinși, era Spania pusă ’n posițiune­a’și relua regulata conducere a desti­­neloru sele. Inregistrămă cu plăcere luarea u­­nei măsuri pe care Românulu a fostă celă d’ântâră care s’o propage cu stă­ruință, atâtă în întrunirea­­ ziariști­­loră din 1871, câtă și ’n colónele sale: introducerea exercițielor­ mili­tare ’n scalele publice. Monitorele oficiale publică regula­­mentulă privitoră la acestă măsură — elaborată de miniștrii de resbelă și instrucțiune publică — pe care ’să vomă reproduce ’n numărulă viitoră. D’uă­cam­dată cvedemă de datoriă a face uă observațiune, care nu tre­buie trecută cu vederea. Primul­ articlu ală regulamentu­lui prescrie că „instrucția militară este obligatoriu pentru toți elevii din scalele publice, fiă primare, fia secun­dare“ . Voimă a atrage atențiunea celora ce voră fi chiămați se puie ’n­esecu­­tare disposițiunile regulamentului, semnalându-le c’uă rea aplicare, c’uă exagerată solicitudine ară produce efecte cu totulă contrarie de cele ce s’ascepta. Prin cuvântul­ de „obligatoriu“ se nu cum­­va se se ’nțelegă că elevii din scale vară trebui se fiă distrași de la alte studie, nu mai puțină „obligatorie,“ în esclusiva favore a instrucțiunii militare. Predilecțiunea tineriloră elevi pentru eserciție de felul­ acesta nici nu póte fi pusă la ’ndouielá: se nu se tindă dérit a se inspira credința că nota do­bândită pentru densele are vr’uă valore în diferitele studie ale cla­­ RBONAMENTE In Capitale: unuí an­u 48 lei; șese luni 24 lei;­­rei luni 12 lei; uă ,una 5 lei. In Districte: un anu 58 lei; șese luni 29 lei; trei luni 15 lei; uă, lună 6 lei. Francia, Italia și Anglia, pe trimistru fr. 20. Austria și Germania, pe trimestru franci 18. A se adresa LA PARIS, la d. Darras-Hal­­grain, Rue de l’ancienne comedie 5, și la d. Drain 9, rue Drouot. LA VIENA la d. B. G. Popovici, Fleich*­markt, 15, sei respective, căci atunci dintr’uâ, măsură salutariă ne vomă pomeni peste câtă­ va timpă c’uă adevărată calamitate pentru instrucțiunea din țară. Ținemă dorit a ruga pe cei chra­mați să aplice, sau se priveghiă de a­­plicarea regulamentului în cestiune, a nu lăsa se se strecóre nici ună neajunsă. Directorii sculelor, în spe­ciale au datoria de a observa ca exer­­cițiele să nu se facă de câtă în tim­pu­­lu recreațiunii, înainte sau după eșirea din clasă, sărbatórea, și chiară atunci nu în dauna învățământului. Întărirea fisicului, iubirea mânuirii armelor­, era nu prepararea pentru manevre sau resbelă are ’n vedere acesta măsură: prin urmare trebuie realisată încetă și treptată, fără for­țările și penalitățile cari ară pute face dintr’casa uă plagă mai multă asupra țării, cum s’a făcută din ii­­țiosa aplicare a altoră legi și regula­mente. Reproducemă următorele din edi­­țiunea de dimineța a numărului pre­­dinte: — Ministrulu de externe al­ Franciei pregătește elementele necesare pentru car­­tea galbenă, care se va ’mpărți deputaților­­ la reintrunirea camerei. Principele de Ho­henlohe, ambasad­orele Germaniei la Paris, a anunțații verbalminte ministrului de ex­terne, d-lui duce Decazes, intențiunea Ger­maniei d’a recunosce guvernulu spaniole. Nota relativă la acesta afacere n’a presin­­tatü-o încă. Se crede­ că acestă inițiativă a Germaniei va fi urmată de cele­l­alte pu­teri. ,«r«-ASîîî”y<­td.in­cutiile.,c01stilul u­mia sp re­re re­­lațiuni despre Spania: carliștii au arsa sta­țiunea de la Vinaixa, pe linia ferată Lerida- Taragona. Tote casele incendiate de carliști la Ter­ei au arsa fără să potă fi scăpate. Te­merea devine și mai mare și Barcelona pen­tru arătarea în ținuturile vecine a 2000 car­­liști, pe cându în apropiere nu se află nici oă trupă. Părăsindu cetatea Olof, carliștii au întâlnită colona de post-gardă a lui Mo­la, care s’a­bătută în retragere după ce a perdută vre 20 de soldați. Trupele republi­cane n’au găsită nici una­oma validă pe unde aă trecută, fiindu toți luați în cetele carliste. Consiliulu miniștrilor­ a acordată schimbarea pedepsei cu morte a autorelui tentativei de a incendia primăria din Gre­nada. Banca ipotecară vrea să facă apelă înaintea tribunalelui supremă ală justiției pentru decisiunea d-lui Camacho. Banca Parisului va sprijini acesta reclamațiune. Don Alfonso se alia la Acala de Chisbert și are hitețiunea d’a ataca din nou orașiul­ Teruel. Guvernul­ a luat­ măsuri de pre­­cauțiune. Atențiunea publică a fost d esci­­tată de fiarele alioniste, cari declară că nici regina Isabela, nici bărbatulă seu nu tre­buie și nu se potu întorce ’n. Spania, chiară daca Don Alfonso ară deveni rege, căci s’a­­sigură că Don Alfonso ară fi declarată că re­­fu să se intre ’n relațiune cu personele care au causată căderea mamei sale. — Generalele Garibaldi e greă bolnavă. Municipalitatea din l­oma s’a oferită a’i trimite ună medică. Numărul„ societăților’ă disolvate ’n Florenza, în urma arestărilor­ fă­cute, e de trei­ fzeci și șase. In privința arestărilor­ de la Ri­adni, L'Independance belge se esprime astă­­feră: „Perchisițiunile și arestările ce au făcută autoritățile italiane la Roma, Florenza și ’n Romagne au acreditată în străinătate cele mai sinistre ru­mori despre situațiunea internă a re­gatului. Propagatorii acestoră aser­țiuni se facă mai cu semă clericalii, cari spună că m­ă noă 93 are se is­­bucnescă ’n peninsulă, că după spolia­­rea bisericei­­ a urma spoliarea par­ticular­ilor­ și că persecuți­uni de totă felulă se voră întinde de la cleră pănă la ori­cine va posede bunuri supt sóre, în fine ună adevărată ca­­taclismă sociale. Din fericire, lucru­rile nu suntă de­locă asta de seriese. Déca s’a descoperită vr’ună completă raazziniana sau socialistă —­ căci pen’a­

Next